Sportul Popular, ianuarie 1957 (Anul 12, nr. 2944-2956)

1957-01-15 / nr. 2949

*.Sper ca Olimpiada să aibă urmări p din cele mai fericite pentru boxul nostru" Interviu cu antrenorul Ion Popa In aceste zile, antrenorul Ion Popa este foarte ocupat. Pe lin­gă pregătirile pugiliștilor dina­­m­oviști, pe care Ie „dirijează“ în compania lui C. Nour, el mai are sarcin­a elaborării planurilor de antrenament în vederea campiona­telor europene de la Praga. Cum cele două preocupări îi solicită mult timp, nu-i de mirare că, de astă dată, a trebuit să-l „seches­trăm" în redacţia noastră, fără pu­tinţă de „evadare”, pentru a-i lua un „interogatoriu" cu privire la desfășurarea marii bătălii pugilis­­tice de la Melbourne. — Cititorii noştri vor să afle amănunte cit mai complete asu­pra turneului olimpic de box. Să procedăm de aceea metodic. Cura v-aţi angrenat la Melbourne? — O zi după sosirea in „oraşul olimpic* am început (mai bine zis am reînceput!) antrenamentele. In acest scop ne-a fost reparti­zată sala de box a poliţiei din Melbourne. Acolo s-au pregătit şi alte loturi, printre care cele ale Italiei, Ungariei, Bulgariei, Coreii de Sud. Timp de o săptăm­înă m-am ferit să formez alura, pen­tru că băieţii erau in perioadă de aclimatizare şi acest lucru putea să le dăuneze. Am făcut mai mult studiu in perechi şi individual, lecţii la mănuşi şi luptă condiţio­nată. In cealaltă parte a zilei (di­mineaţa sau după amiaza, in func­ţie de ora fixată pentru antrena­ment), mergeam pe terenul din satul olimpic şi jucam fotbal şi handbal sau organizam probe de alergări. Antrenamentele au crescut in Intensitate de la II noiembrie, cu 12 zile înaintea primului sunet de gong. De data aceasta, am pus accent pe lupta liberă, apelînd pentru aceasta la „sparring-part­­neri" din alte loturi. Astfel, Ne­grea a lucrat „la mănuși" cu greul italian Bozzano, Linca l-a „înfrun­tat” pe Nenci (învingătorul de mai tîrziu al lui Dumitrescu), Do­­brescu l-a avut ca partener pe core­eanul Song Son Ciu (categoria cocoş), iar Dumitrescu pe „m­ijlo­­ciul­ uşor" italian Scisciani. De a­­semenea, Linca a făcut de două ori „la mănuşi" şi cu campionul maghiar Laszlo Papp. In plus, cînd timpul ne permitea, asistam şi la antrenamentele celorlalţi boxeri. In acest fel, cei patru bo­xeri români s-au acomodat cu sti­luri de luptă variate, iar eu am­ avut prilejul să-mi studiez viitorii „adversari”. Interesant este că în­că de la antrenament, americanul Steve Klaus, care pregăteşte de ciţiva ani „naţionala" Italiei, mi-a spus de Linca că are şanse mari la titlul olimpic. — Ce ne poţi spune despre comportarea boxerilor noştri ? Au arătat o creştere faţă de ultimele lor evoluţii din ţară ? — Dobrescu a fost pur şi sim­plu de nerecunoscut. El a boxat ireproşabil. Doar in meciul cu Boris, stăpînit oarecum de trac, a făcut greşeala de a căuta nu­mai lovituri la cap, deşi adversa­rul era înalt şi avantajat de alori­­tă. In meciul cu Ray Perez, el a lucrat extraordinar, cu serii de lo­vituri pe contraatac. In meciul cu Spinks, Dobrescu a avut primele două repoze la discreţie, iar ulti­ma a fost egală. Decizia l-a ne­dreptăţit total. Să-l fi văzut pe maseurul nostru, un fost boxer a­­ustralian, cum mai blestema după ce a fost anunţată victoria lui Spinks! Dumitrescu a fost cons­tant. Cel mai greu meci l-a avut cu coreeanul Hwank Ei Yung. La un „corp la corp", acesta l-a lo­vit violent jos şi dacă­ Dumitrescu n-avea cochilie protectoare, putea suferi un grav accident. In semi­finală, el a fost învins de Nenci, dar cred că într-o nouă întilnire, Dumitrescu îl poate învinge. Des­pre Linca s-a scris pe larg. Vreau să subliniez numai extraordinara sa dîrzenie, care l-a făcut să cu­cerească titlul olimpic, deşi încă din primul meci a suferit o luxa­­ţie la mina dreaptă. Negrea a boxat şi el cu un curaj exemplar. In finala cu americanul Boyd, a fost de trei ori la podea, dar fără a fi „groggy”. El a făcut o seri­oasă greşeală. După fiecare atac, în loc să plece lateral, Negrea ple­ca prea mult „pe spate" şi Boyd îl „găsea" mereu cu directe. A­­ceasta ne învaţă un lucru: că trebuie să ne insuşim toate mij­loacele de apărare, pentru a nu ne trezi „descoperiţi”. — Ce impresie au lăsat ceilalţi boxeri ? — Mi-au plăcut în mod deose­bit „mijlociul" sovietic Satkov, un fin tehnician, colegul său de echipă Enghibarian, maghiarul Papp, acelaşi redutabil „vulpoi al ringului", „cocoşul” german Beh­rendt, şi „greul" american Rade­­macher. — Trâgînd concluziile ce se im­pun din desfăşurarea Olimpiadei, ce credeţi că ar trebui să între­prindem în boxul nostru, pentru a ne situa la nivelul cerinţelor ? — Am să fiu cit mai concis, să punem accent pe apărare prin es­chive rotative şi laterale; să ne îngrijim de imprimarea unei mai mari mobilităţi şi de flexibilita­tea gărzii, deoarece boxul in miş­care ciştigă teren ; foarte mult lu­cru „la mănuşi", dar care să nu se transforme în adevărate me­ciuri; accent pe studiu individual, iar lucrul la sac nu trebuie să fie destinat numai întăririi forţei, ci şi analizării diverselor procedee tehnice; gimnastică foarte multă, în special la sol; în sfîrşit, ar­bitrajele vor trebui să fie mai largi. La Melbourne s-au permis eschivele şi n-au fost sancţionate decit cele sub centură. Sper ca Olimpiada să aibă urmări din cele mai fericite pentru boxul nostru. M. G. Gh. Negrea a avut o bună com­portare în turneul de box în ca­drul J. O. de la Melbourne. Cu­cerind preţioase victorii, el a a­­juns în finala categoriei semigrea. Astfel, Gh. Negrea a urcat pe po­diumul învingătorilor primind me­dalia de argint a marilor întreceri de la Melbourne. Iată-l pe Negrea în meciul cu C. Lucas (Chile). Directa sa la sto­mac îşi va atinge ţinta, fiind una din multele lovituri care i-au adus boxerului român victoria asupra pugilistului chilian. SPORTUL POPULAR Pag- 4-a Nr. 3949 Scurtă analiză a turneelor de lupte î­n sala Expoziţiei din Melbo­urne ecoul ultimei întreceri de lupte s-a stins de mult. Intre noi şi locul însemnat pe har­ta oraşului celei de a XVI-a Olim­piade cu un minuscul punct, s-a aşternut din nou drum uriaş peste mări şi continente. Distanta aceasta — enormă pen­tru cei mai mulţi participanţi — a făcut o serioasă triere in rîndu­­rile concurenţilor. Mai ales la lupte clasice al căror­­leagăn" se află în Europa. Numărul concu­renţilor la lupte libere a fost to­tuşi­­superior celui de la clasice şi aceasta se explică in primul rind prin participarea mai largă a reprezentanţilor ţărilor asiatice şi a celor... învecinate cu Australia, ţări unde lupta liberă cunoaşte o mare popularitate. Au avut mulţi reprezentanţi Pakistan, Filipine, Coreea, Noua Zeelandă, India, ca­re nu au mai participat pînă acum la marile concursuri internaţionale. In general organizate în Europa.­­Europenii au participat numai in măsura in care valoarea lor ie dă­dea dreptul să aspire la unul din primele şase locuri ale categoriilor respective de greutate. O echipă completă la lupte libere a prezen­tat U.R.S.S., iar Suedia şi Finlan­da au utilizat aceiaşi luptători la ambele stiluri. ÎNTRECERI SPECTACULOASE LA LUPTE LIBERE L­upta liberă este în general mai atractivă, are un ca­racter mai dinamic. Partici­parea concurenţilor din ţările a­­siatice a făcut să crească şi mai mult spectaculozitatea întrecerilor. Luptătorii acestor ţări au dus o luptă deschisă, cu multe procedee tehnice, unele întîlniri căpătînd un caracter de adevărată demonstra­ţie. Lupta lor s-a deosebit de a­­ceea practicată de majoritatea eu­ropenilor care concurează în am­bele stiluri. Japonezii şi ceilalţi participanţi care practică numai lupta liberă şi-au axat atacurile numai pe picioare şi au lucrat nu­mai cu picioarele. Cu o precizie şi viteză uimitoare se aruncau late­ral jos lingă piciorul urmărit, apu­­cînd adversarul de la gleznă in jos. In același timp împingeau cu umă­rul piciorul apucat, silindu-și ad­versarul să cadă pe saltea, după care o fixau la parter. Îndată ce adversarul era fixat la parter, în­cepeau să lucreze pe un singur pi­cior al acestuia prin așa numita cheie de picior. Japonezii au fost aceia care au folosit mai ales pro­cedeul numit „liana”. Acesta con­stă în apucarea unui picior al ad­versarului cu ambele picioare, du­pă care folosindu-se de greutatea corpului fac un balans în partea opusă apucării, pînă ce reușesc să răstoarne lateral adversarul. În acest timp el apasă şi bărbia sau un braţ al adversarului. Din această poziţie se poate ieşi doar prin pod sau... tuş. Toate ac­ţiunile au fost executate cu multă indenânare şi viteză. Majoritatea luptătorilor care practică şi lupta clasică au dus in general o luptă pasivă. De sus au încercat numai dezechilibrarea ad­versarului prin apucarea şi ridica­rea unui picior, iar de jos au în­cercat rebutul de picior sau lua­rea braţului. Ca tehnică — aşa cum rezultă din cele de mai sus — reprezen­tanţii ţărilor asiatice s-au prezen­tat bine, însă au fost deficitari în ceea ce priveşte tactica. Neavind orientare, au pierdut o serie de întîlniri (chiar prin tuş) după ce au condus cu multe puncte. Cete mai spectaculoase întăniri s-au desfăşurat in cadrul categori­ilor mici de greutate, pînă la cat. 73 kgr. — Cei mai bine pregătiţi luptători au fost sovieticii, japone­zii, turcii şi iranienii, care au îm­binat in lupta lor toţi factorii (teh­nică, tactică, pregătire fizică). Cel mai bine pregătit concurent a fost din nou — japonezul Sasa­­bara (cat. 62 kgr.). LA CATEGORIA GREA 1NTIL­NIRI MAI DINAMICE DECIT LA CATEGORIA „MUSCA” C­a valoare turneul de lupte clasice s-a situat sub prece­dentele mari concursuri (Karlsruhe, Istanbul etc.). Curios este faptul că întîlnirile cele mai interesante s-au desfăşurat la cate­goriile mari de greutate, tinde in general (din motive lesne de înţe­les) întrecerile se bazează pe o luptă de uzură, fără acţiuni. în­trecerile de la categoria grea au fost însă mult mai spectaculoase decit in categoriile mici de greu­tate, lipsite de dinamism şi varie­tate de procedee. S-a remarcat în special luptătorul german Dietrich care a executat — printre altele — un salt (suples) cu luptătorul bul­­gar Mehmedov (119 kgr.), o acţi­une cu adevărat rară la categoria grea. In general procedeele cele mai folosite in turneul de lupte clasice au fost: şurubul şi trecerea la spate pe sub braţ la lupta in picioare, centura laterală şi ridi­carea in supres la lupta de jos. Anali­zi­ind comportarea luptători­lor participanţi putem vorbi despre două feluri (stiluri) de luptă: „STILUL SUEDEZ” bazat pe o luptă de­ uzură, folosit mai ales de luptătorii cu forţă şi rezistenţă. Este de fapt o luptă pasivă, bazată pe aşa zisă... combativitate. La lupta de sus, aceştia lucrează asupra braţelor şi capului, fără a încerca acţiuni tehnice, ci numai obosirea adversarului. La lupta de jos toa­te atacurile au fost îndreptate îm­potriva cefii adversarului, încer­­cîndu-se simplul şi dublul nelson. Aceste procedee nu s-au mai dove­dit eficace. Practic „stilul suedez" nu a dat roade, iar cei ce au în­cercat să-l aplice au obţinut per­formanţe slabe (de ex. B. Anton­­sson). STILUL DE LUPTA DESCHI­SA aplicat de sportivii care stăpînesc bine tehnica luptei, atît la lupta de picioare cit și la cea din palter. Cei ca­re au adoptat acest stil de luptă au realizat mari succese. Au intrat deschis la adversari, iar în momentul cînd aceştia au atacat, ei au iniţiat imediat un contrapro­­cedeu­. Bine­înţeles, pentru a obţine succesul s-a cerut multă atenţie şi foarte multă indeminare. Avanta­jul luptătorilor care au aplicat a­­cest stil de luptă a fost mai ales acela că au reuşit să-şi învingă mai uşor adversarii prin tuş şi deci să nu primească puncte de penalizare. „Stilul suedez” a fost aplicat în primul rind de luptătorii... suedezi. Socotiţi printre cei mai buni din lume ei nu au reuşit totuşi să cu­cerească nici un titlu. Stilul com­bativ de luptă deschisă a fost fo­losit mai ales de luptătorii sovie­tici care s-au impus din nou drept cei mai buni, ciştigînd cinci titluri. La­ lupte clasice, ţara noas­tră a fost reprezentată de patru S[X­rim­­: D. Pîrvulescu, Fr. Hor­vath, I. Popescu și Gh. Dumitru. Dart despre ei vom vorbi intr-un alt număr. ION CORNEANU antrenor de stat Valentin Nikolaev (U.R.S.S) campion mondial si olimpic la ca­tegoria semi-grea. Informaţii . Informaţii BASCHETBALIŞTII FRUNTAŞI SE PREGĂTESC... In cursul acestui an echipa noastră masculină de baschet va avea serios de lucru: întîlniri cu re­prezentativele Uniunii Sovietice şi Italiei, campionatele europene de la Sofia, întrecerile din cadrul Fes­tivalului de la Moscova etc. In consecinţă antrenorul naţionalei, Vasile Popescu, înţelege să ia din vreme toate măsurile­ Săptăm­îna trecută el i-a convocat pe jucătorii bucureşteni la un uşor antrena­ment care a constat dintr-un... meci amical de fotbal. Au partici­pat: Folbert, Fodor, Nedef, Eordogh, Em. Niculescu, Puşcaşu II. Em. Răducanu, Nagy, Cucoş, Costescu, Novacek. Antrenamentele, de o intensitate redusă vor continua- Jucătorii din provincie selecţionaţi în lot şi anume Bereiki, Thill, Sebestyen (Oradea), Gusan, Albu (Cluj), Mokos, Rădidescu (Timi­şoara) vor fi urmăriţi în mod spe­cial asupra modului cum se pre­gătesc. Totul este însă ca antreno­rii acestor jucători să îndeplineas­că întocmai indicaţiile antrenorilor naţionalei. TRANSFERĂRI MULTE ŞI IM­PORTANTE IN HANDBAL Intr-una din ultimele sale şedin­ţe biroul comisiei centrale de hand­bal a rezolvat şi o parte din nu­meroasele cereri de transferare so­sit© pînă la 31 decembrie. Iată cî­­teva dintre acestea: Elena Pădu­­reanu, Iosefina Ugran, ambele de la Ştiinţa I.C.F., Aurelia Sălăgea­­nu şi Irina Nagy, ambele de la Progresul Tg. Mureş la Progresul Ministerul Invăţămîntului; Lucia Dobre de la FI­ roşie Sighişoara şi Iuliana Neamţu-Cazacu de la Pro­gresul Tg. Mureş la Flamura ro­şie Sibiu; Hortensia Todor de la Şti­inţa I.C.F. la Progresul Oraşul Stalin; Claudia Telehuz de la Şti­inţa I.C.F. la FL roşie Sighişoara; Clotilda Koncz de la Progresul Tg- Mureş, Magdalena Bernaţchi şi El. Hess-Goloşie de la FI. roşie U.T.T. la Ştiinţa Timişoara; Romulus Di­­mitriu de la FI. roşie Cisnădie şi Walter Meithert de la C.C­ A. la Ştiinţa Timişoara; Ion Tecuşan de la Dinamo Oraşul Stalin, H. Gra­­efl şi Nicolae Radu de la Dinamo 6, Richard Fischler de la Energia Ploeşti la Energia Făgăraş; Aurel Istrate de la Dinamo Oraşul Stalin la Locomotiva G.N.; Cristin Pe­tri de la Energia Reşiţa şi Ale­xandru Bota de la FI. roşie Cisnă­­die la Voinţa Sibiu; M. Costache de la Locomotiva G.N., Marcu Mircea de la FI­ roşie Cisnădie şi Ioan Zahari de la Recolta Jim­­­bolia la C.C.A.­ H. Zuitner de la Voinţa Sibiu la Voinţa Sighişoa­ra. După cum,se vede, dintre echi­pele feminine, Progresul Ministe­rul Invă­ţămîntului s-a întărit se­rios, devenind astfel formaţia „Nr- 1“ a campionatului. CONCURSUL CELOR MAI MICI PATINATORI ARTISTICI In timpul vacanţei şcolăreşti, la Tuşnad-Băi, secţia sport a C.C.S. a organizat prima tabără de pa­tinaj artistic rezervată copiilor în­tre 8—14 ani. Instruirea, asigurată de antrenorii Adalbert Orosz, Ma­­uriciu Kahane şi Roman­ Turuşan­­co, a dat rezultatele scontate, co­piii ,participanţi din Bucureşti, Cluj, Oraşul Stalin şi Miercurea Ciuc înregistrind din progres cali­tativ evident Roadele s-au văzut în concursul de verificare desfăşu­rat la 11 ianuarie pe trei catego­rii : A,B. şi C. în funcţie de ve­­­chimea şi aptitudinile participan­ţilor la tabără. La această între­cere au fost înregistrate următoa­rele rezultate : Fete categoria A (cele mai avan­sate) : 1. Imola Saivat (M. Cinc), 2. Cristina Patraulea (Bucureşti), 3. Eva Saivat (M. Ciuc). Băieţi categoria A: 1. Bern Bomclies (Oraşul Stalin), 2. Mar­cel Comănici (M. Ciuc), 3. Horea Maniu (Cluj). Fete categoria B: 1. Ingrid Schiel (Oraşul Stalin), 2. Maria Cazan (M. Ciuc), 3. Cristina A­­nastasiu (Bucureşti). Băieţi categoria B: 1. Rudolf Medilanski (Bucureşti), 2. Iuliu Bogdan (Oraşul Stalin), 3. Carol Hertl (Oraşul Stalin). Fete şi băieţi categoria C: 1. Gheorghe Malarciuc (Bucureşti), 2. Mariana Stern (Bucureşti), 3. Ruxandra Găbunea (Bucureşti). Majoritatea participanţii­­ în tabără sunt membri ai colectivelor asociaţiei Recolta, ceea ce dove­deşte preocuparea acesteia pentru progresul calitativ al patinajului artistic, disciplină care încă este mai deficitară la noi. Primul concurs oficial al anului este „Clipa Oraşelor” rezervată seniorilor şi juniorilor, care va a­­vea loc la 24—25 ianuarie la Cluj.

Next