Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)

1968-11-28 / nr. 379

I CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Joi 28 noiembrie 1968 Anul XXIV­ Nr. 379 (5813) Prima reprezentativă a ţării a luat un start foarte slab în meciul cu selecţionata Uniunii Sovietice, disputat aseară în cea de a doua zi a „Cupei ora­şului Bucureşti“. Spectatorii nici nu se aşezaseră bine în tribune cînd tabela de marcaj indica scorul de 3—0 (min. 3) în favoarea oaspetelor. Acest a­­vantaj, obţinut nesperat de u­­şor, a permis handbalistelor sovietice să joace mai relaxat, şi să păstreze iniţiativa în per­manenţă. Este foarte adevărat însă că şi sportivele noastre le-au dat o mină de ajutor. Sistemul defensiv din faţa Irinei Klimovski (prea puţin inspirată în acest meci) a cedat deseori la unele manevre deci­se ale adversarelor. De aseme­nea, în atac, lipsa de eficacita­te a handbalistelor românce a fost în cea mai mare parte a timpului de-a dreptul supără­toare. Ce folos că mingea a circulat rapid şi destul de va­riat ? S-au greşit pase elemen­tare pe contraatac (greşeli de prindere a mingii) şi s-au ratat nu mai puţin de 5 lovituri de la 7 metri (!). Şi faţă de evo­luţia total necorespunzătoare a echipei noastre în partida de ieri, antrenorii Spier şi Gogîl­­tan au stat destul de impasibili, neoperînd decit două modificări într-o repriză întreagă ! Victo­ria echipei U.R.S.S. la scorul de 10—7 (6—2) este pe deplin meritată. ATENŢIE LA CONTRA­ATACUL IUGOSLAVELOR Selecţionata de tineret a ţării noastre se dovedeşte a fi prea crudă pentru valoarea deosebită \\\\\\\\\\\\\\m Ratând 5 lovituri de la 7 metri HANDBALISTELE NOASTRE AU PIERDUT ÎNTÎLNIREA CU ECHIPA U.R.S.S. (7-10) R.D.G. — UNGARIA 15—9 (7—4). Arbitru : M. Grebeni­­ can (România). R.D.G.: Rotile (Zober) — Proppe 1, Meister, Braun, Winkler 1, Hennigs, Richter 2, Schanding 3, Her­mann 4, Grosse, Hochmuth 4; UNGARIA: Pethö (Kovács) — Schwayer 4, Szabó 1, Ku­­rucsai, V. Tóth 1, Rozsanegy, Kovács 1, Hornok 1, Babos, II. Toth, Kiss 1 ; IUGOSLAVIA — ROMANIA (tineret) 15—6 (8—4). Arbitru T. Kielhorn (Olanda). IUGO­SLAVIA : Istvanovici (Rafie) — Zejan 2, Samardzsa, Ninko­­vics, Rebernjek 2, Z­ovko 2, Karabatici, Radakovici 5, Knezevici 1, Tomasek 2, Fon­­jici 1. ROMANIA (tineret) : Buzaş (Moroşan) — Cordoş, Neghină, Mikloş, Mureşan, Vasilescu, Costandache 1, Ma­­tache 2, Petrache 1, Magyar 1, Nedelcu 2 ; U.R.S.S. — ROMANIA 10—7 (6—2). Arbitru : Gabriel Kurt (Elveţia). U.R.S.S.: Sokolova (Otihovskaia) — Kan-Fa-San 1, Turcina 1, Mamedova 1, Noskova, Omelciuk 1, Tuhia­­kova, Jiviir 3, Sevcenko, Sa­­banova 1, Osetinskaia 2 . RO­MANIA: Kuimovschi (L. Anca) — Ilie, Stănişel 1, Băicoianu, Arghir 1, Oancea, Hodeşiu 2, Sauer 2, Soos 1, Sramko, Munteanu. PROGRAMUL DE AZI : ora 17: Iugoslavia — R.D.G.; ora 18,10: România tineret — U. R.S.S.; ora 19,20: România — Ungaria, a actualei ediţii. Adversarul de ieri al formaţiei române, redu­tabila reprezentativă a Iugosla­viei, sesizind din primele minu­te lipsa de forţă a jucătoarelor noastre a folosit o apărare în Adrian VASILIU Gheorghe RANGU (Gontinuare In pag. a 4-a) O altă premiere festivă a handbalului. De această dată este­ vorba de 9 maestre emerite ale sportului, care ani la rind au luptat cu elan și dragoste pentru culorile patriei noastre cucerind trei titluri de campioane ale lumii. Azi, profesoare de educaţie fizică, medici sau tehnicieni, ele zimbesc fericite obiectivului (de la stingă la dreapta) : Irina Kin, Elena Jianu, Aurelia Szökő, Ileana Giu­­lescu, Elena Pădureanu, Iosefina Ştefănescu, Victoriţa Dumitrescu şi Aurora Bran-Alexandrescu. Lipseşte din fotografie Carolina Cîrligeanu. Foto : A. NEAGU Elena Hedesip. înscrie la capătul unui contraatac primul gol al echipei noastre în meciul cu Uniunea Sovietică. 2010 . ^ NANU FINALA ŞAHIŞTILOR Finala înaintează încet, în absenţa „corifeilor”, fiecare din cei 20 de participanţi se socoteşte un candidat la titlu şi însăşi ideea de a se vedea învingător apasă greu pe umeri. Aseară, in runda a 5-a, singurul deconectat a fost doctorul Traianescu, care în acest campionat nu are ni­mic de cîştigat şi, cu atît mai puţin, de pierdut. „Vete­ranul“ finalei i-a dat tînăru­­lui Dan Zara o foarte in­structivă lecţie de şah, ară­­tînd cum se poate cîştiga o partidă in 20 de mutări şi cu sacrificiu de damă. Cele­lalte întîlniri încheiate ale rundei, remize, Stanciu — Teodorescu (după o luptă acerbă), Urzică — Szabó, Ghizdaru — Reicher, Buza — Mititelu, Mózes — Voicu­­lescu (3 întrerupte şi o amî­­nată, Drimer — Segal). De remarcat replica tare pe care debutanţii in cam­pionat o dau consacraţilor, făcind astfel turneul deose­bit de interesant. In clasament: Reicher si Stanciu 3*/2, Traianescu 3 (1), Mititelu si Teodorescu 3, Drimer 2­2 (1), Urzică, Ghiz­daru, Buza, Mózes, Szabó 2% „U“ CRAIOVA In cupa balcanică LA FOTBAL SOFIA 27 (Agerpres). — La Sofia a avut loc Con­ferinţa „Cupei balcanice" la fotbal. In cadrul lucră­rilor conferinţei a fost sta­bilit regulamentul celei de-a 7-a ediţii a „Cupei balcanice“ de fotbal la care va participa numai cîte o singură echipă din fiecare ţară: Dynamo Ti­rana (Albania), Beroe Sta­­ra Zagora (Bulgaria), Pie­­rikos Materinis Salonic (Grecia), Universitatea Cra­iova (România), P.T.T. Ankara (Turcia) şi o echi­pă iugoslavă ce urmează să fie desemnată. Cele şase formaţii au fost împărţite în două grupe a cîte trei echipe. Universitatea Craiova face parte din grupa a 2-a alături de Dynamo Tirana și echipa iugoslavă. De asemenea, s-a hotă­­rit ca al doilea turneu balcanic rezervat echipe­lor de tineret să se desfă­șoare anul viitor în Ro­mânia. SĂ URCĂM O TREAPTĂ MAI SUS ÎN PATIMAJ! Patinajul artistic din ţara noas­tră se află la ora unor preo­cupări născute din dorinţa de a­­firmare pe plan internaţional, prin rezultate de valoare. Cu ani în urmă, patinatorii noştri se plîngeau că nu au posibilita­tea de a se întrece cu sportivi din alte ţări. In ultimul timp, însă, evoluţiile foste hotare ale patinatorilor români au­­ sporit într-atît, încît se creează implicit şi obligaţia unor comportări la nivelul acestor mari competiţii. Pentru atingerea acestui scop, trecînd în revistă condiţiile noas­tre de pregătire, trebuie să stu­diem mai atent anumite aspecte­le acestora, insuficient puse în lumină pînă acum. Este cunoscut faptul că în pro­bele individuale sportivii noştri pornesc la întrecere cu un han­dicap serios la figurile obligato­rii datorat calităţii gheţii de la noi (neacoperită, necorespunză­tor întreţinută, neproductiv ex­ploatată în unele cazuri), care cu unele eforturi materiale şi organizatorice s-ar putea ame­liora. Dar, în mod nejustificat, sportivii noştri se prezintă la un nivel mediocru şi la figurile li­bere, ca şi în proba de perechi, unde calitatea gheţii nu este o condiţie esenţială pentru per­formanţă. înainte de a trata acest as­pect al problemei, să menţionăm că Federaţia internaţională de patinaj (I.S.U.) a revizuit, la Congresul său din 1967, propor­ţia de punctaj dintre figurile o­­bligatorii şi cele libere, în proba individuală, dîndu-i un procen­taj egal: 50—50 (în loc de 60—40, ca pînă acum). S-a urmărit prin aceasta, anularea avan­tajului impuselor în clasa­mentul general. Făcînd această menţiune, nu căutăm a sugera o scădere în exigenţa pentru fi­gurile impuse, dar pe fondul menţinerii preciziei lor la un nivel cît mai ridicat, socotim ca se poate profita de pe urma a­­cestei schimbări de regulament. Ţinînd seama de cele specifi­cate mai sus, apare clar existen­ţa unor aspecte care pot avan­taja pe patinatorii noştri. Se dis­ting astfel direcţiile în care tre­buie acţionat eficace pentru a putea obţine cît mai rapid re­zultatele satisfăcătoare. ATENŢIE LA LIBERE ! Va trebui acţionat metodic şi intensiv pentru perfecţionarea e­­lementelor libere în probele in­dividuale, astfel încît programele de figuri libere să fie la un ni­vel mai ridicat decit acela al ad­versarilor întîlniţi la concursuri­le de peste hotare, compensînd astfel handicapul “impuselor. Pentru aceasta este necesară învăţarea cu curaj a elementelor de mare dificultate şi perfecţio­narea la un nivel cît mai ridicat a execuţiei lor. Aceasta se poa­te obţine printr-un număr mare prof. Radu IONIAN asistent la catedra de sporturi de iarnă și turism a I.E.F.S. (Continuare in pag. a 2-a) Letiţia Păcuraru şi Dan Săveanu, un cuplu de tineri patinatori, susceptibili de progres FOTO I A. NEAGU Rugbyul românesc în faţa unui dificil examen Iată-ne ajunşi în ultimele zile, ceasuri chiar, premergă­toare celei de a 16-a confrun­tări dintre reprezentativele de rugby ale României şi Franţei. Importanţa evenimentului pentru sportul cu balonul oval din ţara noastră aproape câ nu mai are nevoie de argumentare. Este ştiut că, de mai bine de 10 ani, fiecare asemenea partidă repre­zintă momentul adevărului pen­tru rugbyul românesc. Este ştiut că nu numai tradiţia priete­nească, ci şi valoarea mon­dială a purtătorilor ecu­sonului cu cocoşul galic au făcut ca meciul să constituie, în fiecare an, o sărbătoare, pe care reprezentanţii rugbyului românesc se străduiesc să o întîmpine printr-o cit mai bună pregătire. Unele ediţii au adus mari satisfacţii, prin rezultate care au întărit substanţial prestigiul sportului românesc. Le-au a­­dus chiar şi după câteva jocuri în care, deşi învinşi, sportivii noştri au părăsit terenul cu fruntea sus, la capătul unei partide în care se arătaseră demni de orice adversari, în care dovediseră că ştiu să joa­ce rugby. Face, oare, ediţia din acest an a meciului România—Fran­ţa excepţie din vreun punct de vedere ? Da, şi anume, prin condiţiile din ce în ce mai dificile, ajunse poate la apo­geu, în care vor aborda cei 15 purtători ai tricourilor cu tricolorul românesc partida contînd pentru „Cupa Naţiu­nilor — F.I.R.A.“ 1968—1969. Nu este un secret pentru nimeni faptul că formaţia Franţei re­prezintă, la urma urmei, o a­devărată mişcare rugbystică de masă, angrenînd mai bine de (continuare in pag. a 7-a) Fază din ultima intilnire Franţa — România, 10 decembrie 1967 la Nantes (in alb jucătorii români) Miine, de l­a ora 17, în sala Steaua DUBLA ÎNTILNIRE INTERNAŢIONALĂ DE LUPTE Echipele de lupte (greco-romane şi libere) ale clubului bucureştean Steaua întîlnesc miine, de la ora 17, în sala de sport din Calea Plevnei forma­ţiile similare ale clubului sofiot T.S.­ A. Cerveno Zname. Intr-o telegramă sosită aseară ne-a fost comunicată echipa de „greco-romane“ pe care o vor alinia oaspeţii : cat. 52 kg Ştefan Nikolov, cat. 57 kg Toma Petrov, cat. 63 kg­ Traiko Peş­­kulev, cat. 70 kg Raid­u Romanov, cat. 78 kg Roman Gutev, cat. 87 kg Petar Krumov, cat 97 kg Alexander Boianov, cat. +97 kg Petar Donev. Scrimerii juniori... en garde! De joi şi pînă du­minică inclusiv, Bucu­­reştiul va fi gazda fi­nalelor campionatului­­ naţional de scrimă re­zervat juniorilor mari. Participă peste 150 de trăgători, floretişti, flo­­retiste, spadasini şi sa­­breri. Programul a fost în­tocmit astfel : joi 28 noiembrie — FLORETA BAIETI ; vineri 29 no­iembrie — SABIE; sâmbăta 30 noiembrie — SPADA ; duminică 1 decembrie — FLORE­TA FETE. Finalele vor avea loc (de la ora 8.30) In sala de scrimă de sub tri­buna centrală a stadio­nului Republicii. Muntele împotriva cimpiei! De la 800 m şi pină la dura cursă a mărşăluitori­lor pe distanţa celor 50 de kilometri, probele de semi­­fond, fond şi mare fond, au furnizat o confruntare di­rectă între alergătorii care trăiesc in mod obişnuit la altitudini superioare şi cei de la cîmpie. In mod teore­tic avantajul fiind de partea celor dintîi în privinţa a­­comodării cu condiţiile pla­toului mexican. Şi totuşi .. Din 1963, cînd a Început să practice în mod serios atletismul, australianul RALPH DOUBELL (23 ani, 130 cm, 65 kg) n-a visat totuşi acomodarea cu altceva decît ziua In care avea să devină campion o­­limpic ! Şi de aceea, tot ce a făcut de atunci, sub con­ducerea reputatului antre­nor Frantz Stampbel, a vl­altitudinea u­zat direct aurul olimpic. Şi pregătirea şi odihna şi ali­mentaţia şi concursurile, to­tul ! Evident, era vorba de visul îndrăzneţ al unui tî­­năr, un vis care i-a insuflat însă energii nebănuite. în 1966 după ce a alergat 800 m în 1:46,2, Doubell şi antre­norul său au fost siguri de succesul lor la Mexico. Preliminariile (1:47,2 in serii şi 1:45,7 in semifinale) nu lăsau totuşi să se Între­vadă cîştigătorul în persoa-Romeo VILARA (Continuare in pag. a 2-a) | Comentarii olimpice! Rezultatele ar fi fost mai bune in altă parte 400 m fete, alergare de sprint®Cum este In rîndul­­ provinciei... opfipulaţia clasamentului din 7 viziui A de fotbal înaintea ul­­timei etape de campionat pune în evidenţă un fenomen aproape fără precedent : as­censiunea viguroasă a echipe­ I lor provinciale, care deţin primele şase locuri. Intr-adevăr, nu ne amintim ca în ediţiile precedente ale celei mai populare competiţii fotbalistice din ţara ■ noastră, la sfîrşitul sezonului de toam­­­­nă să fi existat o situaţie asemănătoa­re, caracterizată prin dispariţia din­­ plutonul fruntaş a formaţiilor bucureş­­tene. Desigur, ultima etapă, care va avea­­ loc duminică, precum şi jocul restantă dintre F. C. Argeş şi Dinamo Bucureşti (de la 5 decembrie) ar putea aduce I unele modificări în ordinea existentă acum, dar ele nu vor afecta prea mult impresia care s-a creat asupra rapor-I tului dintre fotbalul bucureştean şi cel provincial, evident favorabil acestuia din urmă.I Situaţia de la care au pornit rindu­­rile de fată nu are, de fapt de ce să ne îngrijoreze, decît doar în mă-I sura in care ea exprimă un sensibil regres al echipelor din Capitală — principalele reprezentante ale socceru-I lui românesc în competiţiile europene şi tot principalele furnizoare de jucă­tori pentru lotul naţional. (Poate că şi­­ preferinţele manifestate în acest sens faţă de formaţiile bucureştene ar trebui revizuite). Pentru ca, în privinţa celui­­­lalt aspect, al ascensiunii echipelor pro­vinciale, comentariile nu pot fi decît favorabile. De multă vreme era aștep-I tat un reviriment al fotbalului din afa­ra Capitalei și iată că, după cum o arată desfășurarea de pînă acum a I turului campionatului, el s-a produs Pe primele locuri ale clasamentului s-au instalat două merituoase echipe din I Arad şi Craiova — U.T.A. şi, respectiv, Universitatea — urmate la diferenţă de cîteva puncte de alte reprezentante ale­­ provinciei. Dacă şi la primăvară frun­­­­taşele de acum se vor menţine la­­ acelaşi nivel de comportare, sunt toate şansele ca titlul de campioană a ţării să meargă spre alt oraş decît Bucu­­reştiul.­ Un asemenea deznodămînt ar con­stitui, întrucîtva, un act de dreptate. Pentru că ani şi ani la rînd echipele I provinciale au jucat în principal rolul de pepiniere ale formaţiilor din Capi­tală (care-şi disputau practic între ele I titlul), cele dintîi mulţumindu-se doar cu supravieţuirea în prima divizie. Aflu­xul (deseori forţat) spre echipele din I Bucureşti al celor mai talentaţi jucă­tori din toate colţurile ţării (fenomen criticat cu consecvenţă de ziarul nos-I tru) a dăunat mult fotbalului românesc, deoarece a micşorat interesul antreno­rilor provinciali şi cluburilor de a­­ descoperi şi pregăti tineri cu perspec­tive în acest sport. De-abia în ultima vreme, datorită şi intrării în vigoare­­ a actualului regulament de transferări, care a mai stăvilit vechile abuzuri, lu­crurile au început să se îndrepte. Şi­­ consecinţa se vede. Beneficiind de ele­mentele crescute în propriile pepiniere, muncind cu seriozitate, echipele provin-I c­ere reuşesc să depăşească, prin com­portare şi rezultate, formaţiile din Ca­pitală, fără chiar a dispune de condi­ț­­iile de pregătire (excelente pe alocuri) ale acestora, lată de ce considerăm necesar ca federaţia să-şi îndrepte şi­­ mai mult atenţia spre echipele provin­ciale, să le sprijine activ, pentru că numai prin întărirea acestora, prin adu-­ cerea lor la acelaşi potenţial cu for­maţiile din Capitală se va crea un campionat puternic, în măsură să o,şi-l pure progresul fotbalului nostru. Concluziile rezultate din desfăşurarea campionatului de fotbal ar putea fi I extinse şi în alte ramuri sportive, unde există încă părerea greşită că toate tinerele talente care se remarcă prin I provincie trebuie concentrate în una sau in două echipe din Bucureşti. Aşa se procedează, de pildă, în domeniul I boxului şi luptelor, nefiind de loc de mirare că anumite centre cu vechi tra­diţii în aceste ramuri sportive, reduse I la rolul de furnizoare pentru cluburile bucureştene, au căzut, treptat, în ano­nimat.­ Ar fi, desigur, greşit să negăm ma­rilor cluburi din Capitală contribuţia lft dezvoltarea sportului românesc, la­­ afirmarea lui în lume. Dar fără a pre­coniza trecerea lor, de-acum înainte, pe un plan secundar, ni se pare, totuşi, câ a venit și rîndul provinciei..* I. MITROFAN

Next