Sportul, februarie 1968 (Anul 24, nr. 80-108)

1968-02-01 / nr. 80

Pag. 6 5-a SURPRINŞI DE VISCOL!. Jurnal de excursie In Făgăraş Mirajul albului imaculat ne-a atras ierni de-a rîndul pe cul­mea Făgăraşului, dar numai după experienţa a mulţi ani de luptă cu zăpada am îndrăznit să ne avintăm pe creasta Alpi­­lor Transilvaniei. In mijloc de februarie, am părăsit casa Suru şi am escaladat vîrful Moaşa, îndreptîndu-ne apoi de-a lungul culmilor îngheţate spre est. In­­noptînd pe malul Iezerului din umbra piscului Ciortea, ne-am continuat drumul prin căldările Avrigului şi am încer­cat să atingem din nou înălţi­mea crestei escaladînd cei cinci sute de metri ai versantului de vest al muntelui Scara. Dar, chiar pe creastă, am fost sur­prinşi de viscol, în ceasul înse­rării. Eram la mijlocul drumu­lui nostru... Buimaci, bîjbîim minute în şir pe acelaşi petec de creastă, dar locul nu se dovedeşte ni­căieri primitor, în întunericul diluat, în prea mică măsură, de lumina unei luni camuflate, mai încercăm o dată să biruim vîn­­tul. Cîţiva paşi ne dezvăluie. Insă, căscătura vertiginoasă a unuia din izvoarele Topologului Trebuie să ne găsim sălaş îna­inte de a fi prea târziu. Um­bletul nostru râmîne fără rezul­tat şi, pentru a ne cruţa ulti­mele puteri, ne hotărîm să ră­­mînem aici sus. Ne vom îngro­pa cortul în zăpadă şi vom re­zista pînă dimineaţa cu speran­ţa unor clipe mai bune. Pioleţii muşcă, aprig, din stra­tul alb care a învăluit crestele semeţe ale acestor meleaguri, încercăm să scobim în muchia culmii o hrubă pe care aspri­mea vremii s-o ocolească. S-a făcut noapte tîrziu şi noi des­făşurăm o muncă de Sisif. Pe fundul cortului desfăşurat, încerc să fiu ancoră în timp ce ceilalţi doi întind corzile. Suflul turbat nu tolerează a­­ceastă prezenţă şi, cutremurând pereţii subţiri* se năpusteşte cu întreaga furie asupra meterezu­lui de zăpadă excavată, pe care-l răstoarnă asupra pînzei. Cu valuri de zăpadă ce se abat asupra sa neîntrerupt, adăpos­tul ia, totuşi, fiinţă. Pioleţii au rămas îngropaţi pînă la capăt în zăpadă şi dacă ancorele vor rezista, nu vom mai simţi muş­căturile vîntului în această noapte. Trupurile noastre aglomerea­ză acum spaţiul restrâns şi sa­cii de dormit ne înghit împre­ună cu bocancii care nu tre­buie să îngheţe. Sub acoperişul care fîlfîie acompaniind şuieratul de afară cu o neîntreruptă suită de pocnituri, flacăra albastră pîlpîie timid şi ne ţine treji ju­mătate din noapte. Cu urechile ciulite ascultăm, plini de îngri­jorare, simfonia fantastică a vîntului, în timp ce orele se scurg încet, fără somn. Răbuf­­neli surde ne acoperă cu zăpa­dă proaspătă capătul sacilor fa­­cindu-ne să ne ghemuim cît putem înspre absida plină cu bagajele îngheţate sloi. Aştep­tăm cu nerăbdare ziua, a cărei apariţie este anunţată de o gea­nă de lumină pe care o între­zărim cînd vîntul forţează uşa. S-a luminat deplin cînd încer­căm să ieşim afară, striviţi de acoperişul care s-a apropiat de saci. Tentativa ne este curmată de la început de rafalele mult înteţite faţă de ajun. în faţa cortului, o pantă iute se pierde în direcţia Topologului. Acolo jos, la opt sute de metri sub noi, două stîne pustii îşi înal­ţă târlele noi. Pe acolo am pu­tea ajunge în două zile la Sală­­truc, îndreptîndu-ne apoi spre casă. Dar pînă jos !... Din nou ne retragem în înve­lişul de pînză şi supraveghem agitaţia ţesăturii cu speranţa că furtuna se va domoli. Către amiază urgia pare a fi atins paroxismul. Zbuciumul cortului devine de nestăpînit şi montanţii perforează, de mai multe ori, pînza Susţinînd cu capetele a­­coperişul, reuşim să restabilim un echilibru relativ al adăpos­tului care, cu spaţiul micşorat la mai puţin de jumătate, abia ne mai cuprinde. In curînd u­­miditatea începe să ne stânje­nească, pentru ca după-amiază să pună stăpânire pe sacii de dormit. Aşteptarea este chinui­toare. Nu ne putem abţine de la o nouă ieşire din cort în spe­ranţa de a găsi o cale de refu­giu către şaua ce precede Scara dinspre Negoiu. Nu trec însă multe minute şi trebuie să re­venim cu hainele platoşă de gheaţă. Depărtîndu-ne la mai mult de zece pași ar însemna să pierdem cortul. Inserarea ne cuprinde aducînd cu ea resemnarea. Cît timp fur­tuna nu va scădea, nu putem părăsi acest loc expus. Va tre­bui să profităm, însă, de orice slăbiciune a vîntului pentru a străbate în grabă creasta pînă la şaua Scara. Prin răbdare şi hotărâre vom compensa uşurin­ţa cu care am căzut în capca­nă. Pînă atunci, însă, ne aşteap­tă o nouă noapte de viscol. Chinuitor de încet trec orele, dar, ajutaţi de scurte perioade de somn, atingem din nou o dimineaţă palidă şi la fel de a­­gitată ca cea anterioară. In ca­pul oaselor, stăm la plndă spe­­rind că vintul va slăbi. Afară ninge orizontal și nu ne putem da seama dacă zăpada e nouă sau spulberată. Cu îmbrăcămin­tea umedă ne înghesuim din nou în jurul flăcării de petrol. Pocnetul pînzei scuturată de vînt și-a mai pierdut din tărie. To­tuși, abia la amiază ieşim din cort. Vîntul e încă aspru şi te­ribil de rece dar ne lasă să stăm în picioare. Ninsoarea a încetat încercăm să ne dezmor­ţim, cînd prima spărtură în fluidul spumos al norilor ne a­­rată albastrul cerului. O lume de abur şi străfulgerări îşi a­­rată acum faţa şi, în ciuda fri­gului năpraznic, strîngem cor­tul. Pînza îngheţată refuză plie­rea şi, curînd, un balot enorm copleşeşte prin volum şi greu­tate unul din rucsaci. Norii s-au spart bine şi fuga lor dezordonată lasă goluri largi care ne aduc în faţă privelişti de minune. Culmi îngheţate par că plutesc într-un ocean de spu­mă. Spre partea din care vîntul îşi trimite răbufnelile, silueta Ciortei, măturată de viforniţă, înalţă o formă robusta spre soare. întorcând spatele siluetei sale orbitoare, ne subjugă ochii un dîmb ce poartă în creştet o orgă răsturnată. Viforul îm­brăcase piramida topografică cu o haină dantelată ce purta în­scrisă în ea biciuirea vîntului. Am rezistat furtunii la cîţiva metri sub vîrful Scara, la peste 2 300 m altitudine !... ★ Scăpaţi de stihiile ce ne dă­duseră tîrcoale, ne-am continuat drumul spre Negoiu, Călţun şi Bîlea. Cu forţele sleite, am tre­cut pragul unei case de adă­post, uitînd pentru o seară cumplita înverşunare a coloşilor de piatră Tiberiu IONESCU Bivuac la adăpostul zăpezii şi al Buincilor Făgăraşului VITRINA CU CĂRȚI GHID TURISTIC 1 SUB K\\\\\\\\\\\\\\\Yi\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\^ \\\\^\\\\\\\YA\W SINAIA - PERSPECTIVE 1968 Şi acum, în decorul feeric al iernii, ca şi în celelalte anotimpuri , Sinaia prezintă pentru drumeţul îndrăgostit de cărările muntelui sau pen­tru vilegiaturistul aflat la odihnă o deosebită atracţie care şi-a extins raza de ac­ţiune pînă dincolo de hota­rele ţării. Staţiunea de pe fi­rul Văii Prahovei, cunoscută acum şi în marile ghiduri in­ternaţionale sub denumirea de „perla Carpaţilor", îşi fău­reşte, treptat, o largă faimă datorită nu numai unui admi­rabil cadru natural ci şi ame­najărilor, construcţiilor care îi îmbogăţesc mereu baza ma­terială turistică. Ce preocupări au în mo­mentul de faţă gospodarii ora­şului şi ce pregătesc pentru sezonul viitor ? La aceste în­trebări ne-a răspuns tov. ION RĂDULESCU, directorul I.R.S.B.C.-Sinaia. — Aşadar, ce noutăţi veţi oferi turiştilor care vor vizita staţiunea in cursul acestui an ? — în primul rînd, s-au luat măsuri pentru ridicarea gradu­lui de confort în vile. Printre acestea figurează transforma­rea camerelor mari în camere cu 1—2 paturi, înzestrarea lor cu mobilier nou, amenajarea a două restaurante elegante în localurile fostelor cantine «Dunărea" şi „Caraiman" etc. Aş vrea să atrag atenţia turiştilor şi asupra faptului că la campingfii de la Izvorul Rece, căsuţele care-l alcă­tuiesc au fost prevăzute cu instalaţii de încălzire astfel că ele pot fi utilizate şi în timpul sezonului rece. — Dar amatorilor de dru­meţie ce vor urca spre ca­banele din Bucegi sau Ciu­­caş ce noutăţi le oferiţi ? — Ne-a călăuzit o preocu­pare similară, aceea de a asi­gura turiştilor care poposesc la cabane un cadru plăcut, re­confortant. Toate cele 19 ca­bane pe care le administrăm sunt sau vor fi electrificate In scurt timp (mai avem de realizat acest lucru la caba­nele Bolboci şi Zănoaga); s-a introdus încălzirea centrală la cabanele Gura Dihamului şi Muntele Roşu, aceasta din urmă beneficiind de numeroa­se alte îmbunătăţiri, care i-au dat o cu totul altă înfăţişare. S-a prevăzut, de asemenea, extinderea Căminului Alpin şi o surpriză pentru cei ce dru­­meţesc spre Valea Ialomiţei, apropiata dare în folosinţă a unei noi cabane pe Vînturiş. Se află în curs de moderni­zare drumul ce urcă din oraş spre hotelul Alpin, accesul la cota 1400 devenind mult mai lesnicios chiar şi în timpul iernii. Anul acesta urmează să se pună la dispoziţia tu­riştilor un teleferic cu cabine, care va face legătura între hotelul Alpin şi capătul pîrtiei de pe Valea lui Carp, unde se va construi totodată o ca­­bană-hotel cu 100 locuri. — Ce părere aveţi despre activitatea sportivă a celor veniţi în staţiune ? Ni se pare paradoxal că, deşi ne aflăm într-o staţiune de sporturi de iarnă, nu am vă­zut nici o activitate de se­zon. — Aveţi dreptate! Pare cel puţin ciudat ca într-o locali­tate unde temperatura coboa­ră sub zero grade mai bine de patru luni pe an, să nu existe un patinoar, să nu fie organizat în bune condiţiuni transportul turiştilor la cota 1400, să nu se stabilească un program normal de funcţiona-­­ re a telefericului, să nu afli­­ un instructor de schi sau să nu pofi participa, seara, la un I concurs de şah sau de tenis I de masă. Cauza ? Cred că sunt prea I mulţi factorii care răspund de­­ aceste acţiuni şi cum ele nu revin concret nimănui, sunt­­ în cele din urmă „pasaje* de f la unul la altul. — Cum vedeţi îndrepta­rea acestei situaţii ? —­ Cred că cea mai potrivi- | tă modalitate de rezolvare stă în concentrarea tuturor aces- | tor probleme în mîna unui | singur organ, indiferent dacă acesta este Sfatul popular, în- g­­reprinderea de gospodărie co- j munală sau una din asocia­țiile sportive. Acest organ va­­ fi cointeresat ca toate pres- I ţările de servicii turistice să funcţioneze cu maximă efi- | cienţă. Atunci turiştii nu vor I mai fi obligaţi să aştepte completarea capacităţii unei g maşini de 7 locuri care să-i­­ urce la cota 1400, telefericul * nu va mai fi oprit la ore g cînd folosirea lui este recla- I mată în mod deosebit, aso­ciaţiile sportive Carpaţi şi I Voinţa nu se vor mai invita I reciproc pentru a amenaja un patinoar, iar programele I Casei de cultură nu vor mai­­ excela în... lipsă de fantezie. N. DOCSANESCU • UN TELEFERIC CU CABINE SI O CABANĂ HOTEL LA VALEA LUI CARP • O NOUĂ CA­BANA IN BUCEGI • SUGESTII PENTRU ÎN­LĂTURAREA UNOR CARENȚE m\\\\\\\\\\\\\\\m\m\m\TOmmmm\m\\\\\\\\\mm\\\\mm\\\\\\\m LOCURI DE POPAS CABANA BRAN-CASTEL II. apropierea unui obiectiv turistic important din depresiu­nea Birsei (castelul Bran) și a unui traseu foarte frecventat (şoseaua Brașov — Cîmpulung) se află o confortabilă cabană, numită „Bran-castel". Ea este situată, intr-adevăr, la mică distanţă (circa 580 m) de castelul Bran şi de şoseaua Bra­şov — Cîmpulung, fiind legată de aceasta pr­intr-un drum local în bună stare. Situată la o altitudine de 700 m, cabana beneficiază de o construcţie solidă, prevăzută cu încăperi de 2,3 şi 6 locuri, cu o sală de restaurant şi un bufet bine aprovizionat. Mobilierul, în stil rustic, instalaţiile de electri­citate, de încălzire centrală, de apă caldă şi ceca concură In a oferi turistului condiţii excelen­te de găzduire. Cabana dispune de televizor, radio și magnetofon, de telefon (nr. 4 prin oficiul Bran) și de loc de parcare pentru tu­risme. (p.st.). PENTRU VIZITATORII­­ IITORAIULII I In colecţia Itinerare turistice a Editurii Meridiane a apărut recent o nouă carte de drume­ţie : „Litoralul românesc al Mă­rii Negre“. Cele 116 pagini ale cărţii cu- jj prind numeroase date care au impus autorilor (I. Ionescu-Du- I năreanu, M. Cristescu, dr. G. Pa-­­­raschivescu şi Gh. Ionescu- Băicoi) să adopte un stil extrem­­ de concis. Ele oferă, bineînţe- ■ les, o bogată documentare dru- » meţului: descrierea căilor de­­ acces şi a traseelor ce leagă­­ obiectivele turistice de pe litoral­­ şi din apropierea acestuia (tra-­­ seu şi starea drumului); dis­tanţe kilometrice ; ramificaţii de­­ drumuri ; poziţia şi dotarea sta- I ţiilor de benzină ; adrese utile ; planuri şi hărţi. In ceea ce pri- g veşte obiectivul turistic propriu-­­ zis, trebuie remarcat faptul că autorii s-au străduit să nu omi- I tă niciunul dintre cele impor-­­ tante şi că descrierea lor înfă- I ţişează tot ceea ce este esenţial I pentru turist. . Tiparul şi prezentarea grafică I se înscriu, in general, pe linia de calitate cu care ne-a obiş- g nuit Editura Meridiane. O inad-­­ vertenţă totuşi : planul sta­ţiunii Eforie Nord este plasat­ă in pag. 67, unde este descrisă­­ staţiunea Eforie Sud, iar planul acesteia, se află in pag. 61, în­­ plină prezentare a staţiunii Efo- * rie Nord. . Coperta, ilustraţiile şi carto-­­ grafia contribuie la reuşita lu­crării, făcînd din ea o bună­­ şi agreabilă călăuză. Menţionăm că ghidul a fost tipărit in trei limbi străine I (engleză, franceză şi germană). * ceea ce constituie un gest de­­ atenţie la adresa numeroşilor I turişti care îşi vor petrece va- * canţa de vară pe litoralul nos-­­ tru. Em. ILIESCU TUR DE ORIZONT • Turiștii care doresc să viziteze masivul Retezat au o nouă posibilitate de cazare. Pe traseul Valea Pietrele — lacul Bucura a fost construită o cabană cu o capacitate de cazare de 70 locuri. Noua cabană — situată la 1 700 m altitudine constituie un bun punct de plecare în excursii la lacul Bucura, vîr­­furile Retezat şi Pelega, la­cul Osleş ş.a. Cabana oferă bune condiţii de cazare şi de alimentare. (N. Sbuchea, coresp). • Oficiul naţional de tu­rism al Elveţiei a organizat, recent, o competiţie de schi sub lozinca „Schiul întinereş­te“. S-a disputat o cursă de fond pe 5 km la care au par­ticipat amatori de schi de toate virstele printre care o serie de personalităţi din di­ferite domenii de activitate ca decanul de virstă al Adu­nării Federale, K. Dellberg (82 ani), directorul Automo­bil clubului elveţian, K. Hă­­berlin, directorul Oficiului el­veţian de turism, W. Kämp­fen, M. Bürgin, campion mon­dial de canotaj academic ş.a. • 1000 de broaşte au fost importate în R. F. a Germa­niei şi împărţite unui număr de 600 cluburi turistice, care le vor folosi pentru... indi­caţii meteorologice (s-a con­statat că prognoza lor este mai certă decît cea oferită de specialiştii în materie­­). • La o expoziţie de ma­teriale turistice din Anglia, a fost prezentat un echipai­­m­ent pentru drumeţie. Echi­pamentul cuprinde 27 obiec­te printre care un cort (2,750 kg), un sac de dormit (1,360 kg), aparat de ras electric (330 gr). Greutatea lui totală se ridică la 12,750 kg. •­80 de alpinişti au fost chestionaţi în cadrul unei anchete care a avut ca scop desemnarea celui mai frumos munte din Polonia. Clasamen­tul stabilit în acest fel cu­prinde, pe primele locuri, masivii : Wysoka, Krivan, Mnnch, Gamek și Ladovy Stit. NEPĂSAREA COSTĂ BANI! Doar cîteva săptămini ne mai despart de inaugurarea sezonu­lui competițional de motori­et­ism. La 10 martie, Capitala va găzdui prima etapă a „Cu­pei Primăverii“. Dar — este foarte probabil — această între­cere va fi precedată de alte concursuri pregătitoare. Așa­dar, motocicliştii — presupu­neam — trebuie să se afle în febra pregătirilor. Şi pentru ca munca lor să nu rămînă anonimă, ne-am de­cis să-i vizităm. Pentru pri­mul popas am ales clubul spor­tiv Metalul. La întrebarea: „Bucuroşi de oaspeţi !“ — nu ne-a răspuns, însă, nimeni. Bă­ieţii se află la odihnă în sta­ţiunea montană Sinaia. Fireşte, fiecare om trebuie să-şi facă concediul. Sportivii care, in afa­ra orelor de producţie tac şi eforturi în pregătire şi compe­tiţii, au chiar un motiv în plus. Dar, de aici şi pînă la progra­marea odihnei în perioada cînd ar trebui accelerat ritmul pregă­tirilor este o oarecare distanţă creată — spunem noi — şi de nepăsare. Adică Seiler et comp­­n­ ar fi putut schia şi la începu­tul lui ianuarie sau chiar de­cembrie ? Poate că antrenorul V. Mavrodin şi conducerea sec­ţiei de motociclism a clubului Metalul ar putea să ne lămu­rească mai bine asupra modului bizar în care a fost planificată odihna sportivilor lor... Pentru ca să nu plecăm fără să fi văzut nimic, ne-am arun­cat privirea prin compartimen­tele unde se află la... Iernat motocicletele. Halul in care se găsesc (fotografia redă, în parte, dezordinea) ne-a indignat. La penuria de materiale, la sumele mari cu care se achiziţionează maşinile, la dificultăţile care stau in calea aprovizionării este mai mult decit condamnabil să laşi o iarnă întreagă motocicle­tele cu noroiul adunat pe ele la ultimul concurs din toamnă, trîntite acolo, undeva, ca nişte unelte nefolositoare. Indreptăţitului deziderat de a se mări parcul de maşini trebuie să-i alăturăm o chibzuită gos­podărire a celui de care dispu­nem. Astfel, pe bună dreptate, cererile nu vor fi luate în sea­mă. Şi, la Metalul Bucureşti, nu se poate spune că există buni gospodari. Propunem conducerii clubului şi federaţiei să facă o vizită secţiei de motociclism şi să ia măsurile ce se impun. Neîntîrziat ! Ion DUMITRESCU EE39 I ECOURI LA A­TLETISMUL R­EFLECTOR ! Prof. VICTOR FIREA — se­cretar general al F.R.A. : „Mul­ţumim ilarului pentru spriji­nul real, efectiv, pe care l-a dat atletismului publicind pa­gina „Atletismul sub reflector". Materialele au îmbrăţişat o largă arie de probleme, au adus soluţii in unele chestiuni controversate şi au criticat u­­nele aspecte deficitare ale ac­tivităţii atletice. Desigur, intr-o pagină de ziar nu era posibil nici măcar de trecut in revistă gama complexă de aspecte pe care o prezintă această discipli­nă. De aceea, nutresc speranţa că reflectorul ziarului va con­tinua să scoată la iveală lip­surile atletismului românesc şi că el se va îndrepta îndeosebi spre secţii, adică spre acel sec­tor unde munca antrenorilor şi atleţilor decide nivelul de dezvoltare, creşterea perfor­manţelor. Este cu atit mai im­portant, cu cit In­secţii se pre­gătesc şi sportivii care ne vor reprezenta la Jocurile Olimpi­ce şi la celelalte mari confrun­tări internaţionale ale anului. Sesizindu-ne neajunsurile, cri­­ticind cu fermitate greşelile fă­cute de federaţie, de organele locale, de secţii şi de antrenori, ziarul ne va ajuta eficient in luarea celor mai judicioase măsuri de îndreptare. Biroul Federaţiei române de atletism, apreciind importanţa editorialului şi a paginii „Atle­tismul sub reflector“ va anali­za situaţiile înfăţişate şi va decide măsurile ce se impun. Materialul referitor la pregă­tirea tehnică a atleţilor a fost deosebit de util şi, datorită lui, situaţia se va îmbunătăţi sim­ţitor, intrucit organele vizate vor face în aceste zile toate pregătirile pentru a oferi atle­ţilor posibilitatea lucrului în perioada de iarnă. Socotesc că Ministerul Invă­­ţămîntului ar putea să dea un mai mare sprijin în dezvolta­rea atletismului nostru prin­­tr-un control eficient în şcoli, care să vizeze in special res­pectarea dispoziţiunilor M. I. privind ponderea pe care tre­buie s-o aibă atletismul in ca­drul orelor de educaţie fizică. Ştim că profesorului de educa­ţie fizică îi este mai uşor să dea elevilor o minge şi să facă jocuri sportive, dar să nu se uite că pregătirea atletică poa­te asigura copiilor baza nece­sară pentru practicarea tuturor disciplinelor. In ceea ce priveşte referirea din materialul „Start greşit“... la schimbarea antrenorilor care se ocupă de prăjinişti am ur­mătoarea precizare: numirea tov. M. Berbecaru a fost făcu­tă de către biroul federal. Tov. prof. Gh. Zimbreşteanu — an­trenor federal — nu a respec­tat insă această hotărâre şi i-a încredinţat antrenorului Tr. Nicolau sarcina să se ocupe de pregătirea sportivilor amintiţi. Revenirea la normal s-a făcut tot printr-o hotărire a biroului federal. După părerea mea este clar că n-a fost vorba de o schimbare de moment, ci de respectarea unei hotăriri a or­ganului de conducere a atletis­mului. Subliniind din nou eficienţa sprijinului pe care ziarul ni l-a dat cu acest prilej, imi per­mit să fac o insistentă invita­ţie redactorilor şi colaboratori­lor ziarului de a vizita cit mai des diferitele sectoare de acti­vitate ale atletismului“. Prof. IONEL POPLEŞEANU — din Direcţia educaţiei fizice şi sportului şcolar a Ministeru­lui învăţămîntului: „Pagina „Atletismul sub reflector" a fost binevenită. Ziarul „Spor­tul" poate să contribuie la pă­trunderea acestei discipline în rindurile elevilor şi noi solici­tăm redacţiei sprijinul său permanent. Mi s-a părut foarte semni­ficativ şi mobilizator articolul „Vă aşteptăm, prieteni!“ sem­nat de Victor Firea. Atletismul simte nevoia de a beneficia de pasiunea şi priceperea fostelor sale vedete. N-ar trebui să in­­tirzie prea mult această rein­­tîlnire... Consider, de asemenea, că sunt foarte juste observaţiile referitoare la bazele sportive destinate practicării atletismu­lui. Amenajarea şi buna lor întreţinere trebuie să stea în permanenţă in atenţia organe­lor locale. Este inadmisibilă si­tuaţia in care se află unele baze sportive din Cluj, Craio­va ş.a. şi pentru acest lucru ar trebui să se precizeze cui revine răspunderea şi cine tre­buie să depună eforturi pentru readucerea lor la nivelul ce­rinţelor. Secţiile de atletism ale şco­lilor sportive şi liceelor cu program de educaţie fizică tre­buie să devină adevărate pe­pinieri ale sportului de perfor­manţă. Aceasta impune îmbu­nătăţi­rea continuă a muncii de selecţie şi pregătire, chiar în condiţiile dificile din perioada de iarnă (mi refer la numărul mic al sălilor pentru atletism) şi ale atracţiei pe care copiii o simt pentru practicarea jocurilor sportive. Controlul şi îndrumarea efi­cientă a secţiilor de atletism trebuie să constituie preocupa­rea conducerii şcolilor, organe­lor locale şi centrale. In sfirşit, în dezvoltarea atletismului şco­lar rolul hotărltor il joacă pa­siunea şi competenţa celor care lucrează efectiv in acest sector — profesorii de educaţie fizică şi antrenorii. Lor le revine principala îndatorire". ARMAND POPA — profe­sor de educaţie fizică la Şcoa­la generală Brăneşti: „Reflec­torul — care duminica trecută s-a îndreptat spre atletism — mi-a sugerat o mai veche ca­renţă a sportului nostru: for­ţarea juniorilor in goana după rezultate. Cu doi ani in urmă, eram antrenor de atletism la Clubul sportiv şcolar Bucu­reşti. Am descoperit printre elevi două autentice speranţe pentru proba de aruncare a gre­utăţii. Este vorba de Alex. Teodoraşcu — 1,96 m înălţime şi 106 kg greutate şi Petre Ian­cu 1,92 m şi 103 kg ! Imediat, insă, mi s-a cerut să le pre­cizez obiective competiţionale. Deşi nu m-am împăcat cu a­­ceastă idee (băieţii nu aveau habar de tehnica probei), am cedat insistenţelor şi am por­nit să lucrez cu ei foarte tare. Fireşte, rezultatele in loc să crească au scăzut. Unul dintre băieţi, Alex. Teodoraşcu, descu­rajat, s-a lăsat de atletism. Ce­lălalt a reluat anul trecut pre­gătirea, dar... N-ar fi oare firesc ca tineri­lor să li se dea posibilitatea să se dezvolte un timp, să-şi însuşească corect toate tainele tehnicii şi abia apoi să fie cu­prinşi in planurile privind rea­lizarea performanţelor? Nu cumva tocmai această grabă face ca nivelul performanţelor seniorilor noştri să fie in gene­ral foarte scăzut ? Poate că n-ar fi rău ca reflectorul ziaru­lui să se îndrepte şi spre a­­ceste aspecte ale atletismului pentru a face... lumină“. Mr. 80 (5514) SĂPTĂMINA VIITOARE PE ECRANE: £ a —I O­­S u­un nou film mutical - coregrafe IMPUSCflTUff TOWPA .SINCRON* NANCY YOLLOWW scenariu! DIMCH SENDR» t\ CEZAR ÎPISOWUU muma n ^jg aranjamentul muma! GEOPGE GRIGORIU

Next