Sportul, februarie 1969 (Anul 25, nr. 442-469)
1969-02-01 / nr. 442
Pag. a 5-a PREZENT 31 VIITOR IN DEZVOLTAREA BAZEI SPORTIVE ARADENE F.R.A. TRAGE SEMNALUL DE ALARMA! (Urmare din pag. 1) ne continuăm imaginarul raid, poposind la Ineu, Lipova, Pecica, Sinmartin, Satul Nou, Olari, Sîmbăteni, Semlac, Sîntana, Simand, Siria etc. unde găsim numeroase terenuri simple de volei, handbal sau fotbal, amenajări pentru atletism, toate îmbogăţind zestrea locală. In general, am urmărit ca fiecare comună să dispună de un minimum de bază materială destinată sportului. — Cum se îngrijesc organele locale de păstrarea acestui patrimoniu şi, în special, consiliile populare ? — După reorganizarea teritorial-administrativă a ţârii, s-a purces la o inventariere generală a bazelor sportive aflate pe întinsul judeţului, cu menţionarea celor care răspund de administrarea lor. Paralel, pentru a preîntîmpina unele ingerinţe, Comitetul executiv al Consiliului popular judeţean provizoriu a elaborat decizia 616 din 19.XI.1968 care interzice dezafectarea bazelor sportive, indicind — totodată — ca în cazuri deosebite, amenajările desfiinţate să fie înlocuite prin alte dotări similare de către beneficiarii terenurilor respective. — Ce se proiectează pentru dotarea judeţului Arad cu noi obiective sportive ? — In acest sens a fost întocmit un plan. Ne vom strădui să-l respectăm întocmai şi, în funcţie de posibilităţile materiale viitoare, chiar să-l îmbunătăţim avînd în vedere că el este încă minimal raportat la cerinţele actuale. înainte de a oferi cîteva detalii, ţin să precizez că a fost instituit un colectiv, format din factori de răspundere, reprezentînd Consiliile judeţean E.F.S., sindical, al pionierilor, Comitetului judeţean al U.T.C., Inspectoratul de învăţămînt, Institutul de proiectări şi, bineînţeles, Consiliul popular judeţean Arad. Aceasta în scopul unei planificări cît mai judicioase a amenajărilor în perspectivă. Dintre toate, cele mai importante sunt: terminarea construirii tribunelor de la stadionul C.F.R.-Vagonual — al doilea după stadionul U.T.A. — a cărui capacitate a crescut la peste 15 000 locuri, acoperirea bazinului de înot, mutarea ştrandului pe malul drept al Mureşului şi extinderea lui, crearea unui complex cultural-sportiv al „cravatelor roşii”, în Pădurice lîngă bazin — cu terenuri de baschet, volei, handbal şi porticuri de gimnastică — realizarea în microraioanele ridicate în ultimii ani — cum ar fi Podgoria, Lacului şi Războieni — a unor terenuri de joacă şi sport pentru copii, îmbunătăţiri şi dotări corespunzătoare la poligonul de tir. Cît priveşte viitoarele amenajări din afara municipiului, menţionez două săli de sport Pe lîngă licee, piste de atletism ca aceea de la Lipova. 15 terenuri de baschet, cîte 20 de handbal şi volei, multe dintre ele bituminizate. — Ce va fi oferit, în plus, iubitorilor de drumeţie ? — Şi turismul va înregistra un progres în judeţul nostru al cărui peisaj variat şi atrăgător nu mai are, cred, nevoie de recomandare. Vom valorifica cu mai multă perseverenţă condiţiile naturale oferite de apa Mureşului, prin dezvoltarea canotajului popular, eventual a turismului nautic şi extinderea zonei de agrement. Nu vor fi neglijate cîteva repere turistice cunoscute datorită cadrului natural reconfortant ca pădurea Ceala. Trei insule etc. Va fi sporit şi numărul campingurilor. Astfel, ne-am propus amenajări la marginea oraşului Arad, în pădurea de lîngă Vinga, la Valea Frumoasă. Suntem preocupaţi de ameliorarea condiţiilor existente la cabanele Debelagora, Ghioroc, Căsoaia şi altele. In fine, vor fi investiţi 800 000 lei pentru staţiunea Moneasa, în scopul unor ample lucrări. Acestea ar fi principalele obiective pe care ni le-am propus să le susţinem în ceea ce priveşte lărgirea bazei materiale sportive. După cum se poate vedea, tov. Pascu Zîmbran ne-a prezentat o suită de însemnate realizări şi interesante proiecte susţinute de C.N.F.S., M.I., organele sindicale şi ale U.T.C. Sîntem convinşi că harnicii gospodari pe care-i cunoaştem vor da viaţă şi acestor proiecte, oferind astfel condiţii optime de recreare şi, în acelaşi timp, un mai larg cîmp de afirmare sportivilor arădeni. Analizînd concursul republican de sală al juniorilor mici, biroul federal apreciază pozitiv interesul manifestat de o serie de secţii, antrenori şi atleţi pentru a obţine performanţe cît mai valoroase. Totuşi, în ansamblul său, concursul a avut un nivel nesatisfăcător, el marcînd un regres faţă de ediţia din anul 1968. In legătură cu aceasta biroul federal atrage atenţia asupra următoarelor: 1. La concurs au luat parte sportivi din numai 17 judeţe, fapt care denotă slabul interes pentru atletism, manifestat la Bacău, Galaţi, Dolj, Arad, Hunedoara, Maramureş, Satu Mare, Buzău şi în alte judeţe, deşi condiţiile bune existente permiteau dezvoltarea acestei activităţi. Biroul F.R.A. recomandă comisiilor judeţene de atletism şi conducerilor secţiilor să analizeze foarte serios această problemă şi mai ales să ia măsurile ce se impun. Necorespunzător s-au prezentat şi judeţele Ilfov (un participant), Covasna (1), Mehedinţi (3), Neamţ (3), Brăila (3). 2. Din punct de vedere tehnic s-a remarcat faptul că mai sînt încă folosite procedee vechi la săritura în înălţime, că nu au fost însuşite elementele de bază la săritura în lungime şi aruncarea greutăţii. De asemenea, s-a constatat că nivelul calităţilor fizice a fost deficitar la majoritatea atleţilor. 3. Necunoaşterea regulamentului a dus la descalificarea atleţilor care nu s-au prezentat cu cite 2 numere de concurs. în privinţa înscrierii, Biroul F.R.A. atrage atenţia secţiilor de la S.S.A., Cutezătorii, C.S.S. şi Viitorul Bucureşti, Liceul 1 Tr. Severin, Şc. sp. Reşiţa, Şc. sp. Roman, Lic. 2 Braşov, C.S.M. 0Me mergem AZI ATLETISM. Sala din parcul „23 August“, de la ora 16: Campionatul republican al juniorilor mari (de la ora 14 — prăjina). MNIIE ATLETISM. Sala din parcul „23 August", de la ora 9,30: Campionatul republican al juniorilor mari. VOLEI. Sala Dinamo, de la ora 8: Liceul M. Basarab — Liceul 3 Tîrgovişte (f), Dinamo — Liceul Căeşti (f), Dinamo — Liceul 1 Galaţi (m) ; sala Progresul, de la ora 8: Viitorul — Clubul sportiv şcolar (m), Sănătatea — Steaua (m), Progresul — Şc. sp. 1 (m). Şc. sp. 3 — Rapid (m) ; sala Constructorul, de la ora 8,30 : Şc. sp. 1 — Şc. sp. 3 (f), Cutezătorii — Rapid (f), Constructorul — Şc. sp. 2 (f), C.P.B. — Viitorul (f) — meciuri în cadrul diviziei naţionale şcolare şi de juniori. BASCHET. Sala Giuleşti, de la ora 9: Rapid — Universitatea Cluj (m) ; sala Floreasca, de la ora 10,30: Dinamo — Politehnica Galaţi (m); Politehnica București — I.C.H.F. (m). Sever Muresanu şi Eleonora Dumitrescu învingători in primul concurs al anului A luat sfîrşit primul concurs de tenis pe teren acoperit din acest sezon, desfăşurat în sala Steaua din Capitală. întrecerile, la care au fost prezenţi cîţiva dintre cei mai buni jucători bucureşteni, au fost viu disputate. La masculin, victoria a revenit lui Sever Mureşan (Progresul), care în finală a dispus cu 6—0, 5—7, 7—5 de Ion Sântei (Construcţii). In semifinale, Mureşan eliminase pe Popovici (Steaua), iar Sântei pe Sotiriu (Construcţii). Turneul feminin s-a încheiat cu victoria Eleonorei Dumitrescu (Steaua) învingătoare cu 6—2, 2—6, 6—3 în faţa Ecaterinei Horşa (Progresul). Cîştigătoarea se calificase în finală după o victorie cu 6—4, 6—4 în faţa Marianei Ciogolea. • Comisia de tenis de cîmp a municipiului Bucureşti organizează în perioada februarie-martie un curs de arbitri, înscrierile se fac în ziua de 3 februarie, ora 18, la cabana Centrului de antrenament nr. 2. LA SEMICERC... CUPA DE IARNĂ Handbalul reintră în actualitate din această duminică. „Cupa de iarnă" pentru juniori, organizată de clubul Tînărul dinamovist în colaborare cu C.M.E.F.S., reunește la start opt echipe de valori sensibil egale : Steaua, Școala sportivă nr. 2. Rapid, Tînărul dinamovist I, Şcoala sportivă nr. 3, Şcoala sportivă nr. 1, Şcoala sportivă Ploieşti şi Tînărul dinamovist II. întrecerile, care se anunţă deosebit de pasionante, se vor desfăşura sistem turneu, cu începere de la orele 15, în sala Dinamo. UNIVERSITATEA TIMISOARA IN R.D., Campioana ţării noastre la handbal feminin, Universitatea Timişoara, va participa, între 5 şi 9 februarie, la turneul internaţional dotat cu „Cupa oraşului Leipzig“. La acest turneu vor participa echipele Emper Rostock, S. K. Magdeburg şi S.K. Leipzig din R.D.G., precum şi echipele Academiciei Zwiazeck Sportowy Wroclaw, Ferencváros Budapesta, Şcoala Superioară de Educaţie Fizică din Sofia şi Trud Moscova. Turneul se va desfăşura în două grupe a cite 4 echipe, iar ciştigătoarele îşi vor disputa locurile I— II, respectiv, III—IV. In acest scop, echipa „U“ Timişoara, antrenată de C. Lache, se pregăteşte cu conştiinciozitate pentru a face faţă cu succes la această importantă competiţie. (F. Arcan — coresp. principal) „CUPA ZIARULUI STEAUA ROŞIE" Din iniţiativa ziarului „Steaua Roşie" din Tg. Mureş, s-a organizat, In colaborare cu Comisia judeţeană de handbal, prima ediţie a competiţiei de handbal dotată cu „Cupa Steaua Roşie“. La întreceri participă 16 echipe din judeţ, de seniori, senioare, juniori şi junioare. Iată cîteva rezultate înregistrate în prima etapă : seniori: A.S.A. Tg. Mureş — Medicina Tg. Mureş 18—18 (6—7) ; A.S.A. Tg. Mureş — Şc. sp. Tg. Mureş 22—21 (10—10) ; senioare: Mureşul Tg. Mureş — Voinţa Sighişoara 16—8 (7—2) ; Voinţa Sighişoara — Liceul Bolyai Tg. Mureş 10—9 (5—4); juniori: Şc. sp. nr. 2 — Şc. sp. nr. 3 14—11 (6—4) ; Liceul Bolyai II — Şc. sp. nr. 3 11—20 (6—12); junioare: Şc. sp. nr. 2 Tg. Mureş — Voinţa Sighişoara 9—7 (3—3) Mureşul II — Liceul Bolyai XI 11—3 (5—1). (Ioan Păuş — corespondent principal). SLALOMUL „Dacă coborirea liberă este o chestiune de stomac — scria Arnold Lynn in cartea sa „Schiul alpin“ — referindu-se la curajul şi mai ales la senzaţiile resimţite de schior la viteza mare — slalomul este o chestiune de cap“. Este o întrecere a virajelor precipitate, o probă a antrenamentului, preciziei, indeminării şi coordonării mişcărilor, in care orice viraj este condiţionat de cel precedent şi condiţionează pe cel următor, în funcţie de o curbă ideală pe care o urmăresc schiorii, cu obsesia păstrării vitezei maxime. Slalomul este proba tehnicii şi de aceea istoria sa este intens legată de istoria tehnicii schiului alpin, de şcolile de schi şi metodele de schi în special norvegiană, austriacă şi franceză. Slalomul — cuvînt de origină norvegiană compus din „slad“, care înseamnă puţin înclinat, şi „lom“, urma lăsată pe zăpadă de un lucru tras sau împins, a apărut ca întrecere prin 1767 la Oslo (Cristiania) ca o variantă, un „joc de coborîre" printre tufişuri, pomi şi stînci, pentru cei curajoşi. Telemarkul, ca procedeu tehnic de ocolire, părea să fie ideal, aspiraţie supremă pentru vremea aceea, dar funicularele, telefericele, pantele abrupte din Alpi şi mai ales exerciţiile făcute de Zdarski la Lilienfeld au pus bazele unei tehnici noi — alpine — al cărui sîmbure empiric provenea tot din nord — de la săritori — virajul executat cu schiurile paralele — prima „cristianie" şi care au permis în 1905, şi de atunci în continuare, organizarea primei curse de slalom, cuporţi din fanioane. Multă vreme tehnica a fost confuză, fără metodă, fără să devină apanajul unei şcoli, pînă cînd un austriac — Hannes Schneider — din St. Anton, a definit-o minuţios. A fost o epocă înfloritoare (1930) a metodei din Arlberg, a faimosului „stembogen“ stilizat şi cizelat în forma cunoscută mai tîrziu „stemeristianie“. Austria înlocuise şi eliminase Norvegia în domeniul tehnicii, creaţiei, al organizării comerciale a şcolilor de schi (modele ale genului) care se răspîndesc cu repeziciune la Sestriere (şcoala lui Noble — viraje paralele cu flexieextensie), la Megeve (şcoala lui Toni Duda — viraje cu rotaţie) sau la Seefeld unde Seeles poate fi considerat adevăratul promotor al tehnicii actuale relativ mai natural. Austriecii erau omnipotenţi în schi, omniprezenţi la concursuri şi pe podiumul învingătorilor, atotputernici în teorie, practică şi organizare, pînă cînd a apărut un mare campion francez, Emile Allais — care, prin performanţe, a devenit celebru, iar prin cartea sa, scrisă în colaborare cu un rafinat tehnician, Paul Gigurux, a pus bazele primei „metode franceze“ a rotaţiei şi avîntării. Franţa schiului trecuse examenul maturităţii sale şi de atunci schiorii săi pe pîrtie, tehnicienii şi metoda elaborată înfruntă, cu succes, cealaltă concepţie teoretică, cea austriacă. Victoriile au alternat cînd de o parte cînd de alta, iar tehnica s-a dezvoltat prodigios. Iată ce spune Emile Allais în prefaţa cărţii lui Joubert Şi Vuarnet „Ski 1957“ : „Generaţia campionilor de după război a elaborat puţin cite puţin şi a perfecţionat o tehnică nouă. Această tehnică, ajunsă acum la maturitate, nu este cea a unui singur campion, a unei singure ţări, ci roadele muncii, ale experienţelor, ale încercărilor unei elite internaţionale de concurenţi, printre care H. Preiller, O. Schneider, Stein Eriksen, Cristian Pravda şi alţii"... Pentru a completa tabloul şi a ne apropia de actualitate ar trebui să adăugăm pe Vuarnet, Sailor, Perillat, Spiess. Slalomul de concurs s-a desfăşurat, la început, într-o NU ESTE EXCLUS MAI BUN CA LA BUCUREŞTI... Astăzi, echipele reprezentative de scrimă ale României susţin — în deplasare — primul colocviu internaţional. Parteneri — formaţiile Republicii Federale a Germaniei. Înainte de plecare, l-am rugat pe ing. ANDREI ALTMAN, vicepreşedinte al F.R.S. şi conducătorul delegaţiei sportivilor noştri, să ne facă o succintă prezentare in legătură cu perspectivele oferite de această cvadruplă întrecere. „Din capul locului, aş dori să subliniez că, aflîndu-se la începutul pregătirilor , practic, primele asalturi de antrenament au fost efectuate după 10 ianuarie , scrimerii din loturile noastre nu pot viza o performanţă deosebită. De altfel, noi am comunicat federaţiei de resort a R.F.G. această situaţie, arătînd că am prefera o altă dată, în aprilie sau chiar spre mijlocul anului. Ni s-a argumentat că scrimerii vestgermani au un calendar extrem de încărcat în lunile care urmează, astfel că pînă la urmă a trebuit să acceptăm data de 1 fetinare. Sigur, meciurile cu echipele R.F.G. nu au decit un caracter amical. Tocmai de aceea, ne-am gîndit să nu deplasăm garniturilestandard, ci să le întinerim, să pierim şi unor trăgători de perspectivă posibilitatea de a-şi valorifica talentul şi cunoştinţele. Şi, totuşi, in ciuda faptului că loturile sunt mult schimbate, nu este exclus sa se obţină rezultate mai bune ca la Bucureşti, anul trecut, în august. Atunci, doar un accident al floretistelor noastre a oferit scrimerilor vest-germani un nesperat 3—1. Acum este foarte posibil un 2—2 : victorii la floretă și înfringeri la spadă și sabie, să sperăm la scoruri cit mai strînse. Repet însă, pentru actuala etapă de pregătire, rezultatul interesează mai puţin“. 'Bp 'm tu !- Cluj că nu au respectat regulamentul în ceea ce priveşte termenul de definitivare, fapt care a dus la serioase dificultăţi organizatorice şi, implicit, la diminuarea spectacolului sportiv. 4. In ceea ce priveşte nivelul performanţelor, se remarcă — faţă de anul 1968 — un regres la 9 din cele 11 probe. Este îngrijorător faptul că performerii ediţiei anterioare au obţinut acum rezultate mai slabe (Creţu Elvira — S.S.A. Bucureşti, Lucia Jinga — Sc. sp. Ploieşti). 5. Deşi au fost stabilite baremuri de participare, comunicate încă în luna decembrie, comportarea în concurs a unor atleţi de la C.S.M- Reşiţa, Şc. sp. Constanţa, C.S. Piteşti, Şc. sp. Oradea, Lic. nr. 1 Tr. Severin şi altele, denotă ori o îndeplinire formală a acestor haremuri, ori un slab control al comisiei judeţene asupra autenticităţii rezultatelor obţinute in competiţiile de nivel judeţean. Biroul F.R. Atletism îşi exprimă convingerea că, în pofida unor greutăţi obiective în activitatea unor secţii, se vor lua măsurile care se impun pentru a se urgenta procesul de creştere cantitativă şi mai ales calitativă a juniorilor, că atît comisiile judeţene de atletism, consiliile judeţene de educaţie fizică şi sport, cît şi antrenorii şi profesorii de educaţie fizică vor analiza cu toată răspnderea activitatea atletică ? vor asigura premisele necesare pentru obţinerea saltului valoric aşteptat. singură coborîre (manşă) în care se stabilea un timp standard şi toţi concurenţii care îl realizau erau declaraţi cîştigători. Mai tîrziu, odată cu codificarea regulamentară intervenită în 1922, slalomul a devenit o cursă de coborîre cu un traseu obligatoriu jalonat de porţi cu o mărime minimă de 3,50 m, disputată în două manşe în care fiecare avea 50—70 porţi, 300—500 m lungime şi 180— 220 m diferenţă de nivel. Cîştigătorul este desemnat de timpul cel mai scurt realizat prin adiţionarea celor două manşe. Este deci o probă contratimp, individuală, în care concurenţii nu pot merge conştient prudent, deoarece astfel nu se vor clasa pe un loc bun. Schiorul nu merge cu adversarul alături, nu are puncte de reper, ca înotătorii sau alergătorii fondişti pe stadion, şi de aceea el înfruntă mereu pericolul fie de a merge prea încet , şi atunci rar se clasează onorabil — fie de a „forţa“ rezultatul goniodl şi atunci... poate să cadă. Iată de ce slalomul este atît de spectaculos şi atît de plin de neprevăzut. Noutăţi regulamentare ii fac şi mai atractiv. Din 1915, cu ocazia congresului F.I S. de la Mamaia, a fost recunoscut şi experimentat slalomul marcat cu un singur fanion, căruia îi corespunde un viraj, dar mai ales slalomul paralel. In această probă, deosebit de spectaculoasă, și practicată îndeosebi în matchurile bilaterale pe echipe, se marchează două slalomuri în paralel, identice, în care pornesc simultan doi concurenţi şi cine ajunge primul este cîştigător, eliminîndu-şi adversarul din concurs. Schiul evoluează, se diferenţiază în probe specifice păstrînd ca numitor comun numai zăpada şi — poate — tehnica, o tehnică de competiţie — funcţională — care urmăreşte cîştigul de timp şi securitatea personală. Şi dacă altă dată au existat schiori — campioni în toate probele schiului, astăzi acest lucru este din ce în ce mai puţin posibil. Concurenţii au păşit pe calea unei „specializări stricte“ mai profesionale, mai apropiată posibilităţilor personale. In acest context vom aprecia — poate — mai just uluitoarele performanţe ale lui J. C. Killy, extraordinara sa popularitate, şi vom înţelege că în curînd, slalomul, ca şi coborirea, îşi va avea „aşii“ săi. Mihai BTRA Pepi Stiegler, campion olimpic In 1964, la Innsbruck, considerat drept unul dintre cei mai buni slalomiști ai lumii în ultimele decenii. Nr. S 12 (5876) EXEMPLUL BOBERILOR Dintre evenimentele acestui debut de an internaţional, angrenînd participarea reprezentanţilor noştri, cel mai demn de atenţie mi se pare a fi dublul campionat european de bob de la Cervinia. O dată mai mult, Panţuru şi colegii săi au confirmat revenirea culorilor româneşti in primele rinduri ale ierarhiei, cu veleităţi legitime , supremaţie. O dată mai mult, comentatorii avizaţi de pretutindeni relevă clasa „vijelioşilor români“ şi răsfoiesc colecţiile îngălbenite ale ziarelor de specialitate, pentru a evoca numele unor compatrioţi celebri: Papană, Hubert, Irim, Dumitrescu... Paradoxal, dar incontestabil, se poate vorbi astăzi, pe bună dreptate, despre o tradiţie a holerilor din Carpaţi în această disciplină a curajului absolut. Paradoxul constă în disproporţia dintre nivelul performanţelor (medalii olimpice, titluri de campioni europeni şi mondiali) — pe de o parte — şi înzestrarea tehnică, bazele de concurs, competiţiile interne de mare anvergură — pe de altă parte. La noi acasă, zborul pe serpentinele de gheaţă a fost şi a rămas pină mai ieri un fel de rudă sărată. Cenuşăreasa sporturilor de sezon — practicat şi susţinut de fervoare de cîţiva entuziaşti incurabili. Campionate naţionale se organizau sporadic — un an da, trei api ha —, pirtiile se reduceau, de obicei la una singură, cit despre întreceri cu participare internaţională, nici nu putea fi vorba, în condiţiile menţionate. In pofida tuturor vicisitudinilor, bobul nu numai că a dăinuit — acolo, în leagăn»! să»iyprnât, între Caraiman Şi Postăvaru dar, intr-un singur deceniu de relativă impulsionare, şi-a precis tregt poziţiile fruntaşe pe plan mondial, făcînd să se vorbească din nou, la superlativ, despre „miracolul românesc“. Oricit de zgârciţi am fi — din precauţie — cu laudele fără rezerve, trebuie să recunoaştem că nici un adjectiv şi nici o exclamaţie admirativă nu sunt nelalocul lor, în contextul faptelor la care ne referim. Pentru că atunci cînd performeri din zone api pe prin excelenţă Elveţia, Austria, Germania, Scandinavia — înclină steagul, fără drept de apel, în faţa celor—3 echipaje tricolore, cînd recordurile pârtiilor clasice sunt spulberate sistematic de aceleaşi formaţii cvasi-anonime, pină ieri-alaltăieri — trebuie să convenim că avem de-a face, intr-adevăr, cu o situaţie — mai precis, cu o mină de sportivi de excepţie. Exemplul entusiasmant al boberilor constituie, cred, cea mai convingătoare pledoarie pentru elementul decisiv in oricare ramură sportivă, elementul acela rarisim, mai preţios decit toate teoriile tactice — care se cheamă, simplu — suflet! Din DEŞLIU VALUL DE CĂLDURĂ ATACĂ PÎRTIA DE BOB SINAIA, 31 (prin telefon de la trimisul nostru). De vineri, barometrele şi termometrele sînt cercetate cu mare atenţie şi îngrijorare de către boberi şi organizatorii întrecerilor programate în aceste zile pe pîrtia din localitate. Iintr-adevăr, valul de căldură şi, mai ales, soapele au dat şi continuă să dea emoţii, întrucît deteriorează pe alocuri jgheabul de gheaţă. La virajul Mihail şi la virajul 10 s-au ivit spărturi, iar pe unele porţiuni în linie dreaptă s-au format „trambuline“, îngrijorare nu înseamnă însă şi pesimism. Dimpotrivă, cei ce vor participa la dispute sunt convinşi că în, trecerile programate vor avea totuşi loc, fie chiar şi cu scurte amânări. Deocamdată, s-au disputat, vineri, două manşe de antrenament, în cursul cărora s-a vădit îmbunătăţirea tehnicii conducerii bobului, în special la piloţii mai tineri. Timpurile înregistrate nu au prea mare însemnătate, în schimb In acest sezon vor fi reluate concursurile republicane de săniuţe. In fotografie, imagine de la o competitie desfăşurată in anii trecuţi pe pîrtia de la Sinaia. Foto: V. ZBARCEA e semnificativ faptul că în ultima coborîre veteranul Constantin Dragomir l-a avut drept frînar pe fiulsău Mihai. Amintindu-ne de zicala cu așchia care nu sare departe de trupehi, speram da ea să sa adeverească și în cazul familiei Dragomir, iar nu peste multă vreme să-l vedem pe Mihai Dragomir pe „trusa“ tatălui său. Sîmbătă este zi de odihnă, de fapt de punere la punct a boburilor, iar duminică, se speră cel puţin, „Cupa României“ de-a lungul a două manşe. D. STANCULESCU