Sportul, august 1975 (Anul 31, nr. 8075-8095)
1975-08-30 / nr. 8095
Înscrisă intr-un amplu capitol adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa pe ţară a mişcării sportive, problematica educaţională cuprin- Jind idei şi orientări de inestimabilă valoare pentru întreaga activitate de educaţie fizică şi sport, se află, în mod firesc — încă de la apariţia importantului document — un centrul preocupărilor şi acţiunilor practice întreprinse de C.N.E.F.S., de către toţi factorii cu atribuţii, pentru îndeplinirea exemplară a preţioaselor indicaţii date de secretarul general al partidului nostru. Continuăm, la rândul nostru, să reflectăm modul in care sunt traduse in viaţă aceste sarcini prioritare, infăţişînd în pagina de astăzi, sub acelaşi generic: „STADIONUL, ŞCOALĂ A EDUCAŢIEI“, noi aspecte, fapte, iniţiative, succese, dar şi nedorite rămînem in urmă in munca de educare a sportivilor. NICOLAE CEAUŞESCU STADIONUL, ŞCOALĂ A EDUCAŢIEI „Odată cu pregătirea tehnică de specialitate, trebuie intensificată munca de educare politică a sportivilor, pentru formarea unui tineret cu însuşiri fizice superioare şi, in acelaşi timp, cu o ţinută demnă şi responsabilă In societate, cu un înalt nivel cetăţenesc, participant activ, conştient, la lupta ■ şi eforturile întregului popor pentru construirea socialismului şi comunis- roului in România“. i Preocupări susţinute in loturile reprezentative COMPORTARE EXEMPLARĂ, REZULTATE DE PRESTIGIU A existat multă vreme convingerea, tehnicistă, că în formula, de fapt atît de complexă, care defineşte valoarea performanţei sportive îşi au locul doar parametrii care exprimă numărul orelor de pregătire, volumul şi intensitatea antrenamentelor. S-a Înţeles apoi, dar nu peste tot şi nu cu aceeaşi convingere deplină, absolut necesară, că, astăzi mai mult ca oricînd, este nevoie — PENTRU ÎNDEPLINIREA OBIECTIVELOR STABILITE DE PARTID — nu numai o înaltă pregătire tehnică de specialitate, ci şi de o temeinică educare a tineretului sportiv, de afirmarea plenară a principiilor eticii si echităţii socialiste în Întreaga viaţă sportiva a ţării. De o mare însemnătate în înţelegerea profunda a acestor raporturi, care includ, desigur, importante sarcini şi răspunderi sociale, au fost şi sunt pentru întregulactiv al mişcării sportive aprecierile şi Indicaţiile cuprinse — în legătură cu această problemă — în Mesajul adresat Conferinţei pe ţară de către secretarul general al partidului nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Dintre numeroasele referiri, cităm următoarele: „în ce priveşte sportul de performanţă există o slabă exigenţă faţă de modul de pregătire şi educare moral-politică a sportivilor; ac tolerează adesea actele de indisciplină, lipsa de răspundere şi manifestările de vedetism ale unor sportivi, favorizarea unor elemente care mi au nimic comun cu sportul. Aceste atitudini şi manifestări sunt profund dăunătoare activităţii sportive, fac ca în aceste domenii să se menţină o stare de lucruri ce nu poate fi considerată mulţumitoare“. Socotind că îmbunătăţirea substanţială a muncii educative, prin integrarea ei organică în procesul de pregătire, are o însemnătate deosebită mai ales în cadrul loturilor reprezentative ale ţării, ne-am propus să începem dezbaterea pe această temă cu reliefarea unor preocupări şi acţiuni educative menite să cultive înalte calităţi morale în rîndul sportivilor fruntaşi. Primele concluzii ne arată că, în îndeplinirea acestor importante obiective, au fost luate măsuri eficiente, care sunt aplicate cu grijă şi răspundere, în cadrul tuturor loturilor reprezentative au fost organizate grupe U.T.C., se desfăşoară, în forme interesante, cu larga participare a sportivilor, învăţămînttl politic şi economic de masă, au loc expuneri privind principalele probleme ale activităţii partidului şi statului nostru, au fost iniţiate vizionări de filme — urmate de dezbateri — şi spectacole de teatru, vizite la Muzeul de istorie a Paridului Comunist Român, a mişcării democratice şi revoluţionare din România, la Muzeul de istorie a Republici Socialiste România, în mari întreprinderi industriale etc. Toate aceste acţiuni, iniţiate de C.N.E.F.S., cu sprijinul efectiv al C.C. al U.T.C., au determinat o evidentă îmbunătăţire a muncii educative în cadrul loturilor reprezentative, îndeosebi la cele de rugby, lupte, handbal, popice, haltere, scrimă, tir ele., unde şi colectivele de tehnicieni manifestă în ultima vreme preocupări susţinute şi chiar iniţiative. A crescut, de asemenea, exigenţa federaţiilor, a cluburilor şi a antrenorilor faţă de abaterile de la disciplină, tendinţele de vedetism şi căpătuială manifestate, încă, de unii sportivi, şi aşa se explică, desigur, promptitudinea şi eficienţa sancţiunilor şi măsurilor disciplinare luate, de exemplu, în loturile de caiac-canoe, atletism, canotaj, lupte. Educarea sportivilor este, însă, se ştie, un proces complex, de lungă durată, care trebuie desfăşurat permanent, cu exigenţă mereu sporită. De aceea, fireşte, consemnînd unele realizări în îmbunătăţirea muncii educative în cadrul loturilor reprezentative, aşteptăm noi reuşite, care să se exprime într-o comportare exemplară, în performanţe de prestigiu, în succese pe măsura condiţiilor şi cerinţelor actuale. Dan GÂRLEŞTEANU PERFORMANŢE ŞL AMINTIRI în cei aproape 20 de ani de activitate didactică, prof. Eugenia Junker, una dintre antrenoarele Şcolii sportive din Oradea, şi-a respectat neabătut obiectivele : selecţie, îndrumare, pregătire pentru performanţă şi, paralel, preocupare la fel de atentă faţă de latura social-formativă a elevilor, care au îndrăgit voleiul. „A fost întotdeauna o modalitate directă de a apropia elevii de stadion sau de sala de sport, prin Invitarea părinţilor si familiarizarea acestora cu ideea de performantă, înţelegînd că, intr-o scoală sportivă, procesul de instruire se completează fericit cu cel de urmărire riguroasă a respectării obligaţiilor elevilor faţă de însuşirea unor temeinice cunoştinţe de cultură generală şi de specialitate, părinţii copiilor au devenit mult mai receptivi la ideea de sport, multi dintre ei au ajuns veritabili aliaţi ai şcolii noastre«, ne spunea recent, profesoara din Oradea. Practic, aceste obiective înseamnă: prezenţă activă a profesoarei-antrenoare în şcoala de bază a elevilor voleibalişti, o legătură permanentă cu diriginţii, cu părinţii. La primele semne de alarmă fa se înţelege: note sub 7) profesoara-antrenoare slăbea ritmul antrenamentelor, colabora cu şcoala şî familia pentru capacitatea elevilor în cauza — destul de puţini, de altfel — într-o pregătire profesională cît mai intensă. Nu de puţine ori profesoara-antrenoare a fost iniţiatoarea unor cercuri de consultaţii şi meditaţii pentru elevii care întâmpinau dificultăţi în însuşirea unor materii. Rezultatele au fost întotdeauna pozitive: toţi voleibaliştii şcolii orădene (Costinescu, Ardeleanu, Ciulei, Costea, Enciu, Niculăiţă, Chelebeu, Oros etc.), prezenţi în diferite echipe divizionare sau chiar în lotul naţional, au trecut cu brio unele momente grele din activitatea lor de elevi, alungind oameni integri, cetăţeni de nădejde. Prof Eugenia Junker a fost gata să ne ofere mult mai multe exemple de foşti elevi ai secţiei de volei a şcolii, ajuns astăzi oameni în accepţiunea majoră a termenului. Am reţinut un singur exemplu, pe acela al dr. Mihai Tova, medic la Complexul clinic U.G.S.R. de la Băile Fe- Hvr^re a ţinut să ne spună: „NirT,in rohut sepri! ! Intr-un ovar. T this!Ui-o esnntrilS a pn-'-P Ini amintesc cu pinicere de felul mm se îngrijea să ne vadă elevi harnici la carte, totodată plini de ambiţie la antrenamente. Dacă astăzi cei mai mulţi dintre noi, foştii elevi voleibalişti, suntem ingineri sau medici, profesori sau tehnicieni cu o înaltă calificare. Intr-o bună măsură meritele aparţin inimoasei noastre profesoare, a cărei revedere ne prilejuieşte, de fiecare dată, un sentiment de sinceră bucurie şi caldă recunoştinţă“. Acest proces complex de pregătire a elevilor voleibalişti din şcoala sportivă Oradea continuă şi acum prin colaborarea prof. Junker cu colegii ei de catedră mai tineri: Dorel Arhip. Nora Pop, Alexandru Bighian şi, fireşte, cu sprijinul larg al conducerii şcolii — director, prof. Iosif Buda, secretar de partid, prof. Mihai Bunea — care şi-a propus ea experienţa, în materie de padagogie aplicată, a prof. Junker să fie generalizată la nivelul tuturor secţiilor. Tiberiu STAMA SĂ ÎNVĂŢAM ESTE O DATORIE COMUNISTA intr-o discuţie recentă cu Ladislau Simon, campionul mondial de lupte libere de la Istanbul, tehnician la Metalotehnica din Tg. Mureş, ^ l-am întrebat: „Cum vă petreceţi timpul liber ?* „Nu prea am timp liber — ne-a răspuns. Intre orele de serviciu şi antrenamente, învăţ**. »Vă rugăm să vă explicaţi”. „Cînd am început activitatea sportivă - ca înotător — nu aveam decit studii elementare. Apoi am terminat liceul, la seral, iar de curînd am dat examen de admitere la Institutul pedagogic. Şi am reuşit cu bine. Am înţeles că o Învăţa este o datorie comunistă. Numai aşa te poţi afirma, cu adevărat . Succes, Ladislau Simon ! NOTA 10 ÎN CATALOGUL... DEMNITĂŢII Tinărul Inginer Dandu Petrescu de la A. S. ,,Avia" — Bucureşti, maestru al sportului la aeromodelism, se afla în străinătate. In drum spre un concurs internaţional. In tren. Petrescu o -*.•4 ryn, r..l~~p,| v~r.fvd.jl tn Care călătorea, o importantă sumă de bani. Nu s-a gîndit nici un moment să şi-l însuşească. Negăsind păgubaşul, a socotit că este de datoria sa să anunţe organele competente. Intocmlndu-se formele cuvenite, tinărul sportiv a adus suma găsită şi a predat-o Instituţiei de resort din ţară. „în organizaţiile de pionieri şi U.T.C. in care am crescut - a spus Dondu Petrescu — am învăţat câ este nedemn sâ-ţi însuşeşti ceea ce nu-ţi aparţine". SANCŢIUNE PROMPTA Este admirabilă preţuirea cu care marele public îi înconjoară pe acei tineri care se impun în viaţa sportiva nu numai prin talent, dar şi printr-o comportare exemplară, o atitudine civică conforma cu principiile şi normele muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste. Din păcate, se mai ivesc inca ce e drept tot mai rar — ? cazuri negative. Dar ele sunt prompt sancţionate. lată două exemple: călăreai! Comel Ilia (Steaua) ?! Aurelian Stoica (Petrolul Ploieşti), ca şi rugbystul Nicolae Postolachi (Steaua) au dovedit tendinţe de căpătuială, pătîndu-şi onoarea şi înşelînd încrederea acordată. Măsurile luate au fost, cum era şi firesc, prompte: au fost excluşi din loturile naţionale. Credem că lecţia le va folosi. EXEMPLUL INSTRUCTORULUI Tinărul Instructor de zbor Mihai Albu din aeroclubul „Gheorghe Rândulescu" (Ploieşti) a cîştigat, de curînd, titlul de campion balcanic la probele de acrobaţie aeriana (antrenor - voluntar - Bănică Enciulescu). Performanţa i-a adus o frumoasă popularitate. Dar, după cum ne spune antrenorul său, prestigiul de care se bucură Albu se datorează nu numai talentului său de zburător, ci al comportării exemplare pe care o are. Tînărul pedagog constituie un model de urmat pentru elevii pe care-i instruieşte. AJUTORUL COLECTIVULUI În ultima vreme, antrenoarele Irina Ţimbrescu şi Victoria Ionescu, de la Clubul şcolar Bucureşti, au dat dovadă nu numai de comoditate, dar începuseră să-şi neglijeze chiar şi obligaţiile elementare ale profesiei lor. Conducerea clubului n-a stat însă nepăsătoare. Activitatea celor două antrenoare a fost analizată cu toată seriozitatea. Şi se constată ca ajutorul colectivului a fost binevenit. Viovrei TONCEANU AFIRMĂRI REALIZĂRI LA Două au fost faptele care, de la prima vedere, ne-au convins că intreprinderea de vagoane Arad inseamnă un excelent prilej de a dasluşi mai temeinic, mai reprezentativ şi, în acelaşi timp, mai plastic legătura ce există intre activitatea productivă şi sport. Mai precis, primele informaţii culese se refereau la îndeplinirea pe ansamblul importantei unităţi industriale a prevederilor planului cincinal, încă de la 20 iulie, condiţie determinantă pentru ca, pînâ la finele anului, harnicul colectiv arădean să . ,. realizeze o producţie suplimentară de până la 1,4 miliarde lei. Am aflat apoi, pe un cu totul alt plan, că peste 2 000 de oameni ai muncii de aici sunt angrenaţi, prin efortul activiştilor asociaţiei sportive şi ai organizaţiei U.T.C., sprijiniţi activ de Comitetul de partid, comitetul sindical şi conducerea întreprinderii, în diferite activităţi sportive. Succesiunea şi semnalarea celor două posibile modalităţi de a aborda, din perspectivele productivă şi sportivă, unele resorturi intime ale vieţii de uzină n-au fost întâmplătoare. Nu, pentru că, in una din secţii, de pildă — cea mecanică — am intîlnit o echipă — echipă în sens simbolic — despre care se poate foarte bine discuta atât sub aspectul succeselor obţinute de componenţii ei in calitate de constructori de vagoane, cît şi din punctul de vedere al celei mai bune din cele 40 de formaţii care se întrec în campionatul de fotbal al asociaţiei sportive Rapid Arad. Din acest motiv ne îngăduim să afirmăm că situarea tinerilor strungari sportivi printre evidenţiaţii arădeni ai acţiunii „Tineretul — factor activ In realizarea cincinalului înainte de termen V* are PE STADION, LOCUL DE MUNCĂ la bază, alături de alti factori şi spiritul de intr-ajutorare şi colaborare, capacitatea de efort şi rezistenta fizică educate pe terenul de sport. Dar, pentru că uteriştii despre care scriem inseamnă, în primul rind, un colectiv, ne vom abţine de a-i numi în rîndurile de faţă. In schimb, o vom aminti pe Iosif Adop, component de bază al echipei de polo Rapid Arad, formaţie aflată pe locul 4 în seria a II-a a diviziei naţionale A. Antrenorul Ion Bor- ------------------. Ea are numai cuvinte de lauda pentru elevul său, pe care îl cunoaşte poate mai bine decit oricine. Am putut afla, astfel, cit de îngemănate pot fi realizările profesionale cu cele sportive, căci tinărul poloist de 25 de ani a crescut şi s-a format la şcoala vieţii de uzină , mai inul ca ucenic, apoi ca elev al şcolii profesionale a întreprinderii de vagoane, unde şi-a şlefuit calităţile de lăcătuş cu înaltă calificare. Seriozitatea şi adînca cunoaştere a secretelor meseriei l-au recomandat pe sportivul de performanţă Iosif Adop, mai întii pentru un loc de muncă într-una din sectiVechele ale întreprinderii, apoi pentru Institutul de subingineri, unde urmează acum cursurile anului II. Cele două exemple la care am apelat nu sunt singurele in întreprinderea arădeană. Sunt insă pe deplin ilustrative in eventualitatea unei demonstraţii asupra armonioasei îmbinări între procesul muncii, efectuate cu pasiune, dăruire şi simţ de răspundere, şi latura sportivă la acelaşi om, ambele probînd şi favorizînd afirmarea multilaterală a personalităţii umane. ţ Radu TÎMOFTE , ÎNSEMNĂRI din APID „ Sub egida clubului Rapid“, recent au fost organizate întilniri între componenţii secţiei de fotbal de muncitori şi tehnicieni de la întreprinderile Griviţa Roşie şi Flacăra roşie. Cu acest prilej s-a efectuat un foarte util schimb de experienţa pe tema armonizării activităţii de producţie cu cea sportivă, a creşterii continue a gradului de responsabilitate a tineretului faţă de obligaţiile profesionale şi obşteşti. Consiliul asociaţiei sportive U.R.E.M.O.A.S. INIŢIATIVE din sectorul 7 va organiza, în cursul lunii septembrie, două acţiuni pe teme educative. Prima, „Comportarea tineretului în producţie, societate şi pe terenurile de sport", se va bucra de prezenţa unor delegaţi reprezentînd întreprinderi şi Instituţii din sector. A doua, organizată în cadrul Anului Internaţional al femeii se va bucura de participarea unor personalităţi sportive feminine (Olga Orban-Szabo, Rodica STclovan, Elena Pădureanu etc). Sportivii clubului Progresul au luat parte la o Interesantă prelegere, sus- tinută de tovarăşul colonel Iile Pană, avînd ca temă participarea României la războiul antifascist şi contribuţia comuniştilor la KOfăptuirea actului istoric de la 13 August 1944. Pentru luna septembrie consiliul clubului va iniţia o acţiune legată de sărbătorirea Anului internaţional al femeii. S-a încheiat o amplă acţiune educativ-sportivă, „Floarea prieteniei“, organizată de C.N.O.P., cu participarea entuziastă a zeci de mii de pionieri din 20 de judeţe ale ţării. Am urmărit cu mare interes cutezătoarele expediţii desfăşurate pe cele două trasee principale: Cărei — Bucureşti şi Suceava—Bucureşti, ne-am notat „recordul" celor aproape 1 200 de kilometri, ca şi numele multor pionieri evidenţiaţi cu prilejul întrecerilor. Nu cunoaştem cu exactitate un alt record pe care participanţii la „Floarea prieteniei“ l-au stabilit pe itinerarul străbătut de caravanele pionierilor, acela al scrisorilor trimise din minunatele locuri de popas, dar, din constatările reporterilor şi corespondenţilor noştri, am aflat că zilnic, pe adresele familiilor, şcolilor, organizaţiilor de pionieri, ale prietenilor şi colegilor erau trimise, de pe toate punctele traseului, sute de ilustrate înfăţişînd frumuseţile de nedescris ale patriei, monumente, locuri şi aşezări de importanţă istorică, măreţe edificii ale industriei socialiste. Poate că tocmai acele cîteva rînduri, scrise cu dragoste şi mîndrie, acum la vîrsta copilăriei, expediate din Bacău, Focşani, Ploieşti, Satu Mare, Baia Mare, Cîmpina, din alte zeci de oraşe ale ţării, ar trebui aşezate, datorită semnificaţiei lor, înaintea oricăror altor elemente de referinţă la succesul deplin al competiţiei „Floarea prieteniei“. PASIUNE DE COMUNIST Dacă luptele au la Braşov o frumoasă tradiţie şi, mai ales, dacă se bucură de o mare popularitate şi răspîndire în hodul tineretului, toate acestea sunt, in mare măsură, şi urmarea pasiunii neobosite a comunistului Ion Mureşan, unul dintre acei oameni entuziaşti cărora sportul braşovean le datorează multe şi trainice succese. Pornit de la Petroşani, cu peste 30 de ani în urmă, lăcătuşul Ion Mureşan a urcat cu perseverenţă, deopotrivă, treptele priceperii profesionale şi cele ale măiestriei sportive. Nici nu putea fi altfel, cînd ambele aspecte sunt, de fapt, reflexul aceleiaşi atitudini, de seriozitate şi responsabilitate comunistă în tot ceea ce a întreprins. A devenit campion naţional la lupte, a primit titlul de maestru al sportului. Cinci anii au început să-şi spună cuvintul pasiunea pentru sport l-a făcut să se dedice unei rodnice activităţi pedagogice, pentru care a fost distins cu titlul de antrenor emerit. Poate că Dumitru Pirvulescu nu ar fi devenit campion olimpic la Roma, poate că Valeriu Bularea nu ar fi cucerit titlul mondial, sau alţi luptători braşoveni ca Ludovic Ambruş, Cristian Emilian, Androne Petrone sau recent Cristian Fodor, nu ar fi cucerit medalii la cele mai mari competiţii internaţionale, dacă nu s-ar Intâlnit cu Ion Mureşan, comunistul care a ştiut să le insufle putere de muncă şi dăruire pentru sportul îndrăgit. .. . . Pentru instaurarea acestui climat de muncă, pentru faptul că Braşovul a cules medalii, un mare merit revine şi celui care a semănat pasiune, celui care s-a aplecat cu dragoste şi căldură peste sămânţa raspindită , antrenorul emerit Ion Mureşan. (M. BARA).