Sămănătorul, 1904 (Anul 3, nr. 1-52)

1904-03-14 / nr. 11

170 SAM­­ANATORUL — Ia, să iau, măiculiță, niște varză. — Credeam că vrau să iei niște vin. — Bana, nu, măiculiță, nu... Ce să fac eu cu vinul ? Eu apă beau­, apă, nu vin... — Da, am auzit cucoană Vastică că nu poți suferi vinul în gură. Apoi mai încet (cucoana Vastica­ î cam fudulă de­ o ureche): Hm, hm, da știCi , îi dai numai decît drumul pe gît... —• D’apoi cum, măiculiță, cum­ nu pot suferi vinu ’n gură... Așaaa-așa!» La capătul uliței răsare același flașnetar pitic, măcinînd acelaș vals melancolic. Ștrengarii desculți dau din mîni și sar într’un picior în nourii luminoși de praf. Pe banca de lingă poarta cea albastră, acelaș muscal bătrîn stă neclintit, ca o stană de piatră, în lumina caldă de vară. N. N. Beldiceanu. VARA... Vară, dor de rătăcire, Dulci-s diminețile, Cînd mă porți-așa ’n neștire Să-ți văd frumusețile, Pe cărări albii, spălate De căderea ploilor, Pe poteci întunecate De desimea foilor! L. Maricaș: Neguri, faceți la o parte, Zare, lămurește-te, Că mi-i dor să văd departe Brazii de pe creștere !... EMINESCU ȘI ALECSANDRI Citeva informații asupra unei drame din tinereța lui Eminescu Aron Pumnul, Eliade Rădulescu, Bolintineanu și Alecsandri, sînt individu­alitățile culturale și literare care domină sufletul și gîndirea lui Eminescu în tinereța sa, pănă pe la anii 1870—72. Despre Alecsandri știm că Eminescu îl cetia și-l admira încă din copilărie, uimind pe colegii săi de școală din Cernăuți și din Blaj cu recitări frumoase din poesiile lui. Mai tîrziu, cînd scrise Epigonii, vedem pe Eminescu închinîndu-se lui Alecsandri ca unui «rege al poesiei, vecinic tînăr și ferice». O nouă dovadă, foarte prețioasă, despre influența lui Alecsandri asupra tînă­­rului Eminescu am găsit-o printre manuscrisele acestuia păstrate la Acade­mia Romînă, în vol. 2253, ft­. 30—61, cari iile dau un caet format 4" mic. E vorba de o piesă teatrală di­n tinerețe a lui Eminescu, o dramă originală, într’un act, cum îi zice el însuși. Ea poartă titlul «Amor pierdut—viață pier­dută», care înlocuește titlul de mai ’nainte: «Emmi», șters ulterior. Drama e inspirată de cunoscuta poesie a lui Alecsandri «Emmi», ceia­ ce ne mărturisește Eminescu însuși, într’o notă de sub titlul dramei (1. 30), unde ni se mai spune despre operă: «Necomplectă — lipsește poesia care e firul conducător.— Dialogul necomplect. — Caracterele încă rău mar rare». Persoanele sînt : Vasile

Next