Steagul Roşu, noiembrie 1970 (Anul 25, nr. 5514-5538)

1970-11-25 / nr. 5534

Anul XXV Nr. 5.534 (7.013) MIERCURI 25 noiembrie 1970 4 pagini 30 bani A La ordinea zilei în agricultură, întreprinderile agricole de stat au realizat planul la arături De la Inspectoratul județean I.A.S. aflăm că întreprinderile din subordine au realizat planul la arăturile de toamnă (6.923 ha). Prima întreprindere agricolă de stat care a terminat această importantă lu­crare a fost I.A.S. Bacău, deși aceasta are și cea mai mare supra­față (2.750 ha). Hărnicia mecanizatorilor, buna organizare a muncii, și-au spus cuvîntul. Grădinarii au rămas datori Cultura legumelor este una din ramurile rentabile ale agriculturii, grădinarii reușind să obțină impor­tante venituri bănești de pe unita­tea de suprafață. Zilele trecute, în paginile ziarului nostru, arătam că deși condițiile de climă din acest an au fost mai puțin favorabile, cooperatorii din Berești — Bistrița realizează cite aproximativ 22.000 lei venituri bănești pe fiecare hec­tar, față de 17.500 lei ci­ și-au pla­nificat. La roșii de exemplu, pro­ducția stabilită pe hectar a fost depășită cu aproximativ 3.000 kg. La C.A.P. Berești-Tazlău și la alte culturi s-au obținut re­zultate frumoase, ceea ce indică faptul că atunci cînd există preocu­pare, in ciuda condițiilor climatice mai puțin prielnice, producțiile ob­ținute pot fi la nivelul sau chiar peste prevederile planului. Dar nu în toate unitățile rezulta­tele obținute satisfac cerințele ac­tuale, în unele cooperative agricole recoltele obținute fiind sub orice critică. Un exemplu concludent in acest sens îl avem la cooperativa agricolă din Berești — Tazlău. Aici, suprafața grădinii de legume este de 35 hectare, iar pentru anul viitor se prevede extinderea ei cu încă 5 hectare. Cu alte cuvinte, suprafața este în continuă creștere. Dar pro­ducțiile? Invers, într-o permanentă scădere! După cum spunea briga­dierul Ionel V. Cojocaru, veniturile planificate pentru acest an nu vor fi realizate, cele mai mari rămîneri în urmă fiind la cultura roșiilor, unde planul de venituri nu este realizat nici măcar pe jumătate ! Așa a spus brigadierul. Cită drep­tate o fi avînd, nimeni nu știe! Clar este însă un lucru : șeful bri­găzii legumicole n-a putut să ne furnizeze nici o dată exactă, lip­­sindu-i chiar planul de producție pentru anul în curs I De ce oare brigadierul legumicol nu-și cunoaște planul ? „Nu mi s-a dat“, a spus interlocutorul. Și a­­tunci cum pot fi urmărite sarcinile ? După aprecierile tovarășilor din cooperativă, rezultatele slabe obți­nute în legumicultura se datoresc neîngrijirii culturilor, aplicării cu întîrziere a lucrărilor, care de cele mai multe ori au lăsat de dorit și din punct de vedere calitativ. După părerea noastră, participarea neco­respunzătoare a cooperatorilor la lucru se datorește deficiențelor ma­nifestate în organizarea muncii. Fiind la acest capitol, am vrea să redăm, pe scurt, modul în care s-a conceput a se lucra­ la grădină. Mai întîi, ținem să precizăm că pentru cele 35 hectare cultivate cu legume, numărul membrilor din bri­gadă a fost stabilit la 44, mult prea puțin față de necesități. Cică în „zilele de vîrf“, consiliul de condu­cere va da ajutoare din celelalte brigăzi, așa incit lucrările să fie executate în cadrul termenelor sta­bilite, ceea ce practic nu s-a întim­­plat. Explicațiile date de brigadierul legumicol au fost suficiente pentru a ne da seama de adevărata stare Ing. Gh. LUPU (Continuare în pagina a Il-a) ÎNCHEIEREA CRABNICA I­m­m DE TOAMNA! încheierea recoltării culturilor tîr­­zii de toamnă nu înseamnă, în nici un caz, și terminarea lucrărilor ce pot și trebuie să se mai facă în a­­ceste zile. Arăturile de toamnă nu s-au încheiat nici măcar la nivelul planului. Așa stînd lucrurile, este cazul să fie intens folosite nu numai tractoarele, ci și atelajele. într-o se­rie de cooperative din zona coli­­nară a județului, atelajele sunt grupate și ară intens, dar, din con­statările noastre rezultă că în multe cooperative nu constituie încă o preocupare folosirea tuturor atela­jelor la arat. Sporul de recoltă­­ pe care-1 asigură arătura de toamnă nu este de neglijat și, deci, nu poate fi scuzată lipsa de preocupare față de această problemă. Timpul, așa cum este el la ora actuală, trebuie in­tens folosit pentru ca pînă la veni­rea zăpezii să fie arată și cea din urmă palmă de teren. Este adevărat, in unele coope­rative atelajele mai au de trans­portat coceni din cîmp și alte fu­raje, dar se cere reținut că nu peste tot, și nu pe întreaga perioadă, sunt folosite atelajele la lucrări de trans­port. Evident, acolo unde aceste o­­perațiuni s-au încheiat, atelajele și alte mijloace de transport pot și tre­buie folosite la transportul în cîmp al îngrășămintelor naturale. Aceasta de fapt va fi acțiunea de care, în continuare, vor trebui să se ocupe îndeaproape consiliile de condu­cere din cooperativele agricole de producție. O cină poate fi o mică sărbătoare Sîmbătă seara a fost inaugurată parada cinelor naționale. T.A.P.L.-ul se străduiește să realizeze, la Ba­cău, lucruri inedite. Diversifică și-și primenește mereu unitățile în care ambianța ne surîde, ne îmbie tot mai mult. „Luna preparatelor culi­nare" ne dovedește că și din punc­tul de vedere al conținutului se poate realiza mai mult. Și băcăua­nii din alimentația publică pot face acest lucru. De altfel, îl și fac. Ba, mai mult, ne cer și părerea prin chestionare, străduindu-se să țină seama de ea. E drept, nu toate ac­țiunile de pînă acum au reușit. Despre unele aspecte ne-am spus părerea la timpul potrivit, iar ob­servațiile critice le-am consemnat în consens cu părerea majorității consumatorilor. Dar aceasta nu ne împiedică, de pe aceleași poziții, să observăm o bună efervescență crea­toare în întregul trust, imprimată de conducerea acestuia. T.A.P.L. Ba­cău și-a cîștigat, în ultima vreme, mai multă stimă, mai multă încre­dere din partea consumatorilor. Este un fapt evident și ne face plăcere să consemnăm acum aspectele po­zitive ale unor realități din cadrul activității de alimentație publică din municipiul Bacău. în acest context general se în­scrie și seara națională pe care, cu sprijinul M.C.I., Trustul restauran­telor băcăuane a organizat-o, reedi­­tînd cu forțe locale și din țară as­pecte de la concursul internațional gastronomic și de deservire ce s-a desfășurat la sfîrșitul lui octombrie în Capitală. Este, de fapt, un ciclu, Cronică de restaurant o paradă a cinelor, prezentate de cei mai buni bucătari, cofetari și ospătari tineri. Acum participanții din țară la amintitul concurs au ve­nit și aplică în practică cele învă­țate, îndrumarea de specialitate a fost realizată, cu succes, de tovară­șul N. Popa, din cadrul Direcției de restaurante și hoteluri din M.C.I. și tovarășul V. Vîlculescu, maestru în arta culinară, de la cofetăria „Sca­la" — Bucur­ești. Se extinde, ca ur­mare, gama preparatelor culinare, ni se face o demonstrație de bună deservire, se realizează o ambianță intimă și elegantă. Și iată că, de fapt, am intrat în textul propriu-zis al „Cronicii de restaurant", referitoare la prima cină prezentată, aceea a reprezentan­ților țarii noastre. „Conducerea T.A.P.L. Bacău, care a participat la această manifestare internațională — se spune în programul de pre­zentare — dorind să incunoștiin­­țeze onorata sa clientelă cu unele NOUTĂȚI ALE GASTRONOMIEI EUROPENE (s. n.), organizează la restaurantul „Bistrița" din munici­piul Bacău, de la 21—29 noiembrie 1970, servirea zilnică a cinelor na­ționale cu care reprezentanții țări­lor participante s-au prezentat în concurs...". Suntem­, așadar, în plin context european. Ca urmare, ne permitem să consemnăm și un pro­verb englez : „Buna primire e cea mai bună mîncare". Fără a ne re­feri însă la mîncăruri, care merită o mențiune aparte, trebuie să spu­nem că, intr-adevăr, buna primire a imprimat de la început o notă e­­levată. L-am văzut pe directorul co­mercial, tovarășul Mircea Sulea, cum îi primea pe oaspeții restau­rantului încă de la intrare, avînd pentru fiecare o vorbă la locul ei, fiind el însuși amfitrion. Șeful de sală le conduce apoi la masa pe care o soliciți, ești ajutat să-ți a­­legi locul cel mai bun, iar ospă­tarul, tînărul și distinsul ospătar, demn și îndatoritor de la început, te roagă să-i permiți un sfat: „Scaunul acela este mai convenabil pentru dv„ pentru că".... Se retrage Roni CACIULARU ( (Continuare în pagina a II-a) 1 Se pregătesc surpr­izele pentru tombolă. La Fabrica de ciment și var din Fieni Se va dubla producția Fabrica de ciment și var din Fieni — una dintre cele mai vechi unități de acest fel din țară — a intrat într-o nouă etapă de dezvol­tare. Aici se constru­iește o linie tehnologi­că de cimenturi specia­le, cu o capacitate a­­nuală de 1.200.000 to­ne. Se construiesc, de asemenea, halele unei noi fabrici de var, pro­iectată pentru 100.000 tone anual­, care va dis­pune de cuptoare pen­tru blinker, mori și al­te agregate de mare productivitate, prezen­­tînd un grad avansat de automatizare. Para­lel, vor fi modernizate transportul de materia­le și materii prime, re­țetele de alimentare e­­­lectrică, termică și de apă. în 1972, cînd lu­crările vor fi încheiate, fabrica dîmbovițeană va realiza o producție de două ori mai mare decit cea actuală. (Agerpres) Aspect de la Uzina de cauciuc a Grupului industrial de petrochimie Borzești. Foto : C. BUTE Conferențiar universitar doctor EMUS GHIBU­ „FELICIT SPORTUL BACĂU­ DL PERFORMANTA, 01...“ Am primit recent, cu prilejul u­­nei ședințe de lucru a C.J.E.F.b. Ba­cău, vizita .conf. univ. dr. EMIL GHIBU, vicepreședinte al Consiliu­lui Național pentru Educație Fizică și Sport, într-o discuție anterioară cu domnia sa abordasem problema sportului de masă în județul nos­tru. Era firesc, acum, să „atacăm" cealaltă pistă. — Privită în ansamblu, domnule profesor, ce nivel a atins, actual­mente, activitatea sportivă de per­formanță din județul Bacău ? — Au fost consemnate aici, în ul­timii ani, numeroase inițiative fru­moase, de mare eficiență, care au impulsionat atît sportul de masă cit și sportul de performanță. Aș putea remarca patru aspecte esen­țiale care, în faza actuală, caracte­rizează sportul de performanță din acest județ- Primul aspect, în strînsă colaborare cu Inspectoratul școlar județean, Comitetul județean al U.T.C. și Consiliul județean al Organizației Pionierilor, C.J.E.F.S. Bacău a reușit să folosească foarte bine toate cadrele de specialitate din județ- Am constatat în repetate rînduri că profesorii de educație fizică de aici sînt mult mai bine di­rijați, că există o concepție unitară a tuturor factorilor interesați și, în consecință, randamentul e în con­tinuă creștere. Al doilea aspect îl constituie existența liceelor cu pro­gram special de educație fizică. Cu sprijinul nemijlo­cit al organelor locale de partid și de stat, au­ reu­șit să creați con­diții optime pentru înființarea celor două licee cu pro­fil : Liceul de fot­bal din Bacău și Liceul de gimnas­tică (fete) din Municipiul Gheor­­ghe Gheorghiu- Dej. Consiliul Na­țional pentru E­­ducație Fizică și Sport consideră că acest gen de licee vor avea o pondere din ce în ce mai mare în ansamblul sportului românesc, cu amendamen­tul conturării lor pe unul, sau — cel mult — pe două ramuri de sport. Și trebuie să subliniez că cele două licee speciale din județul dv. sunt, alături de Liceul cu program spe­cial de atletism, din Cîmpulung, singurele licee sportive din țară pro­filate pe o­ singură ramură de sport. Și rezultatele (mai ales la gimnas­tică) au confirmat eficiența ideii. Un al treilea aspect derivă din baza materială care, la dv, a înre­gistrat progrese remarcabile, mai ales în cele două municipii. Cerin­țele sunt, evident, mai mari, dar parcul sportiv aflat în curs de a­­menajare la Bacău, baza pentru sporturi nautice, viitoarea sală a sporturilor, aflată — deocamdată — în proiect, numeroasele terenuri ale liceelor și școlilor generale fac conturul unei baze materiale spor­tive în plin avînt. — Probabil, de aici și problema trecerii la un stadiu calitativ supe­rior al sportului băcăuan de per­formanță. — într-adevăr, acesta e determi­nantul principal. Consider, însă că eforturile financiare, organizatorice și tehnice să fie mai bine contu­­rate spre cîteva ramuri de sport. Interviu consemnat de Ștefan OLTEANU (Continuare în pagina a Il-a) CONTRIBUȚII VALOROASA a intreprnderilor băcăuane la îndeplinirea ș­­ angajamentului organizației județene de partid Municipiul Bacău, puternic centru industrial al județului, reu­­șește ca de la o perioadă la alta să-și sporească tot mai mult contri­buția la­ înde­plinirea sarcinilor de plan și angajamentelor pe care colectivele întreprinderilor și le-au asumat în întrecerea socialistă, în bogatul lor palmares, întreprinderile băcăuane au înscris nu de mult deosebitul succes marcat de îndeplinirea cu 95 de zile mai de­vreme a prevederilor planului cincinal la producția globală. Munci­torii, inginerii, și tehnicienii de la Fabrica de șuruburi, Uzina meta­­lurgică, Fabrica „Proletarul", Fabrica de pielărie și încălțăminte „Par­­tizanul“, Fabrica de hîrtie și celuloză „Letea“, Complexul de prelu­crare a lemnului, Combinatul industriei alimentare și din celelalte întreprinderi ale municipiului au reușit ca sub conducerea orga­nelor și organizațiilor de partid să dea viață unor valoroase inițiative care s-au soldat de fiecare dată cu bilanțuri fructuoase. La finele primelor zece luni ale acestui an, întreprinderile municipiului Bacău raportează realizarea unei producții globale suplimentare in valoare de 42.395.000 lei, depășirea planului la producția marfă fabricată cu 75.420.000 lei, creșterea productivității muncii cu 1,3 la sută și obți­nerea unor beneficii suplimentare­­ în primele trei trimestre) în va­loare de 25.065 000 lei. La indicația Biroului Comitetului municipal de partid, colecti­vele întreprinderilor industriale băcăuane au inițiat în perioada care a trecut din acest an o serie de acțiuni menite să asigure creșterea eficienței economice în toate sectoarele de activitate. Fără a diminua cîtuși de puțin meritul fiecărui colectiv în parte trebuie totuși să remarcăm că în acțiunea de sporire a contribuției băcăuane la îndeplinirea angajamentelor organizației județene de partid un merit deosebit revine Comitetului municipal de partid Bacău, conducted cu pricepere munca politică de masă desfășurata de organele și organizațiile de partid în vederea sporirii realizări­lor de la o zi la alta, biroul Comitetului municipal de partid a reușit să dea jaloane prețioase activității economice. In pagina a IIl-a de azi încercăm să facem un scurt tur de orizont în întreprinderile băcăuane pentru a relata stadiul îndeplinirii angajamentelor. O parte din zona industrială a Bacăului „Societatea și! sinucigașa glob-glSb! ZGOMOTUL ȘI GLANDA SUPRARENALĂ Prof. J. P. Buckle, de la Univer­sitatea din Pittsburgh (S.U.A.) făcut recent experiențe interesante, a concludente în ce privește influența zgomotului asupra sănătății. Ei supus șoareci, timp de 1/2 minut, a la intervale de cite 5 minute, unor zgomote intense imprimate pe ban­dă de magnetofon , pocnete, sunete de clopot etc. Acest regim a conti­nuat cîteva săptămîni, în care timp durata zgomotelor a fost prelungită pînă la 4 ore pe zi. Rezultatul a fost că, pînă în trei luni, la toți șoarecii s-a constatat tensiunea mult mărită, majoritatea au avut glanda suprarenală inflamată, mulți au murit. S-a constatat, de aseme­nea, că tranchilizantele nu au redus efectele zgomotului, dimpotrivă, au mărit cifra cobailor morți. Pe baza acestor experiențe au fost stabilite unele date privind nocivitatea pentru om a zgomotului produs de activitățile umane. In unele țări s-au luat măsuri pentru reducerea zgomotului din mediul urban, ca, de pildă, interzicerea claxonatului. S-a ivit specialitatea tehnică a tratamentului acustic în încăperi cu ajutorul plăcilor fono- absorbante. Dar toate acestea nu reduc decît parțial primejdia pe care o constituie zgomotul pentru sănătatea omului: în halele unor uzine, în anumite șantiere de con­strucție, problema zgomotului a ră­mas iremediabilă și inevitabilă. Spre deosebire de animale, pe­riodic omul poate părăsi mediul de muncă și marea aglomerație, pe ca­lea concediilor, în scopul destinde­rii, deconectării, refacerii. Dar, constată oamenii, de știință, omul are tot mai puțin posibilitatea res­tabilirii fizice și nervoase, dat fiind că locurile în care se refugiază devin tot mai mult noi focare de aglomerație, iar concediile tot mai puțin reconfortante. Imposibilitatea refacerii fizice și nervoase a omu­lui este un alt aspect al „societății sinucigașe“ în perspectivă. Iată­­ o serie de realități asupra cărora oamenii de știință atrag a­­tenția și care constituie fără îndoia­lă, serioase semnale de alarmă. Ele nu oglindesc încă o situație drama­tică generalizată, cel puțin pentru generația actuală. Dar omul de știin­ță privește, și are datoria de a privi, mai departe în viitor decît omul obișnuit. (SFÎRȘIT) Al. A.

Next