Sportul Popular, august 1956 (Anul 11, nr. 2861-2876)

1956-08-04 / nr. 2862

BO­BIRNACUL Duminică, pe o căldură excesi­vă, s-au desfăşurat două impor­­tante întreceri cicliste: campio­natul republican de fond, pe şo­seaua Sibiului şi primul concurs al şcolilor de tineret, pe şo­seaua Urzicenilor. In prima pro­bă, peste 30 de alergători , mae­ştri ai sportului şi ciclişti de ca­tegoria I, majoritatea dintre ei internaţionali — realizaseră pînă la km. 180 o medie orară care de­păşea categoric cifra impusă de regulamentul competiţiei, 37 km. Apoi, depăşindu-se, toată munca lor s-a irosit şi titlul de campion nu a mai putut fi decernat. In cealaltă probă, tineri (parte din ei începători) în vîrstă de 18-19 ani, au stabilit pe o distanță de 100 km., media orară de peste 37 km. Este drept, pe şoseaua Sibiului fusese vorba de o cursă de 200 km., dar şi de alţi alergători, de un pluton tare, de multe nume cu rezonanţă în sportul nostru. Intre timp, pe şoseaua Urzicenilor aler­gaseră nişte tineri aproape ano­nimi. Or, cei peste 37 km. pe oră, realizaţi de-a lungul a 100 km. pe un drum fără pic de umbră, din marginea Bărăganului, con­stituie un usturător bobîrnac la adresa cicliştilor consacraţi. Pen­tru acest izbutit bobîrnac merită să fie felicitaţi, in mod special doi­­,puşU" curajoşi: Con­stantin MOICEANU şi Ion AN­­GELESCU Primul, este strungar, aparţine şcolii d° tineret din Bu­cureşti şi este fratele maestrului sportului Gabriel MOICEANU (pe urmele căruia se pare că este ho­­tărît să calce cu succes), iar se­cundul este un tinăr muncitor din Ploeşti. Aceştia, după cum se ştie din cronica alergării, au fugit din pluton la ciţiva kilometri de la plecare şi, organizînd cu însufle­ţire o „morişcă“ pe deplin reu­şită, au terminat cursa cu un avans de aproape zece minute. Nici un moment, cei doi „fugari" nu au slăbit cadenţa, ci şi-au dus efortul con­inn­at până aproape de linia de sosire, unde au angajat sprintul final. Aşadar, peste 37 km. pe oră, NUMAI IN DOI, in vreme ce un pluton compus din elem­­nte de prima mină a reu­şit să-şi irosească munca a peste 5 ore de rulat suspint, din pri­cina delăsării pe ultimii kilometri. Socotim că nu mai este nevoie de nici un comentariu pentru a ilustra două concept­e de luptă sportivă diametral opuse. Găsim, insă, necesar să notăm și numele altor cicliști tineri: I. Udrea (Brăila), C. Florescu (Bu­cureşti), P. Solzut (Oraşul Sta- Un), Ariton Simion (Bucureşti), Petrişor Vădescu (Brăila), N. Ma­­rinescu (Giurgiu), Daniel Dulu (Ploeşti), A. Poenaru (Ploeşti), şi alţii. Cu titlu informativ subliniem că formaţia brăileană, compusă din M. Voinea, A. Enache, S Dută şi M. Simion, cîştigătoarea cursei de 50 km, contra cronome­tru pe echipe, a realizat media orară de 38,450 km. Antrenorii respectivi, Virgil Mormocea (Brăila), Marin Papur­­cu (Giurgiu), Ion Dobere (Ploeşti), C. Cîrjan (Bucureşti) şi, în parte, Martie Ştefănescu (Dr. Stalin) merită toate laudele. Totodată, însă ei au sarcina importantă să conti­­nuie cu şi mai multă rîvnă mun­ca grea, dar frumoasă, de dascăli ai cadrelor tinere. In acelaşi timp, forul în drept are sarcina să sprijine şi mai mult aceste şcoli. Dacă toate condiţiile necesare propăşirii aces­tor şcoli vor fi asigurate, sunt de aşteptat şi alte ,,bobîrnace" care în fond, nu reprezintă decăt progre­sul tineretului în ciclism. Un ti­neret valoros şi bine îndrumat pe care îl aşteptam de multă vre­me EMIL JENCEC Plutonul tinerilor in plină ac­ţiune. (Foto: E. K1MAKOW1CZ) Festival sportiv-artistic, cu prilejul­­Zilei unionale a sportului” Ziua Unională a Sportului va fi aniversată şi în acest an în­­tr-un cadru deosebit. Pentru a-şi manifesta dragostea faţă de valoroşii sportivi sovietici, sportivii români vor organiza luni 6 august, la orele 19:30, la teatrul de vară din parcul de Cultură şi Odihnă I. V. Sta­lin, un mare festival sportiv artistic. Cu acest prilej, Elena Jianu, căpitanul echipei R.P.R. de handbal feminin — campi­oană mondială — va ţine o conferinţă. Din program mai fac parte demonstraţii de box, lupte, scrimă, haltere şi gim­nastică, susţinute de maeştri ai sportului şi sportivi fruntaşi ai C.C.A. Programul se va înche­ia printr-un interesant specta­col muzical şi coregrafic, exe­cutat de­­ ansamblul de cîntece şi dansuri al­ Sfatului popular al Capitalei. Performanţe de valoare în finala campionatelor şcolare de nataţie Sîmbătă şi duminică au avut loc la ştrandul Progresul din Si­biu, finalele campionatului şcolar republican de nataţie pe anul 1956. Cu acest prilej au fost sta­bilite 12 noi recorduri şcolare dintre care merită a fi citat cel de la 50 m spate realizat de Eva Banfi (Cluj) (la 8 zecimi de re­cordul republican de junioare), întrecerea celor mai buni înotă­tori din şcoli s-a bucurat de o organizare excelentă. Participan­ţii din Bucureşti şi Cluj au obţi­nut rezultatele cele mai valo­roase. Meritoriu s-au comportat înotătorii din Galaţi şi RAM, şi submediocru participanţii din re­giunea Stalin, lată acum cele mai bune rezultate înregistrate : fete : 50 m. liber: Marieta Jurciuc (Buc.) 36,9 (nou record şcolar);­­ 50 m. spate: Eva Banfi (Cluj) 38,8 (nou record); 50 m. bras: Iudith Oros (Cluj) 44,1 (nou re­cord); 100 m. liber: Maria Caso­­vici (Buc.) 1:20,8 (nou record scolar); 100 m. spate: Eva Banfi (Cluj) 1:28,4 (nou record); 100 m. bras: Enriko Boros (Cluj) 1:35,3 (nou record); stafeta 4x50 m.: Bucuresti (Prodanov, Iordan Rada, Iordan Sanda, fost Edita) 2:57,5 (nou record); băieţi; 50 m. liber: Al. Kovaci (Cluj) 29,8 (nou record); 50 m. spate: Da­raci Ladislau (Cluj) 36,8 (nou record); 50 m. bras: Benedek Nagy (RAM) 39,5; 100 m. liber: Nicolae Toth (Cluj) 1:07,1; 100 m. spate: Nicolae Toth 1:19,0; 100 m. bras: Victor Ştefănescu (Buc.) 1:25,8 (record egalat); ștafeta 4x50 m. liber: București (Rottman, Maximilian, Ursu, Po­­roneanu) 2:28,0 (nou record); 4x100 m. mixt: Cluj (Daroczi, Lörincz, Toth, Kocsis) 5:23,3 (nou record)­­ *“ ~ *"*'•-4. In prima parte a articolului acesta, am vorbit mai mult despre condiţiile de joc, despre impresiile cu care delegaţia noastră a plecat din Republica Federală Germană, despre atmosfera care a domnit în timpul celei de a II-a ediţii a Campionatului mondial feminin de handbal. Astăzi ne vom ocupa de echipa noastră, de echipa cam­pioană mondială. In primul rînd, o precizare: s-a recunoscut în unanimitate că re­prezentativa Republicii Populare Romíne a fost cea mai bine pregă­tită și că a cucerit pe merit titlul de campioană mondiala. Ziarele a­u încercat să asemu­­iască sistemul nostru de joc cu unul existent. S-a spus, astfel, că noi am aplica sistemul „rulant­­suedez“, pentru ca, ulterior, să se adauge că facem aceasta cu foarte multă fantezie. La încheierea competiţiei, însă, majoritatea specialiştilor au fost de acord că sistemul de joc al e­­chipei noastre este specific romî­­nesc. Aceasta ştiam şi noi, tehni­cienii romîni prezenţi la acest campionat mondial. Dar abia a­­cum, după ce am văzut cele mai bune echipe de handbal din lume, putem afirma cu tărie că avem un sistem de joc propriu romînesc, care se potriveşte de minune cali­tăţilor şi­­temperamentului jucă­toarelor noastre. Dacă am descrie acest sistem, nu am face altceva decit să repe­tăm ceea ce am scris anul trecut după Festivalul de la Varşovia. în ceea ce priveşte apărarea, de a­­tunci şi pînă acum nu s-a făcut absolut nici o modificare în siste­mul de joc. In schimb, în atee au fost introduse cîteva elemente tactice noi, care se încadrează perfect în principiile de bază sta­bilite încă anul trecut, cînd echipa se pregătea pentru jocurile de la Festival. Această lin­ie unitară în tactica şi concepţia de joc, men­ţinută de-a lungul anilor, a con­stituit, după părerea mea, un fac­tor determinant al victoriei echi­pei noastre. In apărare, echipa reprezentati­vă a ţării — de altfel, ca şi ma­joritatea echipelor de colectiv — a jucat de la început (anul 1953) în sistemul „om la om“, aplicat de la 35 şi chiar 40 m., cu sufi­cientă severitate şi hotărîre. Apără­toarele propriu-zise sînt asigurate de o linie de înaintaşe care vin în apărare şi care se aşează la semicerc, unde acţionează după regulile „zonei“. In aceste condi­ţii, apărarea este întotdeauna supranumerică şi, cel mai adesea, efectuată de întreaga echipă. In atac, arma de bază a echipei noastre este contraatacul executat cu pase rapide şi în adîncime. In faţa unei apărări organizate, contraatacul se transformă în atac organizat, pentru care ape­lăm la schimbarea rapidă a jocu­lui de pe o parte pe alta şi la multe pătrunderi succesive, cu şi fără minge. In general, se merge pe consumarea rapidă a fazei, prin aruncarea la poartă. Este foarte adevărat, de multe ori se exagera în această privinţă, exe­­cutîndu-se aruncări pripite, din po­ziţii necorespunzătoare. Şi acum să încercăm a carac­teriza pe fiecare din componen­tele echipei noastre în parte, cu calităţile şi defectele lor. Irina Naghi (portar). După un început destul de slab în activi­tatea internaţională a acestui an, ea şi-a găsit consacrarea în tur­neul final al Campionatului mon­dial. Dacă in 1955 presa îi acor­dase titlul de cel mai bun portar din răsăritul Europei, acum tot ziariștii s-au grăbit să i-1 acorde pe acela de cel mai bun portar din lume. La acest titlu aspiră însă și alte jucătoare. De pildă, Schöne si Dobrowski (R.F.G.), Dedrak (R.P.U.) și Tiller (Au­stria) îi sunt concurente de temut, şi numai munca sa susţinută o va putea face pe Irina Naghi să se menţină pe acest prim plan de pre­ţuire. Spunem aceasta, în speran­ţa că ea nu va uita greşelile ca­re le mai face, în special la min­gile care-i vin pe partea stîngă şi, mai ales, pentru că dorim din tot sufletul ca Irina Naghi să-şi păstreze modestia de care dă do­vadă astăzi. Ea nu trebuie să ui­­te, printre altele, că gloria pe ca­re a cucerit-o la Campionatul mondial se datoreşte în mare mă­sură şi apărării, care a afirtat-o întotdeauna. Josefina Ugran (fundaş dreap­tă). A făcut un joc excelent în meciul cu Austria­ cînd a avut sarcina s-o „ţină“ pe Bauma, una dintre cele mai periculoase jucă­toare ale echipei austriece. In rest, a jucat pe linia comportări­lor ei anterioare, adică, fiind foar­te utilă în apărare şi în alcătui­rea „zidului“. Carolina Răceanu (fundaş stin­gă). In ciuda staturii sale mici, a fost una dintre cele mai bune a­­părătoare. Uşor accidentată în pri­mul meci, nu a putut juca în par­tida cu Franţa, lipsa ei resimţin­­du-se serios în apărare. In jocul final a fost foarte utilă în cîmp, orientîndu-se excelent în defensi­vă, mai ales cînd trebuia să fa­cem faţă aruncărilor libere de la 17 m. Aurora Popescu (half centru). După un început mai slab, a ju­cat apoi din ce în ce mai bine. In finală a făcut o partidă excep­ţională, anihilind-o aproape total pe Inge Walter, vedeta nr. 1 a handbalului vest-german. Foarte u­­tilă în coordonarea acţiunilor de apărare. A dirijat excelent „zidul“ care, în decursul celor trei parti­de, nu a primit decât un singur gol pe deasupra lui. Nu a fost suficient de eficace în atac, datorită lipsei de curaj în aruncările la poar­tă. Aurelia Sălăgeanu (half dreap­ta). S-a comportat foarte bine în atac, dovedindu-se periculoasă pentru adversar mai ales prin şu­turile la poartă. A stăpînit jocul făcînd mult uz de forţă, de care, ce-i drept, a şi abuzat, iar arbitrul Westblad nu a iertat-o în finală. In apărare a acţionat uneori in contratimp, tocmai din dorinţa de a realiza cît mai­­mult în atac. Cu forţa pe care o are şi în felul în care ştie să se orienteze, n-ar fi exclus să ajungă în curînd o excelentă înaintaşă, Maria Scheip (half stînga). De­şi de obicei a jucat înaintaşă, a făcut totuşi fată cu succes jocului de apărare. Era evident însă că un loc în atac îi convenea mai bi­ne, deoarece s-a orientat cu mult curaj spre acţiunile ofensive. Lucia Dobre (extremă dreapta). A jucat bine de-a lungul celor trei jocuri şi s-a dovedit foarte e­­ficace, mai ales în finală. De ase­menea, s-a făcut remarcată prin spiritul său de iniţiativă, uneori chiar... prea mult. Faptul că a acţionat în forţă şi cu multă efi­cacitate după perioade de odihnă, arată că nu are încă suficient de dezvoltată rezistenţa, asupra că­reia, dacă ar insista in pregătire, şi-ar ridica şi mai mult valoarea. Elena Jianu (inter dreapta) că­pitanul echipei. In intregul cam­pionat a avut o comportare con­stantă şi la un nivel ridicat s-a orientat destul de bine în teren şi uneori a condus atacul ai multă competenţă. Cîteodată însă, din dorinţa de a ajuta cît mai mult , echipa, a greşit dînd pase joase, prea... pretenţioase sau aruncînd prea de departe la poartă. In jocul final s-a mişcat foarte bine, fiind foarte utilă şi în apărare. Mora Windt (centru înaintaş): A fost, aşa cum o ştim, extrem de folositoare în ofensivă ca şi în apărare. Străbătînd terenul cu multă uşurinţă, a participat aproa­pe la toate acţiunile de atac şi de ofensivă ale echipei. Şi-a inter­pretat cu multă fantezie rolul de centru înaintaş, iar dacă nu a fost eficace, aceasta s-a datorat în mare parte excesului de joc co­lectiv şi lipsei de încredere în for­ţa aruncării sale la poartă, Elena Pădureanu (inter stînga). Nu şi-a găsit întotdeauna cadenţa şi, mai cu seamă în primele două jocuri, nu a manifestat un echili­bru între acţiunile sale individuale şi cele colective. Lipsa de încre­dere în forţele proprii a împiedi­cat-o să dea maximum de randa­ment, aşa cum a reuşit în repri­za a doua a jocului final, cind... şi-a luat inima în dinţi şi a j'Je­cat fără greşeală. La această ju­cătoare este îmbucurătoare creşte­­rea forţei în aruncare. Victoriţa Dumitrescu (extrem stînga): Tînăra noastră debutanta în echipa naţională a corespuns, deşi nu este încă acomodată ax postul de extremă în care nu a mai jucat­ Eficacitatea Ş­i tăria şutului ei s-a impus atenţiei spe­cialiştilor străini. Eficacitatea sa va creşte în mod deosebit atunci cînd ea va înţelege că tocmai postul de extremă îi convine şi cînd va scurta timpul de aruncare. Ileana Colesnicov. Prima noas­tră rezervă s-a dovedit folositoa­re atît în apărare ct şi în atac. Numai lipsa de forţă şi de rezis-* tenţă a împiedicat-o să joace mai mult, aşa cum i-ar fi dat dreptul tehnica şi cunoştinţele sale tacti­ce. Ana Stark. Cea de a doua re­zervă nu a fost utilizată în postul de portar, unde era mereu înscri­să ca înlocuitoare a Irina Nagh. Ea a jucat un atac, unde introdu­cerea ei în meciul cu Franţa, la scorul de 2—2, a fost salvatoare. Este foarte probabil că anul vii­tor să joace tot în atac, mai ales dacă îşi va îmbunătăţi viteza. Irina Günther şi Magda Haber­­pursch nu au fost întrebuinţate în nici un joc de-a lungul tur­neului. In general, aşa după cum am mai spus, absolut toate jucătoare­le au corespuns şi merită aprecie­rile noastre. Trebuie să subliniem chiar că unul din factorii hotări­­tori ai succesului nostru l-a con­stituit omogenitatea echipei, care a format un puternic colectiv în tot timpul Campionatului. Din a­­ceastă cauză nici nu putem face remarcări individuale şi tot de a­­ceea adversarii noştri au fost der­­utaţi, neştiind asupra cărei jucă­toare să-şi îndrepte atenţia. Omo­genitatea în joc şi în toate acţiu­nile se datoreşte faptului că echipa reprezentativă a suferit puţine mo­dificări faţă de anul trecut. Mai precis, a fost introdusă o singură jucătoare nouă (Victoriţa Dumi­trescu), iar o rezervă a devenit titulară (Carolina Răceanu). In rest, este aceeaşi echipă care a cîştigat locul I la Festivalul de anul trecut de la Varşovia. Dacă victoria obţinută anul tre­cut la Festivalul de la Varşovia ne-a încurajat foarte mult în munca noastră, să nu uităm nici, o clipă că titlul de campioană mondială adus ţării de echipa re­prezentativă atrage după sine obli­gaţii nespus de mari. Trebuie să înţelegem cu toţii, dar în special noile maestre emerite ale sportu­lui, că de-abia de acum înainte începte greul şi că este firesc ca poziţia noastră fruntaşă să fie asaltată de multe echipe, dornice să se afirme sau, mai ales, să se reabiliteze. Aceasta este vala­bil îndeosebi pentru echipa germa­­nă, profund afectată de faptul că titlul de campioană mondiala a părăsit ţara ei, patria handbalului. Eforturile trebuie acum înzecite, fără să precupeţim nici un fel de sacrificiu, pentru ca handbalul nostru să meargă mereu înainte şi să se menţină pe culmea cuce-­ rită anul acesta. CONSTANTIN POPESCU din colectivul de antrenori al echi­pei feminine de handbal a R.P­ Romîne După campionatele mondiale feminine de handbal însemnările ţinut antrenor­­ii) Maestra emerită a sportului Irina Naghi blocind cu siguranţă o minge. In R.F. Germană, ea a cucerit o unanimă apreciere.

Next