Sportul Popular, noiembrie 1952 (Anul 7, nr. 2139-2154)

1952-11-22 / nr. 2150

Succesul echipei feminine de handbal Stiinta LC.F.—campioană a R.P.R. • In primăvara acestui an echipa feminină de handbal a colectivului­­Ştiinţa l.C.F. şi-a propus ca o­­biectiv principal câştigarea cam­pionatului R.P.R. Această ţintă în­depărtată părea pentru mulţi şi chiar pentru unele jucătoare ceva­­ nerealizat. Munca de instruire organizată în cadrul colectivului, hotărîrea cu cai­­ au muncit jucătoarele la an­trenamente şi dârzenia lor în jocu­rile de campionat le-au dus din victorie în victorie, dovedindu-se astfel că acolo unde există voinţă, unde se munceşte pe baze ştiinţi­fice, cu dragoste şi devotament,­­succesul în muncă este asigurat. La începutul anului condiţiile ■ de pregătire nu au fost satisfăcă­toare. Lipsa materialelor şi a e­­­chipamentului constituia o piedică­­serioasă în muncă. Datorită însă ■,sprijinului şi atenţiei acordate de­­asociaţia Ştiinţa şi de direcţiunea Institutului de Cultură Fizică o­­­parte din greutăţi au fost înlătu­rate, asigurându-se condiţiuni­ din ce în ce mai bune. O greutate care nu a putut fi înlăturată a fost însă lipsa unui teren de antrenament. Antrenamen­tele aveau loc pe un teren mic din spatele Stadionului Republicii. Din acest motiv echipa I.C.F. nu a putut să presteze niciodată un joc larg, pe extreme și cu pase lungi, jucătoarele ne­având per­spectiva reală a terenului de joc. Dealtfel, aceasta explică și lipsa de orientare tactică pe teren a unor jucătoare în momentele di­ficile ale jocului. Așa se explică de ce jucătoarele acestei echipe în­grămădesc jocul pe centru, cău­tând să străpungă compartimentul defensiv advers, prin această zonă. Trebue arătat că in cursul acestui an nivelul jucătoarelor şi al e­­chipei a crescut foarte mult. Ca studente ale Institutului de Cultură Fizică, pregătirea fizică generală le era asigurată prin participarea la lecţiile practice din program ca: gimnastică, atletism, jocuri spor­tive etc. In cadrul antrenamentelor fă­cute la colectivul sportiv s-a mers pe linia îmbunătăţirii forţei, cali­tate fizică necesară pentru arun­cări puternice la poartă şi în jocul cu pase lungi. Rezultatele au fost mulţumitoare însă nu au împlinit aşteptările, deoarece nu toate ju­cătoarele sunt capabile să arunce cu uşurinţă — mai ales când sunt jenate de adversar — dela 17 m. la poartă sau să paseze mingea la o distanţă de 25 m. Din punct de vedere tehnic s’a insistat îndeosebi asupra însuşirii corecte a proceselor tehnice ele­mentare ca : — prinderea corectă a mingii din viteză, în orice poziţie şi în luptă cu adversarul, ridicarea corectă şi rapidă a mingilor ce se rostogolesc pe pământ. — pasarea mingii în situaţiile cele mai variate, în schimburi de locuri şi în viteză (s’a insistat îndeosebi asupra paselor lungi din viteză). — aruncarea la poartă din vi­teză, din toate unghiurile, plasată puternic şi derutant. S’a început şi studierea aruncării la poartă din săritură. — driblingul sigur, în viteză şi în luptă cu adversarul, însoţit de fernte şi schimbări de direcţie. — lupta pentru scoaterea mingii de la adversar a fost preocuparea de căpetenie a apărătoarelor. In apărare echipa Ştiinţa LC.F. a aplicat tactica jocului de apărare ,,om la om’’. In partea doua a campionatului, atunci când înţele­gerea jucătoarelor şi interesul pen­tru problemă a crescut, s’a aplicat cu rezultate dintre cele mai bune, pe lângă apărarea „om la om” şi tactica apărării supranumerice. In acţiunile ofensive echipa nu a putut să închege însă un joc unitar, un joc clar de echipă, da­torită lipsei de omogenitate a liniei de atac. Diferenţele de tehnică dintre jucătoare erau prea accen­tuate, astfel că de cele mai multe ori acţiunile erau întreprinse pe cont propriu de unele jucătoare, bunăoară, de Radu Elena care este mai bună decât celelalte compo­nente ale liniei de atac. Se poate afirma totuşi că şi atacul echipei a progresat, mai ales prin promo­varea de noi jucătoare (Gabro­­veanu, Lavinia Vasiliu şi Violeta Zăvădescu). Un lucru pozitiv care trebue re­levat este dragostea jucătoarelor faţă de culorile colectivului şi faţă de Institutul de Cultură Fizică, pe care îl reprezintă pe terenul de sport. Aceasta s-a manifestat în dese rânduri, prin lupta dusă până la epuizare în jocurile grele din campionat, cum a fost de pildă în jocurile cu Flamura Roşie Mediaş şi Spartac Sighişoara. Dacă sub acest aspect echipa merită numai laude, din punct de vedere disciplinar ea trebue aspru criticată. Dese au fost cazurile, în care jucătoarele au fost sancţionate de comisia de disciplină pentru abaterile săvârşite pe terenul de sport (cazul jucătoarelor Cornelia Simionescu şi Elena Ştefănescu). Măsurile luate şi de colectivul spor­tiv au pus deasemeni stavilă unor tendinţe de vedetism şi îngâm­fare. Jucătoarele de la Ştiinţa I.C.F. trebue să înţeleagă acum mai mult ca oricând că ele reprezintă pe studenţii Institutului de Cultură Fizică, viitoare cadre ale mişcă­rii noastre de cultură fizică şi că din acest motiv lor li se cere mult mai mult decât altor sportivi. Pentru handbalul feminin din R.P.R., campionatul de anul acesta reprezintă un erou și hotărîtor pas înainte pe drumul trasat de Hotă­rîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 26 Iunie 1949. Faptul că acest campionat a fost cucerit de echipa Institutului de Cultură Fizică este cu atat mai îmbucurător. Viitoarele cadre de tehnicieni în domeniul handbalului sunt astfel instruite prin partici­parea activă în competiţii, deci în legătură directă cu mişcarea de cultură fizică şi sport din R.P.R. I. KUNST Maestru al sportului Antrenorul echipei Ştiinţa IGF. Despre arbitrajul in finalele campionatului individual de lupte al R. P. R. Aplicarea justă a regulamentu­lui de către arbitrii finalelor cam­pionatului individual de lupte al R.P.R. a contribuit la succesul a­­cestei importante manifestaţii sportive. Astfel, locurile ocupate în clasamentul final de către par­ticipanţii în etapa finală repre­zintă fidel valoarea acestora. Este demn de remarcat că în 95 la sută dintre întâlniri deciziile arbitrilor au fost date în unanimitate. Este o dovadă a justeţei noului sistem de punctaj, care înlătură într-o măsură aproape totală posibilita­tea unor aprecieri subiective, cât şi a creşterii nivelului profesional al arbitrilor noştri. Semnalizarea electrică a rezultatelor a înlăturat deasemeni posibilitatea influenţă­­­rii reciproce a arbitrilor, a dus la întărirea răspunderii lor perso­nale. Gospodăria Economică Spor­tivă s-a străduit să asigure o in­stalaţie electrică corespunzătoare. Mai mult ca oricând, în aceste concursuri au fost date foarte multe avertismente — peste 10 — pentru lipsă de combativitate ca şi pentru utilizarea unor acţiuni neregulamentare. Şi bine s’a făcut, pentru că în felul acesta luptătorii noştri se vor dezobişnui de anu­mite practici nepermise, sancţio­nate cu multă severitate în întâl­nirile internaţionale, practici din cauza cărora mulţi dintre frunta­şii noştri au fost sancţionaţi şi au pierdut în matchur­i internaţionale. Astfel, au fost sancţionate piedicat prinderea şi ră­sucirea degetelor, fuga repetată de pe saltea etc. Luptător­ii noştri fruntaşi trebue să renunţe de asemenea la între­buinţarea­ acţiunilor nepermise. De pildă, C. Popescu trebue să re­nunţe la prinderea degetelor, I. Po­pescu să n­u mai atace cu capul înainte şi să execute corect rebu­­­nul şi fără a se mai ajuta de pi­cior, A. Ciosa, I. Corneanu să nu mai pună piedică etc. In aceste concursuri s’a simţit autoritatea arbitrului principal, tov. Al. Klein din Arad, care a ur­mărit cu atenţie concursul inter­venind hotărit de câte ori a fost cazul, chiar dacă unii dintre ar­bitri s-au simţit „atinşi“ în au­toritatea lor. Procedând în acest fel­, el a ţinut concursurile în mână. Acest lucru ne învaţă că arbitrul principal este dator să intervină ori de câte ori ceilalţi arbitri fac greşeli, iar arbitrii de centru sunt obligaţi să menţină un contact permanent cu arb­itrul principal, să fie atenţi la semnalizările lui şi să aplice îndrumările lui. Au existat şi unele lipsuri în arbitraj. Unii arbitri nu urmă­resc cu atenţie fazele întâlnirilor. In felul acesta, ei nu pot vedea dacă s’a produs sau nu o infrac­ţiune, dacă s­’a produs sau nu un tuş. De pildă, tov. V. Orz din Re­şiţa s’a grăbit să acorde tuş la matchul Sándor—Rebigan, deşi nu fusese tuş. Datorită intervenţiei arbitrului principal, matchul a con­tinuat. In schimb, tovarăş’! Z. A­­brudan din Baia Mare şi A. Irim din Bucureşti — arbitrii de tuşe — nu au văzut două tuşuri clare în matchul I. Popescu—I. Zentai. Arbitrul de centru al acestui match, I. Lovász, a fost astfel de­rutat. Numai intervenţia arbitrului principal la cel de al treilea tuş, dealtfel la fel de clar ca şi cele­lalte şi deasemeni nevăzut de ar­bitrii Abrudan şi Ihiri, a consem­nat victoria netă a lui I. Popescu, executant­ul unor acţiuni prin re­­but deosebit de spectaculoase şi eficace. S’au mai făcut greşeli în aprecierea combativităţii. Ast­fel, în matchul A. Ruzsi—D. Pâr­­vulescu, acesta din urmă a fost mai activ în una din reprize. Pe foile de arbitraj­ ale tov. Z. A­­brudan şi Pr. Cocoş nu s’a con­semnat acest lucru. Arbitrii trebue să fie deosebit de atenţi, deoarece un punct in plus sau minus, o victorie la tuş sau la puncte poate costa chiar un loc în clasament. In ce priveşte avertismentele, re­gulamentul arată că acestea pot fi date după trecerea a două mi­nute de la începerea jocului. Unii dintre arbitri, de pildă tov. V. Baţi din Timişoara, se grăbesc să dea avertismente fără o prealabilă observaţie făcută aceluia sau ace­lora în cauză, alţii — ca tov. A. Irim din Bucureşti, Orz, Traian din Timişoara sau Vârdău din Oraşul Stalin — ori dau cu „milă” aver­tismentele sau nu le dau de loc. Deci, iată alte greşeli. In general, arbitrii trebue să urmărească lupta la marginea sal­telei. Ei trebue să oprească orice acţiune care ar putea fi executată în afara careului de 6X6, evitân­­du-se în felul acesta eventualele accidente. Chiar la concursurile finale, A. Ruzsi şi I. Crâsnic au avut de suferit din această cauză. Deasemeni, o grijă deosebită tre­bue să acord© arbitrii de centru poziţiei pe care o au luptătorii la parter, să sancţioneze orice încer­care a luptătorilor care vor să îm­piedice acţiunile adversarilor lor, fie mişcându-se înainte de a se în­cerca acţiunea, fie de a se culca, de a nu păstra distanţa regle­­­mentară de 20 cm. între genunchi și mână etc. Ne-am ocupat în special de lip­surile unora dintre cei mai buni arbitri de lupte, deoarece tocmai a­­cestora li se cere să fie exemple. Ei trebue să ia măsuri pentru eli­minarea tuturor acestor lipsuri. Am mai arătat că în aceste con­cursuri dintre arbitri s’a remar­cat în special I. Lovász. Deşi au avut lipsurile semnalate mai sus s’au mai evidenţiat tov. Abrudan, V. Baţi şi într’o oarecare măsură A. Irim şi Fr. Cocoş. Arbi -­tu’ Traian,­­ Vârdău, Orz şi Hâtru au condus mulţumi­tor. Ei trebue insă ca pe viitor să fie mult mai hotărîţi în decizii. Remarcăm ca pozitivă utilizarea tov. Hâtru, unul din elementele­­ care a terminat cu succes cursul de arbitri din Bucureşti. De aci încolo trebue ca aceste elemente tinere să fie întrebuinţate cu mai mult curaj. : I. SEINESCU SPORTUL POPULAR Pag- 4-a Nr 2150 aspecte de la finala campionatului de trântă al regiunii Piteşti Duminică dimineaţă, în jurul clădirii Teatrului Muncitoresc din Piteşti era o animaţie deosebită. Era atmosfera specifică unui eve­niment care trezeşte interesul în­tregului oraş. Din toate părţile, sute de spectatori, tineri şi vârst­nici, se îndreptau grăbiţi spre sala teatrului pentru a ocupa din vreme un loc cât mai bun. De data aceasta nu era vorba de un spectacol de teatru sau de evolu­ţia unui ansamblu de dansuri. Sutele de spectatori veneau să vadă o întrecere sportivă neobiş­nuită: finala campionatului de trântă al regiunii Piteşti. Fireşte, până la începerea între­cerilor, discuţiile se purtau în ju­rul celor care aveau să-şi mă­soare puterile în acest frumos sport naţional, pe care mulţi îl cuno­şteau din anii copilăriei. ..Mi-aduc aminte — spunea un spectator mai vârstnic — de acum 15—20 ani când, împreună cu alți flăcăi din satul meu, organizam şi noi întreceri de trântă, pe câmp. Ne străduiam din răsputeri, ade­seori terminam întrecerea azi leoar­că. Cel care reuşea să-i răsbească (întreacă n.n.) pe ceilalţi, se bu­cura de preţuirea tuturor. Aveau întrecerile de trântă o frumuseţe a lor de care îmi amintesc şi acum, cu mult drag. De aceea, am venit cu emoţie şi bucurie să văd în­trecerile de trântă ale celor mai buni tineri din regiunea noastră. Spectatorii din Piteşti au avut prilejul să urmărească o întrecere sportivă deosebi de interesantă. Succesul obţinut de această com­petiţie este o urmare firească a efortului colectiv al concurenţilor, al organizatorilor şi al arbitrilor care s’au străduit — şi au reuşit pe deplin — să facă din finala campionatului de trântă o ade­vărată sărbătoare a acestui sport. In ceea ce priveşte comportarea finaliştilor trebue să subliniem faptul că cea mai mare parte dintre tineri s-au prezentat bine pregătiţi, dovedind o atentă preocupare pen­tru însuşirea cunoştinţelor tehnice. Cea mai spectaculoasă întrecere a competiţiei a fost cea dintre Du­mitru Buică (Şuteşti — raionul Drăgăşani) şi Gh. Manole (Valea Mare-raionul Câmpulung Piteşti) la categoria 65 kg. seniori. Având o remarcabilă forţă şi dând dovadă de multă combativitate, tânărul Dumitru Buică a ieşit învingător la capătul celor trei reprize, la o diferenţă de şapte puncte şi a cu­cerit astfel titlul de campion al regiunii. Deasemeni, întreceri interesante au oferit întâlnirile dintre Vasile Mitu (Mierleşti — raionul Slatina) şi Cristea Văduva (Şuteşti — ra­ionul Drăgăşani) la categoria 60 kg. trântă dreaptă şi Alexandru Nica (Recea — raionul Slatina) şi Alexandru Niculescu (Băbeni — raionul Băbeni) la categoria 65 kg. trântă dreaptă. Concursurile finale ale campio­natului de trântă al regiunii Pi­teşti au scos în evidenţă preocu­parea tineretului din rândurile ţă­rănimii muncitoare de a practica frumosul nostru sport naţional şi a constituit un minunat prilej de popularizare a trântei. Pentru reconsiderarea trântei, acest campionat ca şi cele care au avut loc la Cluj şi R. Vâlcea, nu sunt însă suficiente. Comitetele C.F.S. din întreaga ţară au datoria de a urma exem­plul activiştilor sportivi din R. Vâlcea, Cluj şi Piteşti şi să ducă o muncă susţinută pentru ca trânta să capete o cât mai largă răspândire. B. MARICA Pregătiri pentru concursurile speciale G.M.A. din cadrul „Cupei C.G.M.” . Corespondenţii noştri ne relatea­ză că în toate regiunile ţării acţiu­nile din cadrul „Cupei C.G.M. se desfăşoară într’un ritm susţi­nut. • In regiunea Oradea munca pentru reuşita „Cupei C.G.M.” a fost bine planificată şi ea a angre­nat un larg activ obştesc. Astfel, a fost constituită o subcomisie de propagandă şi agitaţie care se ocu­pă intens de popularizarea „Cupei C.G.M.” precum şi o subcomisie de evidenţă care va centraliza toate datele din colectivele sportive. Pen­tru desfăşurarea concursurilor speciale G.M.A. vor fi utilizate bazele sportive Progresul şi Meta­lul. Deasemeni, s’au luat măsurile necesare pentru ca toţi tehnicienii colectivelor sportive să fie angre­naţi în această acţiune. • In oraşul Craiova s’a alcătuit planul de organizare a concursuri­lor speciale. Astfel, concursurile de atletism şi gimnastică vor avea loc pe stadionul colectivului spor­tiv Locomotiva. Pentru trecerea normei de turism vor fi organizate excursii pe distanţa stadionul Lo­comotiva—corn. Leamna, iar pen­tru trecerea normei de tir vor fi organizate concursuri la poligonul Locomotiva. • In regiunea Ploeşti organiza­rea concursurilor speciale G.M.A. va duce la o serioasă îmbunătăţire a muncii desfăşurate de colectivele sportive. Dealtfel, trebue să ară­tăm că în această regiune sunt colective sportive aparţinând aso­ciaţilor Constructorul, Avântul, Spartac şi Flamura Roşie care şi-au îndeplinit până acum sarci­nile­ de plan doar în proporţie de 10 la sută. In vederea bunei desfăşurări a „Cupei C.G.M.” au fost angrenaţi în muncă toţi tehnicienii şi s-a făcut repartiţia bazelor sportive pe colective. In această acţiune se resimte însă lipsa de sprijin din partea sfatului popular regional. • In raionul Petroşani, deşi majoritatea colectivelor sportive au pornit cu hotărîre la muncă pentru a asigura succesul „Cupei C.G.M.”, o parte dintre antrenori,­­instructori şi profesori de educa­ţie fizică au dait dovadă de nepă­sare totală faţă de această ac­ţiune. Consiliul sindical raional şi co­mitetul raional C.F.S. au dat aver­tisment următorilor antrenori, in­structori şi profesori de educaţie fizică: Ecaterina Gurabvenco, Iosif Enei, E. Sovran,­­Constantin Ba­­lincă, Oto Fucs, Viorica Pâslaru, Veronica Banu, Iustina In­uţ, Ni­­colae Matei, Ioan Carpineţ, Con­stantin Botoiu, Aladar Podraski şi Vasile Teodorescu. Activitatea șahistă la Craiova CRAIOVA. — Șahul capătă o popularitate crescândă în locali­­­tate. Faptul a putut fi verificat cu prilejul desfășurării la Cra­­­iova a semifinalei campionatu­lui R. P. R. care a stârnit un mare Interes în rândul oamenilor muncii din localitate. Zilnic, sala turneului era plină d© lume, par­ticipanţii au fost înconjuraţi cu multă simpatie şi admiraţie de către localnici. Cu deosebită însufleţire au răs­puns iubitorii de şah din Craiova la vestea organizării campionatului individual orăşenesc. 360 şahişti ne­­calificaţi s-au prezentat în pri­ma etapă. Lor li s’au adăugat în etapa următoare jucătorii de cat. III-a. Semifinalele s’au dis­putat între 22 jucători, calificaţi din primele etape. Primii 10, îm­preună cu alţi 8 jucători de prima categorie şi candidaţi de maeştri joacă în finala care a început a­­cum câteva zile. Lupta pentru titlul de campion de şah al oraşului Craiova se a­­nunţă foarte interesantă.­ Printre participanţii la turneul final se gă­­sesc jucători puternici ca Vasile Dunăreană, Nicolae Ciocâlt­eu, Dan Marian, R. Carbuliţchi şi alţii. La 18 Ncembri© a început şi campionatul feminin de şah al oraşului. Concursul se desfăşoară în cinstea alegerilor. C. MOTOC corespondent

Next