Viaţa Capitalei, aprilie 1950 (Anul 2, nr. 278-302)

1950-04-19 / nr. 292

4 -“r- Comentar extern întâmplările din Baltică ri iscare zi ce trece desvăluie, şi cu o crescândă preciziune, a­­devărate­ semnificaţie a aşa­­zisei „diplomaţii totale", practicată in prezent de către imperialiştii a­­mericani. Ca fiecare zi ce se scurge se administrează, într'adevăr, o nouă dovadă că Statele­ Unite ale domnului Truman urmăresc, voit şi calculat, dezlănţuirea unui război de agresiune contra lumii socialis­mului. Şi că, pentru atingerea ace­stui fel monstruos, aventurierii din Washington, călcând orbeşte pe urmele predecesorilor nazişti întru hegemonie mondială, nu mai ezită să folosească, astăzi, cele mai gro­solane mijloace. In acest sens, eve­nimentele din Baltică, din ultimele zile, au venit să sfâşie brutal vălul de ipocrizii şi confuzii cu care a­­ceşti infractori internaţionali se mai străduesc, neputincios, să-şi ,,aco­pere" planurile lor agresive. Reamintim faptele: în ziua de 8 Aprilie crt., a fost observat la Sud de Libava, localitate situată în Re­publica Socialistă Sovietică Letonă, un bombardier quadrimotor de tip „fortăreaţă zburătoare", purtând distinctiv însemnele aviaţiei ameri­cane. Întrucât avionul evolua în spaţiul aerian sovietic, pătrunzând chiar până la o adâncime de 21 km. de la coastă, o escadrilă so­vietică de vânătoare a decolat de­­îndată de pe un aerodrom din a­­propiere, cerând echipajului apara­tului american să o urmeze şi să a­­terizeze pe aeroportul respectiv. Ce s'a întâmplat, însă ? In loc de a da urmare acestei legitime soma- țiuni, echipajul yankeu a deschis focul împotriva avioanelor sovie­tice, — ceea ce a silit avionul de comandă al escadrilei sovietice să riposteze, trăgând la rândul său contra „musafirului nepoftit", cu maniere de pirat aerian şi care, în grabă, s-a îndreptat apoi în spre mare, dispărând la orizont. Aşa­dar, la distanţă de mii de kilome­tri de Statele­ Unite, un avion ame­rican înarmat zboară pe deasupra teritoriului U.R.S.S. şi, atunci când este prins asupra faptului, în loc de a se supune ordinului autori­tăţilor sovietice de a ateriza, des­chide focul asupra avioanelor so­vietice.Această nemai­pomenită compor­­tare, care constitue nu numai o flagrantă încălcare a frontierei so­vietice dar totodată şi o violare a normelor celor mai consacrate ale dreptului internaţional, a determinat guvernul Uniunii Sovietice să adre­seze, după cum se ştie, guvernului Statelor Unite, un viguros protest, prin care scoate în evidenţă, în termeni calmi dar hotărîţi, carac­terul provocator al pomenitei in­cursiuni aeriene. In aceste condi­­fiuiri, dacă guvernul Statelor­ Unite ar urmări, prin preparativele sale militare, așa cum mai îndrăznește să pretindă, „apărarea" contra unei eventuale... ,,agresiuni sovietice", normal ar fi fost ca Departamen­tul de Stat să fi răspuns imediat acestui îndreptăţit protest, formulând regretul său pentru cele întâmplate şi prezentând scuzele de rigoare, după procedura obişnuită, în ase­menea cazuri, în relaţiunile dintre state a căror politică externă ţinteşte realmente scopuri paşnice- Ei bine, nu, împinşi de ură şi de dispe­rare, — sentimente exasperate şi mai mult de răsunătorul eşec al acestei provocări, —• imperialiştii din fruntea Statelor Unite au ales o altă cale, care-i autodemască şi mai vădit. Astfel, in timp ce Acheson, în mod vizibil descumpănit, afirma că ,,aşteaptă un raport detailat înainte de a da vreun răspuns notei sovie­tice de protest", — ca şi cum mai era nevoie de „detalii" pentru a se constata că bombardierul ame­rican înarmat, nefiind invitat, n'avea ce căuta pe deasupra teritoriului sovietic, — răspunzătorii forţelor aeriene ale Statelor­ Unite au pro­cedat , la o nouă provocare, de un alt gen. Sub pretextul „căutării" a­­vionului dispărut, comandantul a­­viaţiei americane din Germania Occidentală, — foarte probabil a­­cela­ care a ordonat şi efectuarea raidului de recunoaştere a avionu­lui în cauză, — a trimis, într-ade­­văr, un număr mare de aparate, care, violând de astă dată spațiile aeriene ale Danemarcei şi Suediei, au început să ,,cerceteze" întreaga regiune a Mării Baltice și, în spe­cial, partea ei orientală. Au în­ceput, adică, în realitate, să exe­cute, pe o scară întinsă, manevre aeronautice, în vederea, după cum admit chiar şi unele mari ziare a­­pusene pro-imperialiste, de a „ex­perimenta" ocuparea aerodromu­rilor daneze, de a suscita părerea că este ,,greu" pentru Suedia de a se menţine „neutră" şi de a nu intra în pactul Atlanticului, de a familiariza pe piloţii yankei cu sborul deasupra acestei regiuni strategice şi, totdeodată, de a iden­tifica forţele navale sovietice află­toare în porturile baltice ale U.R.S.S. Această comedie, a unor mane­vre aeronautice deghizate în ,,cer­cetări umanitare", durează de a­­aproape zece zile. Prin urmare, nu s-a socotit drept îndeajunsă încăl­carea spaţiului aerian sovietic; la ea a mai venit să se adauge şi provocarea suplimentară a unor ma­nevre ostentative în imediata a­­propiere a graniţelor sovietice. Desnădăjduiţii forrestalizaţi din Washington au ajuns, deci, să batjocorească toate normele de con­duită internaţională, săvârşind împo­triva altora ceea ce, desigur, nu ar ac­cepta să se săvârşească împotriva lor­ înşile. Căci este lesne de în­chipuit ce urlete şi ce răgete ar face să vibreze mustaţa domnului Acheson, ca şi microfoanele „Vocii Americii", dacă, de exemplu, pe deasupra teritoriului Statelor­ Unite ar fi apărut un avion militar sovietic şi dacă el ar fi deschis focul îm­­potriva unei escadrile americane ce i ar fi cerut să aterizeze ? Sau, dacă aviaţia sovietică ar fi între­prins manevre aeronautice analoage în proximitatea imediată a Penin­sulei Alaska? Sau chiar dacă nu­mai, aidoma generalului Collins, şe­ful forţelor terestre americane, care a efectuat recent o vizită de ins­pecţie a armatei iraniene, un ge­neral sovietic ar fi trecut în revistă, chiar numai la paradă, trupele me­xicane? Prin această nouă provo­care, s-a demascat, însă, încă una din sfruntatele minciuni ale aven­turierilor de peste Ocean, anume că preparativele militare ale Statelor­ Unite şi ale celorlalte ţări din coa­liţia „atlantică" ar urmări „apăra­rea". Întrucât cei ce, refuzând re­ducerea înarmărilor şi prohibirea armelor atomice, concentrează a­­vioane de război nu numai în Europa de Vest, dar şi în Marea Baltică, organizează, neîndoios, a­­gresiunea şi nu mai pot susţine că se pregătesc de „apărare". Toate acestea scot şi mai pu­ternic în relief deosebirea radicală dintre cele două politici: dintre po­litica de pace a Uniunii Sovietice şi politica războinică a Statelor Unite, — deosebire pe care nici un fel de vorbe nu o mai poate ascunde faţă de nimeni. In orice caz, im­perialiştii americani sunt preveniţi: au vrut să „sondeze" dispozitivul defensiv al graniţelor sovietice şi au primit, instantaneu, o replică pe cât de drastică pe atât de dure­roasă. Hotarele invincibilei ţări a Socialismului sunt cu străşnicie pă­zite şi domnul Truman, ca şi co­echipierii d-sal­ţ, ar face bine să reţină avertismentul pe care I. V. Stalin l-a dat încă in 1934, — şi pe care nici Hitler nu-l reţinuse, — atunci, când, adresându-se amatori­­lor de agresiuni antisovietice, a pre­cizat că cei care vor încerca să atace U.R.S.S., „vor întâmpina un contra-atac nimicitor, aşa încât să le piară pofta ca pe viitor să-şi vâre râtul de porc în grădina so­vietică". Ca şi naziştii, briganzii aerieni yankei de pe „fortăreaţa sburătoare" au simţit, pe pielea lor, realitatea acestui avertisment so­lemn. Ceea ce guvernanţii Statelor Uni­te mai pot obţine, în prezent ca şi în viitor, prin abandonarea de către ei până şi a ultimelor aparenţe­­ de legalitate internaţională, nu sunt şi nu pot fi decât rezultate exact contrarii celor urmărite. Deoarece acţiunile lor tot mai ilegale şi mai grosolane nu fac decât să deschidă şi mai larg ochii popoarelor asupra pericolelor pe care politica tiuma­­niană „totală" sau, mai precis, „totalitară" le reprezintă pentru­ întreaga lume, intensificând ca atâta lupta pentru pace a masselor de pretutindeni.. De aceea politica „totală" a a­­cestor domni este sortită, dintr'un început, unui fiasco la fel de ,, total". C. Constantin Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Italian Tovarăşul Mauro Scoccimaro şi-a desvoltat ra­portul. — Cuvântarea tovarăşului Palmiro Togliatti La plenara Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Ita­lian, Mauro Scoccimarro, secretar al Comitetului Central al Parti­dului Comunist Italian, a prezen­tat un raport privitor la lupta pentru o nouă politică a mu­ncii, pentru libertate şi pace. Ocupându-se de situaţia inter­naţională, tovarăşul ■ Scoccimuro, a arătat că evenimentele din ul­timele luni au confirmat că ra­portul de forţe s-a schimbat în favoarea lagărului democraţiei şi socialismului, a cărui unitate şi coeziune se întăresc, spre deose­bire de lagărul imperialist, în rândurile căruia se coc contradic­ţii din ce în ce mai puternice şi se ascute criza generală. întărirea lagărului socialismu­lui s’a manifestat prin mai multe fapte, dintre care cele mai im­portante sunt: Tratatul sovieto­chinez, eşecul politicii de com­ploturi şi intrigi duse de impe­rialiştii anglo-americani în ţă­rile de democraţie populară, cu complicitatea Vaticanului şi a bandei criminale de asasini şi spioni grupate în jurul lui Tito; ridicarea cursului rublei şi tre­cerea ei pe bază de aur. In afară de acestea, amploarea fără prece­dent a mişcării partizanilor păcii constitue un indiciu al situaţiei Internaţionale din zilele noastre. Comitetul Permanent al Congre­sului Mondial al Partizanilor Pă­cii a hotărît, la sesiunea sa de la Stockholm, să pună pe primul plan chestiunea interzicerii armei atomice şi aceea a declarării drept criminal de război a guvernului care va întrebuinţa primul această armă. Oamenii muncii — a arătat to­varăşul Scoccimarro — au un drept, deplin şi inalienabil de a refuza să presteze o muncă ce contribue la pregătirea­­războiu­lui. De lupta pentru pace, a de­clarat în continuare Scoccimarro, se leagă direct lupta pentru nive­lul de trai al oamenilor muncii, mai ales când există o armată de 4 milioane şomeri — totali şi parţiali — aşa cum se întâmplă în Italia. Ocupându-se de desvoltarea po­liticii interne în cursul ultimilor ani, Scoccimarro a arătat că sub presiunea cercurilor reacţionate, a forurilor clericale superi­oare şi a imperialiştilor americani, gu­vernul italian a păşit pe calea instaurării unui regim poliţist, pe calea măsurilor excepţionale ne­constituţionale, a provocărilor şi represiunilor, deoarece numai prin înăbuşirea marilor organiza­­ţii sindicale şi politice ale oa­menilor muncii ar fi posibilă an­gajarea ţării întregi aventură răz­boinică împotrivă U.R.S.S.­­şi a ţărilor de democraţie populară. Răspunsul la provocările fas­ciste ale guvernului trebue să fie cr­earea unui front larg democra­­fic care să asigure tuturor acţiu­nilor un caracter de massă. Scoccimarro şi-a încheiat cu­vântarea expunând în rezumat re­vendicările politice fundamentale ale poporului italian: politica de pace şi independenţă naţională, respingerea oricăror angajamente militare, asanarea economică pe baza „planului folosirii braţelor de muncă”, respectarea Constitu­ţiei, lichidarea fascismului şi a anticomunismului, ceea ce implică o luptă împotriva monopolului politic al partidului democrat creştin, pentru un guvern de la­gl­uniune democratică. In cuvântarea ţinută in cadrul desbaterilor la raportul lui Mauro Scoccimarro, tovarăşul Palmiro Togliatti, secretar general al C.C. al Partidului Comunist Italian a caracterizat situaţia Italiei pe plan internaţional. „Conducătorii imperialişti ai Statelor Unite şi lacheii lor re­fuză d­e îndârjire să consimtă la interzicerea armei atomice, ceea ce dovedeşte că ei nu au renunţat incă la planurile lor criminale de exterminare”, a arătat tovarăşul Togliatti. Referindu-se la provocarea a­­mericană în Marea Baltică el a declarat: „Este suficient un singur fapt de acest fel pentru a demasca Statel« Unite ca o putere de o agresivitate neruşinată, care, in vederea pregătirii unui război a­­gresiv îşi trimite armamentul în toate ţările lumii. La aceste fapte atât de grave, trebue să mai adău­găm desordinea şi confuzia cres­cândă care domnesc în economia şi politica aşa numitei lumi occi­dentale”. Descompunerea acesteia se ex­plică prin „faptul că astăzi, în această parte a lumii, intr’o mă­sură mai mare decât în orice altă parte a lumii, orânduirea capita­listă se menţine în mod artificial, întrucât toate condiţiile obiective ale dispariţiei sale s’au copt; in acelaşi timp s’a ivit şi o adâncă conştiinţă socialistă în sânul ma­jorităţii clasei muncitoare. Dacă nu ar exista amestecul forţelor reacţionare din afară, care spri­jină regimul lui Franco, regimul lui De Gasperi, regimul lui Sala­zar, regimul clerical din Austria, regimul lui Bidault din Franţa, etc., în Europa Occidentală ar exista o altă situaţie socială... Forţele reacţionare din afară au intervenit şi au împiedicat înfăp­tuirea unei transformări care este cerută de însuşi mersul lucrurilor. De aci — nemaipomenita confu­zie, nemaipomenita încurcătură — care domnesc astăzi în această parte a lumii”. Evaluând forţele Partidului Co­munist Italian, Togliatti a arătat că IZBUTIND CA NU MAI PU­ŢIN DE TREI LUNI SA ÎNRE­GISTREZE UN NUMĂR DE DOUA MILIOANE ŞI JUMĂ­TATE DE OAMENI AI MUNCII — bărbaţi, femei şi tineret — PARTIDUL A OBŢINUT UN RE­ZULTAT FARA ÎNDOIALA GRANDIOS. Această acţiune este departe de a fi o simplă operaţie de birou. Ea este un act politic şi organizatoric care oglindeşte ac­tivitatea intensă a zeci de mii de activişti şi sprijinul activ din partea a sute de mii de oameni ai muncii. Acest succes înseam­nă că în Italia se manifestă stare de revoltă latentă împotriva orânduirii sociale şi politice exis­tente, stare de revoltă ale cărei posibilităţi nu au fost apreciate aşa cum se cuvine, poate nici chiar de noi. Există o stare de revoltă latentă care se accen­tuează pe zi ce trece, împotriva situaţiei actuale şi împotriva per­spectivelor de evoluţie a acestei situaţii, de care massere munci­toare îşi dau seama şi care se cheamă război şi fascism Partidul nostru şi partidul so­cialist, — a declarat Togliatti — forţa lor, prestigiul şi influenţa de care ele se bucură în Italia prin unitatea lor, constitue o pie­dică serioasă în calea lui Tru­man, în calea imperialiştilor ame­ricani şi englezi. Atâta timp cât lucrurile stau aşa cum am arătat — a spus To­gliatti — viaţa politică şi socială a Italiei nu oferă perspective de linişte, ci perspective de luptă, greve, ocupare a pământurilor de către masse tot mai largi ale ţă­rănimii, de luptă pentru pace pă­trunsă de un spirit combativ mai puternic decât a fost până în prezent. Pe plan internaţional NOI PRE­CONIZAM O POLITICA DE PACE a spus Togliatti. SUN­TEM PENTRU O LUPTA SUS­ŢINUTA PENTRU INTERZICE­REA ARMEI ATOMICE, PEN­TRU O POLITICA PRIETE­NEASCA FAŢA DE ŢĂRILE EUROPEI DE RĂSĂRIT, FATA DE UNIUNEA SOVIETICA ŞI FAŢA DE CHINA. Pe plan intern, Togliatti a de­mascat aşa zisul „plan de investi­ţii” al guvernului, precum şi pro­iectul de „reformă agrară” care urmăreşte desbinarea frontului mişcării ţărăneşti şi înăbuşirea luptei pentru pământ. Noi mergem — a spus el în încheere — spre o luptă şi o muncă mai dârză, mai intensă şi mai eficace decât aceea care s’a desfăşurat până acum, pentru a putea schimba actuala politică ita­liană, pentru a câştiga de partea noastră noi pături ale populaţiei, pentru ca frontul acelora care simt necesitatea unei politici a muncii, libertăţii şi păcii să devină un front puternic, capabil să im­pună acele schimbări in actuala politică, care să poată salva vii­torul patriei noastre, iată încotro mergem noi. VIAȚA CAPITALEI însufleţite pregătiri in Uniunea Sovietică pentru sărbătorirea celei de-a 80-a aniversări a naşterii lui Vladimir Iliei Lenin MOSCOVA 18 (Ager­pres) TASS transmite: Cea de a 80-a aniversare a zilei de naştere a înte­­meietorului şi conducăto­rului Partidului Bolşevic şi Statului Sovietic, Vladi­mir Ilici Lenin, va fi sărbă­torită de întreg poporul so­vietic. In prezent au loc pregătiri în vederea acestei sărbători măreţe. Ştirile primite din între­prinderi, instituţii, institute de învăţământ superior, col­hozuri şi unităţile Armatei Sovietice anunţă că au loc numeroase conferinţe şi discuţii în legătură cu viaţa şi activitatea marelui con­ducător. Aceste ştiri sosesc din centrele industriale ale ţării şi din îndepărtatele sate ale Siberiei, din Kazahstan şi de pe ţărmurile Pacifi­cului. In cluburi şi palate de cultură au fost organizate expoziţii închinate vieţii şi activităţii lui Lenin. Biblio­teca purtând numele mare­lui conducător pregăteşte o mare expoziţie cu prilejul a­­niversării zilei de naştere a lui Lenin. La muzeul central din Moscova „Lenin”, la filiala sa din Leningrad, precum şi în casele-muzeu, în care a trăit marele conducător al revoluţiei proletare, s-a în­registrat în ultimele zile o mare afluenţă de vizitatori. In legătură cu apropierea aniversării a 80 de ani dela naşterea lui Lenin, agitato­rii vorbesc oamenilor muncii despre marile succese rea­lizate sub conducerea Parti­dului Bolşevic şi a marelui Stalin de poporul sovietic care a dus la îndeplinire în­vățăturile lui Lenin. MILIOANE DE OAMENI DIN LUMEA ÎNTREAGA HOTĂRAU SA APERE PACEA PARIS 17 (Agerpres). — TASS transmite : Federaţia Mondială a Tinere­tului Democrat a dat publicităţii lista fruntaşilor mişcării interna­ţionale a tineretului care au sem­nat Apelul sesiunii de la Stockholm a Comitetului Permanent al Con­gresului Mondial al Partizanilor, Păcii. Au semnat membrii se­cretariatului F.M.T.D.: Guy de Boisson, preşedintele Federaţiei Mondiale a Tineretu­lui Democrat ; Frances Damon, vicepreşedinte al Federaţiei (U.S.A.); Constantin Orlov, re­prezentantul tineretului din U.R.S.S. ; Enrico Boccara, secre­tarul general al Federaţiei (Ita­lia) ; Kutty Hookham, secretară a Federaţiei (Anglia) ; Bert Williams, secretar al Federaţiei (Australia) ; Leo Figueres, tre­zorierul Federaţiei şi secretar general al Uniunii Tineretului Republican Francez ; Rangit Guha, reprezentantul tineretului indian; Ekbatani, reprezentantul tinere­tului iranian ; Jaques Bernstein, reprezentantul tineretului englez; Jessie Storr­e, reprezentantul ti­neretului canadian ; Jose Serran, reprezentantul tineretului repu­blican spaniol ; Renato Jesei, secretarul Comisiunii pentru ti­neret a Confederaţiei Generale a Muncii din Italia (Italia) ; Ignazio Gallego, membru în Co­mitetul Executiv al Federaţiei Mondiale a Tineretului Demo­crat, membru în Comisia Exe­cutivă a Tineretului socialist unit spaniol. Apoi urmează semnăturile membrilor Consiliului Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat: Louis Baillot, secretarul Fede­raţiei Uniunii Tineretului Re­publican Francez din departa­mentul Sena ; Renée Benezet, se­cretara generală a Uniunii tine­relor franceze ; Jacques Denis, secretarul Comitetului francez al tineretului democrat; Andre Tol­let, secretarul secţiei tineretului din Confederaţia Generală a Muncii. Urmează apoi semnăturile re­prezentanţilor Uniunii Tinere­tului Republican Francez : Guy Ducolonne, secretar al Uniunii ; Jean Messer, secretar al Biroului Uniunii ; Robert Getly, secretar, al Biroului Uniunii ; Jean Meret, membru în Biroul Uniunii şi redactorul săptămâ­nalului AVANTGARDE. Urmează semnăturile repre­zentanţilor Federaţiilor Uniunii Tineretului. Republican Francez : Louis Maximilien, secretarul Federaţiei departamentului Sena şi Oise a Uniunii ; Maurice Hebert, secretarul Federaţiei de­partamentului Sena inferioară a Uniunii ; Jacques Raimbauld, secretarul Federaţiei departamen­tului Cher a Uniunii ; Michel Clagnier, secretarul Federaţiei departamentului Loire a Uniunii. Au semnat deasemenea: Uniunea tinerelor franceze : Jacqueline Geliy , secretară şi redactor responsabil al săptămâ­nalului FILLES DE FRANCE ;­ Odette Sebatier, secretară a Uni-I­unii; Paulette Jacquet, secretară., „Unioni des Vaillants et Vail­­lantes“ : Yves Morel, secretari general ; Andre Masse, secretar ; Francis Polge, secretar ; Made­leine Bellet, redactoarea revistei VAILLANT ; Lucette Georget, secretar. Secţia tineretului din Confe­deraţia Generală a Muncii ; Pierre Jourde, secretar general ; Daniel Seys, membru al Biroului ; Jean Magnadias; Pierre Rondiers; Krajukskil. Federaţia Muncitorească pen­tru Sport şi Gimnastică: Robert Mension, secretarul general al Federaţiei ; Jean Guimier ; Felix Rose ; Rousseau. Federaţia Naţională a repatria­ţilor din Vietnam : Jean Depou­­illy, secretar general ; Martial Trellu ; Jacques Morand, membru în biroul Federaţiei ; Ovide Le­­grand, membru în Biroul Fede­raţiei ; Tavidian, reprezentantul tineretului armean în Franţa. Comitetul francez al tineretu­lui democrat: Roger Benocet; Michel Prévost ; Philippe De­­chartre; André Cellier; Serge Nat ; Georges Lachenat, membru în Consiliul Uniunii Franceze. Studenţi, adversari ai politicii coloniale : Jacques Verges ; Fre­­derico Melchior, membru în Con­siliul Federaţiei Mondiale a Tineretului. Democrat şi membru în conducerea tineretului socialist unit spaniol ; Seraphin An­aga, membrei în Consiliul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi membru în conducerea tine­retului socialist unit spaniol; Szucz Lajos, membru în Comi­tetul Executiv al Federaţiei Mon­diale a Tineretului Democrat şi preşedintele Uniunii Populare a Tineretului Ungar; Hollos Ervin, membru în Consiliul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat şi secretarul general al Uniunii Populare a Tineretului Ungar. IN R. P. BULGARIA: Campania pentru strângerea semnăturilor pe apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii se desfășoară cu intensitate SOFIA, 18 (Agerpres). — TASS transmite: Pe întreg cuprinsul R. P. Bul­garia a început campania pentru strângerea de semnături pe Ape­lul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partiza­nilor Păcii. Campania pentru apărarea păcii se desfăşoară în acelaşi timp cu întrecerile în cinstea zilei de­ 1 Mai. Lozincile pentru Ziua de 1 Mai sunt în legătură cu lupta pentru pace şi democraţie. Ac­ţiunea de strângere de semnături pe Apelul Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Par­tizanilor Păcii este dusă de Co­mitetele pentru apărarea păcii de la oraşe şi sate, din fabrici şi întreprinderi. Numai la Sofia există 1.300 Comitete pentru apărarea păcii. IN NORVEGIA: Doch­erii din Oslo nu vor descărca armament american SOFIA 18 (Agerpres). — TASS transmite: După cum anunţă Agenţia Telegrafică Bulgară, ministerul de afaceri externe al Republicii Populare Bulgaria a remis guvernului iugoslav o notă cu următorul cuprins: OSLO 18 (Agerpres). — TASS transmite: Mişcarea pentru pace la extin­dere în Norvegia. In ultimul timp au fost constituite în cele mai mari oraşe ale ţării peste 30 de com­i­­­tete pentru apărarea păcii. Valul de proteste împotriva mi­litarizării ţării şi a scăderii nivelu­lui de trai al oamenilor muncii creşte tot mai mult. Oamenii mun­cii sprijină refuzul docherilor din Oslo de a descărca armamentul a­­merican a cărui sosire este aştep­tată curând. In cadrul meetinguri­­lor ţinute în oraşe şi sate se cere retragerea Norvegiei din pactul At­lanticului. Muncitorii din Bergen subliniază cu indignare într-o rezo­luţie recent adoptată că administra­ţia municipală, intenţionează să aloce peste 2 milioane coroane pentru construirea de adăposturi antiaeriene, în timp ce peste 25.000 oameni din acest oraş sunt lipsiţi de locuinţe. ABONAMENTE: ABONAMENT LUNAR: LEI 100 Pentru instituţii anual: LEI 5000 Procesul grupului de criminali, spioni şi complotişti, condus de Blan­ko Zvierat, a desvăluit noi grave crime, comploturi şi acte de inter­venţie grosolană în afacerile in­terne ale R.P. Bulgaria, organizate de persoane de răspundere care o­­cupă posturi înalte în guvernul şi în organele de stat ale Iugoslaviei. Procesul a permis să se stabi­lească că actualii guvernanţi ai Iu­goslaviei, în frunte cu Tito, Ran­­kovici şi alţii, executând ordinele imperialiştilor, au pus la cale un complot prin care se urmărea răs­turnarea prin violenţă a puterii le­gal instaurate în Republica Popu­lară Bulgaria, au format grupuri de bandiţi pe care le trimiteau în R.P. Bulgaria, grupuri de terorişti şi spioni însărcinaţi cu executarea planurilor criminale împotriva ţârii noastre, cu asasinarea membrilor guvernului R.P. Bulgaria, precum şi a reprezentanţilor Uniunii Sovietice şi ai ţărilor de democraţie popu­lară- Toată această activitate avea drept scop final să rupă R.P. Bul­garia de Uniunea Sovietică şi de ţările de democraţie populară, să le aţâţe pe unele împotriva celorlalte şi să restaureze capitalismul şi re­gimul fascist în Bulgaria. Pentru realizarea planurilor lor, guvernanţii iugoslavi foloseau ofi­ţeri superiori şi agenţi ai UDB (po­liţia politică iugoslavă), fascişti, bandiţi şi criminali de drept comun iugoslavi şi bulgari ca: Branko Zvierat, unul din şefii serviciului de contra-spionaj iugoslav; Miodrag Miloşevici, alias „Subireţ", şef al serviciului de contra-spionaj al di­viziei 28 iugoslave, fost ofiţer al armatei regale şi participant la campania hitlerista antisovietica din Marea Baltică; Dimitr Todorov Go­­ranov, asasinul marinarilor progre­sişti din liota bulgară; Stoian Gri­­gorov Petrov, fost adjutant de cava­lerie şi subofiţerul Petr Ivanov Pe­ Taxa Poştală plătită în numerar Nr. 115.366/948 conform aprobării Dir. Gen. P.T.T. Irov, care au participat activ la represiunea împotriva partizanilor din Macedonia şi Serbia; Petko Iva­nov Predikitov, fascist notoriu şi fost ofiţer al armatei regale, pre­cum şi alţi indivizi de aceeaşi teapă. Această activitate criminală în­dreptată împotriva puterii demo­crate populare din R.P. Bulgaria a fost organizată şi condusă direct de înalţi funcţionari iugoslavi. Nota a­­daugă că printre aceşti funcţionari iugoslavi se găseau Slobodan Pe­­nezici, ministrul de afaceri interne al Serbiei, generalul Svetozar Vuk­­manovici „Tempo”, şeful, serviciului de contraspionaj şi actualmente mi­nistrul industriei miniere, precum­­ generalul Efto Sokici, şeful servi­ciului de contraspionaj al armatei iugoslave, colonelul Ru­snici, şef al UDB din Serbia, şi alţii. Funcţionari superiori ai ambasa­dei iugoslave din Sofia au partici­pat de asemenea, împreună cu a­­ceşti înalţi demnitari iugoslavi, la organizarea şi conducerea activită­ţii de spionaj şi terorism. Printre aceştia se găseau: Svetozar Savici, fost şef al serviciului consular al ambasadei; Arso Milatovici, fost a­­tacat militar adjunct al ambasadei iugoslave din Sofia; Radomir Si­lnici, al treilea secretar al amba­sadei iugoslave; Kiril Odarlin, fost ataşat comercial adjunct pe lângă ambasada iugoslavă din Sofia, şi Kostadin Radovici, ataşat comer­cial adjunct al Iugoslaviei. După faptele dezvăluite în cursul procesului bandei de spioni a lui Rostov — arată nota — aceste fapte au dovedit odată mai mult că funcţionarii ambasadei iugoslave din Sofia au a­dus o activitate de spio­naj îndreptată împotriva Republicii Populare Bulgaria. Aceste fapte dovedesc că politica practicată de guvernanţii iugoslavi este îndreptată împotriva libertăţii REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Dobrogeanu Gherea Nr. 6,8 şi independenţei naţionale a po­porului bulgar, împotriva păcii şi a liniştei în Balcani. In legătură cu această activitate duşmănoasă îndreptată împotriva Republicii Populare Bulgaria, gu­vernul iugoslav a adoptat o poli­tică de provocări sistematice la frontiera bulgaro-iugoslavă. Prin a­­ceste provocări, guvernul iugoslav caută să tulbure relaţiile paşnice între cele două popoare, să creeze o atmosferă de nelinişte şi dezor­dine şi să înlesnească astfel trece­rea secretă a spionilor, sabotorilor,, teroriştilor şi a altor elemente cri­minale, pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria. Ministerul de afaceri externe al Republicii Populare Bulgaria, prin nota sa Nr. 11585-20­1 din 26 Ia­nuarie 1950, a adus la cunoştinţa ambasadei iugoslave din Sofia 15 cazuri de provocări grosolane co­mise de autorităţile iugoslave. Cu toate acestea, în ciuda remi­terii acestei note, provocările nu au încetat. Nota citează o serie de provocări grosolane comise de autorităţile iu­­goslave la frontiera bulgară în Februarie şi Martie anul curent. „Demascarea persoanelor din con­ducerea guvernului iugoslav în cursul procesului care a avut loc la tribunalul regional din Sofia, care a judecat pe agenţii iugoslavi menţionaţi mai sus, precum şi inci­dentele şi provocările de la fron­tieră — arată nota — constitue o dovadă elocventă a politicii guver­nului iugoslav, care urmăreşte pro­vocarea de tulburări şi dezordini, politică contrară intereselor popoa­relor bulgar şi iugoslav şi care nu serveşte decât planurilor criminale ale aţâţătorilor imperialişti la un nou război. Protestând în modul cel mai e­­nergic împotriva acestei politici duş­­mănoase de provocări faţă de ţara noastră, guvernul Republicii Popu­lare Bulgaria declară că întreaga răspundere pentru consecinţele a­­cestei politici revine exclusiv ac­tualului­­ guvern iugoslav",. TELEFOANE Secretariatul de redacţie 5.21.23 Administraţia 4.92.96 Executând ordinele imperialiştilor Clica titoistă urmăreşte să creeze o atmosferă de nelinişte şi dezordine în Balcani » » — Nota de protest adresată de guvernul R. P. Bulgaria guvernului iugoslav — IMPRIMERIILE „SCRISUL UBER", STR. DOBROGEANU GHEREA Nr. 5 (FOST DOMNIŢA ANASTASIA) BUCUREŞTI C­olaborarea frăţească — Un articol de fond din ziarul PRAVDA — MOSCOVA, 18 (Agerpres). — TASS transmite: Ziarul PRAVDA publică un articol de fond intitulat borarea frăţească” In care se spune: „Puternicul lagăr al socialis­mului şi democraţiei în frunte cu Uniunea Sovietică creşte şi se întăreşte. Exemplul cel mai vădit şi convingător al superio­rităţii sistemului socialist asupra sistemului capitalist îl constitue marele avânt economic din U­­niunea Sovietică şi ţările de de­­mocraţie populară. Contrastul dintre cele două lagăre — cel socialist şi cel capitalist — îşi găseşte expresia în cele două principii diferite asupra relaţii­lor economice reciproce între ţări. La baza relaţiilor reciproce dintre U.R.S.S. şi ţările lagăru­lui democraţiei şi socialismului stă neclintitul principiu stalinist al egalităţii în drepturi a po­poarelor mari şi mici, principiul colaborării frăţeşti şi asistenţei mutuale .La baza relaţiilor din­tre ţările capitaliste stă însă legea bestială a supunerii şi sub­jugării ţărilor şi popoarelor mici de către marile puteri capitaliste care îşi urmăresc scopurile lor de jaf. Aceste două principii­ econo­mice opuse, privind relaţiile re­ciproce îşi găsesc expresia în special în sistemul tratatelor şi acordurilor. Principiul stalinist al egalităţii în drepturi a popoarelor mari şi mici, principiul colaborării frăţeşti, stă la temelia tuturor tratatelor şi acordurilor încheia­te între Uniunea Sovietică şi ţările care merg spre socialism. Tot acest principiu, singurul just, determină activitatea Con­siliului de asistenţă economică mutuală creat în ianuarie 1949, Consiliu în care au intrat în baza drepturilor de reprezentare egală Uniunea Sovietică, Repu­blica Polonă, Republica Cehoslo­vacă, R. P. Ungară, Republica Populară Română, Republica Populară Bulgaria şi ulterior Re­publica Populară Albania. Consi­liul de asistenţă economică mu­tuală organizează schimburi de experienţă economică, acordarea de ajutor tehnic reciproc, aju­­tor reciproc la materii prime, alimente, maşini, utilaj, etc. Una din sarcinile acestui consiliu este de a studia şi a contribui la traducerea în viaţă a metodelor de colaborare economică care contribue la desvoltarea socia­listă planificată a ţărilor de de­mocraţie populară. Colaborarea frăţească a ţări­lor care fac parte din lagărul democraţiei şi socialismului a a­­sigurat refacerea rapidă şi a­­vântul economiei­lor naţionale. Fără legăturile strânse cu U.R.S.S., fără ajutorul Uniunii Sovietice, ţările de democraţie populară nu ar fi putut să-şi menţină independenţa lor eco­nomică şi politică, ele ar fi că­zut pradă samavolniciei şi vio­lenţei acaparatorilor imperialişti. Colaborarea frăţească şi asis­tenţa mutuală este chezăşia in­dependenţei şi înfloririi ţărilor lagărului socialist. „Numai fă­când parte din lagărul unit de­mocratic anti-im­perialist, în fruntea căruia stă puternicul Stat Sovietic, o ţară de demo­craţie populară poate să-şi asi­gure independenţa, suveranita­tea şi securitatea împotriva unei agresiuni din partea forţelor im­perialiste“, spunea Gheorghi Di­mitrov. Influenţa dătătoare de viaţă a ajutorului Uniunii So­vietice în desvoltarea ţărilor de democraţie populară poate fi ur­mărită prin numeroase exemple şi fapte. In urma colaborării strân­­se are loc o creştere neîn­cetată a economiei în toate ţă­rile de democraţie populară. Să privim in special desvoltarea comerţului exterior. Astfel, în Polonia volumul comerţului ex­terior pe anul 1948 a sporit (ex­primat în valoare) în comparaţie cu anul 1947 cu 82,9»/o; în Ce­hoslovacia cu 39»/»; în Ungaria cu 56,7°/o; în România cu 170’/«; în Bulgaria cu 61,4»/0. Această creştere a continuat şi în anul 1949. In anul 1950 ,volumul ge­neral al schimburilor de măr­furi între U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară va creşte şi mai mult. Comerţul exterior cu Uniunea Sovietică este facto­rul cel mai important pentru in­dustrializarea ţârilor de demo­craţie populară. Uniunea Sovietică vinde şi dă pe credit acestor ţări cel mai modern utilaj tehnic, ceea ce le permite să-şi reutilizeze întreaga economie naţională pe baza teh­­nicei înaintate. Odată cu ridicarea cursu­lui rublei şi trecerea sa pe bază de aur, relaţiile economice reciproce dintre U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară devin şi mai trainice. Ţările de de­­mocraţie populară sunt apărate de influenţele crizei economice şi de consecinţele instabilităţii monetare şi devalorizării valute­lor, din ţările capitaliste. Por­nind pe calea desvoltării socia­liste, oamenii muncii din ţările de democraţie populară, cu aju­torul frăţesc al Uniunii Sovie­tice au scăpat de grozăviile şo­majului, foametei şi mizeriei. Partidele Comuniste şi Munci­toreşti din ţările de democraţie populară, conducându-se după învăţăturile atotbiruitoare ale lui Lenin-Stalin şi bazându-se pe sprijinul puternic şi pe ex­perienţa U.R.S.S., rezolvă cu succes sarcinile construirii socia­lismului. Un rol de frunte în colabora­rea economică a ţărilor lagăru­lui socialist îl au societăţile mixte care acţionează în baza unei adevărate colaborări fră­ţeşti şi a respectării intereselor reciproce. Astfel de exemplu, în presa Republicii Populare Ro­mâne se subliniază uriaşa în­semnătate a societăţilor mixte sovieto-române pentru desvolta­­rea economiei naţionale a Repu­blicei Populare Române. Dato­rită acestor societăţi, economia românească obţine un mare a­­jutor sub formă de utilaj tehnic şi materii prime. Specialiştii şi tehnicienii sovietici care lucrează în aceste societăţi ajută la râs­­pândirea experienţei înaintate în organizarea muncii socialiste, în gospodărirea chibzuită a între­prinderilor socialiste. Oamenii muncii din China e­­liberată salută cu mare însufle­ţire Tratatul de prie­nie, a­­lianţă şi asistenţă mutuală intre U.R.S.S. şi R. P. Chineză, pr­e­­cum şi crearea societăţilor mixte sovieto-chineze. Luând cuvântul în cadrul şe­dinţei Consiliului guvernamental central popular, care a avut loc zilele acestea, Mao Tse Dun a declarat: „Tratatul chino-sovie­­tic a înlesnit munca noastră in domeniul reconstrucţiei interne şi în lupta pentru pacea mon­dială, în lupta împotriva unei eventuale agresiuni imperial­­iste“ Astfel de relaţii reciproce de adevărată colaborare frăţească şi de ajutor reciproc şi o asemenea coordonare tovărăşească a pla­nurilor economice cum există în­tre ţările lagărului socialist nu există şi nu poate exista în la­gărul capitalist, sfâşiat de con­tradicţii de nerezolvat. Acolo acţionează legile forţei brutale, legile dictatului, legi instaurate de stăpânirea magnaţilor impe­rialismului anglo-american. Aces­tor legi le este supusă economia tuturor ţărilor capitaliste. O expersie elocventă a acestor re­laţii înrobitoare între ţări este faimosul plan Marshall, plan de subjugare a popoarelor Europei, care a adus mizeria, foametea şî şomajul în masă sutelor de mi­lioane de oameni ai muncii. Acel,­loraşi legi hrăpăreţe ale impe­rialismului războinic este supusă astăzi Iugoslavia, lipsită de li­bertate şi independenţă în urma trădării clicii lui Tito­ Rankovici, care a instaurat în ţară un re­gim fascist — poliţist. Foametea şi mizeria domnesc în ţările ca­­pitaliste. Colaborarea frăţească, coordo­narea tovărăşească a planurilor economice ale ţărilor din lagă­rul democraţiei şi socialismului este noul sistem al relaţiilor e­­conomice reciproce creat de Ma­rele Stalin. Acest sistem asigură avântul neîncetat al economiei ţărilor care au păşit pe calea desvoltării socialiste. Acesta este sistemul cel mai înaintat de re­laţii economice intre ponoare, lui îi aparţine viitorul. „Cola- ■a -a

Next