Scînteia, septembrie 1969 (Anul 38, nr. 8173-8202)

1969-09-01 / nr. 8173

PE ŞANTIERE ALE INDUSTRIEI CHIMICE în nădejdea unui reviriment, deficienţele persistă Din capacităţile de producţie cu­prinse în lista de titluri a Ministe­rului Industriei Chimice, sece nu produc nici la ora actuală, deşi ter­menele de punere în funcţiune au expirat. Cauzele acestei atari de lu­cruri, care îngreunează satisfacerea unor cerinţe bine determinate ale economiei naţionale, nu sunt deloc inedite. La unităţile de îngrăşăminte cu azot de la Craiova şi, respectiv, Turnu Măgurele — fiecare compusă din fabrici de amoniac, uree, acid azotic şi azotat de amoniu — princi­pala cauză a întîrzierilor în­ darea lor în exploatare constă în numeroa­sele defecţiuni apărute, atît în timpul montajului, cit şi pe parcursul pro­belor mecanice şi tehnologice, la di­­­ferite instalaţii şi utilaje — mai ales la fabricile de amoniac. Intrucît a­­moniacul constituie materia primă pentru producţia celorlalte fabrici, este lesne de înţeles că punerea în funcţiune a instalaţiilor care produc uree, acid azotic şi azotat de amoniu nu poate avea loc deşi la unele din­tre ele stadiul lucrărilor este consi­derat a fi mulţumitor. Nici la Instalaţia de alcooli prin exosintezi şi nici la cea de policlo­­rură de vinil — ambele din cadrul Combinatului chimic de la Rîmnicu Vîlcea — lucrurile nu stau mai bine. De altfel, prima instalaţie trebuia să intre In funcţiune încă de la sfirşitul anului, trecut. La re­cepţie, însă, reprezentanţii beneficia­rului, ai proiectanţilor şi con­­structorilor şi-au dat seama că lipseşte ceve : nu se prevăzuse (? !) construirea unei staţii de purificare a bioxidului de carbon, furnizat de Uzina, de sodă din Govora. Cum­ pot avea loc asemenea „scăpări", aseme­nea erori elementare din partea unor specialişti, a căror sarcină ma­joră este să asigure punerea în func­ţiune in termene cît mai scurte a noilor capacităţi de producţie, să utilizeze cu responsabilitate, cu înal­tă eficienţă fondurile de investiţii ale statului ? Cine poartă răspunde­rea pentru asemenea acte de negli­jenţă, care aduc prejudicii statului, care, pun economia naţională în si­tuaţia de a nu-şi vedea finalizate la timp eforturile de investiţii şi sa­tisfăcute unele cerinţe stringente ? Era de aşteptat că cei cărora ne-am adresat vor spune lucrurilor pe nume, vor privi realist situa­ anchetă economică tia creată. „După terminarea lu­crărilor la aparatura de puri­ficare a bioxidului de carbon — ne spunea tbv. Eugeniu Biristeică, inginer șef al Combinatului chimic Rm. Vîlcea — va avea loc reviri­mentul , vor putea începe imediat probele tehnologice". Intr-adevăr, ele au început. Dar revirimentul nu­­ s-a produs; la scurtă vreme după ce au început, probele s-au sistat. Cauza­: oprirea fabricii de azot din cadrul combinatului, pentru a se efec­tua unele remedieri şi înlocuiri de utilaje sau părţi de instalaţii, pre­cum şi apariţia unor defecţiuni la compresoarele de bioxid de carbon. Alţi specialişti s-au limitat doar la a recunoaşte cauzele restanţelor în punerea in funcţiune a obiecti­velor. Dar nu ne-au răspuns la În­trebarea : de ce s-a aşteptat apari­ţia neajunsurilor şi nu s-au luat măsuri pentru prevenirea lor, mai ales că toate aceste cauze — după cum spuneam — nu sunt necunos­cute). Tov. ing. Constantin Scrieciu, director tehnic în Ministerul Indus­triei Chimice (titularul investiţiei), ne-a relatat : — La oricare din capacităţile de producţie care nu au intrat în func­ţiune, intr-o pondere mai mică sau mai mare, se regăsesc, pe structură, toate elementele, toţi factorii deve­niţi „clasici", care frînează finali­zarea investiţiilor. Toţi ne cunoaş­tem partea de răspundere ce ne re­vine. — Cînd apreciaţi că noile obiective industriale vor intra în producţie ? — Potrivit graficelor foarte deta­liate, urmărite îndeaproape de con­ducerea ministerului, estimăm că sunt întrunite condiţiile ca, pînă la sfirşi­tul trimestrului III, toate aceste ca­pacităţi de producţie restante să intre în funcţiune. Cele spuse de directorul tehnic —­ precizăm că o asemenea asigurare ne-a fost dată şi la Ministerul Con­strucţiilor pentru Industria Chimică şi Rafinării (forul de resort al con­structorilor şi montorilor) — nu le considerăm ca simple promisiuni, ci ca un angajament ferm, hotărit, de a înlătura acum, in ceasul al 12-lea, neajunsurile existente pe şantierele respective. Aceasta cu atît mai mult, cu cit majoritatea capacităţilor de producţie de care am vorbit au ter­mene de dare în exploatare replani­­fîcate şi chiar... re-replanificate. Be­neficiarii din ţară, întreprinderile exportatoare sau comerţul interior contează pe primirea neîntîrziată a produselor acestor noi unităţi indus­triale, producţia lor fiind cuprinsă în mecanismul echilibrat al planului de stat. De la fabrica de polietilenă a Combinatului petrochimic Piteşti se aşteaptă, anual, o producţie de 60 000 tone, iar de la instalaţia de a­­crilonitril , o producţie de 20 000 tone ; instalaţia de policlorură de vi­nil din cadrul combinatului chimic olcean trebuie să producă anual ,16 000 tone, iar cele două unităţi de îngrăşăminte cu azot de la Craiova şi Turnu Măgurele — zeci şi sute de mii de tone de îngrăşăminte destinate agriculturii. în fine, unii factori cu murici­ de răspundere din Ministerul Industriei Chimice s-au referit la anumite con­secinţe ale întîrzierilor în termina­rea lucrărilor la cele 10 capacităţi de producţie. Tov. ing. Ernest Erdős, di­rector general adjunct în MICK­, ne-a spus ■ — Instalaţia de alcooli prin exos­in­­teză de la Rm. Vîlcea este planifi­cată să producă, in principal, octa­­nol. In balanţa materială a produsu­lui respectiv, la capitolul „resurse“, acesta trebuie asigurat din semestrul II a.c. Lipsind acest produs, s-au de­clanşat unele repercusiuni „în lanţ", fiind afectată producţia de plasti-­ fianţi, cea de PVC, apoi producţia unor diverse materiale şi sortimente din PVC. Şi consecinţele nefavorabile nu se opresc, aici. Pierderile de producţie amintite au putut fi contracarate, in parte, prin importul unei cantităţi de octanol, import care în asemene­a condiţii era iminent. Cu ce preţ, însă ? Intîrzie­­rea în punerea în funcţiune a insta­laţiei de alcooli prin exosinteză de la Rm. Vîlcea a costat sute de mii de lei valută, o cheltuială neplanifi­cată. Dan MATEESCU (Continuare in pag. a II-a) Om cu orizont Vorbind cu el deunăzi, am constatat că era excelent infor­mat Orice neajuns i-ar fi pomenit, el îl cunoştea. I-am vorbit despre o maşină unealtă, scumpă, de înaltă teh­nicitate, care fusese folosită prost în sectorul lui şi acum zăcea stricată. — Credeţi că e singurul caz? a întrebat el. Ştiţi cite cazuri au mai fost identificate pe ra­mură ? I-am mărturisit cu umilinţă că nu ştiam. A scos imediat la iveală o cifră. — Dar ştiţi — a urmat el — de ce se intimpla asta ? Cu­noaşteţi cauzele ? Neglijenţă, delăsare — toate cuvintele erau respinse de el cu o uşoară fluturare a mîinii : vorbe. — Să vă spun eu, zise el, cum ar trebui să fim organi­zaţi. Un plan magnific se desfăşu­ra în faţa ochilor noştri. In mai puţin de-o oră, toată ramura era reorganizată ; vorbind timp de-o oră şi­­jumătate, schimba­se întregul dispozitiv al minis­terului. — Păi ştiţi cum se procedea­ză în Olanda ? m-a întrebat el. Am recunoscut că nu fuse­sem pe acolo. El însă cunoştea şi soluţiile norvegienilor. Ştia tot. Orizont larg. Vorbea de vreo două ore. Ruşinat, m-am văzut nevoit să-l întreb din nou ce măsuri a­ luat în privinţa maşinii care zăcea în sectorul lui. M-a privit mustrător : — Vedeţi, zise el, de aceea merg prost lucrurile : fiecare judecă pe felii. Nimeni nu stă să mă analizeze pe ansamblu. Omul acesta, cu orizontul lui larg, te obliga să roşeşti şi să-ţi cobori privirile. Am în­cercat de două ori să-l mai în­treb de ce stă maşina aceea din sectorul lui, dar în faţa unui om care privea toate atît de complex şi îţi destăinuia fără ezitare cum ar trebui să arate în Australia un cangur, în caz că n-ar purta buzunar — deţinea­i păreri şi despre va­rianta optimă in care ar trebui natura să-i reorganizeze pe canguri — te jenai să mai in­sişti. Afară însă, cînd am dat de aer curat, mi-a venit iar în minte maşina aceea Şi mi s-a făcut dor de un om cu orizont îngust. Unul cu vederi limita­te. Unul care să n-aibă în bu­zunarul de la vestă toate solu­ţiile şi cauzele de pe lume, dar să-şi facă partea lui de datorie. Partea lui. Sergiu FARCASAN » PROLETAR ! DIN TOATE TARILE. M­ÎTÎ-VÂI Anul XXXIX Nr. 8173 Luni 1 septembrie 1969 4 PAGINI — 30 BANI ÎN ZIARUL DE AZI: • Sărbătoare la Păulești • 30 de ani de la izbuc­nirea celui de-al doilea război mondial • Epi­­daur ’69 Momentul culminant al paradei portului şi obiceiurilor popu­lare : horo din Piaţa Republicii Foto : S. Cristian FESTIVALUL Şl CONCURSUL INTERNATIONAL DE FOLCLOR „ROMANIA ” IERI AU TRECUI PE STRĂZILE CAPITALEI TREI MII DE FEJI FRUMOŞI Şl DE ILENE COSINZENE Am văzut mu­lte festiva­luri, concursuri, manifes­tări etnografice şi folclo­rice, dar încă ,niciodată nu mii-a fost dat să văd un eveniment artistic de-o amploare şi de-o străluci­re atît de înaltă ca­ aceea desfăşurată ieri la amia­ză pe­­ traseul cuprins în­tre Piaţa Victoriei şi Piaţa Republicii. Dacă nu m-ar inhiba superlativele, aş spune că parada portului popular, desfăşurată pe traseul schiţat mai sus, este o fericită idee home­rică, fiindcă numai o ima­ginaţie extraordinară era capabilă şi chemată să pună în mişcare acea a­­dîncă şi fermecătoare ge­nialitate populară în pro­porţiile vii în care ea s-a manifestat ieri, nu pe o scenă clasică, nu pe un podium obişnuit, ci sub cupola unui torid cer de­­cristal, de-a lungul celor mai animate artere bucu­­reştene şi în faţa a mii şi mii de spectatori uimiţi şi entuziaşti. » După încheierea con­cursului portului popular, care a avut loc la Circul de Stat, cei trei mii de artişti amatori — români, maghiari,­ germani şi de alte naţionalităţi , membri ai ansamblurilor folclorice, precum şi delegaţiile etno­grafice şi folclorice venite din­­ străinătate, s-au adu­nat în hemiciclul, inundat de lumina solară, al Pieţei Victoriei, locul de start al extraordinarei parăzi et­nografice ce avea să ur­meze. La orele 12 şi jumă­tate coloana lungă de cîţiva kilometri s-a pus în mişcare, avînd în frunte un grup de ţărani călări, între care faimoşii „juni“ de la Braşov şi călăreţii năsăudeni de la Salva, cu pălăriile lor împodobite­­fastuos cu evantaiele rota­te ale penelor de păun, sau cu căciulile negre pe cap, au smuls imensei mulţimi de oameni ropo­te de aplauze. Pe bu­levardele bucureştene tre­ceau călări Feţii Frumoşi,­­scoborîtori din cronici şi din basme, deschizînd drum fantasticului corte­giu de culori vii şi de­ fru­museţi izvodite cu multe veacuri în urmă. Uriaşul cortegiu a făcut cîte­va popasuri­­ unul în Piaţa Romană, al doilea in faţa hotelurilor Ambasador şi Lido, al treilea în Piaţa­­ Universităţii, următorul în faţa Casei Centrale a Ar­matei, parada inchein­­du-se printr-un scurt spec­tacol şi printr-o imensă horă, la care s-au prins mii de oameni, în Piaţa Republicii. In uriaşa coloană pu­teau fi văzuţi conăcarii u­­nei tradiţionale nunţi­­ ţă­răneşti, urmaţi de alaiul nuntaşilor cu mirele şi mi­reasa, druştele, nănaşii, socăciţa, taroştii (chemă­torii), muzicanţii, stegarii, purtătorii darurilor, o­u­­rătoare din Maramureş, purtătorii colacilor pentru nănaş, ai căpitanelor pen­tru cai şi ai colăceilor pen­tru brîu. In aceeaşi coloană, de­ o alegorie în care realitatea se îngemănează atît de fe­ricit de douăzeci de veacuri cu setea de frumos a po­porului şi cu profunda­ta vocaţiei artistică, puteau fi văzuţi într-un alai de cro­matica superbă a curcu­beului irizat deasupra unei cascade, căluţii din Zăneşti- Neamţ,­ căluţii din Vîrfor- Botoşani, tinerii cu măşti din Vadul Izei-Maramu­­reş, formaţiile de capra din Corlăţeni-Botoşani, Fundul Moldovei-Suceava, Pietriş-Neamţ, buhaiul din Valea Trotuşului-Bacău, şi nu mai puţin de 200 de că­luşari din Argeş, Olt, Te­leorman şi Ilfov. între cei două sute de căluşari putea fi văzut, plin de e­­nergie, un adevărat pachet liliputan de nervi, arcuri şi muşchi, copilul Iliuţă Brăi­­leanu din Vîlcele-Olt, în vîrstă de numai 3 ani ?! opt luni. Un enorm car a­­legoric, împodobit cu­­scoarţe şi ştergare, Încăr­cat cu un război de lemn la care ţesea (autentic !) o (Continuare in pag. a n-a) Petru VINTILA S­PORT • ECHIPA FEMININĂ A ROMÂNIEI ÎNVINGĂTOARE LA JOCURILE BALCANICE DE LA SOFIA • Fotbal. DUPĂ 3 ETAPE, U.T.A. CONDUCE CU 1 PUNCT AVANS • ILIE NĂSTASE CONTINUĂ SERIA SUCCESELOR LA FOREST HILLS • RUGBIȘTII AU ÎNCEPUT UN NOU CAMPIONAT Alte ştiri din ţară şi de peste hotare în pag. a III-a De la ideea ştiinţifică, 9 9 * la patentul industrial EXIGENŢE PROFESIONALE, MORALE ŞI SOCIALE ÎN FAŢA OMULUI DE ŞTIINŢĂ „Emitem idei şi importăm patente !“ Titlul acesta, în­­tîlnit nu de mult într-o re­vistă cu profil ştiinţific de largă circulaţie internaţio­nală, mi s-a părut extrem de sugestiv pentru a ilus­tra o concluzie trasă astăzi frecvent de oamenii de ştiinţă : simplul efort teo­retic, oricît de strălucită ar fi ideea ce-i stă la bază, cantonarea excesivă a spe­cialistului în cercetarea cu caracter abstract, nu este de natură să asigure o efi­cienţă pe măsura locului şi rolului, de important factor de progres material, pe­­ care şi l-a cucerit ştiinţa contemporană. De aici, preocuparea susţinută a colectivelor de cercetători de oriunde de a porni în investigaţiile lor de la ne­cesităţi sociale, economice majore, imperioase, de a tinde spre conturarea cît mai grabnică a soluţiilor practice corespunzătoare. Raportul C.C. al P.C.R. prezentat recentului Con­gres al partidului definea ca sarcină de prim ordin a ştiinţei româneşti, conti­nuarea şi intensificarea e­­forturilor slujitorilor aces­teia în direcţia întăririi, stringerii legăturilor cerce­tării ştiinţifice cu practica, cu necesităţile economiei naţionale, creşterea contri­buţiei lor la rezolvarea o­­biectivelor impuse de pro­gresul tehnic şi economic al ţării. Mai mult,­in cu­vinte clare, precise, tova­răşul Nicolae Ceauşescu definea criteriul esenţial, suprem al evaluării efor­turilor depuse de re­prezentanţii laboratoarelor : „Noi, cei de astăzi, ii a­­preciem pe omul de ştiinţă după ce dă so­cietăţii în care trăieşte“. Este un criteriu ce cores­punde pe deplin exigenţelor progresului ştiinţific şi eco­nomic contemporan. Nu numai constatarea că ma­joritatea ţărilor angajate pe drumul unei dezvoltări ştiinţifice şi tehnice susţi­nute caută să valorifice su­perior, intensiv acest fac­tor important de progres — ştiinţa — dar înseşi sar­cinile din ce în ce mai Prof. dr. docent Ioan V NICOLESCU complexe pe care le ridică evoluţia industriei şi agri­cultura ţării noastr­e presu­pun inevitabil un aport ne­­­­mijlocit şi sporit al oame­nilor de ştiinţă­ Totodată, chiar ţări ce dispun de po­sibilităţi de investiţie mult mai mari decit România procedează cu maximă ra­ţionalitate din alocarea a­­cestora — ceea ce justifică cu atît mai mult preocupa­rea noastră de a se asi­gura fondurilor substan­ţiale acordate ştiinţei o efi­cienţă economică şi socială sporită. Pe de altă parte, un asemenea criteriu con-a cordă şi cu dorinţa — măr­turisită sau nemărturi­­sită — a fiecărui cerce­tător de a tinde,să-şi vadă rezultatele muncii concre­tizate, folosite efectiv de ceilalţi semeni, de socie­tate. Lucrez într-un domeniu mai nou — al unei ramuri de cea mai mare însemnă­tate la noi — chimia ca­talizatorilor şi pot spune că raţionalitatea şi valoa­rea unui asemenea criteriu de apreciere a muncii ştiin­ţifice corespunde în cel mai înalt grad sarcinilor importante ce stau astăzi în faţa ştiinţei româneşti. Chiar în limitele unei sin­gure specialităţi — cum este cea în care lucrez — există în prezent direcţii, sarcini şi obiective care pot conduce la ameliorări şi obţinerea unor beneficii considerabile. Mă refer la direcţii ca reducerea cantităţii de componen­te active scumpe din catalizatori şi înlocuirea lor cu altele mai ief­tine, prelungirea duratei de folosire a catalizatorilor, descoperirea unor noţiuni de catalizatori şi procese de acest gen etc. Or, toc­mai avînd în vedere o ase­menea tematică majoră — care justifică pe deplin a­­ceastă orientare fecundă dată ştiinţei în ţara noastră — se cuvin subliniate unele dintre rezultatele valoroase obţinute. Din cele înregis­trate pînă în prezent mă voi referi la înlocuirea unor substanţe catalitice ce intervin in procesele de realizare a­ cauciucului sin­tetic — cercetări care au condus în scurt timp la o dublare a cantităţii de pro­duse, numai datorită noului proces catalitic. Sau, ca să amintesc un alt caz, cerce­tările care au permis în fi­nal reducerea cu 30—40 la sută a prețului de cost în producerea unui monomer ce intervine în fabricarea unor fibre sintetice (me­­lana). Consider de aceea că noi cercetătorii, trebuie să ne intensificăm eforturile cu atît mai mult cu cît socie­tatea noastră socialistă ne creează posibilităţi de afir­mare şi realizare in spe­cialitate, o£erindu-ne con­comitent nu numai un ac­ces larg la o tematică ma­joră, relativ delimitată, dar (Continuare în pag. a II-a) Iranul îşi aşteaptă ilustrul oaspete român CORESPONDENŢA DIN TEHERAN DE LA NICOLAE POPOVICI Teheranul a îmbrăcat haină de sărbătoare pentru a primi în mod solemn pe preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu. încă de sîmbătă, aeroportul Mehrabad, marile bulevarde şi pieţele capita­lei au fost împodobite cu drape­lele de stat ale României şi Ira­nului. In numeroase organe de presă, ziare şi reviste, au apărut duminică portretul şi date biogra­fice ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi articole consacrate vizitei. Pe coperta revistei „Khan­­daniha“ este publicată fotografia color a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, iar în paginile urmă­toare, biografia sa. In convorbirile avute în zilele premergătoare vizitei cu oameni de stat, cu personalităţi ale vieţii publice şi culturale, cu ziarişti şi cu simpli cetăţeni se simţea presti­giul de care se bucură în Iran România, respectul şi preţuirea faţă de preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu. „Am avut fe­ricirea — mi-a declarat preşedin­tele Senatului, Sharif Emami — de a întîlni personal pe preşedin­tele Ceauşescu cu ocazia vizitei de anul trecut a delegaţiei parlamen­tare iraniene în ţara dv. Mărturi­sesc sincer că asupra noastră au produs o puternică impresie mo­dul său de a gîndi profund şi lucid, demnitatea şi dinamismul său. Ne-am dat seama că ne gă­sim în prezenţa unui autentic re­prezentant al intereselor naţiunii române şi unui activ militant pen­tru pacea şi progresul omenirii“. Elogiind contribuţia şefului sta­tului român la dezvoltarea rapor­turilor dintre state, pe baza prin­cipiilor egalităţii în drepturi, in­dependenţei şi suveranităţii naţio­nale, neamestecului în treburile interne, A. Shahidi, redactorul şef al cotidianului de limbă franceză „Journal de Teheran“, l-a carac­terizat pe preşedintele Consiliului de Stat drept „o mîndrie naţiona­lă a României“. Interesul şi simpatia locuito­rilor din Teheran faţă de vizita înaltului oaspete român .Işi găsesc expresie în gesturi pline­ de sem­nificaţie. Subsecretarul curţii im­periale, C. Shafa, om de litere, preşedintele Fundaţiei Pahlavi, mi-a declarat: „Simpatia ce o port României şi celui mai de seamă reprezentant al său, preşedintele Nicolae Ceauşescu, m-a determinat să-mi amin plecarea în străinătate pînă după vizită. Doresc să-l cu­nosc personal pe acest ilustru om de stat al României şi să-i ofer în semn de preţuire un set din opera mea de 24 de volume despre litera­tura iraniană şi universală, inclusiv română, tipărită recent, în limba farsi“. Poetul iranian Mortezar Khatefi, profesor la Institutul de limbă şi literatură persană, mi-a spus, la rîndul său : „Cred că cel mai preţios omagiu pe care l-aş putea aduce României este să în­chin cu prilejul vizitei preşedinte­lui său, Nicolae Ceauşescu, un poem prieteniei“. „Aşteptăm cu mare plăcere — mi-a declarat A. Riazi, preşedinte­le Medjlişului (parlamentul ira­nian) — sosirea în ţara noastră a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Vizita sa, suntem­ convinşi, va încu­nuna o etapă deosebit de fructuoa­să în relaţiile dintre cele două ţări, inaugurată de călătoria Maiestăţii Sale Imperiale Şahinşahul Moham­mad Reza Pahlavi Aryamehr in România, şi va deschide noi orizon­turi, mereu mai strălucitoare în co­laborarea româno-iraniană“, în interviul pe care ni l-a acor­dat, ministrul economiei, Houshang Ansari, a declarat: „Vizita pre­şedintelui României în Iran, care începe luni, este un eveniment pe care-l aşteptăm cu mare plăcere, un pas important pe calea conso­lidării în continuare a relaţiilor prieteneşti dintre România şi Iran. Cred că vizita preşedintelui, în­soţit de marcante personalităţi ale guvernului român, va contribui în mare măsură in această direcţie şi sînt sigur că rezultatele vizitei înalţilor oaspeţi români se vor (Continuare in pag. a IV-a)

Next