Sportul Popular, ianuarie 1957 (Anul 12, nr. 2944-2956)
1957-01-15 / nr. 2949
*.Sper ca Olimpiada să aibă urmări p din cele mai fericite pentru boxul nostru" Interviu cu antrenorul Ion Popa In aceste zile, antrenorul Ion Popa este foarte ocupat. Pe lingă pregătirile pugiliștilor dinamoviști, pe care Ie „dirijează“ în compania lui C. Nour, el mai are sarcina elaborării planurilor de antrenament în vederea campionatelor europene de la Praga. Cum cele două preocupări îi solicită mult timp, nu-i de mirare că, de astă dată, a trebuit să-l „sechestrăm" în redacţia noastră, fără putinţă de „evadare”, pentru a-i lua un „interogatoriu" cu privire la desfășurarea marii bătălii pugilistice de la Melbourne. — Cititorii noştri vor să afle amănunte cit mai complete asupra turneului olimpic de box. Să procedăm de aceea metodic. Cura v-aţi angrenat la Melbourne? — O zi după sosirea in „oraşul olimpic* am început (mai bine zis am reînceput!) antrenamentele. In acest scop ne-a fost repartizată sala de box a poliţiei din Melbourne. Acolo s-au pregătit şi alte loturi, printre care cele ale Italiei, Ungariei, Bulgariei, Coreii de Sud. Timp de o săptămînă m-am ferit să formez alura, pentru că băieţii erau in perioadă de aclimatizare şi acest lucru putea să le dăuneze. Am făcut mai mult studiu in perechi şi individual, lecţii la mănuşi şi luptă condiţionată. In cealaltă parte a zilei (dimineaţa sau după amiaza, in funcţie de ora fixată pentru antrenament), mergeam pe terenul din satul olimpic şi jucam fotbal şi handbal sau organizam probe de alergări. Antrenamentele au crescut in Intensitate de la II noiembrie, cu 12 zile înaintea primului sunet de gong. De data aceasta, am pus accent pe lupta liberă, apelînd pentru aceasta la „sparring-partneri" din alte loturi. Astfel, Negrea a lucrat „la mănuși" cu greul italian Bozzano, Linca l-a „înfruntat” pe Nenci (învingătorul de mai tîrziu al lui Dumitrescu), Dobrescu l-a avut ca partener pe coreeanul Song Son Ciu (categoria cocoş), iar Dumitrescu pe „mijlociul uşor" italian Scisciani. De asemenea, Linca a făcut de două ori „la mănuşi" şi cu campionul maghiar Laszlo Papp. In plus, cînd timpul ne permitea, asistam şi la antrenamentele celorlalţi boxeri. In acest fel, cei patru boxeri români s-au acomodat cu stiluri de luptă variate, iar eu am avut prilejul să-mi studiez viitorii „adversari”. Interesant este că încă de la antrenament, americanul Steve Klaus, care pregăteşte de ciţiva ani „naţionala" Italiei, mi-a spus de Linca că are şanse mari la titlul olimpic. — Ce ne poţi spune despre comportarea boxerilor noştri ? Au arătat o creştere faţă de ultimele lor evoluţii din ţară ? — Dobrescu a fost pur şi simplu de nerecunoscut. El a boxat ireproşabil. Doar in meciul cu Boris, stăpînit oarecum de trac, a făcut greşeala de a căuta numai lovituri la cap, deşi adversarul era înalt şi avantajat de alorită. In meciul cu Ray Perez, el a lucrat extraordinar, cu serii de lovituri pe contraatac. In meciul cu Spinks, Dobrescu a avut primele două repoze la discreţie, iar ultima a fost egală. Decizia l-a nedreptăţit total. Să-l fi văzut pe maseurul nostru, un fost boxer australian, cum mai blestema după ce a fost anunţată victoria lui Spinks! Dumitrescu a fost constant. Cel mai greu meci l-a avut cu coreeanul Hwank Ei Yung. La un „corp la corp", acesta l-a lovit violent jos şi dacă Dumitrescu n-avea cochilie protectoare, putea suferi un grav accident. In semifinală, el a fost învins de Nenci, dar cred că într-o nouă întilnire, Dumitrescu îl poate învinge. Despre Linca s-a scris pe larg. Vreau să subliniez numai extraordinara sa dîrzenie, care l-a făcut să cucerească titlul olimpic, deşi încă din primul meci a suferit o luxaţie la mina dreaptă. Negrea a boxat şi el cu un curaj exemplar. In finala cu americanul Boyd, a fost de trei ori la podea, dar fără a fi „groggy”. El a făcut o serioasă greşeală. După fiecare atac, în loc să plece lateral, Negrea pleca prea mult „pe spate" şi Boyd îl „găsea" mereu cu directe. Aceasta ne învaţă un lucru: că trebuie să ne insuşim toate mijloacele de apărare, pentru a nu ne trezi „descoperiţi”. — Ce impresie au lăsat ceilalţi boxeri ? — Mi-au plăcut în mod deosebit „mijlociul" sovietic Satkov, un fin tehnician, colegul său de echipă Enghibarian, maghiarul Papp, acelaşi redutabil „vulpoi al ringului", „cocoşul” german Behrendt, şi „greul" american Rademacher. — Trâgînd concluziile ce se impun din desfăşurarea Olimpiadei, ce credeţi că ar trebui să întreprindem în boxul nostru, pentru a ne situa la nivelul cerinţelor ? — Am să fiu cit mai concis, să punem accent pe apărare prin eschive rotative şi laterale; să ne îngrijim de imprimarea unei mai mari mobilităţi şi de flexibilitatea gărzii, deoarece boxul in mişcare ciştigă teren ; foarte mult lucru „la mănuşi", dar care să nu se transforme în adevărate meciuri; accent pe studiu individual, iar lucrul la sac nu trebuie să fie destinat numai întăririi forţei, ci şi analizării diverselor procedee tehnice; gimnastică foarte multă, în special la sol; în sfîrşit, arbitrajele vor trebui să fie mai largi. La Melbourne s-au permis eschivele şi n-au fost sancţionate decit cele sub centură. Sper ca Olimpiada să aibă urmări din cele mai fericite pentru boxul nostru. M. G. Gh. Negrea a avut o bună comportare în turneul de box în cadrul J. O. de la Melbourne. Cucerind preţioase victorii, el a ajuns în finala categoriei semigrea. Astfel, Gh. Negrea a urcat pe podiumul învingătorilor primind medalia de argint a marilor întreceri de la Melbourne. Iată-l pe Negrea în meciul cu C. Lucas (Chile). Directa sa la stomac îşi va atinge ţinta, fiind una din multele lovituri care i-au adus boxerului român victoria asupra pugilistului chilian. SPORTUL POPULAR Pag- 4-a Nr. 3949 Scurtă analiză a turneelor de lupte în sala Expoziţiei din Melbourne ecoul ultimei întreceri de lupte s-a stins de mult. Intre noi şi locul însemnat pe harta oraşului celei de a XVI-a Olimpiade cu un minuscul punct, s-a aşternut din nou drum uriaş peste mări şi continente. Distanta aceasta — enormă pentru cei mai mulţi participanţi — a făcut o serioasă triere in rîndurile concurenţilor. Mai ales la lupte clasice al cărorleagăn" se află în Europa. Numărul concurenţilor la lupte libere a fost totuşisuperior celui de la clasice şi aceasta se explică in primul rind prin participarea mai largă a reprezentanţilor ţărilor asiatice şi a celor... învecinate cu Australia, ţări unde lupta liberă cunoaşte o mare popularitate. Au avut mulţi reprezentanţi Pakistan, Filipine, Coreea, Noua Zeelandă, India, care nu au mai participat pînă acum la marile concursuri internaţionale. In general organizate în Europa.Europenii au participat numai in măsura in care valoarea lor ie dădea dreptul să aspire la unul din primele şase locuri ale categoriilor respective de greutate. O echipă completă la lupte libere a prezentat U.R.S.S., iar Suedia şi Finlanda au utilizat aceiaşi luptători la ambele stiluri. ÎNTRECERI SPECTACULOASE LA LUPTE LIBERE Lupta liberă este în general mai atractivă, are un caracter mai dinamic. Participarea concurenţilor din ţările asiatice a făcut să crească şi mai mult spectaculozitatea întrecerilor. Luptătorii acestor ţări au dus o luptă deschisă, cu multe procedee tehnice, unele întîlniri căpătînd un caracter de adevărată demonstraţie. Lupta lor s-a deosebit de aceea practicată de majoritatea europenilor care concurează în ambele stiluri. Japonezii şi ceilalţi participanţi care practică numai lupta liberă şi-au axat atacurile numai pe picioare şi au lucrat numai cu picioarele. Cu o precizie şi viteză uimitoare se aruncau lateral jos lingă piciorul urmărit, apucînd adversarul de la gleznă in jos. In același timp împingeau cu umărul piciorul apucat, silindu-și adversarul să cadă pe saltea, după care o fixau la parter. Îndată ce adversarul era fixat la parter, începeau să lucreze pe un singur picior al acestuia prin așa numita cheie de picior. Japonezii au fost aceia care au folosit mai ales procedeul numit „liana”. Acesta constă în apucarea unui picior al adversarului cu ambele picioare, după care folosindu-se de greutatea corpului fac un balans în partea opusă apucării, pînă ce reușesc să răstoarne lateral adversarul. În acest timp el apasă şi bărbia sau un braţ al adversarului. Din această poziţie se poate ieşi doar prin pod sau... tuş. Toate acţiunile au fost executate cu multă indenânare şi viteză. Majoritatea luptătorilor care practică şi lupta clasică au dus in general o luptă pasivă. De sus au încercat numai dezechilibrarea adversarului prin apucarea şi ridicarea unui picior, iar de jos au încercat rebutul de picior sau luarea braţului. Ca tehnică — aşa cum rezultă din cele de mai sus — reprezentanţii ţărilor asiatice s-au prezentat bine, însă au fost deficitari în ceea ce priveşte tactica. Neavind orientare, au pierdut o serie de întîlniri (chiar prin tuş) după ce au condus cu multe puncte. Cete mai spectaculoase întăniri s-au desfăşurat in cadrul categoriilor mici de greutate, pînă la cat. 73 kgr. — Cei mai bine pregătiţi luptători au fost sovieticii, japonezii, turcii şi iranienii, care au îmbinat in lupta lor toţi factorii (tehnică, tactică, pregătire fizică). Cel mai bine pregătit concurent a fost din nou — japonezul Sasabara (cat. 62 kgr.). LA CATEGORIA GREA 1NTILNIRI MAI DINAMICE DECIT LA CATEGORIA „MUSCA” Ca valoare turneul de lupte clasice s-a situat sub precedentele mari concursuri (Karlsruhe, Istanbul etc.). Curios este faptul că întîlnirile cele mai interesante s-au desfăşurat la categoriile mari de greutate, tinde in general (din motive lesne de înţeles) întrecerile se bazează pe o luptă de uzură, fără acţiuni. întrecerile de la categoria grea au fost însă mult mai spectaculoase decit in categoriile mici de greutate, lipsite de dinamism şi varietate de procedee. S-a remarcat în special luptătorul german Dietrich care a executat — printre altele — un salt (suples) cu luptătorul bulgar Mehmedov (119 kgr.), o acţiune cu adevărat rară la categoria grea. In general procedeele cele mai folosite in turneul de lupte clasice au fost: şurubul şi trecerea la spate pe sub braţ la lupta in picioare, centura laterală şi ridicarea in supres la lupta de jos. Analiziind comportarea luptătorilor participanţi putem vorbi despre două feluri (stiluri) de luptă: „STILUL SUEDEZ” bazat pe o luptă de uzură, folosit mai ales de luptătorii cu forţă şi rezistenţă. Este de fapt o luptă pasivă, bazată pe aşa zisă... combativitate. La lupta de sus, aceştia lucrează asupra braţelor şi capului, fără a încerca acţiuni tehnice, ci numai obosirea adversarului. La lupta de jos toate atacurile au fost îndreptate împotriva cefii adversarului, încercîndu-se simplul şi dublul nelson. Aceste procedee nu s-au mai dovedit eficace. Practic „stilul suedez" nu a dat roade, iar cei ce au încercat să-l aplice au obţinut performanţe slabe (de ex. B. Antonsson). STILUL DE LUPTA DESCHISA aplicat de sportivii care stăpînesc bine tehnica luptei, atît la lupta de picioare cit și la cea din palter. Cei care au adoptat acest stil de luptă au realizat mari succese. Au intrat deschis la adversari, iar în momentul cînd aceştia au atacat, ei au iniţiat imediat un contraprocedeu. Bineînţeles, pentru a obţine succesul s-a cerut multă atenţie şi foarte multă indeminare. Avantajul luptătorilor care au aplicat acest stil de luptă a fost mai ales acela că au reuşit să-şi învingă mai uşor adversarii prin tuş şi deci să nu primească puncte de penalizare. „Stilul suedez” a fost aplicat în primul rind de luptătorii... suedezi. Socotiţi printre cei mai buni din lume ei nu au reuşit totuşi să cucerească nici un titlu. Stilul combativ de luptă deschisă a fost folosit mai ales de luptătorii sovietici care s-au impus din nou drept cei mai buni, ciştigînd cinci titluri. La lupte clasice, ţara noastră a fost reprezentată de patru S[Xrim: D. Pîrvulescu, Fr. Horvath, I. Popescu și Gh. Dumitru. Dart despre ei vom vorbi intr-un alt număr. ION CORNEANU antrenor de stat Valentin Nikolaev (U.R.S.S) campion mondial si olimpic la categoria semi-grea. Informaţii . Informaţii BASCHETBALIŞTII FRUNTAŞI SE PREGĂTESC... In cursul acestui an echipa noastră masculină de baschet va avea serios de lucru: întîlniri cu reprezentativele Uniunii Sovietice şi Italiei, campionatele europene de la Sofia, întrecerile din cadrul Festivalului de la Moscova etc. In consecinţă antrenorul naţionalei, Vasile Popescu, înţelege să ia din vreme toate măsurile Săptămîna trecută el i-a convocat pe jucătorii bucureşteni la un uşor antrenament care a constat dintr-un... meci amical de fotbal. Au participat: Folbert, Fodor, Nedef, Eordogh, Em. Niculescu, Puşcaşu II. Em. Răducanu, Nagy, Cucoş, Costescu, Novacek. Antrenamentele, de o intensitate redusă vor continua- Jucătorii din provincie selecţionaţi în lot şi anume Bereiki, Thill, Sebestyen (Oradea), Gusan, Albu (Cluj), Mokos, Rădidescu (Timişoara) vor fi urmăriţi în mod special asupra modului cum se pregătesc. Totul este însă ca antrenorii acestor jucători să îndeplinească întocmai indicaţiile antrenorilor naţionalei. TRANSFERĂRI MULTE ŞI IMPORTANTE IN HANDBAL Intr-una din ultimele sale şedinţe biroul comisiei centrale de handbal a rezolvat şi o parte din numeroasele cereri de transferare sosit© pînă la 31 decembrie. Iată cîteva dintre acestea: Elena Pădureanu, Iosefina Ugran, ambele de la Ştiinţa I.C.F., Aurelia Sălăgeanu şi Irina Nagy, ambele de la Progresul Tg. Mureş la Progresul Ministerul Invăţămîntului; Lucia Dobre de la FI roşie Sighişoara şi Iuliana Neamţu-Cazacu de la Progresul Tg. Mureş la Flamura roşie Sibiu; Hortensia Todor de la Ştiinţa I.C.F. la Progresul Oraşul Stalin; Claudia Telehuz de la Ştiinţa I.C.F. la FL roşie Sighişoara; Clotilda Koncz de la Progresul Tg- Mureş, Magdalena Bernaţchi şi El. Hess-Goloşie de la FI. roşie U.T.T. la Ştiinţa Timişoara; Romulus Dimitriu de la FI. roşie Cisnădie şi Walter Meithert de la C.C A. la Ştiinţa Timişoara; Ion Tecuşan de la Dinamo Oraşul Stalin, H. Graefl şi Nicolae Radu de la Dinamo 6, Richard Fischler de la Energia Ploeşti la Energia Făgăraş; Aurel Istrate de la Dinamo Oraşul Stalin la Locomotiva G.N.; Cristin Petri de la Energia Reşiţa şi Alexandru Bota de la FI. roşie Cisnădie la Voinţa Sibiu; M. Costache de la Locomotiva G.N., Marcu Mircea de la FI roşie Cisnădie şi Ioan Zahari de la Recolta Jimbolia la C.C.A. H. Zuitner de la Voinţa Sibiu la Voinţa Sighişoara. După cum,se vede, dintre echipele feminine, Progresul Ministerul Invăţămîntului s-a întărit serios, devenind astfel formaţia „Nr- 1“ a campionatului. CONCURSUL CELOR MAI MICI PATINATORI ARTISTICI In timpul vacanţei şcolăreşti, la Tuşnad-Băi, secţia sport a C.C.S. a organizat prima tabără de patinaj artistic rezervată copiilor între 8—14 ani. Instruirea, asigurată de antrenorii Adalbert Orosz, Mauriciu Kahane şi Roman Turuşanco, a dat rezultatele scontate, copiii ,participanţi din Bucureşti, Cluj, Oraşul Stalin şi Miercurea Ciuc înregistrind din progres calitativ evident Roadele s-au văzut în concursul de verificare desfăşurat la 11 ianuarie pe trei categorii : A,B. şi C. în funcţie de vechimea şi aptitudinile participanţilor la tabără. La această întrecere au fost înregistrate următoarele rezultate : Fete categoria A (cele mai avansate) : 1. Imola Saivat (M. Cinc), 2. Cristina Patraulea (Bucureşti), 3. Eva Saivat (M. Ciuc). Băieţi categoria A: 1. Bern Bomclies (Oraşul Stalin), 2. Marcel Comănici (M. Ciuc), 3. Horea Maniu (Cluj). Fete categoria B: 1. Ingrid Schiel (Oraşul Stalin), 2. Maria Cazan (M. Ciuc), 3. Cristina Anastasiu (Bucureşti). Băieţi categoria B: 1. Rudolf Medilanski (Bucureşti), 2. Iuliu Bogdan (Oraşul Stalin), 3. Carol Hertl (Oraşul Stalin). Fete şi băieţi categoria C: 1. Gheorghe Malarciuc (Bucureşti), 2. Mariana Stern (Bucureşti), 3. Ruxandra Găbunea (Bucureşti). Majoritatea participanţii în tabără sunt membri ai colectivelor asociaţiei Recolta, ceea ce dovedeşte preocuparea acesteia pentru progresul calitativ al patinajului artistic, disciplină care încă este mai deficitară la noi. Primul concurs oficial al anului este „Clipa Oraşelor” rezervată seniorilor şi juniorilor, care va avea loc la 24—25 ianuarie la Cluj.