Sportul, februarie 1968 (Anul 24, nr. 80-108)
1968-02-01 / nr. 80
Pag. 6 5-a SURPRINŞI DE VISCOL!. Jurnal de excursie In Făgăraş Mirajul albului imaculat ne-a atras ierni de-a rîndul pe culmea Făgăraşului, dar numai după experienţa a mulţi ani de luptă cu zăpada am îndrăznit să ne avintăm pe creasta Alpilor Transilvaniei. In mijloc de februarie, am părăsit casa Suru şi am escaladat vîrful Moaşa, îndreptîndu-ne apoi de-a lungul culmilor îngheţate spre est. Innoptînd pe malul Iezerului din umbra piscului Ciortea, ne-am continuat drumul prin căldările Avrigului şi am încercat să atingem din nou înălţimea crestei escaladînd cei cinci sute de metri ai versantului de vest al muntelui Scara. Dar, chiar pe creastă, am fost surprinşi de viscol, în ceasul înserării. Eram la mijlocul drumului nostru... Buimaci, bîjbîim minute în şir pe acelaşi petec de creastă, dar locul nu se dovedeşte nicăieri primitor, în întunericul diluat, în prea mică măsură, de lumina unei luni camuflate, mai încercăm o dată să biruim vîntul. Cîţiva paşi ne dezvăluie. Insă, căscătura vertiginoasă a unuia din izvoarele Topologului Trebuie să ne găsim sălaş înainte de a fi prea târziu. Umbletul nostru râmîne fără rezultat şi, pentru a ne cruţa ultimele puteri, ne hotărîm să rămînem aici sus. Ne vom îngropa cortul în zăpadă şi vom rezista pînă dimineaţa cu speranţa unor clipe mai bune. Pioleţii muşcă, aprig, din stratul alb care a învăluit crestele semeţe ale acestor meleaguri, încercăm să scobim în muchia culmii o hrubă pe care asprimea vremii s-o ocolească. S-a făcut noapte tîrziu şi noi desfăşurăm o muncă de Sisif. Pe fundul cortului desfăşurat, încerc să fiu ancoră în timp ce ceilalţi doi întind corzile. Suflul turbat nu tolerează această prezenţă şi, cutremurând pereţii subţiri* se năpusteşte cu întreaga furie asupra meterezului de zăpadă excavată, pe care-l răstoarnă asupra pînzei. Cu valuri de zăpadă ce se abat asupra sa neîntrerupt, adăpostul ia, totuşi, fiinţă. Pioleţii au rămas îngropaţi pînă la capăt în zăpadă şi dacă ancorele vor rezista, nu vom mai simţi muşcăturile vîntului în această noapte. Trupurile noastre aglomerează acum spaţiul restrâns şi sacii de dormit ne înghit împreună cu bocancii care nu trebuie să îngheţe. Sub acoperişul care fîlfîie acompaniind şuieratul de afară cu o neîntreruptă suită de pocnituri, flacăra albastră pîlpîie timid şi ne ţine treji jumătate din noapte. Cu urechile ciulite ascultăm, plini de îngrijorare, simfonia fantastică a vîntului, în timp ce orele se scurg încet, fără somn. Răbufneli surde ne acoperă cu zăpadă proaspătă capătul sacilor facindu-ne să ne ghemuim cît putem înspre absida plină cu bagajele îngheţate sloi. Aşteptăm cu nerăbdare ziua, a cărei apariţie este anunţată de o geană de lumină pe care o întrezărim cînd vîntul forţează uşa. S-a luminat deplin cînd încercăm să ieşim afară, striviţi de acoperişul care s-a apropiat de saci. Tentativa ne este curmată de la început de rafalele mult înteţite faţă de ajun. în faţa cortului, o pantă iute se pierde în direcţia Topologului. Acolo jos, la opt sute de metri sub noi, două stîne pustii îşi înalţă târlele noi. Pe acolo am putea ajunge în două zile la Salătruc, îndreptîndu-ne apoi spre casă. Dar pînă jos !... Din nou ne retragem în învelişul de pînză şi supraveghem agitaţia ţesăturii cu speranţa că furtuna se va domoli. Către amiază urgia pare a fi atins paroxismul. Zbuciumul cortului devine de nestăpînit şi montanţii perforează, de mai multe ori, pînza Susţinînd cu capetele acoperişul, reuşim să restabilim un echilibru relativ al adăpostului care, cu spaţiul micşorat la mai puţin de jumătate, abia ne mai cuprinde. In curînd umiditatea începe să ne stânjenească, pentru ca după-amiază să pună stăpânire pe sacii de dormit. Aşteptarea este chinuitoare. Nu ne putem abţine de la o nouă ieşire din cort în speranţa de a găsi o cale de refugiu către şaua ce precede Scara dinspre Negoiu. Nu trec însă multe minute şi trebuie să revenim cu hainele platoşă de gheaţă. Depărtîndu-ne la mai mult de zece pași ar însemna să pierdem cortul. Inserarea ne cuprinde aducînd cu ea resemnarea. Cît timp furtuna nu va scădea, nu putem părăsi acest loc expus. Va trebui să profităm, însă, de orice slăbiciune a vîntului pentru a străbate în grabă creasta pînă la şaua Scara. Prin răbdare şi hotărâre vom compensa uşurinţa cu care am căzut în capcană. Pînă atunci, însă, ne aşteaptă o nouă noapte de viscol. Chinuitor de încet trec orele, dar, ajutaţi de scurte perioade de somn, atingem din nou o dimineaţă palidă şi la fel de agitată ca cea anterioară. In capul oaselor, stăm la plndă sperind că vintul va slăbi. Afară ninge orizontal și nu ne putem da seama dacă zăpada e nouă sau spulberată. Cu îmbrăcămintea umedă ne înghesuim din nou în jurul flăcării de petrol. Pocnetul pînzei scuturată de vînt și-a mai pierdut din tărie. Totuși, abia la amiază ieşim din cort. Vîntul e încă aspru şi teribil de rece dar ne lasă să stăm în picioare. Ninsoarea a încetat încercăm să ne dezmorţim, cînd prima spărtură în fluidul spumos al norilor ne arată albastrul cerului. O lume de abur şi străfulgerări îşi arată acum faţa şi, în ciuda frigului năpraznic, strîngem cortul. Pînza îngheţată refuză plierea şi, curînd, un balot enorm copleşeşte prin volum şi greutate unul din rucsaci. Norii s-au spart bine şi fuga lor dezordonată lasă goluri largi care ne aduc în faţă privelişti de minune. Culmi îngheţate par că plutesc într-un ocean de spumă. Spre partea din care vîntul îşi trimite răbufnelile, silueta Ciortei, măturată de viforniţă, înalţă o formă robusta spre soare. întorcând spatele siluetei sale orbitoare, ne subjugă ochii un dîmb ce poartă în creştet o orgă răsturnată. Viforul îmbrăcase piramida topografică cu o haină dantelată ce purta înscrisă în ea biciuirea vîntului. Am rezistat furtunii la cîţiva metri sub vîrful Scara, la peste 2 300 m altitudine !... ★ Scăpaţi de stihiile ce ne dăduseră tîrcoale, ne-am continuat drumul spre Negoiu, Călţun şi Bîlea. Cu forţele sleite, am trecut pragul unei case de adăpost, uitînd pentru o seară cumplita înverşunare a coloşilor de piatră Tiberiu IONESCU Bivuac la adăpostul zăpezii şi al Buincilor Făgăraşului VITRINA CU CĂRȚI GHID TURISTIC 1 SUB K\\\\\\\\\\\\\\\Yi\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\^ \\\\^\\\\\\\YA\W SINAIA - PERSPECTIVE 1968 Şi acum, în decorul feeric al iernii, ca şi în celelalte anotimpuri , Sinaia prezintă pentru drumeţul îndrăgostit de cărările muntelui sau pentru vilegiaturistul aflat la odihnă o deosebită atracţie care şi-a extins raza de acţiune pînă dincolo de hotarele ţării. Staţiunea de pe firul Văii Prahovei, cunoscută acum şi în marile ghiduri internaţionale sub denumirea de „perla Carpaţilor", îşi făureşte, treptat, o largă faimă datorită nu numai unui admirabil cadru natural ci şi amenajărilor, construcţiilor care îi îmbogăţesc mereu baza materială turistică. Ce preocupări au în momentul de faţă gospodarii oraşului şi ce pregătesc pentru sezonul viitor ? La aceste întrebări ne-a răspuns tov. ION RĂDULESCU, directorul I.R.S.B.C.-Sinaia. — Aşadar, ce noutăţi veţi oferi turiştilor care vor vizita staţiunea in cursul acestui an ? — în primul rînd, s-au luat măsuri pentru ridicarea gradului de confort în vile. Printre acestea figurează transformarea camerelor mari în camere cu 1—2 paturi, înzestrarea lor cu mobilier nou, amenajarea a două restaurante elegante în localurile fostelor cantine «Dunărea" şi „Caraiman" etc. Aş vrea să atrag atenţia turiştilor şi asupra faptului că la campingfii de la Izvorul Rece, căsuţele care-l alcătuiesc au fost prevăzute cu instalaţii de încălzire astfel că ele pot fi utilizate şi în timpul sezonului rece. — Dar amatorilor de drumeţie ce vor urca spre cabanele din Bucegi sau Ciucaş ce noutăţi le oferiţi ? — Ne-a călăuzit o preocupare similară, aceea de a asigura turiştilor care poposesc la cabane un cadru plăcut, reconfortant. Toate cele 19 cabane pe care le administrăm sunt sau vor fi electrificate In scurt timp (mai avem de realizat acest lucru la cabanele Bolboci şi Zănoaga); s-a introdus încălzirea centrală la cabanele Gura Dihamului şi Muntele Roşu, aceasta din urmă beneficiind de numeroase alte îmbunătăţiri, care i-au dat o cu totul altă înfăţişare. S-a prevăzut, de asemenea, extinderea Căminului Alpin şi o surpriză pentru cei ce drumeţesc spre Valea Ialomiţei, apropiata dare în folosinţă a unei noi cabane pe Vînturiş. Se află în curs de modernizare drumul ce urcă din oraş spre hotelul Alpin, accesul la cota 1400 devenind mult mai lesnicios chiar şi în timpul iernii. Anul acesta urmează să se pună la dispoziţia turiştilor un teleferic cu cabine, care va face legătura între hotelul Alpin şi capătul pîrtiei de pe Valea lui Carp, unde se va construi totodată o cabană-hotel cu 100 locuri. — Ce părere aveţi despre activitatea sportivă a celor veniţi în staţiune ? Ni se pare paradoxal că, deşi ne aflăm într-o staţiune de sporturi de iarnă, nu am văzut nici o activitate de sezon. — Aveţi dreptate! Pare cel puţin ciudat ca într-o localitate unde temperatura coboară sub zero grade mai bine de patru luni pe an, să nu existe un patinoar, să nu fie organizat în bune condiţiuni transportul turiştilor la cota 1400, să nu se stabilească un program normal de funcţiona- re a telefericului, să nu afli un instructor de schi sau să nu pofi participa, seara, la un I concurs de şah sau de tenis I de masă. Cauza ? Cred că sunt prea I mulţi factorii care răspund de aceste acţiuni şi cum ele nu revin concret nimănui, sunt în cele din urmă „pasaje* de f la unul la altul. — Cum vedeţi îndreptarea acestei situaţii ? — Cred că cea mai potrivi- | tă modalitate de rezolvare stă în concentrarea tuturor aces- | tor probleme în mîna unui | singur organ, indiferent dacă acesta este Sfatul popular, în- greprinderea de gospodărie co- j munală sau una din asociațiile sportive. Acest organ va fi cointeresat ca toate pres- I ţările de servicii turistice să funcţioneze cu maximă efi- | cienţă. Atunci turiştii nu vor I mai fi obligaţi să aştepte completarea capacităţii unei g maşini de 7 locuri care să-i urce la cota 1400, telefericul * nu va mai fi oprit la ore g cînd folosirea lui este recla- I mată în mod deosebit, asociaţiile sportive Carpaţi şi I Voinţa nu se vor mai invita I reciproc pentru a amenaja un patinoar, iar programele I Casei de cultură nu vor mai excela în... lipsă de fantezie. N. DOCSANESCU • UN TELEFERIC CU CABINE SI O CABANĂ HOTEL LA VALEA LUI CARP • O NOUĂ CABANA IN BUCEGI • SUGESTII PENTRU ÎNLĂTURAREA UNOR CARENȚE m\\\\\\\\\\\\\\\m\m\m\TOmmmm\m\\\\\\\\\mm\\\\mm\\\\\\\m LOCURI DE POPAS CABANA BRAN-CASTEL II. apropierea unui obiectiv turistic important din depresiunea Birsei (castelul Bran) și a unui traseu foarte frecventat (şoseaua Brașov — Cîmpulung) se află o confortabilă cabană, numită „Bran-castel". Ea este situată, intr-adevăr, la mică distanţă (circa 580 m) de castelul Bran şi de şoseaua Braşov — Cîmpulung, fiind legată de aceasta printr-un drum local în bună stare. Situată la o altitudine de 700 m, cabana beneficiază de o construcţie solidă, prevăzută cu încăperi de 2,3 şi 6 locuri, cu o sală de restaurant şi un bufet bine aprovizionat. Mobilierul, în stil rustic, instalaţiile de electricitate, de încălzire centrală, de apă caldă şi ceca concură In a oferi turistului condiţii excelente de găzduire. Cabana dispune de televizor, radio și magnetofon, de telefon (nr. 4 prin oficiul Bran) și de loc de parcare pentru turisme. (p.st.). PENTRU VIZITATORII IITORAIULII I In colecţia Itinerare turistice a Editurii Meridiane a apărut recent o nouă carte de drumeţie : „Litoralul românesc al Mării Negre“. Cele 116 pagini ale cărţii cu- jj prind numeroase date care au impus autorilor (I. Ionescu-Du- I năreanu, M. Cristescu, dr. G. Pa-raschivescu şi Gh. Ionescu- Băicoi) să adopte un stil extrem de concis. Ele oferă, bineînţe- ■ les, o bogată documentare dru- » meţului: descrierea căilor de acces şi a traseelor ce leagă obiectivele turistice de pe litoral şi din apropierea acestuia (tra- seu şi starea drumului); distanţe kilometrice ; ramificaţii de drumuri ; poziţia şi dotarea sta- I ţiilor de benzină ; adrese utile ; planuri şi hărţi. In ceea ce pri- g veşte obiectivul turistic propriu- zis, trebuie remarcat faptul că autorii s-au străduit să nu omi- I tă niciunul dintre cele impor- tante şi că descrierea lor înfă- I ţişează tot ceea ce este esenţial I pentru turist. . Tiparul şi prezentarea grafică I se înscriu, in general, pe linia de calitate cu care ne-a obiş- g nuit Editura Meridiane. O inad- vertenţă totuşi : planul staţiunii Eforie Nord este plasată in pag. 67, unde este descrisă staţiunea Eforie Sud, iar planul acesteia, se află in pag. 61, în plină prezentare a staţiunii Efo- * rie Nord. . Coperta, ilustraţiile şi carto- grafia contribuie la reuşita lucrării, făcînd din ea o bună şi agreabilă călăuză. Menţionăm că ghidul a fost tipărit in trei limbi străine I (engleză, franceză şi germană). * ceea ce constituie un gest de atenţie la adresa numeroşilor I turişti care îşi vor petrece va- * canţa de vară pe litoralul nos- tru. Em. ILIESCU TUR DE ORIZONT • Turiștii care doresc să viziteze masivul Retezat au o nouă posibilitate de cazare. Pe traseul Valea Pietrele — lacul Bucura a fost construită o cabană cu o capacitate de cazare de 70 locuri. Noua cabană — situată la 1 700 m altitudine constituie un bun punct de plecare în excursii la lacul Bucura, vîrfurile Retezat şi Pelega, lacul Osleş ş.a. Cabana oferă bune condiţii de cazare şi de alimentare. (N. Sbuchea, coresp). • Oficiul naţional de turism al Elveţiei a organizat, recent, o competiţie de schi sub lozinca „Schiul întinereşte“. S-a disputat o cursă de fond pe 5 km la care au participat amatori de schi de toate virstele printre care o serie de personalităţi din diferite domenii de activitate ca decanul de virstă al Adunării Federale, K. Dellberg (82 ani), directorul Automobil clubului elveţian, K. Hăberlin, directorul Oficiului elveţian de turism, W. Kämpfen, M. Bürgin, campion mondial de canotaj academic ş.a. • 1000 de broaşte au fost importate în R. F. a Germaniei şi împărţite unui număr de 600 cluburi turistice, care le vor folosi pentru... indicaţii meteorologice (s-a constatat că prognoza lor este mai certă decît cea oferită de specialiştii în materie). • La o expoziţie de materiale turistice din Anglia, a fost prezentat un echipaiment pentru drumeţie. Echipamentul cuprinde 27 obiecte printre care un cort (2,750 kg), un sac de dormit (1,360 kg), aparat de ras electric (330 gr). Greutatea lui totală se ridică la 12,750 kg. •80 de alpinişti au fost chestionaţi în cadrul unei anchete care a avut ca scop desemnarea celui mai frumos munte din Polonia. Clasamentul stabilit în acest fel cuprinde, pe primele locuri, masivii : Wysoka, Krivan, Mnnch, Gamek și Ladovy Stit. NEPĂSAREA COSTĂ BANI! Doar cîteva săptămini ne mai despart de inaugurarea sezonului competițional de motorietism. La 10 martie, Capitala va găzdui prima etapă a „Cupei Primăverii“. Dar — este foarte probabil — această întrecere va fi precedată de alte concursuri pregătitoare. Așadar, motocicliştii — presupuneam — trebuie să se afle în febra pregătirilor. Şi pentru ca munca lor să nu rămînă anonimă, ne-am decis să-i vizităm. Pentru primul popas am ales clubul sportiv Metalul. La întrebarea: „Bucuroşi de oaspeţi !“ — nu ne-a răspuns, însă, nimeni. Băieţii se află la odihnă în staţiunea montană Sinaia. Fireşte, fiecare om trebuie să-şi facă concediul. Sportivii care, in afara orelor de producţie tac şi eforturi în pregătire şi competiţii, au chiar un motiv în plus. Dar, de aici şi pînă la programarea odihnei în perioada cînd ar trebui accelerat ritmul pregătirilor este o oarecare distanţă creată — spunem noi — şi de nepăsare. Adică Seiler et compn ar fi putut schia şi la începutul lui ianuarie sau chiar decembrie ? Poate că antrenorul V. Mavrodin şi conducerea secţiei de motociclism a clubului Metalul ar putea să ne lămurească mai bine asupra modului bizar în care a fost planificată odihna sportivilor lor... Pentru ca să nu plecăm fără să fi văzut nimic, ne-am aruncat privirea prin compartimentele unde se află la... Iernat motocicletele. Halul in care se găsesc (fotografia redă, în parte, dezordinea) ne-a indignat. La penuria de materiale, la sumele mari cu care se achiziţionează maşinile, la dificultăţile care stau in calea aprovizionării este mai mult decit condamnabil să laşi o iarnă întreagă motocicletele cu noroiul adunat pe ele la ultimul concurs din toamnă, trîntite acolo, undeva, ca nişte unelte nefolositoare. Indreptăţitului deziderat de a se mări parcul de maşini trebuie să-i alăturăm o chibzuită gospodărire a celui de care dispunem. Astfel, pe bună dreptate, cererile nu vor fi luate în seamă. Şi, la Metalul Bucureşti, nu se poate spune că există buni gospodari. Propunem conducerii clubului şi federaţiei să facă o vizită secţiei de motociclism şi să ia măsurile ce se impun. Neîntîrziat ! Ion DUMITRESCU EE39 I ECOURI LA ATLETISMUL REFLECTOR ! Prof. VICTOR FIREA — secretar general al F.R.A. : „Mulţumim ilarului pentru sprijinul real, efectiv, pe care l-a dat atletismului publicind pagina „Atletismul sub reflector". Materialele au îmbrăţişat o largă arie de probleme, au adus soluţii in unele chestiuni controversate şi au criticat unele aspecte deficitare ale activităţii atletice. Desigur, intr-o pagină de ziar nu era posibil nici măcar de trecut in revistă gama complexă de aspecte pe care o prezintă această disciplină. De aceea, nutresc speranţa că reflectorul ziarului va continua să scoată la iveală lipsurile atletismului românesc şi că el se va îndrepta îndeosebi spre secţii, adică spre acel sector unde munca antrenorilor şi atleţilor decide nivelul de dezvoltare, creşterea performanţelor. Este cu atit mai important, cu cit Insecţii se pregătesc şi sportivii care ne vor reprezenta la Jocurile Olimpice şi la celelalte mari confruntări internaţionale ale anului. Sesizindu-ne neajunsurile, criticind cu fermitate greşelile făcute de federaţie, de organele locale, de secţii şi de antrenori, ziarul ne va ajuta eficient in luarea celor mai judicioase măsuri de îndreptare. Biroul Federaţiei române de atletism, apreciind importanţa editorialului şi a paginii „Atletismul sub reflector“ va analiza situaţiile înfăţişate şi va decide măsurile ce se impun. Materialul referitor la pregătirea tehnică a atleţilor a fost deosebit de util şi, datorită lui, situaţia se va îmbunătăţi simţitor, intrucit organele vizate vor face în aceste zile toate pregătirile pentru a oferi atleţilor posibilitatea lucrului în perioada de iarnă. Socotesc că Ministerul Invăţămîntului ar putea să dea un mai mare sprijin în dezvoltarea atletismului nostru printr-un control eficient în şcoli, care să vizeze in special respectarea dispoziţiunilor M. I. privind ponderea pe care trebuie s-o aibă atletismul in cadrul orelor de educaţie fizică. Ştim că profesorului de educaţie fizică îi este mai uşor să dea elevilor o minge şi să facă jocuri sportive, dar să nu se uite că pregătirea atletică poate asigura copiilor baza necesară pentru practicarea tuturor disciplinelor. In ceea ce priveşte referirea din materialul „Start greşit“... la schimbarea antrenorilor care se ocupă de prăjinişti am următoarea precizare: numirea tov. M. Berbecaru a fost făcută de către biroul federal. Tov. prof. Gh. Zimbreşteanu — antrenor federal — nu a respectat insă această hotărâre şi i-a încredinţat antrenorului Tr. Nicolau sarcina să se ocupe de pregătirea sportivilor amintiţi. Revenirea la normal s-a făcut tot printr-o hotărire a biroului federal. După părerea mea este clar că n-a fost vorba de o schimbare de moment, ci de respectarea unei hotăriri a organului de conducere a atletismului. Subliniind din nou eficienţa sprijinului pe care ziarul ni l-a dat cu acest prilej, imi permit să fac o insistentă invitaţie redactorilor şi colaboratorilor ziarului de a vizita cit mai des diferitele sectoare de activitate ale atletismului“. Prof. IONEL POPLEŞEANU — din Direcţia educaţiei fizice şi sportului şcolar a Ministerului învăţămîntului: „Pagina „Atletismul sub reflector" a fost binevenită. Ziarul „Sportul" poate să contribuie la pătrunderea acestei discipline în rindurile elevilor şi noi solicităm redacţiei sprijinul său permanent. Mi s-a părut foarte semnificativ şi mobilizator articolul „Vă aşteptăm, prieteni!“ semnat de Victor Firea. Atletismul simte nevoia de a beneficia de pasiunea şi priceperea fostelor sale vedete. N-ar trebui să intirzie prea mult această reintîlnire... Consider, de asemenea, că sunt foarte juste observaţiile referitoare la bazele sportive destinate practicării atletismului. Amenajarea şi buna lor întreţinere trebuie să stea în permanenţă in atenţia organelor locale. Este inadmisibilă situaţia in care se află unele baze sportive din Cluj, Craiova ş.a. şi pentru acest lucru ar trebui să se precizeze cui revine răspunderea şi cine trebuie să depună eforturi pentru readucerea lor la nivelul cerinţelor. Secţiile de atletism ale şcolilor sportive şi liceelor cu program de educaţie fizică trebuie să devină adevărate pepinieri ale sportului de performanţă. Aceasta impune îmbunătăţirea continuă a muncii de selecţie şi pregătire, chiar în condiţiile dificile din perioada de iarnă (mi refer la numărul mic al sălilor pentru atletism) şi ale atracţiei pe care copiii o simt pentru practicarea jocurilor sportive. Controlul şi îndrumarea eficientă a secţiilor de atletism trebuie să constituie preocuparea conducerii şcolilor, organelor locale şi centrale. In sfirşit, în dezvoltarea atletismului şcolar rolul hotărltor il joacă pasiunea şi competenţa celor care lucrează efectiv in acest sector — profesorii de educaţie fizică şi antrenorii. Lor le revine principala îndatorire". ARMAND POPA — profesor de educaţie fizică la Şcoala generală Brăneşti: „Reflectorul — care duminica trecută s-a îndreptat spre atletism — mi-a sugerat o mai veche carenţă a sportului nostru: forţarea juniorilor in goana după rezultate. Cu doi ani in urmă, eram antrenor de atletism la Clubul sportiv şcolar Bucureşti. Am descoperit printre elevi două autentice speranţe pentru proba de aruncare a greutăţii. Este vorba de Alex. Teodoraşcu — 1,96 m înălţime şi 106 kg greutate şi Petre Iancu 1,92 m şi 103 kg ! Imediat, insă, mi s-a cerut să le precizez obiective competiţionale. Deşi nu m-am împăcat cu această idee (băieţii nu aveau habar de tehnica probei), am cedat insistenţelor şi am pornit să lucrez cu ei foarte tare. Fireşte, rezultatele in loc să crească au scăzut. Unul dintre băieţi, Alex. Teodoraşcu, descurajat, s-a lăsat de atletism. Celălalt a reluat anul trecut pregătirea, dar... N-ar fi oare firesc ca tinerilor să li se dea posibilitatea să se dezvolte un timp, să-şi însuşească corect toate tainele tehnicii şi abia apoi să fie cuprinşi in planurile privind realizarea performanţelor? Nu cumva tocmai această grabă face ca nivelul performanţelor seniorilor noştri să fie in general foarte scăzut ? Poate că n-ar fi rău ca reflectorul ziarului să se îndrepte şi spre aceste aspecte ale atletismului pentru a face... lumină“. Mr. 80 (5514) SĂPTĂMINA VIITOARE PE ECRANE: £ a —I OS uun nou film mutical - coregrafe IMPUSCflTUff TOWPA .SINCRON* NANCY YOLLOWW scenariu! DIMCH SENDR» t\ CEZAR ÎPISOWUU muma n ^jg aranjamentul muma! GEOPGE GRIGORIU