Scînteia, noiembrie 1969 (Anul 38, nr. 8234-8263)

1969-11-01 / nr. 8234

PAGINA 2 FAPTUL DIVERS Ediţie specială In ultima vreme, in Capitală au apărut numeroase chioşcuri pentru difuzarea presei. Aşeza­te în locuri favorabile, cu cir­culaţie intensă, ele fac un bun­­ serviciu cetăţenilor, realizînd, în­­acelaşi timp, o însemniatâ desfacere a tipăriturilor. O ini­ţiativă lăudabilă dacă n-ar in­terveni cîteva... mici neglijen­ţe. Este vorba, în primul rînd, de faptul că respectivele chioşcuri n-au fost racordate la sistemul de electrificare, ne­­fiind prevăzute nici cu instala­ţii de încălzire. Cît a fost vară, treacă-meargă ! Acum însă, în plină toamnă, aceste lipsuri se resimt serios. Şi de către vîn­­zători, şi de către cumpărători, întrucît, odată cu venirea serii, chioşcurile îşi trag obloanele foarte devreme. Iată amănunte care nu fac deloc o „presă bu­nă“ serviciilor care se ocupă de difuzarea presei. Noapte albă S-a întîmplat, zilele trecute, la Sulina, Ora 3 noaptea. In curtea spitalului intră o ambu­lanţă. Transportă o pacientă — Paulina Iacovici, însărcinată în luna a noua. Consultul me­dical indică o stare deosebit de gravă. Ce-i de făcut ? Interven­ţia depăşeşte posibilităţile spi­talului, dar orice întîrziere pro­vocată de transportarea în altă localitate poate fi fatală Şi este vorba de două fiinţe o­­meneşti. Hotărîre promptă : „Acţionăm !“ Urmează şapte ore de muncă încordată la camera de reanimare, apoi pe masa chirurgicală. Ora 9:45. Se naşte Iuliana Iacovici. Ora 13. Atit mama cît şi fiica se simt bine. Ora 18. Sfîrşiţi de oboseală, medicul Iulian Ţîrcov­­nicu şi asistentul său, Virgil Pre­­doiu, notează lapidar în fişa me­dicală : „Un caz de urgenţă me­­dico-chirurgicală“. Cum să nu preţuieşti asemenea oameni ? Acuzaţie nedreaptă Mulţumind organelor şi insti­tuţiilor care ne informează prompt asupra unor întîmplări şi fapte de interes public, ne vedem siliţi să atragem totodată atenţia că orice eroare strecu­rata în corespondenta oficială, precum şi consecinţele juridice ce decurg din aceasta cad ex­clusiv în sarcina expeditorului. Intr-o corespondenţă trimisă re­dacţiei, maiorul I. Constantin de la miliţia oraşului Buzău ne informa că un şofer a fost sur­prins în flagrant delict, descăr­­cînd o autobasculantă cu beton In curtea directorului I.A.S Bu­zău, ing. Constantin Radu. In realitate, este vorba despre di­rectorul I.A.S. Cindeşti din ju­deţul Buzău. Deplasîndu-se la redacţie, ing. C. Radu a citit, în original, corespondenţa eronată şi pe nedrept acuzatoare, decla­­rînd că din parte-ne nu are nici o pretenţie. Dar aceasta nu schimbă cu nimic fondul pro­blemei. Uşurinţa, eroarea stre­curată în redactarea corespon­denţei către redacţie au adus serioase prejudicii morale unui cetăţean , ceea ce ne obligă să punem acest caz regretabil în atenţia tuturor colaboratori­lor noştri. Pe recepţie La şantierul nr. 5 construcţii de locuinţe — totul Topolog — gestionar de bunuri şi totodată responsabil cu angajările sala­riaţilor este Mircea Zamfires­­cu. Un individ care a suferit citeva condamnări penale pen­tru fals, uz de fals, delapidare, furt şi înşelăciune în dauna avu­tului obştesc.­ Probabil că to­varăşii din conducerea I.C.R. 9 apreciază că... unde merge mia — meargă şi suta ! Pentru că dînşii nu se impacientează în­găduinţa aceasta îşi are obîrşia în neglijenţa faţă de banul pu­blic. De altfel, trebuie să adău­găm că a trecut o bună bucată de vreme de cînd criticam I.C.R. 9, din Capitală, pentru pagubele serioase înregistrate în anul trecut. (1 700 000 lei !) și nerecuperate nici pînă acum N-am primit încă răspunsul în­treprinderii în cauză. Să fie a­­devărat că și tăcerea e un răs­puns ? în litera legii Nu pledăm, acum şi nici altă dată, pentru uşurinţă şi pri­peală în pronunţarea unei ho­­târîri de desfacere a căsăto­riei. Aceasta, pe considerentul că trebuie făcut totul nu pen­tru destrămarea, ci pentru coni­­tolidarea familiei. Insă cind di­vorţul are la bază motive zdro­bitoare, comportamente care in­tră în contradicţie flagrantă cu cele mai elementare norme mo­rale, ce mai putem face ? Bu­năoară, intr-un caz de incest, ca acesta — pentru care, individul N. N. din Capitală a fost con­damnat, în urmă cu trei ani, la opt ani închisoare şi căderea din drepturile paterne. Firesc, soţia a cerut desfacerea căsăto­riei. Deşi motivul era cît se poate de limpede, hotărirea nu s-a pronunţat nici după trei ani. Recent, judecătoria sectoru­lui 8 a dispus — culmea ! — un nou termen de pronunţare. Li­tera legii trebuie sau nu respec­tată ? Rubrica redactata de­­ Ştefan ZIDARIŢA Gheorghe DAVID in sprijinul corespondenţilor „Scînteii" LA FONDUL CENTRAL—CANTITĂŢI CÎT MAI MARI DE PRODUSE AGRICOLE! O HOTĂRIRE CARE FACE CINSTE ŢĂRĂNIMII DIN JUDEŢUL BRĂILA 45 DE COOPERA­TIVE suplimentează contractele ! La 25 octombrie, ziarul nostru a­­nunţa că, livrînd in întregime canti­tăţile prevăzute in contract şi ree­­valuîndu-şi posibilităţile şi resursele, 19 cooperative de producţie din jude­ţul Brăila şi-au suplimentat, cu im­portante cantităţi, contractele de li­vrare către stat Aflîndu-ne în aceste zile la Brăila, am auzit un cuvint de reproş : „Publicaţi date îmbătri­­nite“. Adică cifra prezentată „a îm­­bătrînit“ peste noapte ? Am aflat de la comitetul judeţean de partid că 45 de cooperative — din care II au realizat producţii de peste 5 000 kg. porumb boabe la hectar — nu numai că şi-au Îndeplinit integral obligaţiile contractuale faţă de stat, dar le-au şi suplimentat substan­ţial. Am Întreprins un sondaj pe un itinerar oarecare. Nu ştiam dacă vom întîlni un drum numai coope­rative foarte bune, mai slabe sau din acelea cu rezultate mediocre. Prima remarcă pe care am făcut-o, discutînd cu oamenii­­ pretutindeni, in toate cooperativele vizitate, este evidentă hotărirea de a reevalua, pe baza unor calcule meticuloase, toate posibilităţile existente, pentru înde­plinirea riguroasă a contractelor şi vinzarea către stat a unor cantităţi suplimentare de produse agricole. Sunt numeroase exemple care do­vedesc în mod concludent că ţăra­nii cooperatori, comuniştii au înţe­les pe deplin obligaţia ce revine ţă­rănimii faţă de stat, faţă de în­treaga societate. Să ne oprim mai întîi la cooperativa „Griviţa Roşie“ însurăţei. Marin Gh. Alexandru, secretarul organizaţiei de bază nr I din brigada de cîmp, a propus­­ în adunarea generală a comuniştilor din această cooperativă să fie vindute statului importante cantităţi de pro­duse peste prevederile contractului. Comuniştii de aici s-au angajat să muncească zi şi noapte pentru reali­zarea integrală a indicatorilor de plan, să livreze statului, in afara contractelor încheiate iniţial, 80 tone de porumb, 25 tone de varză pen­tru care nu fusese, încheiat iniţial vreun contract,8,0 hectolitri de lapte, 50 de porci, 1 000 tone de struguri. Dar să recapitulăm printr-un calcul simplu, de adunare, suplimen­tările faţă de contract — doar la porumb, la unele din unităţile prin care am trecut — se prezintă astfel : Valea Cînepii — 500 de tone; La­nurile — 1 160­ de tone ; Unirea — 500 de tone : Griviţa Roşie — 80 de tone. Cooperativele de producţie din ju­deţ s-au angajat să livreze supli­mentar, faţă de contractele iniţiale. 14 000 tone de porumb „Angajamentul nostru este ferm “ ne spune tov N­icolae Mihai, prim­­secretar al Comitetului judeţean Brăila al P.C.R. El se întemeiază pe cunoaşterea situaţiei reale şi a posibilităţilor din fiecare cooperati­vă, pe calcule foarte riguroase 14 000 tone de porumb peste obligaţiile asu­mate — şi nici un kg mai puţin — pe acest cuvint al ţărănimii noastre, al organizaţiei judeţene de partid se poate conta“ Transcriem telegrafie, ca într-un proces verbal alte cîteva fapte in­­tîlnite in drumul nostru : C­AP din Tîchileşti , peste contract 300 tone de porumb, 30 tone de ceapă „La varză, nu mai luăm drept etalon con­tractul, ne spune ing Titus Şerban. Când l-am încheiat, nimeni n-a putut prevedea că se va obţine o produc­ţie slabă de cartofi. Tocmai de aceea vom livra, peste contractele înche­iate, 75 tone de varză, compensind Intr-un fel, pentru fondul pieţei, lip­sa cartofilor“. C.A.P. „Unirea*, — „decanul de virstă" al cooperativelor agricole din judeţ — îşi onorează re­putaţia cu cea mai bună producţie de porumb obţinută aici vreodată la hectar — 5 320 kg boabe şi cu livrarea, peste prevede­rile contractului, a încă 50 va­goane de porumb. „Nu am cîntărit totul , ne spuneau preşedintele cooperativei şi inginerul agronom. S-ar putea să mai vindem în plus, chiar şi peste această cantitate su­plimentară, încă 100 tone de porumb Tot la „Unirea“ s-au livrat 66 tone de fasole (60 tone — contract), exis­­tînd posibilităţi, după un calcul gos­podăresc, să se mai adauge încă 1,5 tone. La C.A.P. din Valea Cînepii, trei Interlocutori : Gheorghe Zainea, preşedintele cooperativei, Nicolae Iriminoiu, inginer agronom, şi ingi­nerul zootehnist Gheorghe Stroe — oameni cu vechi state în cooperati­vă. După ce ne informează despre recoltele „record", despre faptul că obligaţiile prin contract au fost achi­tate în întregime, că tocmai sunt transportate spre baze primele tone din cele 50 vagoane de porumb boa­be cu care au fost suplimentate con­tractele, că la grîu au livrat statului mai mult de 260 tone peste plan, ne vorbesc despre un sector unde lu­crurile nu stau la fel de bine. „în privinţa contractelor pe total zooteh­nie — ni se spune — sintem­ pe mu­chie de cuţit şi vinovaţi sintem­ cu toţii, pentru că fiecare trebuie să-şi facă meseria cu răspundere". Preşe­dintele cooperativei şi-a mai expri­mat nemulţumirea pentru faptul că nu au reuşit să-şi achite toate con­tractele. „Avem o restanţă de 12 tone la fasole , a spus el. Nu este vorbă, o vom compensa cu jumătate de tonă de carne de pasăre, cu 10 capete de tineret bovin peste contract, dar..." Cifre şi preocupări asemănătoare am putea prezenta multe de la C.A.P. „Griviţa Roşie", ori „Scinteia" din însurăţei, de la cooperativele din Stăncuţa sau Galbenu, aproape din tot judeţul. S-ar putea crede că ceea ce am În­făţişat pare a fi mai curînd o evi­denţă contabilicească, un nomencla­tor de cifre. Numai că aceste cifre exprimă, în intimitatea lor, foarte mult : ele ne dau răspuns faptic cu privire la mentalitatea, la modul de a gîndi al ţăranilor brăileni. l-am ascultat, de pildă, pe mai mulţi ţărani cooperatori — intre care Anghel Oancea, Gheorghe Du­dulea, Alexandru Neacşu, Marin Gh. Alexandru şi alţii — mulgători, bri­gadieri în zootehnie sau la culturile de cimp din C.A.P. „Griviţa Roşie“ — vorbindu-le tovarăşilor lor de mun­că în cadrul adunării generale a comuniştilor din cooperativă. Au fost invocate argumente de necontes­tat privind baza relaţiilor, a schim­burilor dintre sat şi oraş, relaţii care se întemeiază pe respectarea cu sfinţenie a răspunderilor bine de­terminate ce revin fiecăruia în so­cietatea noastră S-a vorbit, în pri­mul rînd, despre baza tehnico­­materială pe care statul a asigurat-o cooperativei. Amintim doar de cele 31 de tractoare ale I.M.A., de cei doi ingineri plătiţi de stat ca să lucreze în cooperativă. In acelaşi timp, s-a schimbat şi viaţa ţăranilor, şi condi­ţiile economice şi sociale din satele brăilene, ca şi de pretutindeni. In ca­sele cooperatorilor arde astăzi lumi­na electrică, funcţionează 475 de te­levizoare, se găseşte mobilă, aparate moderne Nu demonstrează toate a­­cestea — deşi expuse atit de lapidar — că, intr-un anume fel, în fiecare bob de grîu şi porumb se află în­corporată o părticică din efortul În­tregii societăţi ? Pentru că este ne­îndoielnic că toate cuceririle civili­zaţiei de care se bucură satul, toate mărturiile traiului bun al ţărănimii se datoresc efortului colectiv al sta­tului şi tuturor oamenilor muncii. Iar una din dovezile cele mai palpa­bile, cele mai concrete ale înţelege­rii acestui adevăr constă în îndepli­nirea datoriei patriotice şi cetăţeneşti de a vinde statului cît mai multe pro­duse agricole necesare fondului cen­tral. Am ascultat în cadrul adunărilor generale ale organizaţiilor de partid, numeroase referiri critice, cu adresă precisă, propuneri de măsuri concrete privind eliminarea mortalităţii ani­malelor şi pregătirea pentru iarnă a construcţiilor din zootehnie, accelera­rea ritmului de recoltat şi transport spre baze al produselor de pe cîmp. Am remarcat, de asemenea, un anume sentiment de nemulţumire chiar şi faţă de rezultatele „record” ce au fost obţinute. Ceea ce mărtu­risea aspiraţia oamenilor spre a do­­bindi — prin măsuri de mai bună or­ganizare a muncii şi de respectare a­­regulilor agrotehnice — performanţe superioare celor actuale. Vorbind despre viitor, se poate spune că, pen­tru a se crea o bază bună de apro­vizionare, s-a hotărît Începerea con­strucţiei In anul viitor a 25 de com­plexe noi pentru creşterea a 125 000 de porci. Această sarcină presupune o preocupare intensă de pe acum, grija de a se asigura, între altele, furajele pentru porci, ca şi pentru restul animalelor... Adunările generale ale organizaţii­lor de partid şi adunările coo­peratorilor n-au avut un caracter formal, scopul lor a fost atins : cantităţile de produse oferite a fi vindute statului au depăşit cu mult prevederile contractelor Toa­te acestea dovedesc ce resurse inestimabile, ce potenţial poate avea activitatea de partid atunci cînd cri­teriul valorii al eficienţei ei este a­­preciat — aşa cum se subliniază in toate documentele de partid — după rezultatele economice obținute. C. MORARU ­Urmare din pag. fi unităţii noastre, marfa e in siguran­ţă, nimic nu se mai poate pierde , găsim un mod de valorificare tutu­ror produselor". Vizităm pe undelete acest centru de valorificare superioară a legume­lor şi fructelor. Toate secţiile de pro­ducţie lucrează din plin. Instalaţiile sunt destul de simple, multe realiza­te pe plan local : cîteva­ uscătoare de prune şi mere, cîteva autoclave mecanizate... Am afirmat că instala­ţiile sunt simple. Dar cite bunătăţi nu ies din această mică fabrică ! Ni s-a inminat o listă a sortimentelor realizate aici Reproducem, pentru edificare, o foarte mică parte : pru­ne şi mere uscate, compoturi, ge­muri, marmeladă, sucuri, pastă de tomate Apoi : roşii, ceapă, cartofi, varză, spanac, toate deshidratate , varză murată, făină de cartofi ţuică de fructe, murături asortate.. Fiecărui fruct şi fiecărei legume i se dă întrebuinţarea cuvenită, în funcţie de calitate, de aspectul co­mercial Am urmărit, de pildă, pas cu pas, ce se întîmplă cu un lot de mere intrat pe poarta centrului de valorificare. După descărcare a ur­mat trierea, sortarea Exemplarele cele mai reprezentative, cu o reuşită faţă comercială, luau de îndată dru­mul pieţei ; merele de calitate infe­rioară erau tăiate felii şi uscate ; în fine, produsele pătate sau lovite se îndreptau automat spre secţiile de produs marmeladă, spre cazanele de ţuică Acelaşi lucru se intîmplă cu fiecare sortiment in parte. Chiar nimic nu se aruncă ? Din curiozitate profesională, am căutat şi am găsit, într-o grămadă de ardei gras, un exemplar mare cu­ o... nucă, din care, socoteam n­oi, nu se putea face nimic. Ne-am grăbit să ne exprimăm această părere faţă de unul din tehnicieni. „Nici vorbă nu poate fi de aşa ceva, a replicat specialistul. E drept, acel ardei e mic şi zbîrcit. Nici la piaţă nu-l putem trimite, nici pentru uscat nu e bun. Aseme­nea ardei, tăiaţi fetii subţiri, îl fo­losim la asortarea murăturilor“. In­discutabil, centrul de valorificare a legumelor şi fructelor din Rm. Vîlcea îşi merită iniţialele. Ne-am interesat îndeaproape şi de eficienţa economică a centrului de valorificare şi, în general, a între­prinderii de legume şi fructe din judeţul Vîlcea Din vînzările realiza­te pe piaţa internă şi produsele ex­portate, I.L.F estima iniţial, la un plan de producţie in valoare de peste 50 milioane lei, un beneficiu net de 4 milioane lei. In ultimul timp insă, producătorii locali şi producători din alte judeţe Învecinate au oferit in­­treprinderii, suplimentar contractelor, cantităţi masive de legume şi fruc­te întreprinderea a acceptat oferta. In consecinţă, planul de producţie s-a amplificat considerabil I.L.F va vinde in acest an­­ in stare proas­pătă, conservate sau industrializate — mărfuri in valoare de 70 de milioane lei, iar beneficiul se va ridica şi el la 6 milioane. Ci­frele nu sunt din cale afară de spec­taculoase, dar reflectă corect activi­­tatea unei Întreprinderi care nu mai cunoaşte de mult ce sunt acelea pierderi planificate In comerţul cu legume şi fructe. Un alt aspect foarte important a! problemei. Centrul nu are doar o activitate sezonieră Iarna lucrează obişnuit, ca şi în timpul verii şi toamnei Ce lucrează de vreme ce in acest anotimp cîmpul e pustiu ? In silozurile şi depozitele I.L.F se sortează continuu stocul de marfă re­zervat aprovizionării pieţei de iarnă­­Cu trecerea timpului, multe legume şi fructe — mere, pere, cartofi, var­ză, râdăcinoase etc. — ajung să nu mai corespundă condiţiilor de co­mercializare Dar nici aceste produ­se, în care sunt înglobate sudoare şi trudă, nu sunt aruncate ; ele iau dru­mul centrului de valorificare. Am fost curioşi să aflăm în ce relaţii se găseşte întreprinderea cu cooperativele agricole de producţie, dacă acestea sunt mulţumite de ser­viciile pe care le oferă I.L.. Toţi preşedinţii şi cooperatorii cu care am întreţinut discuţii au avut cam aceeaşi părere. O redăm pe scurt, exprimată de tov. ing Petre Cos­mescu, preşedintele C.A.P din Olă­­neşti ,I.L.F şi în special centrul de valorificare a produselor agricole ne sunt de cel mai mare folos în ce sens? Nu există an în care o parte din roadele grădinilor şi livezilor să nu fie, într-un fel sau altul, repre­­ciate. De multe ori bate piatra, altă­dată, din cauza frigului, o parte din legume şi fructe nu se dezvoltă nor­mal şi prin urmare, nu pot fi vin­dute pe piaţă In aceste condiţii, cooperativa se vedea obligată să în­registreze cîştiguri mai mici, fără ca cineva să aibă vreo vină infiinţarea şi extinderea centrului de industria­lizare a Însemnat pentru noi posibi­litatea valorificării oricăror pro­duse. Fireşte, plata se face co­respunzător calităţii mărfii, dar nu se mai pierde absolut, nimic. Numai la mere, de pildă, am cîştigat 54 000 lei din, produse pe care altă dată nici nu le mai recoltam Centrul re­zolvă şi problema producţiilor foar­te mari. Anul acesta, de pildă, avem o recoltă record la mere. Silozurile noastre sunt arhipline, piaţa e satu­rată şi, totuşi, mai avem încă de re­coltat Centrul de valorificare cum­pără peste contract orice cantităţi şi le prelucrează, în alte condiţii, a­­ceastă producţie suplimentară ar fi fo-* sortită degradării“ Am stăruit poate prea mult asu­pra activităţii centrului de valorifi­care a legumelor şi fructelor din Rm Vîlcea Socotim Insă — şi fap­tele o demonstrează clar — că acolo s-a acumulat o valoroasă experien­ţă pozitivă, pornită de la ideea ei din roadele pe care le oferă livezile şi grădinile nu trebuie să se iroseas­că nimic. Nu dorim sâ te in­­ţeleagă că centrul din Vincea este un unicat Mai există şi alte I.L.F.-uri care şi-au creat mici ateliere sau centre de conservare, de industria­lizare a legumelor şi fructelor) I.L.F.-urile din judeţele Baia Mare, Buzău, Prahova, Cluj - de piuă Am vizitat şi Centrul din Obor — Bucureşti (Viei am surprins aspecte mai mult sau mai puţin similare cu cele din Rm Vîlcea Te impresio­nează, în primul rînd, cît de simplu este uneori să aduci, cu mijloace puţin costisitoare, beneficii mari, rea­­lizînd totodată produse de calitate superioară întreaga gamă a legu­melor şi fructelor se prelucrează in­tr-un asemenea mod, incit practic nu se aruncă nimic, iată, de exem­plu, tomatele, prin concentrări de diferite grade, ele sunt transformate la sucuri şi paste. Chiar şi semin­ţele şi tegumentele, pe care filtrele le înlătură, sunt folosite in hrana animalelor, avînd o valoare nutri­tivă apreciabilă. „Importam in trecut — ne spune şeful centrului — însemnate canti­tăţi de pectină (un produs indispen­sabil în fabricarea gemurilor şi dul­­ceţurilor)­­Astăzi, la iniţiativa noas­tră, producem pectin­a cu mijloace proprii din mere pădureţe şi din casele seminale ale gutuilor — pînă nu de mult neluate în seamă — obţinem ceea ce altă dată trebuia să cumpărăm cu valută. (Nu ar fi rău ca şi celelalte centre din ţară să urmeze acest exemplu — n.r.). Aici, totul se prelucrează şi se valo­rifică superior Sîmburii de caise, de pildă, iau fie drumul exportului, sub forma „sîmburilor de migdale“, fie pe cer­ul consumului intern (co­fetării). Banalele coji de pepeni verzi sunt şi ele prelucrate simplu şi eco­nomic, fiind transformate în fructe confiate. Vagoane întregi de astfel de delicatese ne duc faima atit în ţară, cît şi peste hotare“ Repetăm : In general, înfiinţarea unor asemenea mici centre de in­dustrializare şi conservare a legu­melor şi fructelor nu necesită chel­tuieli ridicate , multe utilaje şi in­stalaţii s-au realizat şi se pot rea­liza şi de aici înainte pe plan tocal. Rezultatele economice s-au dovedit a fi însă foarte bune şi, tocmai de aceea, ne întrebăm : de ce nu se ex­tinde mai mult şi mai repede expe­rienţa cîştigată ? Pentru că, trebuie s-o spunem deschis , unele I.L.F.-uri trăiesc încă de pe urma... pierderilor planificate. Cauzele le-am mai enu­merat şi cu alte prilejuri : in circui­tul livadă şi grădini­­- raft se degra­dează cantităţi considerabile de le­­gume şi fructe. Piaţa respinge o ase­menea marfă, iar I.L.F.-urile, la rîn­­dul lor, neavînd centru de indus­trializare, o aruncă Se înregistrează deci pierderi, în timp ce aceeaşi piaţă internă şi aceiaşi beneficiari externi solicită insistent legume şi fructe industrializate sau conser­vate. Desigur, instalarea unui cen­tru de industrializare și conservare a legumelor și fructelor necesită oa­recare timp, oarecari cheltuieli, nu se poate clădi totul cît ai bate din palme. Dar problema ar­ trebui să preocupe — mai ales în această toamnă, cînd există încă mari can­tităţi de legume şi fructe nevalori­ficate, care ar putea intra în circui­tul aprovizionării — în primul rînd I.L.F-urile şi C.A.P.-urile mari pro­ducătoare de legume şi fructe, dar şi cooperaţia de consum, industria loca­lă, alimentaţia publică, întrucît este limpede că marile întreprinderi nu vor putea niciodată prelua şi prelucra operativ toată masa de produse a u­­nei recolte, indiferent de calitatea a­­cesteia. De aceea se impune necesi­tatea ca in prelucrarea şi conserva­rea cantităţilor disponibile de legu­me şi fructe să intervină activ mici­­­­le unităţi de producţie. Acestea, în­zestrate cu utilaje simple, puţin cos­tisitoare, care există, de altfel, în multe locuri, pot prelucra eficient produse care aşa cum am arătat, rămîn pe cimp, nu corespund cerin­ţelor pieţei, se irosesc după sortare. Îndeosebi cooperativele agricole mari producătoare de legume şi fructe sunt chemate să dezvolte asemenea activităţi ca o continuare firească a procesului de producţie, oricum mai legate de preocupările lor decit orga­nizarea unor ateliere de lubrifianţi sau produse metalice, întîlnite în­tr-un loc sau altul. Prin unirea tu­turor eforturilor, împotriva risi­pei, a pierderilor să se facă un front comun, în beneficiul marii mase a consumatorilor. „NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE CONSERVĂ“ SlNTEŢI PREGĂTIT PENTRU SEZONUL RECE? Solii toamnei au intrat in magazinele de con­fecţii, tricotaje, încălţăminte Confecţii uşoare, călduroase, practice, moderne sunt destinate completării garderobei autumnale. Sunt puse în atenţie, intre altele, o variată gamă de taioare din ţesături fantezi, cu jacheta mai lungă şi fusta uşor evazată, pantaloni din stofă evazaţi­ din ţesături adecvate, pantaloni cu ja­chetă sau cu vestă fuste din ţesături fantezi d în parcuri, cu dungi sau uni, cu tighele şi garnituri, precum şi pardesie din ţesături fantezi Au apărut în magazine şi paltoane din stofe de calitate superioară - cu gulere din blană na­turală - şi din stofă groasă, ca cele din fotografia alăturată (magazinul „Julieta" din Capitală) In magazinele de desfacere a confecţiilor băr­băteşti şi pentru adolescenţi au intrat costume din ţesături de lină 100 la sută lină un amestec cu fibre poliesterice, ţesături poliester un amestec cu celo­fibră Se pot procura, de asemenea, pantaloni şi cămăşi potrivite sezonului rece. paltoane din stofă de lină fină şi semifină, pardesie şi raglane SCINTEIA — simbată 1 noiembrie 1969 reclamaţii sesizări • răspunsuri „SCUMPUL* PĂGUBEŞTE STATUL încă de la mutarea în imobil (ianuarie 1967) locatarii de la ultimul etaj al blocului N-3 din bulevardul Ion Şulea nr. 53—57 din Bucureşti au adus la cu­noştinţa I.A.L. faptul că in timpul ploilor şi al topirii zăpezii, prin terasa blocu­lui pătrunde apă în încăperile locuite. Li s-a răspuns să aibă răbdare, că blocul este în ga­ranţie şi constructorul are obli­gaţia legală să facă remedierile necesare. Zilele trecute, deci după a­­proape trei ani de zile, la o nouă reclamaţie a locatarilor respectivi, trimisă de data a­­ceasta redacţiei, I.A.L. „Vitan" a răspuns, cu candoare, că blo­cul respectiv „este prevăzut în planul de reparaţii pe anul 1970, cu o valoare de 135 000 lei". In faţa acestei situaţii nedumeresc foarte mult două lucruri : 1) indiferenţa cu care au tratat, a­­tita amar de vreme, organele I.A.L. sesizările locatarilor res­pectivi şi 2) dărnicia cu care plătesc acum, foarte scump, din banii statului, această negli­jenţă, manifestată ani în şir. Scumpul mai mult păgubeşte — glăsuieşte o zicală. Da, de data aceasta „scumpul“ aduce pagu­be statului. PROPUNEREA A PRINS VIAŢA La propunerea unui grup de locuitori din judeţul Caraş-Se­­verin, formulată într-o scrisoa­re adresată redacţiei, Direcţia regională de transporturi auto Timişoara ne-a informat că a luat măsura înfiinţării unui tra­seu de autobuze pe ruta solici­tată — Caransebeş-Borlova, în­făptuind, in acest fel, propune­rea respectivă. FĂRĂ SARE Medicii i-au recomandat so­ţiei mele, suferinde, eliminarea totală a sării din alimentaţie. Acest lucru îl poate realiza in bune condiţii, cu o singură ex­cepţie — aceea a pîinii. Pentru simplul motiv că, în oraşul nos­tru, Moreni, nu se fabrică piine fără sare. Am solicitat secţiei locale de panificaţie să pro­ducă şi piine dietetică, dar, cu toate insistenţele,­­ am gă­sit înţelegerea cuvenită. In­­trucit în oraş sunt multe per­soane cărora le este indicat re­gim alimentar fără sare, cred că această propunere justificată poate fi aplicată fără nici o greutate. Ceea ce şi aşteptăm, sperînd că de data aceasta nu fără folos. Tudor PICOŞ Moreni, judeţul Dîmboviţa MAI AŞTEPTAŢI, COPII ! La începutul lunii octombrie a.c. conducerea Şcolii generale nr. 20 din Craiova a contractat cu agenţia locală O.N.T. o excursie la Bucureşti, cu auto­carul­ la care s-au înscris 36 de elevi După achitarea banilor, excursia a fost programată pen­tru duminică 5 octombrie. Am pregătit copiii, şi, dis-de-dimi­neaţă, ne-am dus cu ei la şcoa­lă, de unde urma să pornească în excursie. Nu ştim din ce motive, insă, agenţia O.N.T. a aminat excursia pentru... dumi­nică 26 octombrie. închipuiţi-vă mîhnirea copiilor, care au aş­teptat cu atita nerăbdare ple­carea ! Dar necazul încă n-ar fi fost prea mare dacă la 26 octombrie cei de la O.N.T. s-ar fi ţinut de cuvint. Nu s-au ţi­nut, insă, nici de data aceasta, copiii fiind nevoiţi să facă din nou calea întoarsă acasă. Pină acum, am crezut că la agenţia O.N.T lucrează oameni serioşi... Un grup de părinţi ai elevilor Şcolii generale nr. 20-Craiova AUTORITATEA TUTELARA SE LASĂ AŞTEPTATĂ Fostul meu soţ s-a adresat. In luna mai a.c., judecătoriei sec­torului 5, cerînd reducerea pen­siei de întreţinere ce o datorează copilului rezultat din căsătoria noastră şi care, in urma divor­ţului, mi-a fost Încredinţat mie spre creştere şi educare. Pînă in prezent cauza a fost aminată de cinci ori, următorul termen fiind fixat pe data 17 noiembrie a.c. De fiecare dată, la proces a fost citată și autoritatea tutelară a sectorului 5. Dar la toate cele cinci termene de pînă acum nici un reprezentant al acestei auto­rități n-a catadicsit să vină în instanţă. Rolul autorităţii tute­lare este de a apăra interesele minorilor, de a veghea să nu se ia vreo măsură care să afecteze creşterea şi educaţia lor Prin­tre sarcinile pe care Ie are in ocrotirea minorilor se numără şi participarea la şedinţele de judecată in care se discută pro­bleme legate de drepturile mi­norilor. De ce nu-şi respectă oare, autoritatea tutelară a sec­torului 5 această importantă o­­bligaţie legală ? Maria CUTENCU, str. Dîmbului nr. 14, sectorul 5, Bucureşti PENTRU O SIMPLĂ ADEVERINŢĂ Cu cîţiva ani in urmă am lucrat ca salariat la fostele­­ G.A.S.-uri Cuci şi Sînpaul, ju-­­ deţul Mureş. Pentru a-mi com­pleta carnetul de muncă, încă din luna august 1967 am cerut fostului Trust regional Gostat din Tg. Mureş (organul ierar­hic căruia i se subordonau uni­tăţile respective) să-mi elibe­reze o adeverinţă prin care să se ateste timpul lucrat Trustul Gostat mi-a comunicat imediat, printr-o adresă, că a înaintat cererea mea, spre soluţionare, la I.A.S. Cuci, unde se află arhi­va. Au trecut însă mai mult de doi ani de atunci şi eu n-am reuşit să intru în posesia aces­tei adeverinţe. Insistenţele mele ulterioare, nenumăratele cereri de revenire adresate I.A.S. Cuci au rămas fără nici un răspuns. O simplă adeverinţă, tovarăşi de la I.A.S. Cuci, este oare atit de greu de Întocmit? Tiberiu JAKAB str. Rovine nr. 1 Cluj

Next