Viaţa Capitalei, aprilie 1950 (Anul 2, nr. 278-302)
1950-04-19 / nr. 292
4 -“r- Comentar extern întâmplările din Baltică ri iscare zi ce trece desvăluie, şi cu o crescândă preciziune, adevărate semnificaţie a aşazisei „diplomaţii totale", practicată in prezent de către imperialiştii americani. Ca fiecare zi ce se scurge se administrează, într'adevăr, o nouă dovadă că Statele Unite ale domnului Truman urmăresc, voit şi calculat, dezlănţuirea unui război de agresiune contra lumii socialismului. Şi că, pentru atingerea acestui fel monstruos, aventurierii din Washington, călcând orbeşte pe urmele predecesorilor nazişti întru hegemonie mondială, nu mai ezită să folosească, astăzi, cele mai grosolane mijloace. In acest sens, evenimentele din Baltică, din ultimele zile, au venit să sfâşie brutal vălul de ipocrizii şi confuzii cu care aceşti infractori internaţionali se mai străduesc, neputincios, să-şi ,,acopere" planurile lor agresive. Reamintim faptele: în ziua de 8 Aprilie crt., a fost observat la Sud de Libava, localitate situată în Republica Socialistă Sovietică Letonă, un bombardier quadrimotor de tip „fortăreaţă zburătoare", purtând distinctiv însemnele aviaţiei americane. Întrucât avionul evolua în spaţiul aerian sovietic, pătrunzând chiar până la o adâncime de 21 km. de la coastă, o escadrilă sovietică de vânătoare a decolat deîndată de pe un aerodrom din apropiere, cerând echipajului aparatului american să o urmeze şi să aterizeze pe aeroportul respectiv. Ce s'a întâmplat, însă ? In loc de a da urmare acestei legitime soma- țiuni, echipajul yankeu a deschis focul împotriva avioanelor sovietice, — ceea ce a silit avionul de comandă al escadrilei sovietice să riposteze, trăgând la rândul său contra „musafirului nepoftit", cu maniere de pirat aerian şi care, în grabă, s-a îndreptat apoi în spre mare, dispărând la orizont. Aşadar, la distanţă de mii de kilometri de Statele Unite, un avion american înarmat zboară pe deasupra teritoriului U.R.S.S. şi, atunci când este prins asupra faptului, în loc de a se supune ordinului autorităţilor sovietice de a ateriza, deschide focul asupra avioanelor sovietice.Această nemaipomenită comportare, care constitue nu numai o flagrantă încălcare a frontierei sovietice dar totodată şi o violare a normelor celor mai consacrate ale dreptului internaţional, a determinat guvernul Uniunii Sovietice să adreseze, după cum se ştie, guvernului Statelor Unite, un viguros protest, prin care scoate în evidenţă, în termeni calmi dar hotărîţi, caracterul provocator al pomenitei incursiuni aeriene. In aceste condifiuiri, dacă guvernul Statelor Unite ar urmări, prin preparativele sale militare, așa cum mai îndrăznește să pretindă, „apărarea" contra unei eventuale... ,,agresiuni sovietice", normal ar fi fost ca Departamentul de Stat să fi răspuns imediat acestui îndreptăţit protest, formulând regretul său pentru cele întâmplate şi prezentând scuzele de rigoare, după procedura obişnuită, în asemenea cazuri, în relaţiunile dintre state a căror politică externă ţinteşte realmente scopuri paşnice- Ei bine, nu, împinşi de ură şi de disperare, — sentimente exasperate şi mai mult de răsunătorul eşec al acestei provocări, —• imperialiştii din fruntea Statelor Unite au ales o altă cale, care-i autodemască şi mai vădit. Astfel, in timp ce Acheson, în mod vizibil descumpănit, afirma că ,,aşteaptă un raport detailat înainte de a da vreun răspuns notei sovietice de protest", — ca şi cum mai era nevoie de „detalii" pentru a se constata că bombardierul american înarmat, nefiind invitat, n'avea ce căuta pe deasupra teritoriului sovietic, — răspunzătorii forţelor aeriene ale Statelor Unite au procedat , la o nouă provocare, de un alt gen. Sub pretextul „căutării" avionului dispărut, comandantul aviaţiei americane din Germania Occidentală, — foarte probabil acela care a ordonat şi efectuarea raidului de recunoaştere a avionului în cauză, — a trimis, într-adevăr, un număr mare de aparate, care, violând de astă dată spațiile aeriene ale Danemarcei şi Suediei, au început să ,,cerceteze" întreaga regiune a Mării Baltice și, în special, partea ei orientală. Au început, adică, în realitate, să execute, pe o scară întinsă, manevre aeronautice, în vederea, după cum admit chiar şi unele mari ziare apusene pro-imperialiste, de a „experimenta" ocuparea aerodromurilor daneze, de a suscita părerea că este ,,greu" pentru Suedia de a se menţine „neutră" şi de a nu intra în pactul Atlanticului, de a familiariza pe piloţii yankei cu sborul deasupra acestei regiuni strategice şi, totdeodată, de a identifica forţele navale sovietice aflătoare în porturile baltice ale U.R.S.S. Această comedie, a unor manevre aeronautice deghizate în ,,cercetări umanitare", durează de aaproape zece zile. Prin urmare, nu s-a socotit drept îndeajunsă încălcarea spaţiului aerian sovietic; la ea a mai venit să se adauge şi provocarea suplimentară a unor manevre ostentative în imediata apropiere a graniţelor sovietice. Desnădăjduiţii forrestalizaţi din Washington au ajuns, deci, să batjocorească toate normele de conduită internaţională, săvârşind împotriva altora ceea ce, desigur, nu ar accepta să se săvârşească împotriva lor înşile. Căci este lesne de închipuit ce urlete şi ce răgete ar face să vibreze mustaţa domnului Acheson, ca şi microfoanele „Vocii Americii", dacă, de exemplu, pe deasupra teritoriului Statelor Unite ar fi apărut un avion militar sovietic şi dacă el ar fi deschis focul împotriva unei escadrile americane ce i ar fi cerut să aterizeze ? Sau, dacă aviaţia sovietică ar fi întreprins manevre aeronautice analoage în proximitatea imediată a Peninsulei Alaska? Sau chiar dacă numai, aidoma generalului Collins, şeful forţelor terestre americane, care a efectuat recent o vizită de inspecţie a armatei iraniene, un general sovietic ar fi trecut în revistă, chiar numai la paradă, trupele mexicane? Prin această nouă provocare, s-a demascat, însă, încă una din sfruntatele minciuni ale aventurierilor de peste Ocean, anume că preparativele militare ale Statelor Unite şi ale celorlalte ţări din coaliţia „atlantică" ar urmări „apărarea". Întrucât cei ce, refuzând reducerea înarmărilor şi prohibirea armelor atomice, concentrează avioane de război nu numai în Europa de Vest, dar şi în Marea Baltică, organizează, neîndoios, agresiunea şi nu mai pot susţine că se pregătesc de „apărare". Toate acestea scot şi mai puternic în relief deosebirea radicală dintre cele două politici: dintre politica de pace a Uniunii Sovietice şi politica războinică a Statelor Unite, — deosebire pe care nici un fel de vorbe nu o mai poate ascunde faţă de nimeni. In orice caz, imperialiştii americani sunt preveniţi: au vrut să „sondeze" dispozitivul defensiv al graniţelor sovietice şi au primit, instantaneu, o replică pe cât de drastică pe atât de dureroasă. Hotarele invincibilei ţări a Socialismului sunt cu străşnicie păzite şi domnul Truman, ca şi coechipierii d-salţ, ar face bine să reţină avertismentul pe care I. V. Stalin l-a dat încă in 1934, — şi pe care nici Hitler nu-l reţinuse, — atunci, când, adresându-se amatorilor de agresiuni antisovietice, a precizat că cei care vor încerca să atace U.R.S.S., „vor întâmpina un contra-atac nimicitor, aşa încât să le piară pofta ca pe viitor să-şi vâre râtul de porc în grădina sovietică". Ca şi naziştii, briganzii aerieni yankei de pe „fortăreaţa sburătoare" au simţit, pe pielea lor, realitatea acestui avertisment solemn. Ceea ce guvernanţii Statelor Unite mai pot obţine, în prezent ca şi în viitor, prin abandonarea de către ei până şi a ultimelor aparenţe de legalitate internaţională, nu sunt şi nu pot fi decât rezultate exact contrarii celor urmărite. Deoarece acţiunile lor tot mai ilegale şi mai grosolane nu fac decât să deschidă şi mai larg ochii popoarelor asupra pericolelor pe care politica tiumaniană „totală" sau, mai precis, „totalitară" le reprezintă pentru întreaga lume, intensificând ca atâta lupta pentru pace a masselor de pretutindeni.. De aceea politica „totală" a acestor domni este sortită, dintr'un început, unui fiasco la fel de ,, total". C. Constantin Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Italian Tovarăşul Mauro Scoccimaro şi-a desvoltat raportul. — Cuvântarea tovarăşului Palmiro Togliatti La plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Italian, Mauro Scoccimarro, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Italian, a prezentat un raport privitor la lupta pentru o nouă politică a muncii, pentru libertate şi pace. Ocupându-se de situaţia internaţională, tovarăşul ■ Scoccimuro, a arătat că evenimentele din ultimele luni au confirmat că raportul de forţe s-a schimbat în favoarea lagărului democraţiei şi socialismului, a cărui unitate şi coeziune se întăresc, spre deosebire de lagărul imperialist, în rândurile căruia se coc contradicţii din ce în ce mai puternice şi se ascute criza generală. întărirea lagărului socialismului s’a manifestat prin mai multe fapte, dintre care cele mai importante sunt: Tratatul sovietochinez, eşecul politicii de comploturi şi intrigi duse de imperialiştii anglo-americani în ţările de democraţie populară, cu complicitatea Vaticanului şi a bandei criminale de asasini şi spioni grupate în jurul lui Tito; ridicarea cursului rublei şi trecerea ei pe bază de aur. In afară de acestea, amploarea fără precedent a mişcării partizanilor păcii constitue un indiciu al situaţiei Internaţionale din zilele noastre. Comitetul Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii a hotărît, la sesiunea sa de la Stockholm, să pună pe primul plan chestiunea interzicerii armei atomice şi aceea a declarării drept criminal de război a guvernului care va întrebuinţa primul această armă. Oamenii muncii — a arătat tovarăşul Scoccimarro — au un drept, deplin şi inalienabil de a refuza să presteze o muncă ce contribue la pregătirearăzboiului. De lupta pentru pace, a declarat în continuare Scoccimarro, se leagă direct lupta pentru nivelul de trai al oamenilor muncii, mai ales când există o armată de 4 milioane şomeri — totali şi parţiali — aşa cum se întâmplă în Italia. Ocupându-se de desvoltarea politicii interne în cursul ultimilor ani, Scoccimarro a arătat că sub presiunea cercurilor reacţionate, a forurilor clericale superioare şi a imperialiştilor americani, guvernul italian a păşit pe calea instaurării unui regim poliţist, pe calea măsurilor excepţionale neconstituţionale, a provocărilor şi represiunilor, deoarece numai prin înăbuşirea marilor organizaţii sindicale şi politice ale oamenilor muncii ar fi posibilă angajarea ţării întregi aventură războinică împotrivă U.R.S.S.şi a ţărilor de democraţie populară. Răspunsul la provocările fasciste ale guvernului trebue să fie crearea unui front larg democrafic care să asigure tuturor acţiunilor un caracter de massă. Scoccimarro şi-a încheiat cuvântarea expunând în rezumat revendicările politice fundamentale ale poporului italian: politica de pace şi independenţă naţională, respingerea oricăror angajamente militare, asanarea economică pe baza „planului folosirii braţelor de muncă”, respectarea Constituţiei, lichidarea fascismului şi a anticomunismului, ceea ce implică o luptă împotriva monopolului politic al partidului democrat creştin, pentru un guvern de lagluniune democratică. In cuvântarea ţinută in cadrul desbaterilor la raportul lui Mauro Scoccimarro, tovarăşul Palmiro Togliatti, secretar general al C.C. al Partidului Comunist Italian a caracterizat situaţia Italiei pe plan internaţional. „Conducătorii imperialişti ai Statelor Unite şi lacheii lor refuză de îndârjire să consimtă la interzicerea armei atomice, ceea ce dovedeşte că ei nu au renunţat incă la planurile lor criminale de exterminare”, a arătat tovarăşul Togliatti. Referindu-se la provocarea americană în Marea Baltică el a declarat: „Este suficient un singur fapt de acest fel pentru a demasca Statel« Unite ca o putere de o agresivitate neruşinată, care, in vederea pregătirii unui război agresiv îşi trimite armamentul în toate ţările lumii. La aceste fapte atât de grave, trebue să mai adăugăm desordinea şi confuzia crescândă care domnesc în economia şi politica aşa numitei lumi occidentale”. Descompunerea acesteia se explică prin „faptul că astăzi, în această parte a lumii, intr’o măsură mai mare decât în orice altă parte a lumii, orânduirea capitalistă se menţine în mod artificial, întrucât toate condiţiile obiective ale dispariţiei sale s’au copt; in acelaşi timp s’a ivit şi o adâncă conştiinţă socialistă în sânul majorităţii clasei muncitoare. Dacă nu ar exista amestecul forţelor reacţionare din afară, care sprijină regimul lui Franco, regimul lui De Gasperi, regimul lui Salazar, regimul clerical din Austria, regimul lui Bidault din Franţa, etc., în Europa Occidentală ar exista o altă situaţie socială... Forţele reacţionare din afară au intervenit şi au împiedicat înfăptuirea unei transformări care este cerută de însuşi mersul lucrurilor. De aci — nemaipomenita confuzie, nemaipomenita încurcătură — care domnesc astăzi în această parte a lumii”. Evaluând forţele Partidului Comunist Italian, Togliatti a arătat că IZBUTIND CA NU MAI PUŢIN DE TREI LUNI SA ÎNREGISTREZE UN NUMĂR DE DOUA MILIOANE ŞI JUMĂTATE DE OAMENI AI MUNCII — bărbaţi, femei şi tineret — PARTIDUL A OBŢINUT UN REZULTAT FARA ÎNDOIALA GRANDIOS. Această acţiune este departe de a fi o simplă operaţie de birou. Ea este un act politic şi organizatoric care oglindeşte activitatea intensă a zeci de mii de activişti şi sprijinul activ din partea a sute de mii de oameni ai muncii. Acest succes înseamnă că în Italia se manifestă stare de revoltă latentă împotriva orânduirii sociale şi politice existente, stare de revoltă ale cărei posibilităţi nu au fost apreciate aşa cum se cuvine, poate nici chiar de noi. Există o stare de revoltă latentă care se accentuează pe zi ce trece, împotriva situaţiei actuale şi împotriva perspectivelor de evoluţie a acestei situaţii, de care massere muncitoare îşi dau seama şi care se cheamă război şi fascism Partidul nostru şi partidul socialist, — a declarat Togliatti — forţa lor, prestigiul şi influenţa de care ele se bucură în Italia prin unitatea lor, constitue o piedică serioasă în calea lui Truman, în calea imperialiştilor americani şi englezi. Atâta timp cât lucrurile stau aşa cum am arătat — a spus Togliatti — viaţa politică şi socială a Italiei nu oferă perspective de linişte, ci perspective de luptă, greve, ocupare a pământurilor de către masse tot mai largi ale ţărănimii, de luptă pentru pace pătrunsă de un spirit combativ mai puternic decât a fost până în prezent. Pe plan internaţional NOI PRECONIZAM O POLITICA DE PACE a spus Togliatti. SUNTEM PENTRU O LUPTA SUSŢINUTA PENTRU INTERZICEREA ARMEI ATOMICE, PENTRU O POLITICA PRIETENEASCA FAŢA DE ŢĂRILE EUROPEI DE RĂSĂRIT, FATA DE UNIUNEA SOVIETICA ŞI FAŢA DE CHINA. Pe plan intern, Togliatti a demascat aşa zisul „plan de investiţii” al guvernului, precum şi proiectul de „reformă agrară” care urmăreşte desbinarea frontului mişcării ţărăneşti şi înăbuşirea luptei pentru pământ. Noi mergem — a spus el în încheere — spre o luptă şi o muncă mai dârză, mai intensă şi mai eficace decât aceea care s’a desfăşurat până acum, pentru a putea schimba actuala politică italiană, pentru a câştiga de partea noastră noi pături ale populaţiei, pentru ca frontul acelora care simt necesitatea unei politici a muncii, libertăţii şi păcii să devină un front puternic, capabil să impună acele schimbări in actuala politică, care să poată salva viitorul patriei noastre, iată încotro mergem noi. VIAȚA CAPITALEI însufleţite pregătiri in Uniunea Sovietică pentru sărbătorirea celei de-a 80-a aniversări a naşterii lui Vladimir Iliei Lenin MOSCOVA 18 (Agerpres) TASS transmite: Cea de a 80-a aniversare a zilei de naştere a întemeietorului şi conducătorului Partidului Bolşevic şi Statului Sovietic, Vladimir Ilici Lenin, va fi sărbătorită de întreg poporul sovietic. In prezent au loc pregătiri în vederea acestei sărbători măreţe. Ştirile primite din întreprinderi, instituţii, institute de învăţământ superior, colhozuri şi unităţile Armatei Sovietice anunţă că au loc numeroase conferinţe şi discuţii în legătură cu viaţa şi activitatea marelui conducător. Aceste ştiri sosesc din centrele industriale ale ţării şi din îndepărtatele sate ale Siberiei, din Kazahstan şi de pe ţărmurile Pacificului. In cluburi şi palate de cultură au fost organizate expoziţii închinate vieţii şi activităţii lui Lenin. Biblioteca purtând numele marelui conducător pregăteşte o mare expoziţie cu prilejul aniversării zilei de naştere a lui Lenin. La muzeul central din Moscova „Lenin”, la filiala sa din Leningrad, precum şi în casele-muzeu, în care a trăit marele conducător al revoluţiei proletare, s-a înregistrat în ultimele zile o mare afluenţă de vizitatori. In legătură cu apropierea aniversării a 80 de ani dela naşterea lui Lenin, agitatorii vorbesc oamenilor muncii despre marile succese realizate sub conducerea Partidului Bolşevic şi a marelui Stalin de poporul sovietic care a dus la îndeplinire învățăturile lui Lenin. MILIOANE DE OAMENI DIN LUMEA ÎNTREAGA HOTĂRAU SA APERE PACEA PARIS 17 (Agerpres). — TASS transmite : Federaţia Mondială a Tineretului Democrat a dat publicităţii lista fruntaşilor mişcării internaţionale a tineretului care au semnat Apelul sesiunii de la Stockholm a Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor, Păcii. Au semnat membrii secretariatului F.M.T.D.: Guy de Boisson, preşedintele Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat ; Frances Damon, vicepreşedinte al Federaţiei (U.S.A.); Constantin Orlov, reprezentantul tineretului din U.R.S.S. ; Enrico Boccara, secretarul general al Federaţiei (Italia) ; Kutty Hookham, secretară a Federaţiei (Anglia) ; Bert Williams, secretar al Federaţiei (Australia) ; Leo Figueres, trezorierul Federaţiei şi secretar general al Uniunii Tineretului Republican Francez ; Rangit Guha, reprezentantul tineretului indian; Ekbatani, reprezentantul tineretului iranian ; Jaques Bernstein, reprezentantul tineretului englez; Jessie Storre, reprezentantul tineretului canadian ; Jose Serran, reprezentantul tineretului republican spaniol ; Renato Jesei, secretarul Comisiunii pentru tineret a Confederaţiei Generale a Muncii din Italia (Italia) ; Ignazio Gallego, membru în Comitetul Executiv al Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, membru în Comisia Executivă a Tineretului socialist unit spaniol. Apoi urmează semnăturile membrilor Consiliului Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat: Louis Baillot, secretarul Federaţiei Uniunii Tineretului Republican Francez din departamentul Sena ; Renée Benezet, secretara generală a Uniunii tinerelor franceze ; Jacques Denis, secretarul Comitetului francez al tineretului democrat; Andre Tollet, secretarul secţiei tineretului din Confederaţia Generală a Muncii. Urmează apoi semnăturile reprezentanţilor Uniunii Tineretului Republican Francez : Guy Ducolonne, secretar al Uniunii ; Jean Messer, secretar al Biroului Uniunii ; Robert Getly, secretar, al Biroului Uniunii ; Jean Meret, membru în Biroul Uniunii şi redactorul săptămânalului AVANTGARDE. Urmează semnăturile reprezentanţilor Federaţiilor Uniunii Tineretului. Republican Francez : Louis Maximilien, secretarul Federaţiei departamentului Sena şi Oise a Uniunii ; Maurice Hebert, secretarul Federaţiei departamentului Sena inferioară a Uniunii ; Jacques Raimbauld, secretarul Federaţiei departamentului Cher a Uniunii ; Michel Clagnier, secretarul Federaţiei departamentului Loire a Uniunii. Au semnat deasemenea: Uniunea tinerelor franceze : Jacqueline Geliy , secretară şi redactor responsabil al săptămânalului FILLES DE FRANCE ; Odette Sebatier, secretară a Uni-Iunii; Paulette Jacquet, secretară., „Unioni des Vaillants et Vaillantes“ : Yves Morel, secretari general ; Andre Masse, secretar ; Francis Polge, secretar ; Madeleine Bellet, redactoarea revistei VAILLANT ; Lucette Georget, secretar. Secţia tineretului din Confederaţia Generală a Muncii ; Pierre Jourde, secretar general ; Daniel Seys, membru al Biroului ; Jean Magnadias; Pierre Rondiers; Krajukskil. Federaţia Muncitorească pentru Sport şi Gimnastică: Robert Mension, secretarul general al Federaţiei ; Jean Guimier ; Felix Rose ; Rousseau. Federaţia Naţională a repatriaţilor din Vietnam : Jean Depouilly, secretar general ; Martial Trellu ; Jacques Morand, membru în biroul Federaţiei ; Ovide Legrand, membru în Biroul Federaţiei ; Tavidian, reprezentantul tineretului armean în Franţa. Comitetul francez al tineretului democrat: Roger Benocet; Michel Prévost ; Philippe Dechartre; André Cellier; Serge Nat ; Georges Lachenat, membru în Consiliul Uniunii Franceze. Studenţi, adversari ai politicii coloniale : Jacques Verges ; Frederico Melchior, membru în Consiliul Federaţiei Mondiale a Tineretului. Democrat şi membru în conducerea tineretului socialist unit spaniol ; Seraphin Anaga, membrei în Consiliul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi membru în conducerea tineretului socialist unit spaniol; Szucz Lajos, membru în Comitetul Executiv al Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi preşedintele Uniunii Populare a Tineretului Ungar; Hollos Ervin, membru în Consiliul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi secretarul general al Uniunii Populare a Tineretului Ungar. IN R. P. BULGARIA: Campania pentru strângerea semnăturilor pe apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii se desfășoară cu intensitate SOFIA, 18 (Agerpres). — TASS transmite: Pe întreg cuprinsul R. P. Bulgaria a început campania pentru strângerea de semnături pe Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Campania pentru apărarea păcii se desfăşoară în acelaşi timp cu întrecerile în cinstea zilei de 1 Mai. Lozincile pentru Ziua de 1 Mai sunt în legătură cu lupta pentru pace şi democraţie. Acţiunea de strângere de semnături pe Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii este dusă de Comitetele pentru apărarea păcii de la oraşe şi sate, din fabrici şi întreprinderi. Numai la Sofia există 1.300 Comitete pentru apărarea păcii. IN NORVEGIA: Docherii din Oslo nu vor descărca armament american SOFIA 18 (Agerpres). — TASS transmite: După cum anunţă Agenţia Telegrafică Bulgară, ministerul de afaceri externe al Republicii Populare Bulgaria a remis guvernului iugoslav o notă cu următorul cuprins: OSLO 18 (Agerpres). — TASS transmite: Mişcarea pentru pace la extindere în Norvegia. In ultimul timp au fost constituite în cele mai mari oraşe ale ţării peste 30 de comitete pentru apărarea păcii. Valul de proteste împotriva militarizării ţării şi a scăderii nivelului de trai al oamenilor muncii creşte tot mai mult. Oamenii muncii sprijină refuzul docherilor din Oslo de a descărca armamentul american a cărui sosire este aşteptată curând. In cadrul meetingurilor ţinute în oraşe şi sate se cere retragerea Norvegiei din pactul Atlanticului. Muncitorii din Bergen subliniază cu indignare într-o rezoluţie recent adoptată că administraţia municipală, intenţionează să aloce peste 2 milioane coroane pentru construirea de adăposturi antiaeriene, în timp ce peste 25.000 oameni din acest oraş sunt lipsiţi de locuinţe. ABONAMENTE: ABONAMENT LUNAR: LEI 100 Pentru instituţii anual: LEI 5000 Procesul grupului de criminali, spioni şi complotişti, condus de Blanko Zvierat, a desvăluit noi grave crime, comploturi şi acte de intervenţie grosolană în afacerile interne ale R.P. Bulgaria, organizate de persoane de răspundere care ocupă posturi înalte în guvernul şi în organele de stat ale Iugoslaviei. Procesul a permis să se stabilească că actualii guvernanţi ai Iugoslaviei, în frunte cu Tito, Rankovici şi alţii, executând ordinele imperialiştilor, au pus la cale un complot prin care se urmărea răsturnarea prin violenţă a puterii legal instaurate în Republica Populară Bulgaria, au format grupuri de bandiţi pe care le trimiteau în R.P. Bulgaria, grupuri de terorişti şi spioni însărcinaţi cu executarea planurilor criminale împotriva ţârii noastre, cu asasinarea membrilor guvernului R.P. Bulgaria, precum şi a reprezentanţilor Uniunii Sovietice şi ai ţărilor de democraţie populară- Toată această activitate avea drept scop final să rupă R.P. Bulgaria de Uniunea Sovietică şi de ţările de democraţie populară, să le aţâţe pe unele împotriva celorlalte şi să restaureze capitalismul şi regimul fascist în Bulgaria. Pentru realizarea planurilor lor, guvernanţii iugoslavi foloseau ofiţeri superiori şi agenţi ai UDB (poliţia politică iugoslavă), fascişti, bandiţi şi criminali de drept comun iugoslavi şi bulgari ca: Branko Zvierat, unul din şefii serviciului de contra-spionaj iugoslav; Miodrag Miloşevici, alias „Subireţ", şef al serviciului de contra-spionaj al diviziei 28 iugoslave, fost ofiţer al armatei regale şi participant la campania hitlerista antisovietica din Marea Baltică; Dimitr Todorov Goranov, asasinul marinarilor progresişti din liota bulgară; Stoian Grigorov Petrov, fost adjutant de cavalerie şi subofiţerul Petr Ivanov Pe Taxa Poştală plătită în numerar Nr. 115.366/948 conform aprobării Dir. Gen. P.T.T. Irov, care au participat activ la represiunea împotriva partizanilor din Macedonia şi Serbia; Petko Ivanov Predikitov, fascist notoriu şi fost ofiţer al armatei regale, precum şi alţi indivizi de aceeaşi teapă. Această activitate criminală îndreptată împotriva puterii democrate populare din R.P. Bulgaria a fost organizată şi condusă direct de înalţi funcţionari iugoslavi. Nota adaugă că printre aceşti funcţionari iugoslavi se găseau Slobodan Penezici, ministrul de afaceri interne al Serbiei, generalul Svetozar Vukmanovici „Tempo”, şeful, serviciului de contraspionaj şi actualmente ministrul industriei miniere, precum generalul Efto Sokici, şeful serviciului de contraspionaj al armatei iugoslave, colonelul Rusnici, şef al UDB din Serbia, şi alţii. Funcţionari superiori ai ambasadei iugoslave din Sofia au participat de asemenea, împreună cu aceşti înalţi demnitari iugoslavi, la organizarea şi conducerea activităţii de spionaj şi terorism. Printre aceştia se găseau: Svetozar Savici, fost şef al serviciului consular al ambasadei; Arso Milatovici, fost atacat militar adjunct al ambasadei iugoslave din Sofia; Radomir Silnici, al treilea secretar al ambasadei iugoslave; Kiril Odarlin, fost ataşat comercial adjunct pe lângă ambasada iugoslavă din Sofia, şi Kostadin Radovici, ataşat comercial adjunct al Iugoslaviei. După faptele dezvăluite în cursul procesului bandei de spioni a lui Rostov — arată nota — aceste fapte au dovedit odată mai mult că funcţionarii ambasadei iugoslave din Sofia au adus o activitate de spionaj îndreptată împotriva Republicii Populare Bulgaria. Aceste fapte dovedesc că politica practicată de guvernanţii iugoslavi este îndreptată împotriva libertăţii REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Dobrogeanu Gherea Nr. 6,8 şi independenţei naţionale a poporului bulgar, împotriva păcii şi a liniştei în Balcani. In legătură cu această activitate duşmănoasă îndreptată împotriva Republicii Populare Bulgaria, guvernul iugoslav a adoptat o politică de provocări sistematice la frontiera bulgaro-iugoslavă. Prin aceste provocări, guvernul iugoslav caută să tulbure relaţiile paşnice între cele două popoare, să creeze o atmosferă de nelinişte şi dezordine şi să înlesnească astfel trecerea secretă a spionilor, sabotorilor,, teroriştilor şi a altor elemente criminale, pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria. Ministerul de afaceri externe al Republicii Populare Bulgaria, prin nota sa Nr. 11585-201 din 26 Ianuarie 1950, a adus la cunoştinţa ambasadei iugoslave din Sofia 15 cazuri de provocări grosolane comise de autorităţile iugoslave. Cu toate acestea, în ciuda remiterii acestei note, provocările nu au încetat. Nota citează o serie de provocări grosolane comise de autorităţile iugoslave la frontiera bulgară în Februarie şi Martie anul curent. „Demascarea persoanelor din conducerea guvernului iugoslav în cursul procesului care a avut loc la tribunalul regional din Sofia, care a judecat pe agenţii iugoslavi menţionaţi mai sus, precum şi incidentele şi provocările de la frontieră — arată nota — constitue o dovadă elocventă a politicii guvernului iugoslav, care urmăreşte provocarea de tulburări şi dezordini, politică contrară intereselor popoarelor bulgar şi iugoslav şi care nu serveşte decât planurilor criminale ale aţâţătorilor imperialişti la un nou război. Protestând în modul cel mai energic împotriva acestei politici duşmănoase de provocări faţă de ţara noastră, guvernul Republicii Populare Bulgaria declară că întreaga răspundere pentru consecinţele acestei politici revine exclusiv actualului guvern iugoslav",. TELEFOANE Secretariatul de redacţie 5.21.23 Administraţia 4.92.96 Executând ordinele imperialiştilor Clica titoistă urmăreşte să creeze o atmosferă de nelinişte şi dezordine în Balcani » » — Nota de protest adresată de guvernul R. P. Bulgaria guvernului iugoslav — IMPRIMERIILE „SCRISUL UBER", STR. DOBROGEANU GHEREA Nr. 5 (FOST DOMNIŢA ANASTASIA) BUCUREŞTI Colaborarea frăţească — Un articol de fond din ziarul PRAVDA — MOSCOVA, 18 (Agerpres). — TASS transmite: Ziarul PRAVDA publică un articol de fond intitulat borarea frăţească” In care se spune: „Puternicul lagăr al socialismului şi democraţiei în frunte cu Uniunea Sovietică creşte şi se întăreşte. Exemplul cel mai vădit şi convingător al superiorităţii sistemului socialist asupra sistemului capitalist îl constitue marele avânt economic din Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară. Contrastul dintre cele două lagăre — cel socialist şi cel capitalist — îşi găseşte expresia în cele două principii diferite asupra relaţiilor economice reciproce între ţări. La baza relaţiilor reciproce dintre U.R.S.S. şi ţările lagărului democraţiei şi socialismului stă neclintitul principiu stalinist al egalităţii în drepturi a popoarelor mari şi mici, principiul colaborării frăţeşti şi asistenţei mutuale .La baza relaţiilor dintre ţările capitaliste stă însă legea bestială a supunerii şi subjugării ţărilor şi popoarelor mici de către marile puteri capitaliste care îşi urmăresc scopurile lor de jaf. Aceste două principii economice opuse, privind relaţiile reciproce îşi găsesc expresia în special în sistemul tratatelor şi acordurilor. Principiul stalinist al egalităţii în drepturi a popoarelor mari şi mici, principiul colaborării frăţeşti, stă la temelia tuturor tratatelor şi acordurilor încheiate între Uniunea Sovietică şi ţările care merg spre socialism. Tot acest principiu, singurul just, determină activitatea Consiliului de asistenţă economică mutuală creat în ianuarie 1949, Consiliu în care au intrat în baza drepturilor de reprezentare egală Uniunea Sovietică, Republica Polonă, Republica Cehoslovacă, R. P. Ungară, Republica Populară Română, Republica Populară Bulgaria şi ulterior Republica Populară Albania. Consiliul de asistenţă economică mutuală organizează schimburi de experienţă economică, acordarea de ajutor tehnic reciproc, ajutor reciproc la materii prime, alimente, maşini, utilaj, etc. Una din sarcinile acestui consiliu este de a studia şi a contribui la traducerea în viaţă a metodelor de colaborare economică care contribue la desvoltarea socialistă planificată a ţărilor de democraţie populară. Colaborarea frăţească a ţărilor care fac parte din lagărul democraţiei şi socialismului a asigurat refacerea rapidă şi avântul economieilor naţionale. Fără legăturile strânse cu U.R.S.S., fără ajutorul Uniunii Sovietice, ţările de democraţie populară nu ar fi putut să-şi menţină independenţa lor economică şi politică, ele ar fi căzut pradă samavolniciei şi violenţei acaparatorilor imperialişti. Colaborarea frăţească şi asistenţa mutuală este chezăşia independenţei şi înfloririi ţărilor lagărului socialist. „Numai făcând parte din lagărul unit democratic anti-imperialist, în fruntea căruia stă puternicul Stat Sovietic, o ţară de democraţie populară poate să-şi asigure independenţa, suveranitatea şi securitatea împotriva unei agresiuni din partea forţelor imperialiste“, spunea Gheorghi Dimitrov. Influenţa dătătoare de viaţă a ajutorului Uniunii Sovietice în desvoltarea ţărilor de democraţie populară poate fi urmărită prin numeroase exemple şi fapte. In urma colaborării strânse are loc o creştere neîncetată a economiei în toate ţările de democraţie populară. Să privim in special desvoltarea comerţului exterior. Astfel, în Polonia volumul comerţului exterior pe anul 1948 a sporit (exprimat în valoare) în comparaţie cu anul 1947 cu 82,9»/o; în Cehoslovacia cu 39»/»; în Ungaria cu 56,7°/o; în România cu 170’/«; în Bulgaria cu 61,4»/0. Această creştere a continuat şi în anul 1949. In anul 1950 ,volumul general al schimburilor de mărfuri între U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară va creşte şi mai mult. Comerţul exterior cu Uniunea Sovietică este factorul cel mai important pentru industrializarea ţârilor de democraţie populară. Uniunea Sovietică vinde şi dă pe credit acestor ţări cel mai modern utilaj tehnic, ceea ce le permite să-şi reutilizeze întreaga economie naţională pe baza tehnicei înaintate. Odată cu ridicarea cursului rublei şi trecerea sa pe bază de aur, relaţiile economice reciproce dintre U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară devin şi mai trainice. Ţările de democraţie populară sunt apărate de influenţele crizei economice şi de consecinţele instabilităţii monetare şi devalorizării valutelor, din ţările capitaliste. Pornind pe calea desvoltării socialiste, oamenii muncii din ţările de democraţie populară, cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice au scăpat de grozăviile şomajului, foametei şi mizeriei. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti din ţările de democraţie populară, conducându-se după învăţăturile atotbiruitoare ale lui Lenin-Stalin şi bazându-se pe sprijinul puternic şi pe experienţa U.R.S.S., rezolvă cu succes sarcinile construirii socialismului. Un rol de frunte în colaborarea economică a ţărilor lagărului socialist îl au societăţile mixte care acţionează în baza unei adevărate colaborări frăţeşti şi a respectării intereselor reciproce. Astfel de exemplu, în presa Republicii Populare Române se subliniază uriaşa însemnătate a societăţilor mixte sovieto-române pentru desvoltarea economiei naţionale a Republicei Populare Române. Datorită acestor societăţi, economia românească obţine un mare ajutor sub formă de utilaj tehnic şi materii prime. Specialiştii şi tehnicienii sovietici care lucrează în aceste societăţi ajută la râspândirea experienţei înaintate în organizarea muncii socialiste, în gospodărirea chibzuită a întreprinderilor socialiste. Oamenii muncii din China eliberată salută cu mare însufleţire Tratatul de prienie, alianţă şi asistenţă mutuală intre U.R.S.S. şi R. P. Chineză, precum şi crearea societăţilor mixte sovieto-chineze. Luând cuvântul în cadrul şedinţei Consiliului guvernamental central popular, care a avut loc zilele acestea, Mao Tse Dun a declarat: „Tratatul chino-sovietic a înlesnit munca noastră in domeniul reconstrucţiei interne şi în lupta pentru pacea mondială, în lupta împotriva unei eventuale agresiuni imperialiste“ Astfel de relaţii reciproce de adevărată colaborare frăţească şi de ajutor reciproc şi o asemenea coordonare tovărăşească a planurilor economice cum există între ţările lagărului socialist nu există şi nu poate exista în lagărul capitalist, sfâşiat de contradicţii de nerezolvat. Acolo acţionează legile forţei brutale, legile dictatului, legi instaurate de stăpânirea magnaţilor imperialismului anglo-american. Acestor legi le este supusă economia tuturor ţărilor capitaliste. O expersie elocventă a acestor relaţii înrobitoare între ţări este faimosul plan Marshall, plan de subjugare a popoarelor Europei, care a adus mizeria, foametea şî şomajul în masă sutelor de milioane de oameni ai muncii. Acel,loraşi legi hrăpăreţe ale imperialismului războinic este supusă astăzi Iugoslavia, lipsită de libertate şi independenţă în urma trădării clicii lui Tito Rankovici, care a instaurat în ţară un regim fascist — poliţist. Foametea şi mizeria domnesc în ţările capitaliste. Colaborarea frăţească, coordonarea tovărăşească a planurilor economice ale ţărilor din lagărul democraţiei şi socialismului este noul sistem al relaţiilor economice reciproce creat de Marele Stalin. Acest sistem asigură avântul neîncetat al economiei ţărilor care au păşit pe calea desvoltării socialiste. Acesta este sistemul cel mai înaintat de relaţii economice intre ponoare, lui îi aparţine viitorul. „Cola- ■a -a