Sportul, februarie 1969 (Anul 25, nr. 442-469)

1969-02-01 / nr. 442

Pag. a 5-a PREZENT 31 VIITOR IN DEZVOLTAREA BAZEI SPORTIVE ARADENE F.R.A. TRAGE SEMNALUL DE ALARMA! (Urmare din pag. 1) ne continuăm imaginarul raid, poposind la Ineu, Li­­pova, Pecica, Sinmartin, Sa­tul Nou, Olari, Sîmbăteni, Semlac, Sîntana, Simand, Si­­ria etc. unde găsim nume­roase terenuri simple de volei, handbal sau fotbal, a­­menajări pentru atletism, toate îmbogăţind zestrea lo­cală. In general, am urmărit ca fiecare comună să dispu­nă de un minimum de bază materială destinată sportului. — Cum se îngrijesc or­ganele locale de păstrarea acestui patrimoniu şi, în special, consiliile popu­­lare ? — După reorganizarea te­­ritorial-administrativă a ţâ­rii, s-a purces la o inventa­riere generală a bazelor spor­tive aflate pe întinsul jude­ţului, cu menţionarea celor care răspund de administra­rea lor. Paralel, pentru a preîntîmpina unele ingerin­ţe, Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu a elaborat decizia 616 din 19.XI.1968 care inter­zice dezafectarea bazelor sportive, indicind — totoda­tă — ca în cazuri deosebite, amenajările desfiinţate să fie înlocuite prin alte dotări si­milare de către beneficiarii terenurilor respective. — Ce se proiectează pen­tru dotarea judeţului Arad cu noi obiective sportive ? — In acest sens a fost în­tocmit un plan. Ne vom stră­dui să-l respectăm întocmai şi, în funcţie de posibilită­ţile materiale viitoare, chiar să-l îmbunătăţim avînd în vedere că el este încă mi­nimal raportat la cerinţele actuale. înainte de a oferi cîteva detalii, ţin să preci­zez că a fost instituit un co­lectiv, format din factori de răspundere, reprezentînd Con­siliile judeţean E.F.S., sindi­cal, al pionierilor, Comitetu­lui judeţean al U.T.C., In­spectoratul de învăţămînt, Institutul de proiectări şi, bineînţeles, Consiliul popu­lar judeţean Arad. Aceasta în scopul unei planificări cît mai judicioase a amenajări­lor în perspectivă. Dintre toate, cele mai importante sunt: terminarea construirii tribunelor de la stadionul C.F.R.-Vagonual — al doilea după stadionul U.T.A. — a cărui capacitate a crescut la peste 15 000 locuri, acoperi­rea bazinului de înot, muta­rea ştrandului pe malul drept al Mureşului şi extinderea lui, crearea unui complex cultural-sportiv al „cravatelor roşii”, în Pădurice lîngă ba­zin — cu terenuri de bas­chet, volei, handbal şi por­ticuri de gimnastică — reali­zarea în microraioanele ridi­cate în ultimii ani — cum ar fi Podgoria, Lacului şi Războieni — a unor terenuri de joacă şi sport pentru co­pii, îmbunătăţiri şi dotări corespunzătoare la poligonul de tir. Cît priveşte viitoarele amenajări din afara munici­piului, menţionez două săli de sport Pe lîngă licee, piste de atletism ca aceea de la Lipova. 15 terenuri de bas­chet, cîte 20 de handbal şi volei, multe dintre ele bitu­­minizate. — Ce va fi oferit, în plus, iubitorilor de dru­meţie ? — Şi turismul va înregis­tra un progres în judeţul nostru al cărui peisaj variat şi atrăgător nu mai are, cred, nevoie de recomandare. Vom valorifica cu mai multă per­severenţă condiţiile naturale oferite de apa Mureşului, prin dezvoltarea canotajului popular, eventual a turismu­lui nautic şi extinderea zo­nei de agrement. Nu vor fi neglijate cîteva repere turis­tice cunoscute datorită ca­drului natural reconfortant ca pădurea Ceala. Trei insu­le etc. Va fi sporit şi numă­rul campingurilor. Astfel, ne-am propus amenajări la marginea oraşului Arad, în pădurea de lîngă Vinga, la Valea Frumoasă. Suntem­ pre­ocupaţi de ameliorarea con­diţiilor existente la cabanele Debelagora, Ghioroc, Căsoaia şi altele. In fine, vor fi in­vestiţi 800 000 lei pentru staţiunea Moneasa, în scopul unor ample lucrări. Acestea ar fi principalele obiective pe care ni le-am propus să le susţinem în ceea ce pri­veşte lărgirea bazei materiale sportive. După cum se poate vedea, tov. Pascu Zîmbran ne-a pre­zentat o suită de însemnate realizări şi interesante pro­iecte susţinute de C.N­­.F.S., M.I., organele sindicale şi ale U.T.C. Sîntem convinşi că harnicii gospodari pe ca­­re-i cunoaştem vor da viaţă şi acestor proiecte, oferind astfel condiţii optime de re­creare şi, în acelaşi timp, un mai larg cîmp de afirmare sportivilor arădeni. Analizînd concursul republi­can de sală al juniorilor mici, biroul federal apreciază pozitiv interesul manifestat de o serie de secţii, antrenori şi atleţi pen­tru a obţine performanţe cît mai valoroase. Totuşi, în an­samblul său, concursul a avut un nivel nesatisfăcător, el mar­­cînd un regres faţă de ediţia din anul 1968. In legătură cu aceas­ta biroul federal atrage atenţia asupra următoarelor: 1. La concurs au luat parte sportivi din numai 17 judeţe, fapt care denotă slabul interes pentru atletism, manifestat la Bacău, Galaţi, Dolj, Arad, Hu­nedoara, Maramureş, Satu Mare, Buzău şi în alte judeţe, deşi condiţiile bune existente permiteau dezvoltarea acestei activităţi. Biroul F.R.A. reco­mandă comisiilor judeţene de atletism şi conducerilor secţiilor să analizeze foarte serios aceas­tă problemă şi mai ales să ia măsurile ce se impun. Necores­punzător s-au prezentat şi ju­deţele Ilfov (un participant), Co­­vasna (1), Mehedinţi (3), Neamţ (3), Brăila (3). 2. Din punct de vedere teh­nic s-a remarcat faptul că mai sînt încă folosite procedee vechi la săritura în înălţime, că nu au fost însuşite elementele de bază la săritura în lungime şi aruncarea greutăţii. De aseme­nea, s-a constatat că nivelul ca­lităţilor fizice a fost deficitar la majoritatea atleţilor. 3. Necunoaşterea regulamen­tului a dus la descalificarea a­­tleţilor care nu s-au prezentat cu­ cite 2 numere de concurs. în privinţa înscrierii, Biroul F.R.A. atrage atenţia secţiilor de la S.S.A., Cutezătorii, C.S.S. şi Viitorul Bucureşti, Liceul 1 Tr. Severin, Şc. sp. Reşiţa, Şc. sp. Roman, Lic. 2 Braşov, C.S.M. 0Me mergem AZI ATLETISM. Sala din par­cul „23 August“, de la ora 16: Campionatul republican al juniorilor mari (de la ora 14 — prăjina). MNII­E ATLETISM. Sala din par­cul „23 August", de la ora 9,30: Campionatul republi­can al juniorilor mari. VOLEI. Sala Dinamo, de la ora 8: Liceul M. Basa­rab — Liceul 3 Tîrgovişte (f), Dinamo — Liceul Căeşti (f), Dinamo — Liceul 1 Ga­laţi (m) ; sala Progresul, de la ora 8: Viitorul — Clubul sportiv şcolar (m), Sănăta­tea — Steaua (m), Progre­sul — Şc. sp. 1 (m). Şc. sp. 3 — Rapid (m) ; sala Con­structorul, de la ora 8,30 : Şc. sp. 1 — Şc. sp. 3 (f), Cutezătorii — Rapid (f), Con­structorul — Şc. sp. 2 (f), C.P.B. — Viitorul (f) — me­ciuri în cadrul diviziei na­ţionale şcolare şi de juniori. BASCHET. Sala Giuleşti, de la ora 9: Rapid — Uni­versitatea Cluj (m) ; sala Flo­­reasca, de la ora 10,30: Di­namo — Politehnica Galaţi (m); Politehnica București — I.C.H.F. (m). Sever Muresan­u şi Eleonora Dumitrescu învingători in primul concurs al anului A luat sfîrşit primul con­curs de tenis pe teren aco­perit din acest sezon, desfă­şurat în sala Steaua din Ca­pitală. întrecerile, la care au fost prezenţi cîţiva dintre cei mai buni jucători bucur­­eşteni, au fost viu dispu­tate. La masculin, victoria a revenit lui Sever Mureşan (Progresul), care în finală a dispus cu 6—0, 5—7, 7—5 de Ion Sântei (Construcţii). In semifinale, Mureşan eli­minase pe Popovici (Steaua), iar Sântei pe Sotiriu (Con­strucţii). Turneul feminin s-a încheiat cu victoria Eleono­­rei Dumitrescu (Steaua) în­vingătoare cu 6—2, 2—6, 6—3 în faţa Ecaterinei Horşa (Progresul). Cîştigătoarea se calificase în finală după o victorie cu 6—4, 6—4 în faţa Marianei Ciogolea. • Comisia de tenis de cîmp a municipiului Bucu­reşti organizează în perioada februarie-martie un curs de arbitri, înscrierile se fac în ziua de 3 februarie, ora 18, la cabana Centrului de an­trenament nr. 2. LA SEMICERC... CUPA DE IARNĂ Handbalul reintră în actua­litate din această duminică. „Cupa de iarnă" pentru ju­niori, organizată de clubul Tînărul dinamovist în co­laborare cu C.M.E.F.S., reu­nește la start opt echipe de valori sensibil egale : Steaua, Școala sportivă nr. 2. Rapid, Tînărul dinamovist I, Şcoa­la sportivă nr. 3, Şcoala sportivă nr. 1, Şcoala spor­tivă Ploieşti şi Tînărul di­namovist II. întrecerile, care se anunţă deosebit de pa­sionante, se vor desfăşura sistem turneu, cu începere de la orele 15, în sala Di­namo. UNIVERSITATEA TIMISOARA IN R.D., Campioana ţării noastre la handbal feminin, Universitatea Timişoara, va participa, între 5 şi 9 februarie, la turneul in­ternaţional dotat cu „Cupa ora­şului Leipzig“. La acest turneu vor participa echipele Emper Rostock, S. K. Magdeburg şi S.K. Leipzig din R.D.G., pre­cum şi echipele Academiciei Zwiazeck Sportowy Wroclaw, Ferencváros Budapesta, Şcoala Superioară de Educaţie Fizică din Sofia şi Trud Moscova. Tur­neul se va desfăşura în două grupe a cite 4 echipe, iar cişti­­gătoarele îşi vor disputa locu­rile I— II, respectiv, III—IV. In acest scop, echipa „U“ Timişoa­ra, antrenată de C. Lache, se pregăteşte cu conştiinciozitate pentru a face faţă cu succes la această importantă competiţie. (F. Arcan — coresp. principal) „CUPA ZIARULUI STEAUA ROŞIE" Din iniţiativa ziarului „Steaua Roşie" din Tg. Mureş, s-a orga­nizat, In colaborare cu Comi­sia judeţeană de handbal, prima ediţie a competiţiei de handbal dotată cu „Cupa Steaua Roşie“. La între­ceri participă 16 echipe din ju­deţ, de seniori, senioare, juniori şi junioare. Iată cîteva rezul­tate înregistrate în prima eta­pă : seniori: A.S.A. Tg. Mu­reş — Medicina Tg. Mureş 18—18 (6—7) ; A.S.A. Tg. Mureş — Şc. sp. Tg. Mureş 22—21 (10—10) ; senioare: Mureşul Tg. Mureş — Voinţa Sighişoa­ra 16—8 (7—2) ; Voinţa Sighi­şoara — Liceul Bolyai Tg. Mu­reş 10—9 (5—4); juniori: Şc. sp. nr. 2 — Şc. sp. nr. 3 14—11 (6—4) ; Liceul Bolyai II — Şc. sp. nr. 3 11—20 (6—12); junioa­­­re: Şc. sp. nr. 2 Tg. Mureş — Voinţa Sighişoara 9—7 (3—3)­­ Mureşul II — Liceul Bolyai XI 11—3 (5—1). (Ioan Păuş — co­respondent principal). S­LALOMUL „Dacă coborirea liberă este o chestiune de stomac — scria Arnold Lynn in cartea sa „Schiul alpin“ — referindu-se la curajul şi mai ales la senzaţiile resimţite de schior la viteza mare — slalomul este o chestiune de cap“. Este o întrecere a virajelor precipitate, o probă a antrenamentului, preciziei, indeminării şi coordonării mişcărilor, in care orice viraj este condiţionat de cel precedent şi condiţionează pe cel următor, în funcţie de o curbă ideală pe care o urmăresc schiorii, cu obsesia păstrării vitezei maxime. Slalomul este proba tehnicii şi de aceea istoria sa este intens legată de istoria tehnicii schiului alpin, de şcolile de schi şi metodele de schi în special norvegiană, austriacă şi franceză. Slalomul — cuvînt de ori­gină norvegiană compus din „slad“, care înseamnă puţin înclinat, şi „lom“, urma lă­sată pe zăpadă de un lucru tras sau împins, a apărut ca întrecere prin 1767 la Oslo (Cristiania) ca o varian­tă, un „joc de coborîre" printre tufişuri, pomi şi stînci, pentru cei curajoşi. Telemarkul, ca procedeu teh­nic de ocolire, părea să fie ideal, aspiraţie supremă pentru vremea aceea, dar fu­­nicularele, telefericele, pante­le abrupte din Alpi şi mai ales exerciţiile făcute de Zdarski la Lilienfeld au pus bazele unei tehnici noi — alpine — al cărui sîmbure empiric provenea tot din nord — de la săritori — vi­rajul executat cu schiurile paralele — prima „cristianie" şi care au permis în 1905, şi de atunci în continuare, organizarea primei curse de slalom, c­u­porţi din fa­nioane. Multă vreme tehnica a fost confuză, fără metodă, fără să devină apanajul unei şcoli, pînă cînd un austriac — Hannes Schneider — din St. Anton, a definit-o minu­ţios. A fost o epocă înflori­toare (1930) a metodei din Arlberg, a faimosului „stem­­bogen“ stilizat şi cizelat în forma cunoscută mai tîrziu „stemeristianie“. Austria în­locuise şi eliminase Norve­gia în domeniul tehnicii, creaţiei, al organizării comer­ciale a şcolilor de schi (mo­dele ale genului) care se răspîndesc cu repeziciune la Sestriere (şcoala lui Noble — viraje paralele cu flexie­­extensie), la Megeve (şcoala lui Toni Dud­a — viraje cu rotaţie) sau la Seefeld unde Seeles poate fi conside­rat adevăratul promotor al tehnicii actuale relativ mai natural. Austriecii erau omnipo­tenţi în schi, omniprezenţi la concursuri şi pe podiumul învingătorilor, atotputernici în teorie, practică şi organi­zare, pînă cînd a apărut un mare campion francez, Emile Allais — care, prin perfor­manţe, a devenit celebru, iar prin cartea sa, scrisă în colaborare cu un rafinat teh­nician, Paul Gigurux, a pus bazele primei „metode fran­ceze“ a rotaţiei şi avîntării. Franţa schiului trecuse exa­menul maturităţii sale şi de atunci schiorii săi pe pîr­tie, tehnicienii şi metoda elaborată înfruntă, cu succes, cealaltă concepţie teoretică, cea austriacă. Victoriile au alternat cînd de o parte cînd de alta, iar tehnica s-a dezvoltat prodi­gios. Iată ce spune Emile Allais în prefaţa cărţii lui Joubert Şi Vuarnet „Ski 1957“ : „Generaţia campioni­lor de după război a elabo­rat puţin cite puţin şi a perfecţionat o tehnică nouă. Această tehnică, ajunsă acum la maturitate, nu este cea a unui singur campion, a unei singure ţări, ci roadele mun­cii, ale experienţelor, ale în­cercărilor unei elite inter­naţionale de concurenţi, prin­tre care H. Preiller, O. Schneider, Stein Eriksen, Cristian Pravda şi alţii"... Pentru a completa tabloul şi a ne apropia de actuali­tate ar trebui să adăugăm pe Vuarnet, Sailor, Perillat, Spiess. Slalomul de concurs s-a desfăşurat, la început, într-o NU ESTE EXCLUS MAI BUN CA LA BUCUREŞTI... Astăzi, echipele reprezentative de scrimă ale României susţin — în deplasare — prim­ul colocviu internaţional. Parteneri — forma­ţiile Republicii Federale a Ger­maniei. Înainte de plecare, l-am rugat pe ing. ANDREI ALTMAN, vice­preşedinte al F.R.S. şi conducă­torul delegaţiei sportivilor noş­tri, să ne facă o succintă prezen­tare in legătură cu perspectivele oferite de această cvadruplă între­cere. „Din capul locului, aş dori să subliniez că, aflîndu-se la înce­putul pregătirilor , practic, pri­mele asalturi de antrenament au fost efectuate după 10 ianuarie , scrimerii din loturile noastre nu pot viza o performanţă deosebi­tă. De altfel, noi am comunicat federaţiei de resort a R.F.G. a­ceastă situaţie, arătînd că am pre­fera o altă dată, în aprilie sau chiar spre mijlocul anului. Ni s-a argumentat că scrimerii vest­­germani au un calendar extrem de încărcat în lunile care urmea­ză, astfel că pînă la urmă a tre­buit să acceptăm data de 1 fe­ti­nar­e. Sigur, meciurile cu echipele R.F.G. nu au decit un caracter amical. Tocmai de aceea, ne-am gîndit să nu deplasăm garniturile­­standard, ci să le întinerim, să pierim şi unor trăgători de pers­pectivă posibilitatea de a-şi va­lorifica talentul şi cunoştinţele. Şi, totuşi, in ciuda faptului că loturile sunt mult schimbate, nu este exclus sa se obţină rezultate mai bune ca la Bucureşti, anul trecut, în august. Atunci, doar un accident al floretistelor noas­tre a oferit scrimerilor vest-ger­­mani un nesperat 3—1. Acum este foarte posibil un 2—2 : victorii la floretă și înfringeri la spadă și sabie, să sperăm la scoruri cit mai strînse. Repet însă, pentru actuala e­­tapă de pregătire, rezultatul in­teresează mai puţin“. 'B­p 'm tu !- Cluj că nu au respectat regu­lamentul în ceea ce priveşte ter­menul de definitivare, fapt care a dus la serioase dificultăţi or­ganizatorice şi, implicit, la di­minuarea spectacolului sportiv. 4. In ceea ce priveşte nive­lul performanţelor, se remarcă — faţă de anul 1968 — un re­­gres la 9 din cele 11 probe. Este îngrijorător faptul că perfor­merii ediţiei anterioare au ob­ţinut acum rezultate mai slabe (Creţu Elvira — S.S.A. Bucu­reşti, Lucia Jinga — Sc. sp. Ploieşti). 5. Deşi au fost stabilite ba­remuri de participare, comu­nicate încă în luna decembrie, comportarea în concurs a unor atleţi de la C.S.M- Reşiţa, Şc. sp. Constanţa, C.S. Piteşti, Şc. sp. Oradea, Lic. nr. 1 Tr. Seve­rin şi altele, denotă ori o înde­plinire formală a acestor ha­remuri, ori un slab control al comisiei judeţene asupra auten­ticităţii rezultatelor obţinute in competiţiile de nivel judeţean. Biroul F.R. Atletism îşi ex­primă convingerea că, în pofida unor greutăţi obiective în acti­­vitatea unor secţii, se vor lua măsurile care se impun pentru a se urgenta procesul de creş­tere cantitativă şi mai ales ca­litativă a juniorilor, că atît co­misiile judeţene de atletism, consiliile judeţene de educaţie fizică şi sport, cît şi antrenorii şi profesorii de educaţie fizică vor analiza cu toată răsp­­nde­­rea activitatea atletică ?­ vor asigura premisele necesare pen­tru obţinerea saltului valoric aş­teptat. singură coborîre (manşă) în care se stabilea un timp standard şi toţi concurenţii care îl realizau erau decla­raţi cîştigători. Mai tîrziu, odată cu co­dificarea regulamentară in­tervenită în 1922, slalomul a devenit o cursă de coborîre cu un traseu obligatoriu ja­lonat de porţi cu o mărime minimă de 3,50 m, disputată în două manşe în care fie­care avea 50—70 porţi, 300—500 m lungime şi 180— 220 m diferenţă de nivel. Cîştigătorul este desemnat de timpul cel mai scurt rea­lizat prin adiţionarea celor două manşe. Este deci o probă contratimp, indivi­duală, în care concurenţii nu pot merge conştient prudent, deoarece astfel nu se vor clasa pe un loc bun. Schiorul nu merge cu adversarul ală­turi, nu are puncte de reper, ca înotătorii sau alergătorii fondişti pe stadion, şi de aceea el înfruntă mereu pe­ricolul fie de a merge prea încet , şi atunci rar se cla­sează onorabil — fie de a „forţa“ rezultatul goniodl şi atunci... poate să cadă. Iată de ce slalomul este atît de spectaculos şi atît de plin de neprevăzut. Noutăţi regulamentare ii fac şi mai atractiv. Din 1915, cu ocazia congresului F.I S. de la Mamaia, a fost recu­noscut şi experimentat sla­lomul marcat cu un singur fanion, căruia îi corespunde un viraj, dar mai ales sla­lomul paralel. In această probă, deosebit de spectacu­loasă, și practicată îndeosebi în matchurile bilaterale pe echipe, se marchează două slalomuri în paralel, identice, în care pornesc simultan doi concurenţi şi cine ajunge primul este cîştigător, elimi­nîndu-şi adversarul din con­curs. Schiul evoluează, se dife­renţiază în probe specifice păstrînd ca numitor comun numai zăpada şi — poate — tehnica, o tehnică de com­petiţie — funcţională — care urmăreşte cîştigul de timp şi securitatea personală. Şi dacă altă dată au existat schiori — campioni în toate probele schiului, astăzi acest lucru este din ce în ce mai puţin posibil. Concurenţii au păşit pe calea unei „specia­lizări stricte“ mai profesio­nale, mai apropiată posibi­lităţilor personale. In acest context vom aprecia — poa­te — mai just uluitoarele performanţe ale lui J. C. Killy, extraordinara sa popu­laritate, şi vom înţelege că în curînd, slalomul, ca şi coborirea, îşi va avea „aşii“ săi. Mihai BTRA Pepi Stiegler, campion olimpic In 1964, la Innsbruck, considerat drept unul dintre cei mai buni slalomiști ai lumii în ultimele decenii. Nr. S 12 (5876) EXEMPLUL BO­BERILOR Dintre evenimentele acestui debut de an internaţional, angrenînd participarea reprezentanţilor noştri, cel mai demn de atenţie mi se pare a fi dublul campionat euro­pean de bob de la Cervinia. O dată mai mult, Panţuru şi colegii săi au confirmat revenirea culorilor româneşti in primele rinduri ale ierarhiei, cu veleităţi legitime , su­­premaţie. O dată mai mult, comentatorii avizaţi de pretu­­tinde­ni relevă clasa „vijelioşilor români“ şi răsfoiesc co­lecţiile îngălbenite ale ziarelor de specialitate, pentru a evoca numele u­nor compatrioţi celebri: Papană, Hubert, Irim, Dumitrescu... Paradoxal, dar incontestabil, se poate vorbi astăzi, pe bună dreptate, despre o tradiţie a holeri­lor din Carpaţi în această disciplină a curajului absolut. Paradoxul constă în disproporţia dintre nivelul perfor­manţelor (medalii olimpice, titluri de campioni europeni şi mondiali) — pe de o parte — şi înzestrarea tehnică, bazele de concurs, competiţiile interne de mare anvergură — pe de altă parte. La noi acasă, zborul pe serpentinele de gheaţă a fost şi a rămas pină mai ieri un fel de rudă sărată. Cenuşăreasa sporturilor de sezon — practicat şi susţinut d­e fervo­are de cîţiva entuziaşti incurabili. Cam­pionate naţionale se organizau sporadic — un an da, trei api ha —, pirtiile se reduceau, de obicei la una singură, cit despre întreceri cu participare internaţională, nici nu putea fi vorba, în condiţiile menţionate. In pofida tuturor vicisitudinilor, bobul nu numai că a dăinuit — acolo, în leagăn»! să»­iyprnât, între Caraiman Şi Postăvaru dar, intr-un singur deceniu de relativă impulsionare, şi-a p­re­­cis tregt poziţiile fruntaşe pe plan­ mondial, făcînd să se vorbească din nou, la superlativ, despre „miracolul româ­nesc“. Oricit de zgârciţi am fi — din precauţie — cu lau­dele fără rezerve, trebuie să recunoaştem că nici un ad­jectiv şi nici o exclamaţie admirativă nu sunt nelalocul lor, în contextul faptelor la care ne referim. Pentru că atunci cînd performeri din zone a­pi pe prin excelenţă Elveţia, Austria, Germania, Scandinavia — înclină stea­gul, fără drept de apel, în faţa celor­­—3 echipaje trico­lore, cînd recordurile pârtiilor clasice sunt spulberate sis­tematic de aceleaşi formaţii cvasi-anonime, pină ieri-alal­tăieri — trebuie să convenim că avem de-a face, intr-a­devăr, cu o situaţie — mai precis, cu o mină de sportivi de excepţie. Exemplul entusiasmant al boberilor constituie, cred, ce­a mai convingătoare pledoarie pentru elementul decisiv in oricare ramură sportivă, elementul acela rarisim, mai pre­ţios decit toate teoriile tactice — care se cheamă, simplu — suflet!­ ­ Din DEŞLIU VALUL DE CĂLDURĂ ATACĂ PÎRTIA DE BOB SINAIA, 31 (prin te­lefon de la trimisul nos­tru).­­ De vineri, ba­rometrele şi termome­trele sînt cercetate cu mare atenţie şi îngrijo­rare de către boberi şi organizatorii întreceri­­lor programate în aceste zile pe pîrtia din loca­litate. Iintr-adevăr, valul de căldură şi, mai ales, soapele au dat şi conti­nuă să dea emoţii, întru­­cît deteriorează pe­ a­­locuri jgheabul de ghea­ţă. La virajul Mihail şi la virajul 10 s-au ivit spărturi, iar pe unele porţiuni în linie dreaptă s-au format „trambu­line“, îngrijorare nu în­seamnă însă şi pesi­mism. Dimpotrivă, cei ce vor participa la dis­pute sunt convinşi că în­, trecerile programate vor avea totuşi loc, fie chiar şi cu scurte amânări. Deocamdată, s-au dis­putat, vineri, două man­şe de antrenament, în cursul cărora s-a vădit îmbunătăţirea tehnicii conducerii bobului, în special la piloţii mai ti­neri. Timpurile înregis­trate nu au prea mare însemnătate, în schimb In acest sezon vor fi reluate concursurile repu­blicane de săniuţe. In fotografie, imagine de la o competitie desfăşurată in anii trecuţi pe pîrtia de la Sinaia. Foto: V. ZBARCEA e semnificativ faptul că în ultima coborîre vete­ranul Constantin Dra­­gomir l-a avut drept frî­­nar pe fiul­­său Mihai. Amintindu-ne de zicala cu așchia care nu sare departe de trupehi, spe­ram da ea să sa adeve­rească și în cazul fami­liei Dragomir, iar nu peste multă vreme să-l vedem pe Mihai Dra­gomir pe „trusa“ tată­lui său. Sîmbătă este zi de o­­dihnă, de fapt de pu­nere la punct a bobu­rilor, iar duminică, se speră cel puţin, „Cupa României“ de-a lungul a două manşe. D. STANCULESCU

Next