Sămănătorul, 1909 (Anul 8, nr. 1-51)
1909-06-14 / nr. 24
SĂMĂNÃTORUL LUI EMINESCU Vârful ’nalt al piramidei ochiul meu abea-l atinge... Lâng’acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt, Astfel tu ’n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămânea va pe pământ. Și dorești a mea iubire... Prin iubire, pân’ la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s'o leg, Cum să fac ! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă poate nici n’o înțeleg. Geniu tu, planează 'n lume! Lasă-mă în prada sorții Și numai din depărtare când și când să te privesc, Martoră mărirei tale să fiu pân’ la pragul morții Și ca pe-o minune 'n taină sa te-ador, să te slăvesc. Veronica Micle. 493 EMINESCU-OMUL (amintiri din Omagiul Gălățenilor). La Socec a și apărut albumul omagial, pe care comitetul de iniiativă din Galați îl plănuia întru comemorarea împlinirei a 20 de ani de la moartea lui Eminescu. E un volum foarte îngrijit și bogat, aprinzând o serie de portrete ale poetului și familiei sale, articole , date biografice nouă, precum și spicuiri din unele publicațiuniunoscute. E o contribuire de multă valoare la studiile despre Eminescu și ne vom ocupa mai de-aproape, din acest punct de vedere, cu fumoasa operă a Gălățenilor, datorită în prima linie d-lui C. Botez, meședinte de tribunal în Iași și un admirator harnic al poetului. D. I. Slavici, care publică în volumul omagial o serie de amintiri deosebit de interesante asupra lui Eminescu, ne pune la dispoziție pentru acest număr și următoarele fragmente despre personalitateamenească a poetului: