Sportul, octombrie 1972 (Anul 28, nr. 7192-7222)
1972-10-01 / nr. 7192
Pag. a 2-a ■ NOI PREMII PENTRU FILMUL SPORTIV ROMÂNESC Recent, la Kranj (Iugoslavia) s-a Încheiat cea de a IV-a ediţie a Festivalului internaţional al filmului de sport şi turism, organizat sub egida Comitetului de sport şi turism C.I.E.P.S. al UNESCO. In cadrul festivalului au fost prezentate peste 120 de filme, aparţinînd unor scenarişti şi regizori din aproape 30 de ţări , Anglia, Australia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, R.F. a Germaniei, Iugoslavia, Polonia, România, S U.A., R.S.S. şi altele. Pentru concursul propriu-zis, Juriul a reţinut doar 46 de filme, printre care şi cele realizate de cineaştii români — „Educaţia fizică şi sportul în România“, „Anul bărcilor de aur“ (scenariul i Marian Ciobanu, regia i Erwin Szekler), „Minivolei“, „De la 3 la 5 ani“ (scenariul i Cornelia Ghibu, regia i Eugenia Guţu) şi „Asaltul“ (scenariul şi regia i G. Naru). De menţionat, că printre concurenţi s-au aflat şi cîţiva cineaşti de reputaţie internaţională, printre care R. Polanski şi Lelouch, ale căror filme au întrunit, în final, aprecierile juriului, numărîndu-se printre cele premiate. Dintre filmele româneşti, două s-au numărat printre laureate. Este vorba de „Minivolei“ şi „De la 3 la 5 ani“, realizări onorate, de altfel, cu premii şi la alte festivaluri internaţionale. Trebuie să precizăm, de asemenea, că ele s-au bucurat de o bună primire nu numai din partea juriului, pentru calităţile artistice, ci şi din partea specialiştilor, avînd în vedere faptul că cele două filme tratează problemele educaţiei fizice şi sportului la copii. Vom adăuga, în încheiere — subliniind, totodată, faptul că sportul oferă un larg cîmp de investigare sub diferite aspecte — că doar cineaşti din 8 ţări au avut privilegiul să se numere printre laureaţi: Australia, Anglia, Franţa, R.F. a Germaniei, Iugoslavia, Ungaria, U.R.S.S. şi România. Acest frumos succes este o confirmare a faptului că dispunem de mari posibilităţi în acest domeniu (care nu este numai pur artistic), ceea ce ne determină să sperăm că vom putea nota în viitor noi performanțe ale filmului sportiv românesc. După recordul mondial al Argentinei Menis (67,32 m) Borna de 67 m . — De cind sint,nu mi-am sucit atit gitul. Desen de AL. CLENCIU PRIETENII NOŞTRI - CIINII Organizatorii meciului de rugby, disputat la Cardiff intre selecţionata Ţării Galilor şi Franţa, au avut mari greutăţi cu serviciul de ordine, datorită numărului foarte mare de spectatori rămaşi afară. Nemaiputindu-se face faţă presiunii exercitate de mulţime, au fost mobilizaţi toţi clinii poliţişti pentru a preveni invazia. S-a putut constata însă un lucru ciudat: în timp ce majoritatea patrupedelor Îşi păstrau cu rigurozitate sectoarele, au existat şi cîini mai indulgenţi sau care s-au lăsat pur şi simplu mituiţi cu chiftele spre a închide ochii atunci cind unii spectatori fără bilete se furişau în stadion. Pină la urmă toată lumea a fost mulţumită, deşi prestigiul clinilor poliţişti din Cardiff a ieşit cam mototolit. PICATURI... • Insultînd arbitrul pentru anularea unui gol marcat cu cîteva secunde înainte, se obține un alt gol! In echipă. •Scriam in cronica de ieri că Jucătorul X a evoluat foarte bine după pauză. A fost o eroare. Făcuse schimb de tricouri cu un coechipier“. • Cu gindul la „stele“, a arbitrat cu capul în nori. Dumitru NEGREA AUREL MICLEA, ARAD. O urare pentru Ion Ţiriac şi Ilie Năstase, legată de apropiata finala a Cupei Davis : Dragă Ioane şi fie, Ori 5—0, ori 3—2. CU o fi, atit să fie. Dar să fie pentru noi ! IOAN MARGINEANU, comuna aVRIG. „Un executant al unei lovituri de la poartă, nu reuşeşte să scoată ningea din careu. Balonul este întercepat de un coechipier, care o trimite, Insă, lin greşeală, la un adversar. Acesta trage şi înscrie". Păcat de deranj ! La executarea unei lovituri de la poartă, mintea nu este în joc decit atunci cind a depăşit careul de 16 metri. Ea nu putea fi atinsă, in situaţia descrisa, de un coechipier şi, bineînţeles, nici de un adversar. In atari condiţiuni, lovitura te repetă. GHEORGHE GAICEAN, ARAD. Ne f«rebaţi dacă şahna este un sport ! Aceeaşi întrebare i-a fost pusă lui Lasker, care a deţinut timp de 27 de ani — cea mai lungă. . domnie — titlul de campion mondial de şah. — Nu este un sport ! a răspuns el. — Atunci, probabil că socotiţi o artă , a continuat întrebarea. — Nu este nici o artă ! a spus Lasker. — Atunci, ce este ? — Şahul este o luptă ! a explicat Lasker. Vă dăm şi noi acelaşi răspuns adăugind că, fiind o luptă, şahul are contingenţe cu sportul şi poate fi primit, deci, in marea familie a acestuia. Este un sport al minţii, dar şi al tenacităţii. ALEXANDRU DEAK. TÎRNAVENI. In momentul de faţă, hocheiul pe iarbă se mai practică ici-colo, in ţara noastră. Cu ani în urmă, însă, se disputa şi un campionat naţional la această disciplină. Mai mult, nu ştiu nici eu ! UN CITITOR DIN TG. MUREŞ. Am parcurs cu interes tabloul alcătuit de dv. în care clasamentul medaliilor şi al punctelor la J.O. de la München este alcătuit ţinînd seama de numărul locuitorilor ţârilor respective. Potrivit acestui clasament, sportivii din R. D. Germană se află pe primul loc, la medalii şi la puncte, în timp ce S.U.A. s-ar afla pe locul 18 în clasamentul pe medalii şi pe locul 19 în clasamentul pe puncte. Notăm faptul că România ar ocupa locurile 12 şi, respectiv, 11. Intr-un asemenea clasament. Dar, de ce n-aţi semnat scrisoarea ? Eforturile dv. de a alcătui aceste clasamente meritau să fie cunoscute. RADU BLAJ, COMUNA PODOLENI- „Nu este aşa că Dinamo şi Rapid au susţinut, odată, o finală a Cupei Campionilor Europeni la volei, la Bucureşti? Soţia şi nepotul meu spun că aşa ceva n-a existat niciodată". Nici nu mă miră că nu vă dau crezare, după ce i-au văzut pe voleibaliştii noştri cum au jucat la J.O. ! Dar, dv. aveţi dreptate. Şi încă n-aţi spus adevărul întreg : doi ani la rînd, in 1966 şi 1967, Dinamo şi Rapid şi-au disputat, la Bucureşti, finala Cupei Campionilor Europeni la volei. Tempi passati.. . AUREL DREGHINAŞ, COMUNA BRATCA. Potoliţi-vă, cu pariurile, dacă nu vreţi să ajungeţi la sapă de lemn ! Am mai explicat : medaliile de aur de la J.O. nu sunt confecţionate din aur, ci doar suflate cu acest metal nobil. 2. „Sunt mai mult ca sigur că Ion Poştaşu şi Belphegor sunt una şi aceeaşi persoană". Da, de unde. Bine că nu face această confuzie şi casierul nostru, ci ne plăteşte fiecăruia leafa separat. M.H.D., BUCUREŞTI. Valeriei Bufanu îi puteţi scrie pe adresa Federaţiei române de atletism, strada Vasile Conta 16, sect. 1. Nu peste multă vreme veţi putea citi şi un material, in coloanele paginii noastre de „Magazin“ privind viaţa, cariera şi preocupările atletei dv. favorite. C. ALEXANDRU, BUCUREŞTI. Un catren pentru „Tamango“, care ţinind prea mult mingea, a facilitat egalarea, finlandezilor : Rică — as In boroboaţe, La Helsinki — a fost un rol , Adormind cu mingea-n braţe, S-a trezit cu ea un gol ! ilustraţii : N. CLAUDIU ÎN 4 RÎNDURI Argentina Menis : 67,32 m la aruncarea discului ! Minunată performanţă : Menis , nou record mortal ! Discul ei nu-i muzical. Totuşi are... rezonanţă ! Titu FILIPIDESCU Campionul mondial de şah, Bobby Fischer, a declarat că vrea să-şi păstreze titlul toată viaţa Campionul, aşadar, A ales . Titlul vrea să-l piardă doar, Prin... deces. Nelu QUINTUS — Ploieşti SPORTUL ÎN... TIMBRE POŞTALE Un loc tot mai important în cadrul emisiunilor poştale din lumea întreagă îl ocupă tematica sportivă. Un exemplu în acest sens îl oferă şi Ministerul Poştelor din R.D. Germană care în ultimii 12 ani a tipărit 1540 emisiuni poştale ; din acest impresionant total, 170 au fost dedicate evenimentelor sportive, cele mai multe fiind de inspirație olimpică. NELINIŞTITUL ŞI UMORUL După ce a fost vedeta unui scandal de mare răsunet, în urma căruia U.E.F.A. i-a interzis participarea la toate turneele cupelor europene, iată că clubul scoţian Glasgow Rangers este iarăşi înconjurat de trista faimă a huliganismului în sport. Fanaticii săi suporteri au luat-o din nou razna, exercitindu-şi furia distructivă asupra avutului căilor ferate britanice. Ei au devastat gara oraşului Edinburgh şi întreg inventarul trenului care leagă acest oraş de Glasgow. Nemulţumită de rezultatul obţinut de echipa lor în meciul cu formaţia Hibernians, pe terenul acesteia din Edinburgh, galeria lui Rangers a luat cu asalt gara oraşului, spărgînd toate geamurile şi distrugînd mobilierul, o staţie pe care a continuat-o meticulos şi asupra trenului cu care se înnapoiau acasă. In lupta cu poliţia feroviară şi unităţile militare de „highlanders" sosite în ajutor, ambele tabere au înregistrat răniţi. Un număr de 50 de huligani au fost arestaţi. Adresîndu-se organelor judiciare. Administraţia căilor ferate britanice a cerut clubului Rangers despăgubiri masive, trimiţîndu-i in acelaşi timp o adresă prin care îi aducea la cunoştinţă că pe viitor pentru deplasările acestui club se vor pune la dispoziţia clubului numai vagoane pentru transportul vitelor. Revista sovietică, „Fotbal-Hochel“, care relatează cele de mai sus, socoteşte măsura luată ca o mostră de umor britanic. RANGERS BRITANIC Fotbalul a dat mina cu baschetul, prin intermediul lui Nicolae Pantea, care s-a căsătorit zilele trecute cu studenta Ecaterina Vigu, sora coechipierului său de la Steaua, componentă a lotului național de baschet. Iată-i pe tinerii căsătoriţi, trecind sub un „arc de triumf“ făcut cu dragoste de colegii lor de sport. Foto: 1. MIHAICA Sportul ■ URMAŞELE LUI IOLI ZBOARĂ TOT MAI SUS... LA ORIZONT O CIFRĂ FANTASTICĂ — 2 METRI! ÎNĂLŢIMEA - PROBĂ DE AVANGARDĂ A ATLETISMULUI FEMININ „NIMENI NU VA DOMINA ŞTACHETA CUM A FĂCUT-O IOLANDA BALAŞ" (ILONA GUSENBAUER) Ştiam, la vremea respectivă, că recordul mondial la săritura în Înălţime care aparţinea lolandei Balaş (1,91 m) era cea mai valoroasă performanţă a atletismului feminin. Intre timp recordurile mondiale s-au îmbunătăţit la toate probele, a fost întrecut şi rezultatul lolandei, aşa că, pentru a vedea cum este cotată performanţa de 1,94 m reuşită acum 0 săptămină de Iordanka Blagoeva, am apelat din nou la tabela internaţională de punctaj. Ce reprezintă acest 1,94 m, pentru care tabela prevede 1 158 p, în raport cu celelalte probe ? Iată valorile pe care ar trebui să le atingă recordurile celorlalte probe feminine (in paranteze am pus recordurile actuale) : 100 m — 10,78 (11,0), 200 m — 21,9 (22,4), 400 m — 49,8 (51,0), 800 m — 1:55,9 (1:58,5), 500 m — 4:01,1 (4:01,4), 100 mg — 12,0 (12,5), lungime — 7,20 m (6,84 m), greutate — 20,11 m (21,03 m), disc — 67,36 m (67,32 m), suliţă — 68,98 m (65,06 m). După cum vedeţi, singurul record mondial actual superior celui de la săritura în înălţime este acela al aruncării greutăţii, unde Nadejda Cijova „sparge" tabela, care se opreşte la 21,00 m ! înălţimea este, deci, o probă de avangardă a atletismului feminin, la orizontul ei profilindu-se o cifră pe care o considerăm cea mai spectaculoasă graniţă atletică : 2 metri ! Drumul parcurs de la acei 1,55 m reuşiţi in 1926 de englezoaica Mary Green, la recordul actual este uriaş şi, fără doar şi poate, meritul cel mare al acestui salt, „partea leului" In această escaladă aparţine Iolandei Balaş, Ioli a stabilit primul său record mondial in 1956 — 1,75 m — apoi, cu un scurt intermezzo — Mildred Mc Daniel 1,76 m in 1956, rezultat egalat în anul următor de lolanda, şi 1,77 m Cen- Feninn în 1957 — marea noastră campioană a dus singură recordul pină la 1,91 m. Este adevărat, recordurile sunt făcute pentru a fi bătute, aşa s-a întimplat după un deceniu şi cu acel fabulos 1,91 m, dar Iolanda Balaş rămine, neîndoios, cea mai proeminentă figură a acestei probe. Cele 14 recorduri mondiale, cele 2 titluri olimpice consecutive, diferenţa dintre rezultatul ei maxim si acelea ale secundantelor ei de atunci, faptul că timp de 8 ani nu a pierdut nici un concurs, îi conferă un loc unic in istoria atletismului. Iolanda Balas a „tras" proba după ea, și dacă recordul ei a însemnat multă vreme o barieră psihologică, in spatele lui acumulările cantitative) au fost o realitate, în momentul depăşirii lui 1,91 m existind un număr foarte mare de săritoare cu performanţe în jurul lui 1,85 m. Un mare merit în deschiderea drumului spre marea graniţă a celor 2 metri revine şi austriecei Ilona Gusenbauer, şi nu atit prin centimetrul adăugat, cit prin depășirea barierei psihice reprezentată de recordul Iolandei Balas. Intr-un an — după ce Gusenbauer a sărit 1,92 m — alte două atlete au trecut de 1,90 m, una dintre ele — Ulrike Meyfarth — reușind tot 1,92 m iar alta, Iordanka Blagoeva 1,94 m. Intr-un interviu pe care atleta austriacă il acorda anul trecut la cîteva momente după ce reuşise 1,92 m ea declara că este fericită pentru record dar că „nimeni nu va reuşi vreodată să domine proba, aşa cum a făcut-o săritoarea româncă“. Cîteva cuvinte despre autoarea ultimului record mondial. Jordanka Blagoeva foloseşte — ca şi Gusenbauer — săritura cu rostogolire ventrală, (Iolanda Balaş sărea cu foarfecă dublă, un procedeu mai puţin avantajos din punct de vedere mecanic). Se pare deci că acest stil este totuşi cel mai valoros, deşi apariţia „flop"ului este, în special pentru proba feminină un câştig însemnat. Sărind 1,94 m, Blagoeva şi-a depăşit cu 20 cm propria-i înălţime fiind şi din acest punct de vedere recordmană mondială şi a redus diferenţa faţă de recordul masculin la 35 cm. (Cea mai mică diferenţă înregistrată — 34 cm în 1961 : 1,91 m Iolanda Balaş, 2,25 m Valeri Brumei). Acum 11 ani, rezultatul lolandei era superior unor recorduri naţionale masculine. Nu ştim dacă performanţa Iordankăi Blagoeva poate revendica acest titlu, cert este că ea ar fi devenit, cu acest rezultat, campioană olimpică masculină în 1928 la Amsterdam ! Oricum, Blagoeva ar putea concura azi in destule concursuri masculine fără a se face de rîs. Cit va rezista noul record mondial ? Cine va fi succesoarea săritoarei bulgare ? Va ridica chiar ea ștacheta peste 2 metri ? Vom afla răspuns la aceste întrebări intr-un viitor care este, poate, mai apropiat de noi decit credem. Vladimir MORARU Printre fotografiile pe care le păstrez in sertarul meu, este şi chipul timid al unei fetiţe de vreo 12 ani, poză pe care mia adus-o la redacţie prin 1967 antrenorul Aurel Segărceanu (Dinamo), insoţind-o de completarea: „Publicaţi-o, e cea mai talentată tenismană a noii generaţii. O să ajungă un Năstase feminin!“. Desigur, anticipaţia celui care modela un „Năstase feminin“ m-a bucurat nespus, dar ştiind că antrenorii sunt foarte generoşi in aprecierea speranţelor, am aminat reportajul pină cind talentul va începe să iasă la lumină, iar „speranţa“ să dea semne că se va transforma incertitudine. Zilele trecute am intilnit la Cluj chipul din vechea poză, la „naţionalele" de seniori. Deşi tot fragilă ca un copil, fetiţa din fotografie, Virginia Ruzici, s-a făcut mare, joacă un tenis de calitate şi a căpătat un curaj nemaipomenit din momoment ce şi-a „permis" să înfrunte, in trei finale, seniori cu vechi state şi să-şi revendice două titluri (dublu feminin , împreună cu Mariana Simionescu şi „mixtul“ alături de T. Marcu), realizind astfel cea mai frumoasă performanţă din suita celor 32 de tenismene care au atacat ediţia 1972 a ,,naţionalelor“ de la Cluj. Performanţă care, reamintită, va identifica — desigur — şi numele celei care a repurtat-o. In cazul că NU, atunci să selectăm şi alte date din biografia ei sportivă, cite trei titluri naţionale de juniori în anii 1970 şi 1971 şi două titluri (simplu şi dublu feminin), la juniori de 17—18 ani, in 1972, locul 1 in turneul internaţional de la Erfurt, victorie de prestigiu — cu echipa României — in Cupa Principesa Sofia disputată la Malaga (Spania). Am stat de vorbă cu Virginia luni, după „mixtul“ disputat pe terenul din marginea Someşului. Deşi puţin marcată de maratonul celor 15 partide susţinute la Cluj, noua campioană s-a angajat curmei intr-un dialog matur, purtat pe multiple coordonate, de la cerinţele tenisului de clasă, la solicitările şcolii şi proiectele pe care gindeşte să le împlinească faţă de altfel secvenţe din discuţie: — Ca orice tînăr de vîrsta mea, modelul pe care aş vrea să-l copiez este, bineînţeles, Ilie Năstase. Sau altfel spus, tenisul pe care aş vrea să-l practic este cel eficace şi spectaculos, un tenis care să aducă nu numai puncte, ci şi aplauze. Să remarcăm că după partida cu renumita Kroşina (U.R.S.S.), din finala de la Touquet (Franţa) a competiţiei internaţionale de tineret „Cupa Annie Soisbault“ instigata de jucătoarea sovietică cu 2—1, după ce românca a condus in setul decisiv cu 4—3 şi 40—0, presa franceză a măgulit-o pe Ruzici cu comparaţia „un Năstase feminin“ iar jocul ei cu vest-germana Portscheller din finala de la Malaga a fost caracterizat drept „magnific şi emoţionant“ . Deşi numeroasele deplasări au determinat absenţe de la şcoală acestea n-au însemnat în acelaşi timp şi goluri în materie fiindcă doresc să nu-mi dezamăgesc profesorii care sunt atit de înţelegători cu mine şi care-mi sprijină aşa de mult activitatea mea sportivă. De subliniat că eleva Ruzici — clasa a XI-a a Liceului 24 Bucureşti — n-a coborit niciodată sub nota 8, deşi are patru antrenamente pe săptămină și deplasări care ii întrerup continuitatea in materie. Conștiinciozitatea ei n-a lăsat insă loc lacunelor și nu va lăsa nici de acum mai ales că tenacea Virginia s-a decis pentru cariera de magistrat. — Pentru a atinge platforma la care aspir, trebuie să lucrez enorm şi să renunţ la foarte multe — meditează cu multă maturitate tinera care de-abia a trecut pragul celor 17 ani. Nu regret însă nimic pentru ca satisfacţia pe care mi-o dă o victorie sportivă compensează cu prisosinţă totul şi-mi îmbogăţeşte aşa de mult sufletul. Lucru pe care il şi trădau, atunci, ochii ei, satisfăcuţi de cele două titluri pe care şi le trecuse in palmares şi minări de a fi ajuns, la 17 ani, să-şi dispute simplul senioarelor cu experimentata hulit Dibar-Gohn. Privindu-le strălucirea mi-am dat seama că trebuie să fac mea culpa pentru nepermisa intirziere a promisului reportaj (deşi colegii de specialitate i-au însoţit nu o dată numele cu aprecieri elogioase) fiindcă talentul a ieşit de mult la lumină, iar speranţa de ieri este de acum o veritabilă certitudine. Nuşa MUSCELEANU Referindu-se la evoluţia Virginiei Ruzici în „Cupa Annie Spisbault" cunoscuta revistă TENNIS DE FRANCE scrie, printre altele : „Echipa României care s-a clasat pe locul al cincilea, are in jucătoarea ei nr. 1 o magnifică speranţă. ...Şi, cind experienţa ei va creşte, România va avea şi al ei Năstase feminin". Virginia Ruzici și antrenorul ei, Victor Segărceanu privesc cu drag trofeul cucerit de echipa României: „Cupa Principesa Sofia“, Virginia speră să aibă in albumul ei cu mai multe fotografii asemănătoare... Foto : Dragoş NEAGU ŞTIAŢI CĂ... . . .cei mai „bătrîni“ fotbalişti din Divizia A sunt Lereter (U.T.A.) — 39 de ani. Mihai Ionescu (Petrolul) — 36 de ani, Barbu (F. C. Argeş), Solomon şi R. Cîmpeanu („U” Cluj) — toţi 34 de ani. Jenei (Steagul roşu) şi Vătafu (S.C. Bacău) — 33 de ani ? . . .ediţia 1973 a lui „Petit Larousse ilustré“ prezintă în paginile sale, pe Eddy Merckx ? O victorie a sportului! . . .unul dintre cei mai vechi jucători rapidişti, decanul lor de vîrstă (31 Ofi ani), Teofil Codreanu, va îmbrăţişa meseria de antrenor după abandonarea activităţii competiţionale ? El se află în preajma examenului de stat la I.E.F.S. .. .Mark Spitz, asul probelor de nataţie de la J.O. din München, are 1,84 m înălţime şi cîntăreşte 74 kilograme? Un raport ideal, la cei 22 de ani ai săi, între înălţime şi greutate. . . .după Luca, Georgescu, Ivansuc, Neşu etc., din rândurile fotbaliştilor încă un jucător va sluji medicina ? E vorba de talentatul Bölöni, de la A.S.A., care a reuşit la examenul de admitere la Institutul de medicină din Tg. Mureş (Facultatea de medicină generală) cu o medie de peste 8. . . .soţii Louise şi Philip Wronski dia Montreal au plecat la bordul unei autocamionete într-un ocol al pămîntului pentru a face propagandă viitoarelor Jocuri Olimpice ? Ei se vor întoarce în Canada la deschiderea J O., după ce vor străbate peste 210 OOO km. ................ Nr. 7192 CĂRŢI NOI IN EDITURA STADION FOTBALUL N-A FOST CREAT DE DIAVOL*] A încerca să faci recenzia unei cărţi semnată de Teodor Mazilu nu este o sarcină dintre cele mai uşoare, mai cu seamă cind reputatul scriitor şi publicist abordează domeniu] (aş zice domeniile) sportului afirmînd că scrie despre această activitate „din plăcerea de a scrie despre sport", lăsînd a înţelege că trebuie să-l primeşti aşa curm este. Dincolo, însă, de această simulată „predare fără condiţii“ in faţa cititorului, descoperi în cartea lui Teodor Mazilu intitulată (nici nu se putea mai sugestiv) „Fotbalul n-a fost creat de diavol“, o lume altfel decit o cunoaştem asistîrnd la meciuri în tribună sau în faţatelevizoarelor ; o lume în care s-au adunat, pentru a-l cita, din nou, pe autor : „suprema înţelepciune a omului, puterea lui de a se bucura de propria lui existenţă, de existenţa ierbii, a soarelui, a apei, a genunchiului, a mîinii, a spaţiului..." Pentru Teodor Mazilu un fapt mărunt, care adesea trece neobservat, un singur cuvînt uneori, permite scriitorului să-l ridice la rangul de simbol, supunind discuției publice — din moment ce cartea seoferă «publicului larg, ne luăm ÎMă^ht3 «să cităm, iarăşi , „destinul omului, nevoia omului de frumuseţe, putere şi loialitate, capacitatea omului de a ieşi învingător in faţa vicisitudinilor". Cu acest mod de a privi sportul, fotbalul cu deosebire, Teodor Mazilu ne-a obişnuit din tabletele săptămînale publicate în „Contemporanul“ (de altfel şi culegerea prezentă constituie o selecţie a celor mai viabile cronici semnate în reputata gazetă), dar, parcă, puterea de pătrundere şi convingerea este mai mare, acum, cindi ai condiţii de a le parcurge într-o lectură continuă şi unitară, scoţind mai bine dimensiunile sportului ca teritoriu cu posibilităţi nebănuite de subtile investigaţii psihologice. Stilul elevat, fără "artifici gratuite, dă un plus de-,yadstrea cărţii, care se înscrie, firesc, printre cele mai reuşite lucrări de beletristică sportivă (domeniu mai solicitat de cititori, dar, din păcate, insuficient explorat) pe care Editura Stadion le-a scos de sub tipar. Nu ne-am propus să facem o analiză literară de profunzime — spaţiul este prea redus pentru aceasta — ci numai de a reliefa cîteva teme de meditaţie ce se oferă celor ce vor zăbovi asupra paginilor cărţii, şi care, cu siguranţă, nu vor încerca nici un regret pentru timpul „pierdut" cu lectura Şi, cum suntem convinşi că cititorii nu ne vor reproşa nimic pentru recomandarea făcută, vom încheia subliniind, totodată, reuşita grafică a coperţii, realitata de Emilia Costea. Emanuel FANTÅNEANU * Teodor Mazilu — Fotbalul n-a fost creat de diavol. Editura Stadion 1372, 216 pag., 5 lei. „Eu scriu despre sport din plăcerea de a scrie despre sport". AUTORUL