Sportul Popular, noiembrie 1955 (Anul 10, nr. 2717-2732)
1955-11-26 / nr. 2730
NOTE DE CĂLĂTORIEVIENA-BELGRAD-MILANO In zorii zilei, de Zi octombrie, cînd am coborit din trenul care ne-a dus la Viena, pe care nu o mai văzusem din 1951, am rămas plăcut impresionată de aspectul gării. Nu se mai vedeau urmele distrugerilor războiului, ca acum cițiva ani; gara capitalei Austriei este acum o clădire frumoasă, impunătoare, cu holuri imense, cu restaurante, cafenea, oficiu poştal şi magazine de tot felul. De altfel, vienezii sunt mîndri de noua fergară şi sunt deosebit de încîntaţi cind au prilejul să-şi arate realizările lor. Chiar din prima clipă cind am sosit la Viena am simţit că gazdele ne-au aşteptat cu interes şi bucurie. Intr-adevăr, tot timpul cit am stat la Viena, organizatorii şi amatorii de sport din Viena ne-au înconjurat cu multă prietenie, ne-au însoţit în oraş, arătindu-ne frumuseţile Vienei şi întrebîndu-ne mereu dacă dorim ceva. Turneul internaţional a fost organizat într-o sală adecvată, Messepalast, cu o capacitate de 4.000 locuri, cu o unde de parchet şi cu o luminăţie foarte bună. Aci s-a jucat pe patru vise Aceste condicii de desfăşurare au permis şi p.'.iticipar.1 ilar să concureze la o v a oare tehnică foarte ridicată, fort care a prile juit o serie ■ de perfide extrem de spectaculoase, care cm cruriaSmat pe spectatori. A-a mi trr* î-t'trrite Ar.drcadis — Wecrrth. Pos linde Rowe — Linda Werft Angelice Rozan'— Rcr~lir.dc Powe. R Rowe. D Rost• — A Rozeanu. F.. Zeller, R R\ue Stinek — A Pozennu. Andea-La sftrşitul competiţiei organizorii au oferit jucătorelor şi jucătorilor care au reprezentat Franţa, Anglia, R. Cehoslovacă, R. F. Germană, Austria şi R P. Romină aducă foarte plăcută, organizată intr-unul din cete mai frumoase tocaim " din oraş. La Viena, am asistat la spectacolul de operetă ,,Madamme Pompadour", foarte reuşit şi bine interpretat. Ne-a părut însă rău că n-am avut ocazia să asistăm la sper- -.colul festiv „Fidelio“ la deschiderea Operei, deoarece am părost Viena înainte de 5 noiembrie, data premierei. De altfel, la acest spectacol cred că nu au asistat mulţi iubitori de muzică din Viena, deoarece preţul unui bilet la premieră era de 5000 şilingi Pe o vreme ploioasă am ajuns la Belgrad, unde am participat la o nouă competiţie de mare amploare. Concursul a fost mult apreciat de public, deoarece au luat startul aproape toţi jucătorii şi jucătoarele clasificaţi pe primele locuri în ierarhia mondială a tenisului de masă. Competiţia de la Belgrad a prilejuit nenumărate surprize. De pildă, în finala masculină s-au calificat maghiarul Szepessy şi românul Gantner, deşi la această competiţie au luat parte renumitele „palete“ masculine : Dolinar, Andreadis, Sido (clasaţi pe locurile II—IV în clasamentul mondial), Stipek, Tereba, Leach, Harangozó, etc. Este de remarcat performanţa foarte bună realizată de tinărul nostru reprezentant Matei Gantner, care i-a eliminat pe rînd din concurs pe Harangozó, Tereba, Leach. Mai puţine surprize au fost la simplu femei, unde lupta pentru primele locuri s-au dat între surorile Rowe, Gizi Farkas, Eva Kocssán şi mine. La dublu mixt campionii mondiali Eva Koczian-Szepessy au fost elimnaţi din plunul tur de perechea austriacă Lauber- Wegrath. Din nou, ca şi la Viena, a ciştigat concursul de dublu mixt , perechea R. Rowe-Stipek, care a învins cuplurile Farkas-Sido şi A. Rozeanu-Andreadis. Deşi călătoria pe care am făcut-o cu avionul de la Belgrad la Zürich (Elveţia) in drum spre Milano, a fost destul de dificilă, pot spune că spectacolul Alpilor văzuţi din avion este minunat. Intr-adevăr, pe deasupra piscurilor înzăpezite die Alpilor li se oferă o privelişte incîntătoare, greu de exprimat în cuvinte. Văzînd culmile Alpilor ne-am adus aminte de frumoşii noştri Carpăţi, cuprinzîndu-ne un puternic dor de fără. Da la Zürich ne-am continuat drumul cu un tren electric, călătorind cinci ore şi jumătate. La Milano am ajuns seara, pe un timp mohorit. In schimb am fost primiţi cu multă prietenie şi căldură, ca şi cum am fi fost vechi cunoscuţi, a fost o primire zgomotoasă, entuziastă, specifică italienilor. Pot spune că dacă din punct de vedere tehnic, organizatoric şi al participării, concursul de la Milano nu s-a situat la nivelul celorlalte două (aceasta pentru că tenisul de masă nu este incă un sport prea cunoscut în Italia), in schimb, prietenia, atenţia cu care am fost înconjuraţi tot timpul a fost deosebită. Cu ocazia vizitei noastre la Milano ne-am făcut mulţi prieteni şi am avut prilejul să cunoaştem edificiile renumite ale oraşului. Am vizitat faimosul „Duomo“ din Milano, deasupra căruia stă aşezată statuia, toată din aur, a Madonei Am vizitat vestita Scala din Milano, precum şi cartierele cele mai importante ale oraşului. Din păcate, în aceste citeva zile nu am putut vedea prea multe, aspecte din viaţa acestui centru industrial important, deoarece am fost ocupaţi cu locurile şi demonstraţiile la care am fost invitaţi să participăm. Publicul italian ştie să răsplătească eforturile jucătorilor, aplaudindu-i cu frenezie, inconjurindu-i cu dragoste şi interes, rugindu-i tot timpul să te acorde autografe. Am avut ocazia să cunoaştem mulţi prieteni ai ţării noastre cu Prilejul recepţiei oferită in cinstea noastră de Asociaţia pentru Prietenia Italo-Romină. Organizatorii primei ediţii a campionatelor internaţionale de tenis de masă ale Italiei au oferit ciştigătorilor numeroase premii şi cadouri preţioase. înainte de plecare am găsit in camera de la hotel un splendid buchet de trandafiri roz, iar alături un bilet în care ni se mulţumea din nou pentru participarea noastră la concurs, rugîndu ne să mai venim şi altă dată, in sfirşit, transmiţindu-ne un ultim salut înaintea plecării noastre din Italia La Novarra, un oraş situat la vreo 50 km. de Milano, unde am făcut o demonstraţie, am fost primiţi cu aceeaşi căldură şi entuziasm. Acolo am avut ocazia să urmărim la aparatele de televiziune finalele pe care le jucasem cu o seară înainte la Milano. De la Milano, ne-am înapoiat spre casă cu trenul; drumul parcurs prin Italia pe o minunată zi însorită, prin Verona, Veneţia, Triest a fost o adevărată incintare. ANGELICA ROZEANU maestră emerită a sportului și campioană mondială SPORTUL POPULAR feag. 4-fc Nr. 2730 „Cupa de cristal” la tir Competiţia de tir „Cupa de Cristal“, organizată de consiliul regional Bucureşti al asociaţiei Dinamo, a prilejuit, încă din prima zi a desfăşurării sale, cîteva performanţe deosebite. In fruntea acestora se situează rezultatul obţinut de Ana Dubaş-Goretti la proba meci englez. Cu 597 puncte, Anna Dubaş-Goretti (Fi. roşie) a ocupat primul loc şi a întrecut recordul R.P.R. Pe locurile următoare s-au clasat Florica Ionescu (Dinamo) 591 p. şi Vasilica Nicula (Dinamo) 588 p. Primul loc pe echipe a revenit formaţiei Dinamo (2343 p.), singura care a aliniat patru concurente la startul probei. Numai cu trei trăgătoare, echipa Voinţa a totalizat 1647 p., ocupînd locul II, iar Progresul s-a clasat pe locul III, cu 1373 p. In proba masculină meci englez, juniorul dinamovist Victor Antonescu s-a dovedit cel mai bun, clasîndu-se primul cu 594 p. El a fost urmat de: 2. Ştefan Popescu (Progresul) 591 p., 3. Iuliu Mitraşcu (Dinamo) 590 p. (31 muşte). Pe echipe a ciştigat Dinamo cu 2352 p., urmată de Progresul — 2282 p, 3. Flacăra — 2255 p. De la stingă La dreapta, rindul vnfii: prof. Arcadiu Kamenîtzky (antrenorul echipei), Elena Nagy (căpitana echipei), Irina Nagy, Maria Dosztal, Elisabeta Nagy-Istvan, Sofia Barna; rindul al doilea: Aurelia Sălăgeanu, Carmen Stănceanu, Rozwitha Caber, Eva Orosz-Solymosi, Iuliana Neamțu, Mariana Oprea; rindul al treilea: Clotilda Koncz, Maria Turcea și Rozalia Ferencz. Echipa feminină de handbal Progresul Tg. Mureş, a ciştigat pentru a doua oară titlul de campioană a R. P. R. Primul campionat republican feminin de handbal (sistem divizie) a revenit formaţiei Progresul Tg. Mureş. De fapt, trebuie să spunem că titlul a rămas la Tg. Mureş, deoarece anul trecut cînd campionatul de handbal feminin se disputa după o altă formulă tot mureşencele au fost cele care au îmbrăcat tricourile de campioane. Progresul Tg. Mureş este, pînă în prezent, singura dintre echipele noastre feminine care şi-au trecut în palmares — cu o justificată mîndrie — două titluri de campioană a R.P.R. Mulţi se vor întreba pe bună dreptate care este „secretul“ acestor frumoase victorii. De fapt, nu este vorba de nici un secret! Stînd de vorbă cu profesorul Arcadie Kamenitzky — antrenorul echipei Progresul Tg. Mureş — am aflat că „secretul“ constă în munca serioasă şi în respectarea atentă a celor mai avansate principii de pregătire. Din discuţia pe care am avut-o cu prof. Arcadie Kamenitzky a reieşit clar că factorii care au determinat în cea mai mare măsură bunele rezultate obţinute de echipa Progresul Tg. Mureş sunt următorii: 1. Participarea conştientă a jucătoarelor la antrenamente şi executarea cu încredere a tuturor sarcinilor şedinţelor de antrenament. Cercetînd împreună cu antrenorul Kamenitzky caietul de antrenament al acestei echipe, am aflat că Progresul Tg. Mureş a făcut în acest an 123 de antrenamente, a participat la 7 jocuri de verificare şi la 22 de jocuri oficiale. 2. Continuitatea antrenamentelor in cele trei perioade, urmărirea jucătoarelor în munca lor profesională şi asigurarea unei ridicate frecvenţe la antrenamente. Mai concret frecvenţa la antrenamente a fost de 75 la sută. 3. Folosirea unui număr suficient de jocuri de verificare în perioada precompetiţională (în special cu echipe de juniori), iar în cea fundamentală, aplicarea cu succes a unor sisteme originale de pregătire care aveau menirea să înlocuiască jocurile de verificare. (Aceasta pentru că în perioada fundamentala echipa Progresul Tg. Mureş nu a avut posibilitatea să participe la jocuri de antrenament, din lipsa unui adversar de nivelul formaţiei lor). 4. Condiţii materiale satisfăcătoare asigurate de consiliul colectivului sportiv Progresul Tg. Mureş (preşedinte Iosif Baka). 5. Sprijinul larg al organelor locale în frunte cu comitetul regional P.A.R. precum şi înţelegerea arătată faţă de problemele echipei de către numeroşi conducători de instituţii. 6. Asigurarea unui permanent control medical al jucătoarelor şi strînsa colaborare dintre medicul echipei (dr. Edmund Balogh) şi antrenorul echipei — prof. Arcadie Kamenitzky. 7. Relaţiile principiale de prietenie existente între toate jucătoarele echipei. Jucătoarele cu nivel tehnic mai ridicat le-au ajutat permanent pe celelalte (exemplu: Mariana Oprea pe Clotilda Koncz, iar Irina Nagy pe Rozalia Ferencz). Analizînd din toate punctele de vedere felul în care a fost pregătită echipa, reiese o serie de observaţii importante atît pentru activitatea viitoare a echipei din Tg. Mureş, cit şi pentru alte echipe de handbal fruntaşe, care vor putea să folosească în mod creator experienţa acestei valoroase formaţii a handbalului nostru. Astfel, s-a constatat că şi anul acesta — ca şi anul trecut — punctul „forte“ al echipei a fost pregătirea fizică generală și specială. Această pregătire a fost asigurată prin crosuri și diferite procedee tehnico-tactice cu o o orientare spre pregătirea fizică specială. Datorită acestui fapt, echipa a putut termina campionatul fără să dea semne de oboseală, iar în meciurile decisive acest factor a contribuit în mod hotărîtor la victoria finală a formaţiei din Tg. Mureş. La acest capitol trebuie însă amintite şi o serie de lipsuri, dintre care cele mai importante sunt: lipsa vitezei de mişcare în ritm variat, a accelerării vitezei în faţa porţii şi lipsa forţei de aruncare la poartă, în special la aruncările de la 17 m. Din punct de vedere tehnic, deşi echipa Progresul Tg. Mureş nu utilizează în condiţii de joc — o prea mare varietate de procedee, totuşi prin viteza de execuţie, prin fente, prin conducerea corectă a mingii, prin aruncări din viteză (în tot campionatul jucătoarele au aruncat de 325 ori la poartă, marcînd 79 goluri, ceea ce înseamnă un procent de eficacitate de 24,37 la sută) şi prin lansări rapide pe contraatac s-a reuşit să se creeze multe acţiuni spectaculoase şi dinamice. In ceea ce priveşte tehnica, cele mai importante lipsuri ale echipei sînt:_ executarea paselor la distanţă, a paselor în viteză mare în acţiunile din faţa porţii şi a paselor de lansare a contraatacurilor. Discutînd despre nivelul tactic al echipei, antrenorul Kamenitzky ne-a mărturisit că jucătoarele au respectat indicaţiunile tactice date de el, ceea ce i-a uşurat mult munca. Antrenorul Kamenitzky ne-a spus în continuare că abia acum, după multă muncă şi după multe exerciţii speciale, gîndirea tactică a jucătoarelor a atins un nivel satisfăcător, ceea ce a permis ca întreaga echipă să aibă în momentul de faţă o tactică generală de joc, specifică formaţiei. Bineînţeles, acest lucru nu trebuie privit unilateral, deoarece echipa Progresul Tg. Mureş aplică diferite scheme tactice în funcţie de adversar. Este de menţionat faptul că echipa aplică în apărare sistemul „om la om“, cu diferite variante, ceea ce a necesitat o pregătire tactică și fizică specială. Avînd o apărare mobilă și activă, cu o pregătire tehnică și orientare tactică corespunzătoare, echipa a putut să organizeze atacuri atunci cînd a fost cazul, fără grabă, fără pripeală în momentele decisive, lăsînd ca rezolvarea situaţiilor tactice ivite pe teren să se facă mai mult cu ajutorul fanteziei jucătoarelor. Pentru viitor antrenorul Kamenitzky şi-a propus să se orienteze mai mult asupra dezvoltării şi perfecţionării acţiunilor tactice a apărătoarelor în atacurile supranumerice, asupra acţiunilor pregătitoare declanşării atacurilor, şi asupra varietăţii şi eficacităţii arinncărilor de la 17 m. Nu pot fi încheiate aceste însemnări despre echipa feminină de handbal Progresul Tg. Mureş, fără să nu amintim faptul că în tot cursul campionatului, prin munca şi seriozitatea lor, prin dîrzenia şi puterea lor de luptă, jucătoarele au dovedit că merită titlu de campioane ale R.P.R. De altfel, discutînd despre jucătoare şi cercetînd amănunţit evidenţa antrenorului Kamenitzky, am aflat lucruri interesante. Spre exemplu, jucătoarele de bază ale echipei sunt cele cu cea mai bună frecvenţă în participarea la antrenamente: Elena Nagy (96 la sută), Mariana Oprea (91 la sută), Clotilda Koncz (91 la sută), Aurelia Sălăgeanu (88 la sută), Roswitha Gaber (88 la sută), Irina Nagy (87 la sută), etc. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Sofia Barna (40 la sută), şi Maria Turcea (46 la sută), care au lipsit foarte mult de la antrenamente. „Go!-geter-ul“ echipei este Mariana Oprea, care a înscris 23 goluri, însă nu este mai puţin adevărat că şi Aurelia Sălăgeanu — deşi apărătoare — a marcat şi ea 14 goluri, avînd un procentaj de 36 la sută, eficacitate în aruncările la poartă. Una din jucătoarele de bază ale echipei este Irina Nagy „ ..portarul“ nu numai al echipei Progresul Tg. Mureş, ci şi al echipei naţionale , despre care am aflat un lucru interesant: în tot campionatul a avut de apărat 6 lovituri de la 13 m, din care a reuşit să apere 2, ceea ce reprezintă un lăudabil procent de 33 la sută. Deşi sunt jucătoare de bază ale echipei, Elsabeta Nagy-Istvan şi Iuuana Neamţu trebuie să-şi remedieze: lipsa de perseverenţă faţă de cerinţele şedinţelor de antrenament (Nagy) şi lipsa spiritului de colectiv şi indiferenţa faţă de problemele generale şi speciale ale echipei (Neamţu), în tot campionatul echipa Progresul 1 g. Mureş a folosit următorul lot de jucătoare: Irina Nagy și Rozalia Ferencz (portari)— Maria Dosztal, Elisabeta Nagy- Istvan, Eva Orosz-Solymosi, Aurelia Sălăgeanu, Carmen Stănceanu, Sofia Barna, Maria Turcea (apărare) — Iuliana Neamțu, Roswitha Gaber, Mariana Oprea, Clotilda Koncz, Elena Nagy (înaintare).