Sportul, august 1975 (Anul 31, nr. 8075-8095)

1975-08-30 / nr. 8095

έnscrisă intr-un amplu capitol adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa pe ţară a miş­cării sportive, problematica educaţională cuprin- Jind idei şi orientări de inestimabilă valoare pen­tru întreaga activitate de educaţie fizică şi sport, se află, în mod firesc — încă de la apariţia impor­tantului document — un centru­l preocupărilor şi acţiunilor practice întreprinse de C.N.E.F.S., de că­tre toţi factorii cu atribuţii, pentru îndeplinirea exemplară a preţioaselor indicaţii date de secre­tarul general al partidului nostru. Continuăm, la rândul nostru, să reflectăm mo­dul in care sunt traduse in viaţă aceste sarcini prioritare, infăţişînd în pagina de astăzi, sub ace­laşi generic: „STADIONUL, ŞCOALĂ A EDUCA­ŢIEI“, noi aspecte, fapte, iniţiative, succese, dar şi nedorite rămînem­ in urmă in munca de educare a sportivilor. NICOLAE CEAUŞESCU STADIONUL, ŞCOALĂ A EDUCAŢIEI „Odată cu pregătirea tehnică de specialitate, trebuie intensificată munca­­ de educare politică a sportivilor, pentru formarea unui tineret cu însuşiri­­ fizice superioare şi, in acelaşi timp, cu o ţinută demnă şi responsabilă In­­ societate, cu un înalt nivel cetăţenesc, participant activ, conştient, la lupta ■ şi eforturile întregului popor pentru construirea socialismului şi comunis-­­ roului in România“. i Preocupări susţinute in loturile reprezentative COMPORTARE EXEMPLARĂ, REZULTATE DE­­ PRESTIGIU A existat multă vreme convinge­rea, tehnicistă, că în formula, de fapt atît de complexă, care defineşte valoarea performanţei sportive îşi au locul doar parametrii care exprimă numărul orelor de pregătire, volu­mul şi intensitatea antrenamentelor. S-a Înţeles apoi, dar nu peste tot şi nu cu aceeaşi convingere deplină, absolut necesară, că, astăzi mai mult ca oricînd, este nevoie — PENTRU ÎNDEPLINIREA OBIECTIVELOR STABILITE DE PARTID — nu nu­mai o înaltă pregătire tehnică de specialitate, ci şi de o temeinică educare a tineretului sportiv, de afir­marea plenară a principiilor eticii si echităţii socialiste în Întreaga viaţă sportiva a ţării. De o mare însemnătate în înţe­legerea profunda a acestor rapor­turi, care includ, desigur, importan­te sarcini şi răspunderi sociale, au fost şi sunt pentru întregul­­activ al mişcării sportive aprecierile şi Indi­caţiile cuprinse — în legătură cu această problemă — în Mesajul adresat Conferinţei pe ţară de către secretarul general al partidului nos­tru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Dintre numeroasele referiri, cităm următoarele: „în ce priveşte sportul de performanţă există o slabă exi­genţă faţă de modul de pregătire şi educare moral-politică a sportivilor; ac tolerează adesea actele de indis­ciplină, lipsa de răspundere şi mani­festările de vedetism ale unor spor­tivi, favorizarea unor elemente care mi au nimic comun cu sportul. A­­ceste atitudini şi manifestări sunt profund dăunătoare activităţii spor­tive, fac ca în aceste domenii să se menţină o stare de lucruri ce nu poate fi considerată mulţumitoare“. Socotind că îmbunătăţirea substan­ţială a muncii educative, prin inte­grarea ei organică în procesul de pregătire, are o însemnătate deose­bită mai ales în cadrul loturilor re­prezentative ale ţării, ne-am propus să începem dezbaterea pe această temă cu reliefarea unor preocupări şi acţiuni educative menite să culti­ve înalte calităţi morale în rîndul sportivilor fruntaşi. Primele concluzii ne arată că, în îndeplinirea acestor importante obi­ective, au fost luate măsuri eficiente, care sunt aplicate cu grijă şi răs­pundere, în cadrul tuturor loturilor reprezentative au fost organizate grupe U.T.C., se desfăşoară, în for­me interesante, cu larga participare a sportivilor, învăţămîntt­l politic şi economic de masă, au loc expuneri privind principalele probleme ale activităţii partidului şi statului nos­tru, au fost iniţiate vizionări de fil­me — urmate de dezbateri — şi spectacole de teatru, vizite la Muze­ul de istorie a Pa­r­­i­dului Comunist Român, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, la Muze­ul de istorie a Republici Socialiste România, în mari întreprinderi in­dustriale etc. Toate aceste acţiuni, iniţiate de C.N.E.F.S., cu sprijinul efectiv al C.C. al U.T.C., au determinat o evi­dentă îmbunătăţire a muncii educa­tive în cadrul loturilor reprezenta­tive, îndeosebi la cele de rugby, lupte, handbal, popice, haltere, scri­mă, tir ele., unde şi colectivele de tehnicieni manifestă în ultima vreme preocupări susţinute şi chiar iniţia­tive. A crescut, de asemenea, exi­genţa federaţiilor, a cluburilor şi a antrenorilor faţă de abaterile de la disciplină, tendinţele de vedetism şi căpătuială manifestate, încă, de unii sportivi, şi aşa se explică, desigur, promptitudinea şi eficienţa sancţiu­nilor şi măsurilor disciplinare luate, de exemplu, în loturile de caiac-ca­­noe, atletism, canotaj, lupte. Educarea sportivilor este, însă, se ştie, un proces complex, de lungă durată, care trebuie desfăşurat per­manent, cu exigenţă mereu sporită. De aceea, fireşte, consemnînd unele realizări în îmbunătăţirea muncii educative în cadrul loturilor repre­zentative, aşteptăm noi reuşite, care să se exprime într-o comportare exemplară, în performanţe de pres­tigiu, în succese pe măsura condi­ţiilor şi cerinţelor actuale. Dan GÂRLEŞTEANU PERFORMANŢE ŞL­ AMINTIRI în cei aproape 20 de ani de activi­tate didactică, prof. Eugenia Junker, una dintre an­trenoarele Şcolii spor­tive din Oradea, şi-a respectat neabă­tut­ obiectivele : selecţie, îndrumare, pregătire pentru performanţă şi, pa­ralel, preocupare la fel de atentă faţă de latura social-formativă a ele­vilor, care au îndrăgit voleiul. „A fost­ întotdeauna o modalitate direc­tă de a apropia elevii de stadion sau de sala de sport, prin Invitarea părinţilor si familiarizarea acestora cu ideea de performantă, înţelegînd că, intr-o scoală sportivă, procesul de instruire se completează fericit cu cel de urmărire riguroasă a res­pectării obligaţiilor elevilor faţă de însuşirea unor temeinice cunoştinţe de cultură generală şi de speciali­tate, părinţii copiilor au devenit mult mai receptivi la ideea de sport, multi dintre ei au ajuns veritabili aliaţi ai şcolii noastre«, ne spunea recent, profesoara din Oradea. Practic, aceste obiective înseamnă: prezenţă activă a profesoarei-antre­­noare în şcoala de bază a elevilor voleibalişti, o legătură permanentă cu diriginţii, cu părinţii. La primele semne de alarmă fa se înţelege: note sub 7) profesoara-antrenoare slăbea ritmul antrenamentelor, cola­bora cu şcoala şî familia pentru ca­pacitatea elevilor în cauza — destul de puţini, de altfel — într-o pregă­tire profesională cît mai intensă. Nu de puţine ori profesoara-antrenoare a fost iniţiatoarea unor cercuri de consultaţii şi meditaţii pentru elevii care întâmpinau dificultăţi în însuşi­rea unor materii. Rezultatele au fost întotdeauna pozitive: toţi voleibaliş­tii şcolii orădene (Costinescu, Arde­­leanu, Ciulei, Costea, Enciu, Nicu­­lăiţă, Chelebeu, Oros etc.), prezenţi în diferite echipe divizionare sau chiar în lotul naţional, au trecut cu brio unele momente grele din activi­tatea lor de elevi, alungind oameni integri, cetăţeni de nădejde. Prof Eugenia Junker a fost gata să ne­ ofere mult mai multe exem­ple de foşti elevi ai secţiei de volei a şcolii, ajuns­ astăzi oameni în ac­cepţiunea majoră a termenului. Am reţinut un singur exemplu, pe acela al dr. Mi­hai Tova, medic la Comple­xul clinic U.G.S.R. de la Băile Fe- Hv­r^re a ţinut să ne spună: „NirT­,in rohut sepri! ! Intr-un ovar. T th­is!Ui­-o esnntrilS a pn-'-P In­i amintesc cu pinicere de felul mm se îngrijea să ne vadă elevi harnici la carte, totodată plini de ambiţie la antrenamente. Dacă as­tăzi cei mai mulţi dintre noi, foştii elevi voleibalişti, suntem­ ingineri sau medici, profesori sau tehnicieni cu o înaltă calificare. Intr-o bună mă­sură meritele aparţin inimoasei noas­tre profesoare, a cărei revedere ne prilejuieşte, de fiecare dată, un sen­timent de sinceră bucurie şi caldă recunoştinţă“. Acest proces complex de pregătire a elevilor voleibalişti din şc­oala sportivă Oradea continuă şi acum prin colaborarea prof. Junker cu co­legii ei de catedră mai tineri: Dorel Arhip. Nora Pop, Alexandru Bighian şi, fireşte, cu sprijinul larg al con­ducerii şcolii — director, prof. Iosif Buda, secretar de partid, prof. Mihai Bunea — care şi-a propus ea expe­rienţa, în materie de padagogie apli­cată, a prof. Junker să fie genera­lizată la nivelul tuturor secţiilor. Tiberiu STAMA SĂ ÎNVĂŢAM ESTE O DATORIE COMUNISTA intr-o discuţie recentă cu Ladislau Simon, campionul mondial de lupte libere de la Istanbul, tehnician la Metalotehnica din Tg. Mureş, ^ l-am întrebat: „Cum vă petreceţi timpul liber ?* „Nu prea am timp liber — ne-a răspuns. Intre orele de­ serviciu şi antrenamente, învăţ**. »Vă rugăm să vă explicaţi”. „Cînd am început activitatea sportivă - ca înotător — nu aveam decit studii elementare. Apoi am terminat liceul, la seral, iar de curînd am dat examen de admi­tere la Institutul pedagogic. Şi am reuşit cu bine. Am înţeles că o În­văţa este o datorie comunistă. Numai aşa te poţi afirma, cu adevărat . Succes, Ladislau Simon ! NOTA 10 ÎN CATALOGUL... DEMNITĂŢII Tinărul Inginer Dandu Petrescu de la A. S. ,,Avia" — Bucureşti, maestru al sportului la aeromodelism, se afla în străinătate. In drum spre un con­curs internaţional. In tren. Petrescu o -*.•4 ryn, r..l~~p,| v~r.fvd.jl tn Care călătorea, o importantă sumă de bani. Nu s-a gîndit nici un moment să şi-l însuşească. Negăsind păgubaşul, a socotit că este de datoria sa să anunţe organele competente. Intoc­­mlndu-se formele cuvenite, tinărul sportiv a adus suma găsită şi a pre­­dat-o Instituţiei de resort din ţară. „în organizaţiile de pionieri şi U.T.C. in care am crescut - a spus Dondu Petrescu — am învăţat câ este nedemn sâ-ţi însuşeşti ceea ce nu-ţi aparţine". SANCŢIUNE PROMPTA Este admirabilă preţuirea cu care marele public îi înconjoară pe acei tineri care se impun în viaţa spor­tiva nu numai prin talent,­ dar şi printr-o comportare exemplară, o ati­tudine civică conforma cu principiile ş­i normele muncii şi vieţii comunişti­lor, ale eticii şi echităţii socialiste. Din păcate, se mai ivesc inca­­ ce e drept tot mai rar — ?­ cazuri ne­gative. Dar ele sunt prompt sancţio­nate. lată două exemple: călăreai! Comel Ilia (Steaua) ?! Aurelian Stoi­ca (Petrolul Ploieşti), ca şi rugbystul Nicolae Postolachi (Steaua) au do­vedit tendinţe de căpătuială, pă­­tîndu-şi onoarea şi înşelînd încre­derea acordată. Măsurile luate au fost, cum era şi firesc, prompte: au fost excluşi din loturile naţionale. Credem că lecţia le va folosi. EXEMPLUL INSTRUCTORULUI Tinărul Instructor de zbor Mihai Albu din aeroclubul „Gheorghe Rân­­d­ulescu" (Ploieşti) a cîştigat, de curînd, titlul de campion balcanic la probele de acrobaţie aeriana (an­trenor - voluntar - Bănică Enciules­cu). Performanţa i-a adus o frumoa­să popularitate. Dar, după cum ne spune antrenorul său, prestigiul de care se bucură Albu se datorează nu numai talentului său de zburător, ci al comportării exemplare pe care o are. Tînărul pedagog constituie un model de urmat pentru elevii pe care-i instruieşte. AJUTORUL COLECTIVULUI­ În ultima vreme, antrenoarele Irina Ţimbrescu şi Victoria Ionescu, de la Clubul şcolar Bucureşti, au dat do­vadă nu numai de comoditate, dar începuseră să-şi neglijeze chiar şi obligaţiile elementare ale profesiei lor. Conducerea clubului n-a stat însă nepăsătoare. Activitatea celor două antrenoare a fost analizată cu toată seriozitatea. Şi se constată ca ajutorul colectivului a fost binevenit. Vi­ovrei TONCEANU AFIRMĂRI REALIZĂRI LA Două au fost faptele care, de la prima vedere, ne-au convins că intrepr­inderea de vagoane Arad inseamnă un excelent prilej de a dasluşi mai temeinic, mai repre­zentativ şi, în acelaşi timp, mai plastic legătura ce există intre ac­tivitatea productivă şi sport. Mai precis, primele informaţii culese se refereau la îndeplinirea pe ansam­blul importantei unităţi industriale a prevederilor planului cincinal, încă de la 20 iulie, condiţie deter­minantă pentru ca, pînâ la finele anului, harnicul co­lectiv arădean să . ,. realizeze o produc­ţie suplimentară de până la 1,4 mi­liarde lei. Am aflat apoi, pe un cu to­tul alt plan, că peste 2 000 de oameni ai muncii de aici sunt angrenaţi, prin efortul activiştilor asociaţiei spor­tive şi ai organizaţiei U.T.C., spri­jiniţi activ de Comitetul de partid, comitetul sindical şi conducerea întreprinderii, în diferite activităţi sportive. Succesiunea şi semnalarea celor două posibile modalităţi de a abor­da, din perspectivele productivă şi sportivă, unele resorturi intime ale vieţii de uzină n-au fost în­tâmplătoare. Nu, pentru că, in una din secţii, de pildă — cea meca­nică — am intîlnit o echipă — echipă în sens simbolic — despre care se poate foarte bine discuta atât sub aspectul succeselor obţi­nute­ de componenţii ei in calitate de constructori de vagoane, cît şi din punctul de vedere al celei mai bune din cele 40 de formaţii care se întrec în campionatul de fotbal al asociaţiei sportive Rapid Arad. Din acest motiv ne îngăduim să afirmăm că situarea tinerilor strungari sportivi printre eviden­ţiaţii arăd­eni ai acţiunii „Tineretul — factor activ In realizarea cinci­nalului înainte de termen V* are PE STADION, LOCUL DE MUNCĂ la­ bază, alături de alti factori şi spiritul de intr-ajutorare şi colabo­rare, capacitatea de efort şi rezis­tenta fizică educate pe terenul de sport. Dar, pentru că uteriştii despre care scriem inseamnă, în primul rind, un colectiv, ne vom abţine de a-i numi în rîndurile de faţă. In schimb, o vom aminti pe Iosif Adop, component de bază al echipei de polo Rapid Arad, for­maţie aflată pe locul 4 în seria a II-a a diviziei naţionale A. An­trenorul Ion Bor- ------------------. Ea are numai cu­vinte de lauda pentru elevul său, pe care îl cunoaşte poate mai bine decit oricine. Am putut afla, astfel, cit de îngemănate pot fi rea­lizările profesionale cu cele spor­tive, căci tinărul poloist de 25 de ani a crescut şi s-a format la şcoala vieţii de uzină , mai inu­l ca ucenic, apoi ca elev al şcolii profesionale a întreprinderii de va­goane, unde şi-a şlefuit calităţile de lăcătuş cu înaltă calificare. Se­riozitatea şi adînca cunoaştere a secretelor meseriei l-au recoman­dat pe sportivul de performanţă Iosif Adop, mai întii pentru un loc de muncă într-una din sectiVe­­chele a­le întreprinderii, apoi pen­tru Institutul de subingineri, unde urmează acum cursurile anului II. Cele două exemple la care am apelat nu sunt singurele in între­prinderea arădeană. Sunt insă pe deplin ilustrative in eventualitatea unei demonstraţii asupra armonioa­sei îmbinări între procesul mun­cii, efectuate cu pasiune, dăruire şi simţ de răspundere, şi latura sportivă la acelaşi om, ambele pro­­bînd şi favorizînd afirmarea mul­tilaterală a personalităţii umane. ţ Radu TÎMOFTE , ÎNSEMNĂRI din APID „ Sub egida clubului Rapid“, recent au fost or­­ganizate întilniri între componenţii secţiei de fotbal de muncitori şi teh­nicieni de la întreprinderi­le Griviţa Roşie şi Flacăra roşie. Cu acest prilej s-a efectuat un foarte util schimb de experienţa pe tema armonizării activităţii de producţie cu cea spor­tivă, a creşterii continue a gradului de responsabili­tate a tineretului faţă de obligaţiile profesionale şi obşteşti.­­ Consiliul asociaţiei sportive U.R.E.M.O.A.S. INIŢIATIVE din sectorul 7 va orga­niza, în cursul lunii sep­tembrie, două acţiuni pe teme educative. Prima, „Comportarea tineretului în producţie, societate şi pe terenurile de sport", se va buc­ra de prezenţa unor delegaţi reprezen­­tînd întreprinderi şi Insti­tuţii din sector. A doua, organizată în cadrul Anu­lui Internaţional al femeii se va bucura de parti­ciparea unor personalităţi sportive feminine (Olga Orban-Szabo, Rodica ST­­clovan, Elena Pădureanu etc).­­ Sportivii clubului Pro­gresul au luat parte la o Interesantă prelegere, sus-­­ tinută de tovarăşul colonel Iile Pană, avînd ca temă participarea României la războiul antifascist şi con­tribuţia comuniştilor la K­O­făptuirea actului istoric de la 13 August 1944. Pentru luna septembrie consiliul clubului va iniţia o acţiune legată de săr­bătorirea Anului internaţio­nal al femeii. S-a încheiat o amplă acţiune educativ-sportivă, „Floarea prieteniei“, organizată de C.N.O.P., cu participarea entuziastă a zeci de mii de pionieri din 20 de judeţe ale ţării. Am urmărit cu mare interes cutezătoarele expediţii desfăşurate pe cele două trasee principale: Cărei — Bucureşti şi Sucea­va—Bucureşti, ne-am notat „recordul" celor aproa­pe 1 200 de kilometri, ca şi numele multor pionieri evidenţiaţi cu prilejul întrecerilor. Nu cunoaştem cu exactitate un alt record pe care participanţii la „Floarea prieteniei“ l-au sta­bilit pe itinerarul străbătut de caravanele pionie­rilor, acela al scrisorilor trimise din minunatele locuri de popas, dar, din constatările reporterilor şi corespondenţilor noştri, am aflat că zilnic, pe adresele familiilor, şcolilor, organizaţiilor de pio­nieri, ale prietenilor şi colegilor erau trimise, de pe toate punctele traseului, sute de ilustrate înfă­­ţişînd frumuseţile de nedescris ale patriei, monu­mente, locuri şi aşezări de importanţă istorică, mă­reţe edificii ale industriei socialiste. Poate că tocmai acele cîteva rînduri, scrise cu dragoste şi mîndrie, acum la vîrsta copilăriei, ex­pediate din Bacău, Focşani, Ploieşti, Satu Mare, Baia Mare, Cîmpina, din alte zeci de oraşe ale ţă­rii, ar trebui aşezate, datorită semnificaţiei lor, înaintea oricăror altor elemente de referinţă la succesul deplin al competiţiei „Floarea prieteniei“. PASIUNE DE COMUNIST Dacă luptele au la Braşov o frumoasă tradiţie şi, mai ales, dacă se bucură de o mare popularitate şi răspîndire în h­odul tineretului, toate acestea sunt, in mare măsură, şi urmarea pasiunii neobosite a comu­nistului Ion Mureşan, unul dintre acei oameni entu­ziaşti cărora sportul braşovean le datorează multe şi trainice succese. Pornit de la Petroşani, cu peste 30 de ani în urmă, lăcătuşul Ion Mureşan a urcat cu perseverenţă, deo­potrivă, treptele priceperii profesionale şi cele ale măiestriei sportive. Nici nu putea fi altfel, cînd am­bele aspecte sunt, de fapt, reflexul aceleiaşi atitudini, de seriozitate şi responsabilitate comunistă în tot ceea ce a întreprins. A devenit campion naţional la lupte, a primit titlul de maestru al sportului. Cinci anii au început să-şi spună cuvintul pasiunea pentru sport l-a făcut să se dedice unei rodnice activităţi peda­gogice, pentru care a fost distins cu titlul de antrenor emerit. Poate că Dumitru Pirvulescu nu ar fi devenit campion olimpic la Roma, poate că Valeriu Bula­rea nu ar fi cucerit titlul mondial, sau alţi luptători bra­şoveni ca Ludovic Ambruş, Cristian Emilian, Androne Petrone sau recent Cristian Fodor, nu ar fi cucerit medalii la cele mai mari competiţii internaţionale, dacă nu s-ar­­ Intâlnit cu Ion Mureşan, comunistul care a ştiut să le insufle putere de muncă şi dăruire pentru sportul îndrăgit. .. . . Pentru instaurarea acestui climat de muncă, pentru faptul că Braşovul a cules medalii, un mare merit revine şi celui care a semănat pasiune, celui care s-a aplecat cu dragoste şi căldură peste sămânţa ras­­pindită , antrenorul emerit Ion Mureşan. (M. BARA).

Next