Sportul Popular, octombrie 1953 (Anul 8, nr. 2310-2327)

1953-10-15 / nr. 2318

Gheorghe Şandru (Metalul) cel mai bine clasat dintre cei ,,vârstnici" Ştefan Poreceanu mezinul echipei Re­colta şi cel mai tânăr dintre partici­panţi, 18 ani După circuitul ciclist al R.P.R. Despre comportarea echipelor Circuitul R.P.R. a avut, pe lângă clasamentul individual, şi unul pe echipe. Omogenitatea formaţiilor, ca şi tactica lor de echipă, au fost facto­­rii determinanţi ai acestui clasa­ment pe echipe. Trebuie să subli­niem că „jocul“ de echipă a avut o deosebită importanţă şi nu obţine­rea victoriilor individuale cum şi nu sprijinirea cicliştilor care luptau pentru primele locuri sau pentru victoria în etape. Vom nota mai întâi că numai trei echipe: Dinamo, Spertac şi Voinţa au terminat înconjurul cu efectivul complect. Să pornim, deci, la analiza com­portării echipelor în ordinea clasa­mentului general final. DINAMO. — A plecat cu 7 alergă­tori, toţi tineri, şi a sfârşit cursa cu efectivul complect. Omogenitatea acestei echipe a fost evidentă. Dea­­semeni, în repetate rânduri s’au fă­cut remarcate acţiunile de echipă şi ajutorul reciproc între componenţii formaţiei. Echipa a contribuit efectiv la con­solidarea poziţiei lui Vasilescu, de­ţinătorul tricoului alb. In ce priveşte conducerea tehnică, ea s’a dovedit competentă, bine o­­rie’ntată, şi nu a forţat pe alergători. Însemnăm aci câteva aspecte. Vasi­lescu se afla în etapa a doua pe primul plan la Târgul Frumos, 45 km. de Iaşi, cu un avans de 6 mi­nute. Antrenorul dinamoviştilor a vorbit cu Vasilescu, l-a observat atent, şi l-a sfătuit să se alimenteze şi să continue cursa în aşa fel încât să mai aibă resurse în cazul că va fi fiju­ns. In prima etapă de munte, Fălti­­ceni-Vatra Dornei când Istrate, aflat de unul singur pe primul plan con­tinua să acumuleze avans, Vasiles­­cu a fost condus prudent şi în aşa fel încât la Vatra Dornei să mai păstreze o bună parte din cele 15 minute pe care le avea asupra lui Istrate la Fălticeni, după etapa a treia. Aceasta, ţinând seamă că a doua zi urma cea mai dură dintre etapele de munte, etapă în care, de­­asem­eni, Vasilescu, deşi se­­afla de­taşat pe primul plan, nu a fost de­loc forţat ci condus cu multă chib­­zuinţă. CASA CENTRALA A ARMATEI.­­După victoria categorică din Cursa Victoriei era de aşteptat o compor­tare pe aceeaşi linie şi în Circuit. Desfăşurarea plut­ei a arătat însă că C.C.A. a avut numai oameni pen­tru asfalt. Pe şosele dure cicliştii de la C.C.A nu au corespuns decât parţial. In bună parte ei au alergat izolaţi, fapt influenţat serios şi de numeroasele defecţiuni materiale su­ferite de unii din componenţii echi­pei. Deasemeni, ieşirea din cursă a lui C. Şandru s-a resimţit serios Cu excepţia a două etape mai slabe, Norhadian a fost cel mai bun dintre cei cu vechime. El a cucerit victoria în una din cele mai grele e­­tape. Vatra Dornei-Cluj, 208 km.deşi, dealungul etapei, suferise patru pane de cauciuc. A făcut tot timpul o alergare inteligentă şi a dirijat ac­ţiunile celor tineri care au vădit combativitate dar nu au reuşit totuşi să fructifice acţiunile lor nici în etapele cu asfalt. Un alt „vârstnic", Pantazescu, a luptat curajos dar a cunoscut unele momente de mare slăbire care au contat în clasamentul pe echipe. In schimb, tânărul Ion Hora a adus permanent o preţioasă contribuţie în clasamentul pe echipe. Totuşi, com­portarea cicliştilor Casei Centrale a Armatei în acest circuit nu poate constitui un criteriu de apreciere de­finitivă asupra posibilităţilor, în an­­samblu, ale acestei formaţii care a înregistrat frumoase succese în acest an. METALUL. — A plecat cu 7 oa­meni şi a terminat cu 5. G. Şandru, clasat al treilea, a fost de departe cel mai bun. Singurul care s’a a­­propiat de valoarea lui Şandru a fost D. Doncu şi, mai puţin, Şer­­ban. Traian Chicomban nu s’a pre­zentat în forma lui cea mai bună, iar Costel Georgescu, cu toate stră­­daniile depuse, nu a putut contribui decât parţial la reuşita echipei. To­tuşi, în ultimele etape, echipa a ma­nifestat o frumoasă revenire şi a alergat mai închegat. De notat că şi Metalul a avut de suportat han­dicapul a numeroase pane. FLAMURA ROŞIE. — A plecat cu 1­8 alergători şi a terminat cu 6, pier-­­ zând pe cel mai bun. C. Stănescu, Martie Ştefănescu, Naid­a şi Mir­­cea Stan au luptat cu tot elanul de la prima până la ultima etapă. Ma­rin Niculescu, după câteva etape foarte slabe, şi-a revenit cucerind 2 victorii. Pe ultima parte a cursei, e­­chipa a lucrat mai închegat, a ini­ţiat atacuri şi a avut în Octavian Amza un preţios colaborator. Şi a­­cestei formaţii i-a lipsit, în mare parte, omogenitatea. PROGRESUL. — A pornit cu 9 ciclişti şi a terminat cu 7. La început a avut o comportare bună prin Sebe, Moraru, Liriu­s. Dar Sebe a dispărut apoi de pe primul plan, Moraru a slăbit mult şi a a­­bandonat iar G. Dumitrescu nu şi-a revenit decât pe a doua parte. Do­­lete, sub posibilităţile ştiute ca şi Zosima. Tinerii Suciu şi Moiceanu s’au evidenţiat, dar nu au putut fi elemente de bază în clasamentul pe echipe. Singur Istnate s’a dovedit a­­lergător de prima linie şi a adus trei victorii asociaţiei sale. Insă a fost prea mult forţat în prima eta­pă de munte, după care s’a „pră­buşit”. Mai chibzuit condus, el ar fi ocupat un alt loc în clasamentul final, dat fiind marile lui resurse. VOINŢA a prezentat 5 ciclişti din­tre care trei tineri Ion Vasile, Ma­­yerbuchler şi Aurel Ionescu, care au făcut tot posibilul ca echipa lor să se claseze cât mai bine. O compor­­tare onorabilă, — un timp — şi, a­­poi, progresivă a avut cel mai vârstnic din formaţie: Ion Cristea. Conducerea tehnică ar fi trebuit să fie mai atentă pe parcurs. Ar fi evi­tat astfel unele întârzieri serioase, după ce unii alergători au avut de­fecţiuni materiale. RECOLTA a prezentat 17 ciceşti şi a terminat cu 15. O echipă tânără, cu excepţia lui Waltchner care de­altfel s-a clasat pe locul II. Des­­pre tinerii de la Recolta ne-am ocu­pat în alt număr. Ei sunt capabili de serioase progrese, dar pentru a­­ceasta au nevoie de o îndrumare te­­meinică. SPARTAC a plecat cu 5 alergători şi s-a întors tot cu 5. Toţi cinci : Grigoriu, Avrameasca, Ciuplea, Cio­­robea şi Stepanian, cel mai tânăr şi mai combativ, au avut o comporta­re frumoasă. Este evident că mai bine pregătiţi şi cu acţiuni mai le­gate ar fi izbutit şi mai mult. Şi ei au avut de suferit de pe urma deselor pane. FLACARA a plecat cu 5 alergători şi a terminat cu 3. G. Coman, ca­tegoric cel mai bun, nu a putut avea vreun sprijin de la Focşeneanu şi D. Ionescu, care, prea tineri şi încă neformaţi nu au putut conta în disputa pe echipe. Rezultă de aci că o bună parte din asociaţii au sarcina principală de a se ocupa de creşterea cadrelor, de întărirea echipelor prin elemente de valoare cât mai apropiată pentru ca în viitor să nu se mai prezinte cu formaţii de valori disparate şi care fireşte nu pot colabora cu suc­­ces în timpul unei competiţii. EMIL JENCEC Campionatul de calificare pentru Divizia B se dispută după o nouă formulă In prezent, campionatele regio­nale de fotbal sunt terminate, iar în majoritatea regiunilor echipele campioane au fost desemnate. Tre­bue arătat că anul acesta, în afara campionatelor orăşeneşti şi raio­nale, s-au desfăşurat campionate regionale de foibal, într'una sult două serii, din 10 până la 14 e­­chipe. Datorită noilor condiţiuni de dis­putare, campionatele regionale (în care au luat parte şi numeroase echipe săteşti, evidenţiate anul trecut, de exemplu, în campiona­tul regiunii Arad), au deveni com­petiţii extrem de importante, me­nite să desemneze echipele cele mai bune şi, deci, cele mai îndrep­tăţite să aspire la un loc în Divi­zia B. Până în prezent sunt cunoscuţi campionii din regiunile: Cluj (FI. Roşie Janos Herbak), Oradea (Spar­­tac Salonta), Arad (Constructorul Arad), Regiunea Autonomă Ma­­ghiară (Spartac Tg. Mureş), Craio­va (Constructorul Craiova), Bucu­reşti (Dinamo Olteniţa), Constanţa (Locomotiva P.C.A. Constanţa), Bârlad (Vulturii Focşani), Hune­doara (Constructorul Hunedoara), Iaşi (Dinamo Iaşi), Baia Mare (A­­vântul Sighet), Suceava (Spartac Burdujeni) şi Galaţi (Dinamo Ga­laţi). In restul regiunilor, barajele sunt în curs de disputare. Echipele campioane de regiuni vor lua parte la campionatul de calificare pentru Divizia B, cea mai importantă competiţie de toamnă, cu care se încheie activi­tatea de un an a sute de echipe din întreaga ţară. Anul acesta, campionatul de ca­­lificare pentru Divizia B — care va începe la 25 octombrie — se va desfăşura după un nou sistem. Pornind de la constatarea făcută cu prilejul ediţiilor precedente, că formula de disputare tur-retur e­lim­iatoriu (un joc acasă, unul în deplasare) nu este în măsură să asigure desfăşurarea cea mai buna și mai regulata, comisia centrală de fotbal a hotărît ca anul acesta calificarea să se desfăşoare în pa­tru oraşe după sistemul turneu, cu jocuri simple şi clasament întoc­­mit în baza rezultatelor. Echipele participante (18 cam­pioni regionali şi primele două clasate în campionatul oraşului Bucureşti) au fost împărţite în patru grupe, după cum urmează : Campionii regiunilor Suceava, Iaşi, Bacău, Bârlad şi Galaţi for­mează GRUPA l-a, ale cărei jocuri vor avea loc în oraşul Ploeşti. GRUPA Il-a : Constanţa, Bucu­reşti regiune, Bucureşti oraş, Pi­teşti şi Ploeşti. Echipele vor juca la Iaşi. GRUPA IlI-a: Craiova, Hune­doara, Timişoara, Arad şi Bucu­reşti oraş II. Turneul va avea loc la Sibiu. GRUPA IV-a : Oradea, Baia Mare, Cluj, Regiunea Autonomă Maghiară şi regiunea Stalin. Toate jocurile se vor disputa la Arad. Jocurile se vor disputa de la 25 Octombrie, în fiecare Duminică şi Joi. In caz de egalitate de puncte între două sau mai multe echipe, la terminarea turneului, locurile vor fi stabiite după criteriile exis­tente pentru întocmirea clasamen­telor în Divizia A şi B (goal­­average, numărul victoriilor, rezul­tatele directe dintre echipele inte­resate). Echipele vor putea între­buinţa în campionatul de califi­care jucători cu drept de joc pen­tru echipele respective şi care au luat parte la cel puţin trei jocuri din cadrul campionatului regional respectiv, pentru echipa care par­ticipă în calificare. Echipele câşti­gătoare ale turneelor de la Ploeşti, Iaşi, Sibiu şi Arad vor promova în Divizia B. ACTIVITATEA LA FOTBAL După cum se ştie, săptămâna a­­ceasta sunt programate în Capitală două partide divizionare A şi un joc în cadrul seriei I a Diviziei B. A­­ceste întâlniri se vor disputa după cum urmează: SAMBATA 17 OCTOMBRIE Stadionul Giuleşti, ora 15, Loco­motiva Griviţa Roşie — Casa Cen­trală a Armatei. Arbitru: Ştefan Geac — Bucureşti. DUMINICA 18 OCTOMBRIE Stadionul Dinamo, ora 13.15. Me­talul 23 August — Dinamo Turnu Măgurele (Divizia B.) ora 15: Di­­namo Bucureşti — Minerul Petro­şani. Arbitru Alexandru Toth — O­­radea. * Celelalte jocuri din cadrul Diviziei A vor fi conduse de: N. Szegö­ Arad (Progresul Oradea — Ştiinţa Cluj), Gh. Dragomirescu — Ploeşti (Fla­mura Roşie Arad — Locomotiva Ti­mişoara) şi D. Schulder — Bucu­reşti (Ştiinţa Timişoara — Locomo­tiva Tg. Mureş). Peste 2000 echipe in Cupa R.P.R. 1954, la fotbal In ţara noastră au început să se dispute jocurile ediţiei 1954 a Cupei R.P.R. la fotbal ! Comionii unei decizii ma vechi a comisiei centrale de fotbal, jocurile unei ediţii a Cupei R.P.R. se consideră începute in toamna anului precedent. S’a a­­juns la această formulă pe de o parte pentru a descongestio­na programul fotbalist, iar pe de alta pentru a asigura sutelor de echipe din ţa­ra activitatea după terminarea campionatelor orăşeneşti, raionale sau regio­nale. In general, aceste campio­nate se închee la sfârşitul lunii Septembrie şi dacă nu ar fi partide de Cupă, echipele res­pective ar trebui să-şi înceteze activitatea în lunile Octombrie şi Noembrie. Pentru ediţia 1954 numărul înscrierilor a atins cifra de 2275 (lipseşte o singură regiune, Baia Mare, care nu a comunicat încă lista echipelor înscrise.­ Nu­mărul de 2275 de echipe înscri­se constituie un mare­­succes pentru Cupă, pentru însuşi fot­balul nostru care cuprinde în­­tr’o activitate organizată tot mai multe tempe, în spec­il din mediul sătesc. Numărul echipelor inscrise pentru ediţia 1954 depă­şeşte cu 379 echipe pe cel din 1953 (1990) cu luzi pe cei din 1952 (1254) şi cu 1821 pe cel din 1951 (454). Cele mai multe în­scrieri s’au făcut în Regiunea Autonomă Maghiară : 235. Ur­mează apoi regiunile: Craiova 220, Timişoara 206, Ploeşti 202, Bucureşti 178, oraşul Bucureşti 158, regiunile Stabil 123, Arad 135, Constanţa 113, Cluj 105, Ga­laţi 101, Hunedoara 98, Oradea 87, Bacău 86, Bârlad 77, Piteşti 59, Suceava 57 şi cele mai pu­ţine Iaşi 35 Din totalul de 2275, cca. 1200—1400 sunt echipe să­­teşe, din gospodării agricole de stat şi colective, S.M.T., sau cămine culturele, ceea ce înseam­nă un mare succes pentru tot­ba­lul nostru. Din prima fază, 2-3 etape ale Cupei R.P.R. 1954 se dispută toamna aceasta, urmând ca Jocurile să continue la primă­vară, fiecare regiune urmând să califice pentru faza a doua, în care intră echipele din Divizia B, un anumit număr de echipe, stabilit de comisia centrală de fotbal. Atacul asupra portarului Vom vorbi în articolul de ţaţă despre atacul la portar şi modul defectuos cum înţeleg unii jucă­tori să efectueze acest atac. Este bine să reamintim că in suprafața porfii (careul de 5,50 m­), portarul nu poate fi atacat decât dacă este in posesia mingii sau împiedică pe un adversar. De un atac asupra portarului, când a­­cesta nu are balonul, nu poate fi vorba şi dacă el se produce, va fi considerat fault. In situaţia când portarul are ba­lonul şi se găseşte pe linia porţii, el poate fi împins cu pieptul în goal, fără a fi lovit sau împins cu o altă parte a corpului. Dacă acestea sunt recomandările cu privire la atacul portarului, este bine să arătăm că o bună parte dintre înaintaşii noştri, ignorând prevederile regulamentare şi chiar sfaturile antrenorilor, forţează nota, atacând portarii exact când nu trebue şi fără posibilitatea de a obţine astfel un avantaj pentru echipa lor. Cel mult, inoportuni­tatea atacului atrage dezaprobarea publicului spectator şi pe de altă parte, enervarea portarului care, la un atac următor, sub pretextul unui plonjon sau al unei ieşiri ra­­pide, îl poate ataca ceva mai „tare” pe înaintaşul respectiv. Pentru a exemplifica această si­tuaţie, este suficient să analizăm felul cum jucătorul Ozon — de pildă — înţelege să atace porta­rul. L-am urmărit tot timpul unui joc şi am putut sesiza următoa­rele : 1. La loviturile de colţ, jucă­­torul Ozon nu s-a postat lângă portar pentru ca, fiind lângă a­­cesta în momentul prinderii paio­nului, să-l introducă cu balonul în poartă, în condiţiunile permise de regulament. Dimpotrivă, el a cău­tat poziţii de unde să poată inter­cepta balonul cu minimum de e­­fort. Neavând un fizic robust, el a procedat foarte bine şi, nu de puţine ori, am văzut că acest ju­cător a marcat goaluri când aproa­pe nimeni nu se aştepta. 2. Dacă aceasta a fost poziţia sa atunci când în urma unei lovituri de colţ (corner) sau a unei cen­trări se formau „buchete” de ju­cători în faţa porţii, alta a fost la un shot tras la poartă de la o distanţă apreciabilă, când balonul a fost prins precis de portarul ad­vers. Ce a făcut jucătorul Ozon? El a găsit că atunci ar fi momentul cel mai prielnic să atace portarul, când acesta are balonul la piept şi se găseşte la o distanţă de poar­tă de cca. 5 metri lateral. Este complect greșit acest fel de a­­tac. In primul rând, pentru că ori­care ar fi jucătorul care va ataca, nu va putea realiza nimic decât să imprime fazei respective o notă de „sâcâială", prin aceia că în­cearcă să atace portarul când a­­cesta are balonul în brațe, fără nici o posibilitate ca el (atacan­tul) să intre în posesia mingii. Un alt aspect al fazei va fi acela că fundaşul sau un al apărător, vă­­zându-şi portarul în pericol, se va interpune între el şi înaintaş, fă­când o obstrucţie care, aparent, nu ar putea fi sancţionată, deoarece toţi cei trei jucători (portarul, fun­daşul şi înaintaşul) se găsesc la distanţă de joc, adică în imediata apropiere a balonului. Totuşi, da­torită faptului că apărătorii în­cearcă să oprească un jucător să participe la joc, fără ca acest apă­rător să aibă intenţia de a juca balonul, el comite o greşeală de obstrucţie care trebue sancţionată. Ce învăţăminte se pot trage din asemenea situaţii ? 1. Jucătorii trebue să înţeleagă că atacul la portar nu trebue pri­vit îngust, în sensul că el poate fi efectuat numai de dragul unui­­ paragraf din regulament, care per­mite asemenea atacuri. Ceea ce e important de reţinut este momen­tul şi locul unde poate fi atacat portarul. In cazul când are ase­menea intenţii, înaintaşul rebue să întrevadă ce şanse imediate va avea de a intra în posesia salo­­nului sau de a crea o fază dil care s’ar putea marca un goal. Antrenorii noştri trebue să insiste învăţându-i pe jucători când este bine ca un portar să fie atacat, pentru că — trebue să recunoaştem — foarte multe ocazii de goal sunt ratate datorită neatenţiei atacan­ţilor, manifestată atunci când por­tarii prind balonul pe linia porţii sau îl scapă după un plonjon de­fectuos. 2. Jucătorii apărători (de exem­plu, Lungu de la Locomotiva Gri­viţa Roşie) să nu se mai interpu­­nâ Intre înaintaşi şi portar, pentru că — practic — nu realizează ni­mic, deoarece la o distanţă de câ­ţiva metri de poartă, înaintaşul advers nu-l va putea Introduce ni­ciodată pe portarul Dungu în poar­tă şi, mai puţin, nu-i va putea lua balonul din braţe. Din contră, apărătorul va comite o greşeală, făcând o obstrucţie care, dacă va fi sancţionată, poate aduce un goal şi chiar pierderea jocului 3. Portarii să caute ca imediat ce au prins balonul în suprafaţa porţii să iasă din ea neîntârziat şi să-şi facă loc cu corpul, bine­înţeles fără a-şi îmbrânci adver­sarul, ci, în condiţiuni regulamen­tare, piept la piept sau umăr la umăr, căutând să degajeze. O mai bună înţelegere a reguli­lor obstrucţiei de către jucători poate aduce o contribuţie efectivă la creşterea nivelului tehnic şi spectacular al jocului de fotbal. MIHAIL POPA arbitru de fotbal ­PORTUL POPULAR Nr. 2318 Pag. 5-a.

Next