Sportul Popular, noiembrie 1952 (Anul 7, nr. 2139-2154)
1952-11-22 / nr. 2150
Succesul echipei feminine de handbal Stiinta LC.F.—campioană a R.P.R. • In primăvara acestui an echipa feminină de handbal a colectivuluiŞtiinţa l.C.F. şi-a propus ca obiectiv principal câştigarea campionatului R.P.R. Această ţintă îndepărtată părea pentru mulţi şi chiar pentru unele jucătoare ceva nerealizat. Munca de instruire organizată în cadrul colectivului, hotărîrea cu cai au muncit jucătoarele la antrenamente şi dârzenia lor în jocurile de campionat le-au dus din victorie în victorie, dovedindu-se astfel că acolo unde există voinţă, unde se munceşte pe baze ştiinţifice, cu dragoste şi devotament,succesul în muncă este asigurat. La începutul anului condiţiile ■ de pregătire nu au fost satisfăcătoare. Lipsa materialelor şi a echipamentului constituia o piedicăserioasă în muncă. Datorită însă ■,sprijinului şi atenţiei acordate deasociaţia Ştiinţa şi de direcţiunea Institutului de Cultură Fizică oparte din greutăţi au fost înlăturate, asigurându-se condiţiuni din ce în ce mai bune. O greutate care nu a putut fi înlăturată a fost însă lipsa unui teren de antrenament. Antrenamentele aveau loc pe un teren mic din spatele Stadionului Republicii. Din acest motiv echipa I.C.F. nu a putut să presteze niciodată un joc larg, pe extreme și cu pase lungi, jucătoarele neavând perspectiva reală a terenului de joc. Dealtfel, aceasta explică și lipsa de orientare tactică pe teren a unor jucătoare în momentele dificile ale jocului. Așa se explică de ce jucătoarele acestei echipe îngrămădesc jocul pe centru, căutând să străpungă compartimentul defensiv advers, prin această zonă. Trebue arătat că in cursul acestui an nivelul jucătoarelor şi al echipei a crescut foarte mult. Ca studente ale Institutului de Cultură Fizică, pregătirea fizică generală le era asigurată prin participarea la lecţiile practice din program ca: gimnastică, atletism, jocuri sportive etc. In cadrul antrenamentelor făcute la colectivul sportiv s-a mers pe linia îmbunătăţirii forţei, calitate fizică necesară pentru aruncări puternice la poartă şi în jocul cu pase lungi. Rezultatele au fost mulţumitoare însă nu au împlinit aşteptările, deoarece nu toate jucătoarele sunt capabile să arunce cu uşurinţă — mai ales când sunt jenate de adversar — dela 17 m. la poartă sau să paseze mingea la o distanţă de 25 m. Din punct de vedere tehnic s’a insistat îndeosebi asupra însuşirii corecte a proceselor tehnice elementare ca : — prinderea corectă a mingii din viteză, în orice poziţie şi în luptă cu adversarul, ridicarea corectă şi rapidă a mingilor ce se rostogolesc pe pământ. — pasarea mingii în situaţiile cele mai variate, în schimburi de locuri şi în viteză (s’a insistat îndeosebi asupra paselor lungi din viteză). — aruncarea la poartă din viteză, din toate unghiurile, plasată puternic şi derutant. S’a început şi studierea aruncării la poartă din săritură. — driblingul sigur, în viteză şi în luptă cu adversarul, însoţit de fernte şi schimbări de direcţie. — lupta pentru scoaterea mingii de la adversar a fost preocuparea de căpetenie a apărătoarelor. In apărare echipa Ştiinţa LC.F. a aplicat tactica jocului de apărare ,,om la om’’. In partea doua a campionatului, atunci când înţelegerea jucătoarelor şi interesul pentru problemă a crescut, s’a aplicat cu rezultate dintre cele mai bune, pe lângă apărarea „om la om” şi tactica apărării supranumerice. In acţiunile ofensive echipa nu a putut să închege însă un joc unitar, un joc clar de echipă, datorită lipsei de omogenitate a liniei de atac. Diferenţele de tehnică dintre jucătoare erau prea accentuate, astfel că de cele mai multe ori acţiunile erau întreprinse pe cont propriu de unele jucătoare, bunăoară, de Radu Elena care este mai bună decât celelalte componente ale liniei de atac. Se poate afirma totuşi că şi atacul echipei a progresat, mai ales prin promovarea de noi jucătoare (Gabroveanu, Lavinia Vasiliu şi Violeta Zăvădescu). Un lucru pozitiv care trebue relevat este dragostea jucătoarelor faţă de culorile colectivului şi faţă de Institutul de Cultură Fizică, pe care îl reprezintă pe terenul de sport. Aceasta s-a manifestat în dese rânduri, prin lupta dusă până la epuizare în jocurile grele din campionat, cum a fost de pildă în jocurile cu Flamura Roşie Mediaş şi Spartac Sighişoara. Dacă sub acest aspect echipa merită numai laude, din punct de vedere disciplinar ea trebue aspru criticată. Dese au fost cazurile, în care jucătoarele au fost sancţionate de comisia de disciplină pentru abaterile săvârşite pe terenul de sport (cazul jucătoarelor Cornelia Simionescu şi Elena Ştefănescu). Măsurile luate şi de colectivul sportiv au pus deasemeni stavilă unor tendinţe de vedetism şi îngâmfare. Jucătoarele de la Ştiinţa I.C.F. trebue să înţeleagă acum mai mult ca oricând că ele reprezintă pe studenţii Institutului de Cultură Fizică, viitoare cadre ale mişcării noastre de cultură fizică şi că din acest motiv lor li se cere mult mai mult decât altor sportivi. Pentru handbalul feminin din R.P.R., campionatul de anul acesta reprezintă un erou și hotărîtor pas înainte pe drumul trasat de Hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 26 Iunie 1949. Faptul că acest campionat a fost cucerit de echipa Institutului de Cultură Fizică este cu atat mai îmbucurător. Viitoarele cadre de tehnicieni în domeniul handbalului sunt astfel instruite prin participarea activă în competiţii, deci în legătură directă cu mişcarea de cultură fizică şi sport din R.P.R. I. KUNST Maestru al sportului Antrenorul echipei Ştiinţa IGF. Despre arbitrajul in finalele campionatului individual de lupte al R. P. R. Aplicarea justă a regulamentului de către arbitrii finalelor campionatului individual de lupte al R.P.R. a contribuit la succesul acestei importante manifestaţii sportive. Astfel, locurile ocupate în clasamentul final de către participanţii în etapa finală reprezintă fidel valoarea acestora. Este demn de remarcat că în 95 la sută dintre întâlniri deciziile arbitrilor au fost date în unanimitate. Este o dovadă a justeţei noului sistem de punctaj, care înlătură într-o măsură aproape totală posibilitatea unor aprecieri subiective, cât şi a creşterii nivelului profesional al arbitrilor noştri. Semnalizarea electrică a rezultatelor a înlăturat deasemeni posibilitatea influenţării reciproce a arbitrilor, a dus la întărirea răspunderii lor personale. Gospodăria Economică Sportivă s-a străduit să asigure o instalaţie electrică corespunzătoare. Mai mult ca oricând, în aceste concursuri au fost date foarte multe avertismente — peste 10 — pentru lipsă de combativitate ca şi pentru utilizarea unor acţiuni neregulamentare. Şi bine s’a făcut, pentru că în felul acesta luptătorii noştri se vor dezobişnui de anumite practici nepermise, sancţionate cu multă severitate în întâlnirile internaţionale, practici din cauza cărora mulţi dintre fruntaşii noştri au fost sancţionaţi şi au pierdut în matchuri internaţionale. Astfel, au fost sancţionate piedicat prinderea şi răsucirea degetelor, fuga repetată de pe saltea etc. Luptătorii noştri fruntaşi trebue să renunţe de asemenea la întrebuinţarea acţiunilor nepermise. De pildă, C. Popescu trebue să renunţe la prinderea degetelor, I. Popescu să nu mai atace cu capul înainte şi să execute corect rebunul şi fără a se mai ajuta de picior, A. Ciosa, I. Corneanu să nu mai pună piedică etc. In aceste concursuri s’a simţit autoritatea arbitrului principal, tov. Al. Klein din Arad, care a urmărit cu atenţie concursul intervenind hotărit de câte ori a fost cazul, chiar dacă unii dintre arbitri s-au simţit „atinşi“ în autoritatea lor. Procedând în acest fel, el a ţinut concursurile în mână. Acest lucru ne învaţă că arbitrul principal este dator să intervină ori de câte ori ceilalţi arbitri fac greşeli, iar arbitrii de centru sunt obligaţi să menţină un contact permanent cu arbitrul principal, să fie atenţi la semnalizările lui şi să aplice îndrumările lui. Au existat şi unele lipsuri în arbitraj. Unii arbitri nu urmăresc cu atenţie fazele întâlnirilor. In felul acesta, ei nu pot vedea dacă s’a produs sau nu o infracţiune, dacă s’a produs sau nu un tuş. De pildă, tov. V. Orz din Reşiţa s’a grăbit să acorde tuş la matchul Sándor—Rebigan, deşi nu fusese tuş. Datorită intervenţiei arbitrului principal, matchul a continuat. In schimb, tovarăş’! Z. Abrudan din Baia Mare şi A. Irim din Bucureşti — arbitrii de tuşe — nu au văzut două tuşuri clare în matchul I. Popescu—I. Zentai. Arbitrul de centru al acestui match, I. Lovász, a fost astfel derutat. Numai intervenţia arbitrului principal la cel de al treilea tuş, dealtfel la fel de clar ca şi celelalte şi deasemeni nevăzut de arbitrii Abrudan şi Ihiri, a consemnat victoria netă a lui I. Popescu, executantul unor acţiuni prin rebut deosebit de spectaculoase şi eficace. S’au mai făcut greşeli în aprecierea combativităţii. Astfel, în matchul A. Ruzsi—D. Pârvulescu, acesta din urmă a fost mai activ în una din reprize. Pe foile de arbitraj ale tov. Z. Abrudan şi Pr. Cocoş nu s’a consemnat acest lucru. Arbitrii trebue să fie deosebit de atenţi, deoarece un punct in plus sau minus, o victorie la tuş sau la puncte poate costa chiar un loc în clasament. In ce priveşte avertismentele, regulamentul arată că acestea pot fi date după trecerea a două minute de la începerea jocului. Unii dintre arbitri, de pildă tov. V. Baţi din Timişoara, se grăbesc să dea avertismente fără o prealabilă observaţie făcută aceluia sau acelora în cauză, alţii — ca tov. A. Irim din Bucureşti, Orz, Traian din Timişoara sau Vârdău din Oraşul Stalin — ori dau cu „milă” avertismentele sau nu le dau de loc. Deci, iată alte greşeli. In general, arbitrii trebue să urmărească lupta la marginea saltelei. Ei trebue să oprească orice acţiune care ar putea fi executată în afara careului de 6X6, evitându-se în felul acesta eventualele accidente. Chiar la concursurile finale, A. Ruzsi şi I. Crâsnic au avut de suferit din această cauză. Deasemeni, o grijă deosebită trebue să acord© arbitrii de centru poziţiei pe care o au luptătorii la parter, să sancţioneze orice încercare a luptătorilor care vor să împiedice acţiunile adversarilor lor, fie mişcându-se înainte de a se încerca acţiunea, fie de a se culca, de a nu păstra distanţa reglementară de 20 cm. între genunchi și mână etc. Ne-am ocupat în special de lipsurile unora dintre cei mai buni arbitri de lupte, deoarece tocmai acestora li se cere să fie exemple. Ei trebue să ia măsuri pentru eliminarea tuturor acestor lipsuri. Am mai arătat că în aceste concursuri dintre arbitri s’a remarcat în special I. Lovász. Deşi au avut lipsurile semnalate mai sus s’au mai evidenţiat tov. Abrudan, V. Baţi şi într’o oarecare măsură A. Irim şi Fr. Cocoş. Arbi -tu’ Traian, Vârdău, Orz şi Hâtru au condus mulţumitor. Ei trebue insă ca pe viitor să fie mult mai hotărîţi în decizii. Remarcăm ca pozitivă utilizarea tov. Hâtru, unul din elementele care a terminat cu succes cursul de arbitri din Bucureşti. De aci încolo trebue ca aceste elemente tinere să fie întrebuinţate cu mai mult curaj. : I. SEINESCU SPORTUL POPULAR Pag- 4-a Nr 2150 aspecte de la finala campionatului de trântă al regiunii Piteşti Duminică dimineaţă, în jurul clădirii Teatrului Muncitoresc din Piteşti era o animaţie deosebită. Era atmosfera specifică unui eveniment care trezeşte interesul întregului oraş. Din toate părţile, sute de spectatori, tineri şi vârstnici, se îndreptau grăbiţi spre sala teatrului pentru a ocupa din vreme un loc cât mai bun. De data aceasta nu era vorba de un spectacol de teatru sau de evoluţia unui ansamblu de dansuri. Sutele de spectatori veneau să vadă o întrecere sportivă neobişnuită: finala campionatului de trântă al regiunii Piteşti. Fireşte, până la începerea întrecerilor, discuţiile se purtau în jurul celor care aveau să-şi măsoare puterile în acest frumos sport naţional, pe care mulţi îl cunoşteau din anii copilăriei. ..Mi-aduc aminte — spunea un spectator mai vârstnic — de acum 15—20 ani când, împreună cu alți flăcăi din satul meu, organizam şi noi întreceri de trântă, pe câmp. Ne străduiam din răsputeri, adeseori terminam întrecerea azi leoarcă. Cel care reuşea să-i răsbească (întreacă n.n.) pe ceilalţi, se bucura de preţuirea tuturor. Aveau întrecerile de trântă o frumuseţe a lor de care îmi amintesc şi acum, cu mult drag. De aceea, am venit cu emoţie şi bucurie să văd întrecerile de trântă ale celor mai buni tineri din regiunea noastră. Spectatorii din Piteşti au avut prilejul să urmărească o întrecere sportivă deosebi de interesantă. Succesul obţinut de această competiţie este o urmare firească a efortului colectiv al concurenţilor, al organizatorilor şi al arbitrilor care s’au străduit — şi au reuşit pe deplin — să facă din finala campionatului de trântă o adevărată sărbătoare a acestui sport. In ceea ce priveşte comportarea finaliştilor trebue să subliniem faptul că cea mai mare parte dintre tineri s-au prezentat bine pregătiţi, dovedind o atentă preocupare pentru însuşirea cunoştinţelor tehnice. Cea mai spectaculoasă întrecere a competiţiei a fost cea dintre Dumitru Buică (Şuteşti — raionul Drăgăşani) şi Gh. Manole (Valea Mare-raionul Câmpulung Piteşti) la categoria 65 kg. seniori. Având o remarcabilă forţă şi dând dovadă de multă combativitate, tânărul Dumitru Buică a ieşit învingător la capătul celor trei reprize, la o diferenţă de şapte puncte şi a cucerit astfel titlul de campion al regiunii. Deasemeni, întreceri interesante au oferit întâlnirile dintre Vasile Mitu (Mierleşti — raionul Slatina) şi Cristea Văduva (Şuteşti — raionul Drăgăşani) la categoria 60 kg. trântă dreaptă şi Alexandru Nica (Recea — raionul Slatina) şi Alexandru Niculescu (Băbeni — raionul Băbeni) la categoria 65 kg. trântă dreaptă. Concursurile finale ale campionatului de trântă al regiunii Piteşti au scos în evidenţă preocuparea tineretului din rândurile ţărănimii muncitoare de a practica frumosul nostru sport naţional şi a constituit un minunat prilej de popularizare a trântei. Pentru reconsiderarea trântei, acest campionat ca şi cele care au avut loc la Cluj şi R. Vâlcea, nu sunt însă suficiente. Comitetele C.F.S. din întreaga ţară au datoria de a urma exemplul activiştilor sportivi din R. Vâlcea, Cluj şi Piteşti şi să ducă o muncă susţinută pentru ca trânta să capete o cât mai largă răspândire. B. MARICA Pregătiri pentru concursurile speciale G.M.A. din cadrul „Cupei C.G.M.” . Corespondenţii noştri ne relatează că în toate regiunile ţării acţiunile din cadrul „Cupei C.G.M. se desfăşoară într’un ritm susţinut. • In regiunea Oradea munca pentru reuşita „Cupei C.G.M.” a fost bine planificată şi ea a angrenat un larg activ obştesc. Astfel, a fost constituită o subcomisie de propagandă şi agitaţie care se ocupă intens de popularizarea „Cupei C.G.M.” precum şi o subcomisie de evidenţă care va centraliza toate datele din colectivele sportive. Pentru desfăşurarea concursurilor speciale G.M.A. vor fi utilizate bazele sportive Progresul şi Metalul. Deasemeni, s’au luat măsurile necesare pentru ca toţi tehnicienii colectivelor sportive să fie angrenaţi în această acţiune. • In oraşul Craiova s’a alcătuit planul de organizare a concursurilor speciale. Astfel, concursurile de atletism şi gimnastică vor avea loc pe stadionul colectivului sportiv Locomotiva. Pentru trecerea normei de turism vor fi organizate excursii pe distanţa stadionul Locomotiva—corn. Leamna, iar pentru trecerea normei de tir vor fi organizate concursuri la poligonul Locomotiva. • In regiunea Ploeşti organizarea concursurilor speciale G.M.A. va duce la o serioasă îmbunătăţire a muncii desfăşurate de colectivele sportive. Dealtfel, trebue să arătăm că în această regiune sunt colective sportive aparţinând asociaţilor Constructorul, Avântul, Spartac şi Flamura Roşie care şi-au îndeplinit până acum sarcinile de plan doar în proporţie de 10 la sută. In vederea bunei desfăşurări a „Cupei C.G.M.” au fost angrenaţi în muncă toţi tehnicienii şi s-a făcut repartiţia bazelor sportive pe colective. In această acţiune se resimte însă lipsa de sprijin din partea sfatului popular regional. • In raionul Petroşani, deşi majoritatea colectivelor sportive au pornit cu hotărîre la muncă pentru a asigura succesul „Cupei C.G.M.”, o parte dintre antrenori,instructori şi profesori de educaţie fizică au dait dovadă de nepăsare totală faţă de această acţiune. Consiliul sindical raional şi comitetul raional C.F.S. au dat avertisment următorilor antrenori, instructori şi profesori de educaţie fizică: Ecaterina Gurabvenco, Iosif Enei, E. Sovran,Constantin Balincă, Oto Fucs, Viorica Pâslaru, Veronica Banu, Iustina Inuţ, Nicolae Matei, Ioan Carpineţ, Constantin Botoiu, Aladar Podraski şi Vasile Teodorescu. Activitatea șahistă la Craiova CRAIOVA. — Șahul capătă o popularitate crescândă în localitate. Faptul a putut fi verificat cu prilejul desfășurării la Craiova a semifinalei campionatului R. P. R. care a stârnit un mare Interes în rândul oamenilor muncii din localitate. Zilnic, sala turneului era plină d© lume, participanţii au fost înconjuraţi cu multă simpatie şi admiraţie de către localnici. Cu deosebită însufleţire au răspuns iubitorii de şah din Craiova la vestea organizării campionatului individual orăşenesc. 360 şahişti necalificaţi s-au prezentat în prima etapă. Lor li s’au adăugat în etapa următoare jucătorii de cat. III-a. Semifinalele s’au disputat între 22 jucători, calificaţi din primele etape. Primii 10, împreună cu alţi 8 jucători de prima categorie şi candidaţi de maeştri joacă în finala care a început acum câteva zile. Lupta pentru titlul de campion de şah al oraşului Craiova se anunţă foarte interesantă. Printre participanţii la turneul final se găsesc jucători puternici ca Vasile Dunăreană, Nicolae Ciocâlteu, Dan Marian, R. Carbuliţchi şi alţii. La 18 Ncembri© a început şi campionatul feminin de şah al oraşului. Concursul se desfăşoară în cinstea alegerilor. C. MOTOC corespondent