Sportul Popular, ianuarie 1952 (Anul 7, nr. 1988-2000)

1952-01-08 / nr. 1990

Din problemele arbitrajului Obstrucţia la hochei Asistând la câteva din jocu­rile campionatului de hochei al R.P­.R. pe anul 1952, care se dispută — după cum se ştie — la Miercurea Ciuc, am remar­cat că majoritatea arbitrilor care conduc aceste partide ig­norează sau nu vor să aplice una din cele mai importante prevederi ale regulamentului de joc, aceea privitoare la ob­strucţie. Regulamentul jocului de ho­chei arată, în articolul 71, că : „se va aplica o penalitate mi­noră jucătorului care împie­dică pe un jucător din echipa adversă, care nu este în pose­sia pucului, oprindu-l să se mişte, aruncăndu-i crosa, sau împiedicându-l — dacă i-a scă­pat — să o ridice1'. In practică, acest lucru se întâmplă foarte des, mai puţin sub forma aruncării sau împie­dicării de a­ ridica cross şi mult mai des sub forma împie­dicării unui jucător care nu este în posesia pucului de a se deplasa, prin ţinerea cu pieptul, prin bararea drumului pe lângă mantinelă etc. In matchul Spartac Tg. Mu­­­­reş — Metalul Steagul Roşu I Oraşul Stalin, într’un moment , când Incze II se afla în pose- I sia pucului şi se îndrepta spre I poartă, coechipierul său Incze I­I s’a aşezat în faţa apărătoru- 1 lui Raduc dela Metalul, împie- I dicându-1 pe acesta să-l atace I pe Incze II. A fost un caz clar I de obstrucţie, pentrucă Incze I­I ,,a împiedicat un adversar, care I nu se afla în posesia pucului, I de a se mişca". Arbitrii n’au­ I sancţionat această abatere. Ar I fi trebuit ca Incze I să pri- I mească o penalitate minoră, a­­­­dic­ o eliminare pe timp de I două minute de joc efectiv. Bineînţeles, cazul citat este­­ numai una dintre posibilităţile­­ de obstrucţie. Să presupunem I însă că în situaţia de mai sus, Radu­c ar fi tăiat drumul lui Incze I, împiedicându-l să se­­, deplaseze pentru a primi — e­­ventual — o pasă dela Incze II, aflat în posesia pucului. Se înţelege că in această situaţie, Raduc s’ar fi făcut el vinovat de obstrucţie şi ar fi trebuit I sancţionat O formă deosebită de ob- I strucţie este aceea pe care o I folosesc unii jucători care, ne­­­­fiind in posesia pucului, stau I pe linia spaţiului de poartă I sau ţin crosa înăuntrul aces- I tui spaţiu, în timp ce pucul nu I se află în spaţiul porţii. Inter- I I preta­rea acestei greşeli ca ob- I I struefie este foarte justă, pen.' | trucă ea se poate asimila cu împiedicarea unor jucători din echipa adversă de a se mişca. (Acest fapt reprezintă o pre­siune asupra portarului în pri­mul rând, ca şi asupra altor apărători). De aceea, regula­mentul precizează în art 71, aliniatul b: „dacă se mar­chează un punct în asemenea condiţiuni, punctul nu­ m fi a­­cordat şi se va acorda un an-­­ gajament In zona neutră, in punctul cel mai apropiat de ţi­nta de atac a echipei In gre­­sală1­. Arbitrajul la concursuri la de micromodele In această perioadă de tinp, singurele concursuri de aero­­modelism care se pot organiza, sunt cele de micromodele. De buna desfăşurare a acestor concursuri depind — în cea mai mare măsură — şi perfor­manţele care se obţin. Iată de ce în organizarea întrecerilor de acest gen o sarcină de mare răspundere revine arbitrilor. Dat fiind numeroasele pro­bleme care se pun­­ în faţa ar­bitrilor acestor concursuri şi — mai ales — faptul că până a­­cum n­u a funcţionat în ţara noastră nicio şcoală de specia­lizare a arbitrilor, se întâmplă deseori ca la concursuri să se producă neregularităţi şi mai ales, discuţii între arbitri şi concurenţi. O parte din vină o au şi cei din urmă care — în general — nu prea cunosc re­gulamentul de concurs. Putem spune acelaş lucru însă şi despre o parte a arbi­trilor, mai ales în ceea ce pri­veşte verificarea modelelor îna­inte de concurs. Conform regu­lamentelor Internaţionale, îna­intea începerii întrecerilor, fie­care model prezentat trebue supus unei verificări, care are ca scop controlarea cuprinderii dimensiunilor şi datelor gene­rale de construcţie între limi­tele minime şi maxime. Acest lucru are o mare importanţă, mai ales în ceea ce priveşte modelele de concepţie proprie. Am văzut, de exemplu, la finele întreceri din anul trecut, mo­dele autogire admise în con­curs care aveau suprafaţa des­crisă de rotor mai mică decât suprafaţa planurilor, când a­­cest lucru este cu totul contrar regulamentului . Comisia Centrală a Aviaţiei Sportive va trebui să îndrume comisiile raionale şi regionale pentru a organiza cursuri de perfecţionare a arbitrii­­, ba­zate pe aprofundarea regula­mentelor campionatelor R.P.R. I Sunt aproape doi ani de când au luat fiinţă colectivele sportive din şcolile medii. Odată cu orga­nizarea acestora au fost înfiinţate şi colectivele sportive din cele şase şcoli medii tehnice de cultură fizică. Rolul colectivelor sportive din SMTCF este cu mult mai mare decât al celor din şcolile medii o­­bişnuite. Aceste şcoli pregătesc cadre de tehnicieni în domeniul spor­tului şi se deosebesc de celelalte şcoli prin planul de studii, în care obiectele de specialitate reprezintă două cincimi din numărul total de ore dintr-un an şcolar. Tocmai din cauza specificului acestor şcoli, elevii acestor şcoli nu participă la campionatele obişnuite ale şcolilor medii, organizându-li-se însă com­petiţii speciale la diferite discipline sportive, competiţii de care se o­­cupă Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Con­siliul de Miniştri. ★ In centrele în care funcţio­nează aceste şcoli, colectivele lor sportive au introdus şi popu­larizat diferite sporturi. De pildă, la Galaţi şi Craiova s’a intro­dus pentru prima oară baschetul şi s’au desvoltat mult handbalul, atletismul şi gimnastica. Un rol deosebit l-au jucat colectivele spor­tive ale SMTCF în descoperirea, stimularea şi ridicarea de noi cadre din rândurile massei de e­­levi, fapt care a contribuit într-o­ simţitoare măsură la ridicarea ni­velului­­general al rezultatelor sportive şi la ridicarea valorii re­prezentativelor noastre naţionale de juniori. Elevii Ana Şerban, Vio­leta Zăvădescu, Jung Liana, Geta Georgescu, Ioan Witm­an, B. Făgă­­dău de la SMTCF din Timişoara; Iori Sorin, I. Paul, Vera Sincu, Iuliana Bănete, Ileana Oprea, Elena Ştefănescu, M. Nedef, C. Dinescu, A. Folbert, Ştefania Tö­mesen şi Elena Dragomirescu dela SMTCF din Bucureşti; V. Moldo­­vanu, P. Lucacs, Z. Szabó, C. Stănceanu, M. Popa, St. Kadar d­ela SMTCF din Tg. Mureş; I. Muşat, I. Popovici, I. Braunstein, E. Kellerman dela SMTCF Galaţi; E. Leuştean, C. Zbârcea dela SMTCF Oraşul Stalin, sunt numai câteva din numeroasele talente descoperite şi crescute în cadrul colectivelor sportive SMTCF. Deasemeni, în ce priveşte popu­larizarea sportului la sate, aceste colective au dat un sprijin efectiv co­lectivelor sportive săteşti,organizând un număr de peste 40 de deplasări, demonstraţii şi serbări, în special la gospodăriile agricole colective şi gospodăriile agricole de stat. Exemplul dat în această direcţie de şcolile din Timişoara şi Tg. Mureş a fost urmat de şcolile din Bucureşti, Craiova, Galaţi şi Oraşul Stalin. Ca stimulent şi încurajare pen­tru activitatea competiţională, şco­lile au alcătuit echipe şi au par­ticipat la campionatele locale cu un număr de 2­3 reprezentative­­­­entru fiecare secţie a colectivu­­ui, ajungând ca la multe sporturi să se califice până în fazele fi­nale ale campionatelor R.P.R. De pildă, la handbal feminin, toate reprezentativele celor 6 colective SMTCF s’au calificat până la faza de zonă, iar echipele din Timi­şoara, Tg. Mureş şi Bucureşti au fost chiar finaliste ale campiona­tului. La baschet, elevii din Cra­iova şi Galaţi s’au calificat până în finală cu echipele de băieţi şi fete, iar Timişoara cu echipa de fete. Peste 20 de recorduri şi nu­meroase titluri de campioni la ju­niori sunt deţinute de atleţii co­lectivelor sportive SMTCF. Mai mult de jumătate din reprezenta­tiva de juniori a ţării noastre în întâlnirea de atletism cu reprezen­tativa de juniori a R. P. Ungare a fost formată din elevii acestor şcoli. Un rol deosebit îl are colecti­vul sportiv în angrenarea elevi­lor pentru obţinerea insignei GMA şi în SMTCF s-a dat o bătălie se­rioasă pentru angrenarea unui număr cât mai mare de elevi în cadrul complexului. Munca acea­sta s-a soldat cu un succes deose­bit, azi existând peste 1100 purtă­­tători ai insignei GMA dintr’un efectiv total de 1393 de elevi. O preocupare importantă în activi­tatea colectivelor sportive SMTCF a constituit-o şi munca de activi­zare şi ajutorare a altor colective sportive. Astfel, şcoala din Bucureşti a ajutat la organizarea fazei de re­pune a campionatului de atletism al asociaţiei Spartac, a fazei de zonă a campionatului de atletism al asociaţiei Ştiinţa şi a fazei fi­nale la 7 ramuri sportive ale a­­ceieeaşi asociaţii. ★ Deşi colectivele sportive SMTCF şi-au îmbunătăţit simţitor activi­tatea şi au înregistrat realizări şi progrese evidente, totuşi în momentul de faţă activitatea lor mai prezintă o serie de lipsuri serioase care trebue lichi­date şi asupra cărora colectivele sportive ajutate de profesorii de specialitate trebue să-şi îndrepte atenţia în mod deosebit. ★ Problemele organizatorice din cadrul colectivelor au fost total minimalizate şi întreaga activi­tate a şcolilor a căpătat numai un caracter pronunţat competiţional. Ori, activitatea colectivului sportiv din SMTCF trebue să rămână pentru elevi un model de felul în care este necesar să fie organizată ac­tivitatea unui colectiv sportiv, o imagine vie a tuturor sarcinilor ce trebue îndeplinite de către sfatul şi membrii colectivului, de direc­torul şcolii, de organizaţia UTM etc. Singurul colectiv care a în­ţeles robia şi însemnătatea muncii organizatorice a fost cel al şco­lii din Tg. Mureş. Pentru elevi, colectivele sportive din SMTCF trebue să devină la­boratoare de lucru, mijloace de studiu şi practică pedagogică. Deasemeni, în colectivele spor­tive din SMTCF nu s-a acordat suficientă importanţă bunei plani­ficări a activităţii sportive, a re­partizării elevilor pe secţii, după aptitudinile lor. Activitatea colectivului sportiv nu a fost obiectul unei preocupări permanente a cercului pedagogic al profesorilor de specialitate. De a­semenea, colectivele nu au acordat o suficientă atenţie problemelor de clasificare. Un exemplu concludent în această privinţă este colectivul sportiv SMTCF Tg. Mureş, care nu are... nici un sportiv clasificat. Colectivul sportiv nu a fost tot­deauna un factor de stimulare al elevilor în învăţătură. Ki­ombinarea în mod armonios a activităţii sportive cu învăţătura trebue să fie o sarcină permanentă a tuturor celor 6 colective spor­tive SMTCF. De asemenea, unul dintre cele mai importante roluri ale colectivului sportiv este de a ajuta la ridicarea nivelului po­litic şi ideologic al sportivilor. In majoritatea cazurilor, atenţia s-a limitat la problemele muncii de in­struire sportivă şi la activitatea de pe terenul de sport. In viitor tre­bue să se intensifice munca de educaţie care să cuprindă prob­lem­e referitoare la comportarea elevilor în întreceri, in viaţa de toate zilele, în producţie, în an­grenarea elevilor în munca volun­tară pentru construirea bazelor sportive etc. Un exemplu pozitiv în acest sens poate fi luat din ac­tivitatea colectivului sportiv al SMTCF din Timişoara, care a pre­stat un număr de 6000 ore volun­tare pentru amenajarea halei de sport, organizându-şi elevii în brigăzi de lucru. Colectivul sportiv din SMTCF urmând exemplul colectivelor spor­tive sovietice, trebue să devină un element preţios de educaţie în şcoli, ajutând pe elevi să mun­cească mai bine. El trebue să de­vină un sprijin al şcolii în ridica­rea nivelului profesional, un in­strument important de educaţie comunistă, un mijloc de pregătire multilaterală şi de fortificare a or­ganismului, pregătind tineretul pentru munca de înaltă producti­vitate şi pentru apărarea scumpei noastre patrii. Profesor O. BANATEAFI din Direcţia Şcoli C.C.F.S. Colectivul sportiv, factor important in ridicarea nivelului profesional al elevilor din S. M. T. C. F. ★ f »»SPORTUL POPULAR” Je Pa*, fi-» Nr. 1990 MERSUL PE TEREN PLAT LA SCHI Mareul alternativ pe schi se în­trebuinţează în special pe loc drept, plat. la mersul alternativ, cu paşi dubli, mişcarea mâinilor şi picioa­relor este aceeaşi ca şi la mersul obişnuit (mâna stângă şi piciorul drept se duc deodată în faţă, apoi mâna dreaptă şi piciorul stâng suad.). Etapă fiecare pas, are loc o alunecare destul de lungă pe schiul cu care s’a păşit. In acest moment, muşchii mâinilor şi picioarrelor care au executat îm­pingerea (pasul), se odihnesc. Chino­­grama de mai jos ilustrează mişcă­rile complecte ale mersului alter­nativ (un pae cu piciorul stâng şi tunul cu cel drept). Vom descrie felul cum trebue executate mişcările in mersul al­ternativ pe schi. In poziţia iniţială, mâna stângă şî piciorul drept sunt înainte. Corpul este puţin aplecat înainte şi toată greutatea lui este lăsată pe piciorul stâng. Pe măsura frâ­nării alunecării, bastonul purtat în mâna stângă este înfipt în ză­padă şi schiorul începe să execute­­ împingerea. Tot în acest moment, mâna dreaptă şi piciorul stâng, care au executat împingerea, sunt readuse în faţă. Când amândouă picioarele, au ajuns la acelaş ni­vel, schiorul schimbă greutatea corpului de pe toată talpa picio­rului stâng pe vârf şi îndoaie ge­nunchiul. Acum urmează împin­gerea cu piciorul stâng. Ea se face printr’o apăsare puternică pe schiuri. In tot timpul împingerii (păşirii) înainte, piciorul stâng va rămâne nemişcat. După ce s’a păşit cu piciorul drept înainte, toată greutatea corpului trece pe acest picior şi se alunecă uşor. Mâna stângă este şi ea adusă în faţă şi va fi ţinută ridicată. In mersul alternativ este impor­tant ca în special picioarele să execute cât mai corect mişcările. In mersul alternativ paşii trebue să fie lungi şi după fiecare pă­şire înainte trebue să urmeze lu­necarea. In momentul începerii Împingerii nu trebue depus un efort prea mare. Deosebit de im­portant este de a încheia impin­gerea cu întinderea totală a bra­ţului, deoarece in acel moment băţul schiului, având poziţia cea mai aplecată, permite să se folo­sească această mişcare de împin­gere cu maximum de efect. După păşire, băţul schiului tre­­bue ridicat în sus şi nu lăsat să se târască pe zăpadă, împiedicând astfel mersul. Mâna şi piciorul care au executat împingerea au, după terminarea acestui moment al mersului, un moment de relaxare, de destindere, foarte folositor în timpul curselor pe mare distanţă. In tot timpul mersului alterna­tiv, trunchiul (corpul) trebue să fie aplecat înainte, nu prea mult, şi va executa mici mişcări late­rale (în funcţie de piciorul pa care este lăsată greutatea corpu­lui), necesare menţinerii echili­brului, învăţând cât mai corect mişcă­rile mersului alternativ pe schi, începătorii vor progresa mai re­pede atunci când vor trece la celelalte părţi mai dificile, ale în­văţării acestei ramuri de sport. V. E. NAGORNAI (din cartea „Şcoala schiorului“) Aspecte ale muncii din cadrul complexului G. M. A. Activitatea din cadrul complexu­lui GM.A. se desfăşoară fără în­trerupere în toată ţara. Multe din comisiile de pregătire şi exami­nare G.M.A. au înţeles că sarcina lor centrală este organizarea muncii din cadrul complexului cu aceeaşi intensitate şi acum ca şi în timpul verii. Profitând de timpul frumos, co­misia de pregătire şi examinare G.M.A. a Şcolii Medii Tehnice de Muzică şi Artă Plastică din Iaşi a organizat concursuri în aer liber pentru trecerea normelor. Cu a­­ceastă ocazie, o serie de aspiranţi şi-au trecut ultimele norme şi se vor prezenta în faţa comisiei de control pentru obţinerea insignei. La Râmnicu Vâlcea au fost or­ganizate frumoase serbări sportive în cadrul cărora au fost împărţite insigne aspiranţilor aparţinând colectivelor: Liceul Teoretic de băieţi, Flamura Roşie, VII Iunie", Progresul şi Avântul, care au tre­cut de curând toate probele. Spor­tivii au sărbătorit cu dragoste pe noii purtători de insignă. 207 noi purtători ai insignei G.M.A. au realizat şi colectivele Locomotiva, Şc. Pedagogică de fete, S.M.T.S. etc. din Caracal. Multe din comisiile de pregătire şi examinare G.M.A. nu au acor­dat insă importanţă muncii din cadrul complexului G.M.A. în timpul iernii. In colectivele Fla­mura Roşie-Prim­a Banat şi Spar­tac, amândouă din Timişoara, Constructorul din Iaşi sau Spar­­tac Baia Mare, unde comisiile de pregătire şi examinare au negli­jat planificarea din vreme a sar­cinilor, activitatea din cadrul complexului stagnează aproape complect în prezent. Vremea se menţine frumoasă. In multe locuri, temperatura ridicată permite organizarea antrenamen­telor chiar în aer liber. Datoria comisiilor de pregătire și exami­nare este deci de a trece la orga­nizarea unui program bogat de antrenamente, antrenamente con­trolate și concursuri pentru trece­rea normelor G.M.A.

Next