Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)
1968-11-28 / nr. 379
I CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Joi 28 noiembrie 1968 Anul XXIV Nr. 379 (5813) Prima reprezentativă a ţării a luat un start foarte slab în meciul cu selecţionata Uniunii Sovietice, disputat aseară în cea de a doua zi a „Cupei oraşului Bucureşti“. Spectatorii nici nu se aşezaseră bine în tribune cînd tabela de marcaj indica scorul de 3—0 (min. 3) în favoarea oaspetelor. Acest avantaj, obţinut nesperat de uşor, a permis handbalistelor sovietice să joace mai relaxat, şi să păstreze iniţiativa în permanenţă. Este foarte adevărat însă că şi sportivele noastre le-au dat o mină de ajutor. Sistemul defensiv din faţa Irinei Klimovski (prea puţin inspirată în acest meci) a cedat deseori la unele manevre decise ale adversarelor. De asemenea, în atac, lipsa de eficacitate a handbalistelor românce a fost în cea mai mare parte a timpului de-a dreptul supărătoare. Ce folos că mingea a circulat rapid şi destul de variat ? S-au greşit pase elementare pe contraatac (greşeli de prindere a mingii) şi s-au ratat nu mai puţin de 5 lovituri de la 7 metri (!). Şi faţă de evoluţia total necorespunzătoare a echipei noastre în partida de ieri, antrenorii Spier şi Gogîltan au stat destul de impasibili, neoperînd decit două modificări într-o repriză întreagă ! Victoria echipei U.R.S.S. la scorul de 10—7 (6—2) este pe deplin meritată. ATENŢIE LA CONTRAATACUL IUGOSLAVELOR Selecţionata de tineret a ţării noastre se dovedeşte a fi prea crudă pentru valoarea deosebită \\\\\\\\\\\\\\m Ratând 5 lovituri de la 7 metri HANDBALISTELE NOASTRE AU PIERDUT ÎNTÎLNIREA CU ECHIPA U.R.S.S. (7-10) R.D.G. — UNGARIA 15—9 (7—4). Arbitru : M. Grebeni can (România). R.D.G.: Rotile (Zober) — Proppe 1, Meister, Braun, Winkler 1, Hennigs, Richter 2, Schanding 3, Hermann 4, Grosse, Hochmuth 4; UNGARIA: Pethö (Kovács) — Schwayer 4, Szabó 1, Kurucsai, V. Tóth 1, Rozsanegy, Kovács 1, Hornok 1, Babos, II. Toth, Kiss 1 ; IUGOSLAVIA — ROMANIA (tineret) 15—6 (8—4). Arbitru T. Kielhorn (Olanda). IUGOSLAVIA : Istvanovici (Rafie) — Zejan 2, Samardzsa, Ninkovics, Rebernjek 2, Zovko 2, Karabatici, Radakovici 5, Knezevici 1, Tomasek 2, Fonjici 1. ROMANIA (tineret) : Buzaş (Moroşan) — Cordoş, Neghină, Mikloş, Mureşan, Vasilescu, Costandache 1, Matache 2, Petrache 1, Magyar 1, Nedelcu 2 ; U.R.S.S. — ROMANIA 10—7 (6—2). Arbitru : Gabriel Kurt (Elveţia). U.R.S.S.: Sokolova (Otihovskaia) — Kan-Fa-San 1, Turcina 1, Mamedova 1, Noskova, Omelciuk 1, Tuhiakova, Jiviir 3, Sevcenko, Sabanova 1, Osetinskaia 2 . ROMANIA: Kuimovschi (L. Anca) — Ilie, Stănişel 1, Băicoianu, Arghir 1, Oancea, Hodeşiu 2, Sauer 2, Soos 1, Sramko, Munteanu. PROGRAMUL DE AZI : ora 17: Iugoslavia — R.D.G.; ora 18,10: România tineret — U. R.S.S.; ora 19,20: România — Ungaria, a actualei ediţii. Adversarul de ieri al formaţiei române, redutabila reprezentativă a Iugoslaviei, sesizind din primele minute lipsa de forţă a jucătoarelor noastre a folosit o apărare în Adrian VASILIU Gheorghe RANGU (Gontinuare In pag. a 4-a) O altă premiere festivă a handbalului. De această dată este vorba de 9 maestre emerite ale sportului, care ani la rind au luptat cu elan și dragoste pentru culorile patriei noastre cucerind trei titluri de campioane ale lumii. Azi, profesoare de educaţie fizică, medici sau tehnicieni, ele zimbesc fericite obiectivului (de la stingă la dreapta) : Irina Kin, Elena Jianu, Aurelia Szökő, Ileana Giulescu, Elena Pădureanu, Iosefina Ştefănescu, Victoriţa Dumitrescu şi Aurora Bran-Alexandrescu. Lipseşte din fotografie Carolina Cîrligeanu. Foto : A. NEAGU Elena Hedesip. înscrie la capătul unui contraatac primul gol al echipei noastre în meciul cu Uniunea Sovietică. 2010 . ^ NANU FINALA ŞAHIŞTILOR Finala înaintează încet, în absenţa „corifeilor”, fiecare din cei 20 de participanţi se socoteşte un candidat la titlu şi însăşi ideea de a se vedea învingător apasă greu pe umeri. Aseară, in runda a 5-a, singurul deconectat a fost doctorul Traianescu, care în acest campionat nu are nimic de cîştigat şi, cu atît mai puţin, de pierdut. „Veteranul“ finalei i-a dat tînărului Dan Zara o foarte instructivă lecţie de şah, arătînd cum se poate cîştiga o partidă in 20 de mutări şi cu sacrificiu de damă. Celelalte întîlniri încheiate ale rundei, remize, Stanciu — Teodorescu (după o luptă acerbă), Urzică — Szabó, Ghizdaru — Reicher, Buza — Mititelu, Mózes — Voiculescu (3 întrerupte şi o amînată, Drimer — Segal). De remarcat replica tare pe care debutanţii in campionat o dau consacraţilor, făcind astfel turneul deosebit de interesant. In clasament: Reicher si Stanciu 3*/2, Traianescu 3 (1), Mititelu si Teodorescu 3, Drimer 22 (1), Urzică, Ghizdaru, Buza, Mózes, Szabó 2% „U“ CRAIOVA In cupa balcanică LA FOTBAL SOFIA 27 (Agerpres). — La Sofia a avut loc Conferinţa „Cupei balcanice" la fotbal. In cadrul lucrărilor conferinţei a fost stabilit regulamentul celei de-a 7-a ediţii a „Cupei balcanice“ de fotbal la care va participa numai cîte o singură echipă din fiecare ţară: Dynamo Tirana (Albania), Beroe Stara Zagora (Bulgaria), Pierikos Materinis Salonic (Grecia), Universitatea Craiova (România), P.T.T. Ankara (Turcia) şi o echipă iugoslavă ce urmează să fie desemnată. Cele şase formaţii au fost împărţite în două grupe a cîte trei echipe. Universitatea Craiova face parte din grupa a 2-a alături de Dynamo Tirana și echipa iugoslavă. De asemenea, s-a hotărit ca al doilea turneu balcanic rezervat echipelor de tineret să se desfășoare anul viitor în România. SĂ URCĂM O TREAPTĂ MAI SUS ÎN PATIMAJ! Patinajul artistic din ţara noastră se află la ora unor preocupări născute din dorinţa de afirmare pe plan internaţional, prin rezultate de valoare. Cu ani în urmă, patinatorii noştri se plîngeau că nu au posibilitatea de a se întrece cu sportivi din alte ţări. In ultimul timp, însă, evoluţiile foste hotare ale patinatorilor români au sporit într-atît, încît se creează implicit şi obligaţia unor comportări la nivelul acestor mari competiţii. Pentru atingerea acestui scop, trecînd în revistă condiţiile noastre de pregătire, trebuie să studiem mai atent anumite aspectele acestora, insuficient puse în lumină pînă acum. Este cunoscut faptul că în probele individuale sportivii noştri pornesc la întrecere cu un handicap serios la figurile obligatorii datorat calităţii gheţii de la noi (neacoperită, necorespunzător întreţinută, neproductiv exploatată în unele cazuri), care cu unele eforturi materiale şi organizatorice s-ar putea ameliora. Dar, în mod nejustificat, sportivii noştri se prezintă la un nivel mediocru şi la figurile libere, ca şi în proba de perechi, unde calitatea gheţii nu este o condiţie esenţială pentru performanţă. înainte de a trata acest aspect al problemei, să menţionăm că Federaţia internaţională de patinaj (I.S.U.) a revizuit, la Congresul său din 1967, proporţia de punctaj dintre figurile obligatorii şi cele libere, în proba individuală, dîndu-i un procentaj egal: 50—50 (în loc de 60—40, ca pînă acum). S-a urmărit prin aceasta, anularea avantajului impuselor în clasamentul general. Făcînd această menţiune, nu căutăm a sugera o scădere în exigenţa pentru figurile impuse, dar pe fondul menţinerii preciziei lor la un nivel cît mai ridicat, socotim ca se poate profita de pe urma acestei schimbări de regulament. Ţinînd seama de cele specificate mai sus, apare clar existenţa unor aspecte care pot avantaja pe patinatorii noştri. Se disting astfel direcţiile în care trebuie acţionat eficace pentru a putea obţine cît mai rapid rezultatele satisfăcătoare. ATENŢIE LA LIBERE ! Va trebui acţionat metodic şi intensiv pentru perfecţionarea elementelor libere în probele individuale, astfel încît programele de figuri libere să fie la un nivel mai ridicat decit acela al adversarilor întîlniţi la concursurile de peste hotare, compensînd astfel handicapul “impuselor. Pentru aceasta este necesară învăţarea cu curaj a elementelor de mare dificultate şi perfecţionarea la un nivel cît mai ridicat a execuţiei lor. Aceasta se poate obţine printr-un număr mare prof. Radu IONIAN asistent la catedra de sporturi de iarnă și turism a I.E.F.S. (Continuare in pag. a 2-a) Letiţia Păcuraru şi Dan Săveanu, un cuplu de tineri patinatori, susceptibili de progres FOTO I A. NEAGU Rugbyul românesc în faţa unui dificil examen Iată-ne ajunşi în ultimele zile, ceasuri chiar, premergătoare celei de a 16-a confruntări dintre reprezentativele de rugby ale României şi Franţei. Importanţa evenimentului pentru sportul cu balonul oval din ţara noastră aproape câ nu mai are nevoie de argumentare. Este ştiut că, de mai bine de 10 ani, fiecare asemenea partidă reprezintă momentul adevărului pentru rugbyul românesc. Este ştiut că nu numai tradiţia prietenească, ci şi valoarea mondială a purtătorilor ecusonului cu cocoşul galic au făcut ca meciul să constituie, în fiecare an, o sărbătoare, pe care reprezentanţii rugbyului românesc se străduiesc să o întîmpine printr-o cit mai bună pregătire. Unele ediţii au adus mari satisfacţii, prin rezultate care au întărit substanţial prestigiul sportului românesc. Le-au adus chiar şi după câteva jocuri în care, deşi învinşi, sportivii noştri au părăsit terenul cu fruntea sus, la capătul unei partide în care se arătaseră demni de orice adversari, în care dovediseră că ştiu să joace rugby. Face, oare, ediţia din acest an a meciului România—Franţa excepţie din vreun punct de vedere ? Da, şi anume, prin condiţiile din ce în ce mai dificile, ajunse poate la apogeu, în care vor aborda cei 15 purtători ai tricourilor cu tricolorul românesc partida contînd pentru „Cupa Naţiunilor — F.I.R.A.“ 1968—1969. Nu este un secret pentru nimeni faptul că formaţia Franţei reprezintă, la urma urmei, o adevărată mişcare rugbystică de masă, angrenînd mai bine de (continuare in pag. a 7-a) Fază din ultima intilnire Franţa — România, 10 decembrie 1967 la Nantes (in alb jucătorii români) Miine, de la ora 17, în sala Steaua DUBLA ÎNTILNIRE INTERNAŢIONALĂ DE LUPTE Echipele de lupte (greco-romane şi libere) ale clubului bucureştean Steaua întîlnesc miine, de la ora 17, în sala de sport din Calea Plevnei formaţiile similare ale clubului sofiot T.S. A. Cerveno Zname. Intr-o telegramă sosită aseară ne-a fost comunicată echipa de „greco-romane“ pe care o vor alinia oaspeţii : cat. 52 kg Ştefan Nikolov, cat. 57 kg Toma Petrov, cat. 63 kg Traiko Peşkulev, cat. 70 kg Raidu Romanov, cat. 78 kg Roman Gutev, cat. 87 kg Petar Krumov, cat 97 kg Alexander Boianov, cat. +97 kg Petar Donev. Scrimerii juniori... en garde! De joi şi pînă duminică inclusiv, Bucureştiul va fi gazda finalelor campionatului naţional de scrimă rezervat juniorilor mari. Participă peste 150 de trăgători, floretişti, floretiste, spadasini şi sabreri. Programul a fost întocmit astfel : joi 28 noiembrie — FLORETA BAIETI ; vineri 29 noiembrie — SABIE; sâmbăta 30 noiembrie — SPADA ; duminică 1 decembrie — FLORETA FETE. Finalele vor avea loc (de la ora 8.30) In sala de scrimă de sub tribuna centrală a stadionului Republicii. Muntele împotriva cimpiei! De la 800 m şi pină la dura cursă a mărşăluitorilor pe distanţa celor 50 de kilometri, probele de semifond, fond şi mare fond, au furnizat o confruntare directă între alergătorii care trăiesc in mod obişnuit la altitudini superioare şi cei de la cîmpie. In mod teoretic avantajul fiind de partea celor dintîi în privinţa acomodării cu condiţiile platoului mexican. Şi totuşi .. Din 1963, cînd a Început să practice în mod serios atletismul, australianul RALPH DOUBELL (23 ani, 130 cm, 65 kg) n-a visat totuşi acomodarea cu altceva decît ziua In care avea să devină campion olimpic ! Şi de aceea, tot ce a făcut de atunci, sub conducerea reputatului antrenor Frantz Stampbel, a vlaltitudinea uzat direct aurul olimpic. Şi pregătirea şi odihna şi alimentaţia şi concursurile, totul ! Evident, era vorba de visul îndrăzneţ al unui tînăr, un vis care i-a insuflat însă energii nebănuite. în 1966 după ce a alergat 800 m în 1:46,2, Doubell şi antrenorul său au fost siguri de succesul lor la Mexico. Preliminariile (1:47,2 in serii şi 1:45,7 in semifinale) nu lăsau totuşi să se Întrevadă cîştigătorul în persoa-Romeo VILARA (Continuare in pag. a 2-a) | Comentarii olimpice! Rezultatele ar fi fost mai bune in altă parte 400 m fete, alergare de sprint®Cum este In rîndul provinciei... opfipulaţia clasamentului din 7 viziui A de fotbal înaintea ultimei etape de campionat pune în evidenţă un fenomen aproape fără precedent : ascensiunea viguroasă a echipe I lor provinciale, care deţin primele şase locuri. Intr-adevăr, nu ne amintim ca în ediţiile precedente ale celei mai populare competiţii fotbalistice din ţara ■ noastră, la sfîrşitul sezonului de toamnă să fi existat o situaţie asemănătoare, caracterizată prin dispariţia din plutonul fruntaş a formaţiilor bucureştene. Desigur, ultima etapă, care va avea loc duminică, precum şi jocul restantă dintre F. C. Argeş şi Dinamo Bucureşti (de la 5 decembrie) ar putea aduce I unele modificări în ordinea existentă acum, dar ele nu vor afecta prea mult impresia care s-a creat asupra rapor-I tului dintre fotbalul bucureştean şi cel provincial, evident favorabil acestuia din urmă.I Situaţia de la care au pornit rindurile de fată nu are, de fapt de ce să ne îngrijoreze, decît doar în mă-I sura in care ea exprimă un sensibil regres al echipelor din Capitală — principalele reprezentante ale socceru-I lui românesc în competiţiile europene şi tot principalele furnizoare de jucători pentru lotul naţional. (Poate că şi preferinţele manifestate în acest sens faţă de formaţiile bucureştene ar trebui revizuite). Pentru ca, în privinţa celuilalt aspect, al ascensiunii echipelor provinciale, comentariile nu pot fi decît favorabile. De multă vreme era aștep-I tat un reviriment al fotbalului din afara Capitalei și iată că, după cum o arată desfășurarea de pînă acum a I turului campionatului, el s-a produs Pe primele locuri ale clasamentului s-au instalat două merituoase echipe din I Arad şi Craiova — U.T.A. şi, respectiv, Universitatea — urmate la diferenţă de cîteva puncte de alte reprezentante ale provinciei. Dacă şi la primăvară fruntaşele de acum se vor menţine la acelaşi nivel de comportare, sunt toate şansele ca titlul de campioană a ţării să meargă spre alt oraş decît Bucureştiul. Un asemenea deznodămînt ar constitui, întrucîtva, un act de dreptate. Pentru că ani şi ani la rînd echipele I provinciale au jucat în principal rolul de pepiniere ale formaţiilor din Capitală (care-şi disputau practic între ele I titlul), cele dintîi mulţumindu-se doar cu supravieţuirea în prima divizie. Afluxul (deseori forţat) spre echipele din I Bucureşti al celor mai talentaţi jucători din toate colţurile ţării (fenomen criticat cu consecvenţă de ziarul nos-I tru) a dăunat mult fotbalului românesc, deoarece a micşorat interesul antrenorilor provinciali şi cluburilor de a descoperi şi pregăti tineri cu perspective în acest sport. De-abia în ultima vreme, datorită şi intrării în vigoare a actualului regulament de transferări, care a mai stăvilit vechile abuzuri, lucrurile au început să se îndrepte. Şi consecinţa se vede. Beneficiind de elementele crescute în propriile pepiniere, muncind cu seriozitate, echipele provin-I cere reuşesc să depăşească, prin comportare şi rezultate, formaţiile din Capitală, fără chiar a dispune de condițiile de pregătire (excelente pe alocuri) ale acestora, lată de ce considerăm necesar ca federaţia să-şi îndrepte şi mai mult atenţia spre echipele provinciale, să le sprijine activ, pentru că numai prin întărirea acestora, prin adu- cerea lor la acelaşi potenţial cu formaţiile din Capitală se va crea un campionat puternic, în măsură să o,şi-l pure progresul fotbalului nostru. Concluziile rezultate din desfăşurarea campionatului de fotbal ar putea fi I extinse şi în alte ramuri sportive, unde există încă părerea greşită că toate tinerele talente care se remarcă prin I provincie trebuie concentrate în una sau in două echipe din Bucureşti. Aşa se procedează, de pildă, în domeniul I boxului şi luptelor, nefiind de loc de mirare că anumite centre cu vechi tradiţii în aceste ramuri sportive, reduse I la rolul de furnizoare pentru cluburile bucureştene, au căzut, treptat, în anonimat. Ar fi, desigur, greşit să negăm marilor cluburi din Capitală contribuţia lft dezvoltarea sportului românesc, la afirmarea lui în lume. Dar fără a preconiza trecerea lor, de-acum înainte, pe un plan secundar, ni se pare, totuşi, câ a venit și rîndul provinciei..* I. MITROFAN