Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-07-22 / nr. 161

Sambata 22 Iulie, 1878. Anul 11. M. 161. STEAUA ROMÂNIEI AB0»AI££BÎE Ia Iasi, an an...................................24 lei Trei Ioni................................................7 „ Pentru străinătate se adaugă portal. Rec­acţiunea si Administratiunea in Otelul de Europa, Strada K­ăpuşnenu. Un eserupîar 10 bani ANONCIUEI Rondul sau locul în pagina IV Inserţiucî şi reclame, rondul . Scrisori nefrancate se refusă. 15 bani 25­­, •■6AÏ Rasl, 21 Iulie Păm­întul românesc au fost în­totdeauna un pămînt de ospitalitate şi de toleranţă religiosa. Cine zice ca au fost vre-o­dată persecutate religiosa în ţara nostra, acela spune un mare neadevăr. Şi dacă Românii din tote timpurile au fost atît de generoşi şi de liberali, în­cit au lasat să vină în sinul lor indivizi, de tote naţionalităţile şi de to­t religiunile, acesta nu însemneaza că ei au renunţat vre­o­datâ de a veglija la conservarea naţionalităţei lor. Dreptul de conservare naţională este un drept tot aşa de natural şi de sacru ca şi acela de a trăi şi de a-şi desvolta facultă­ţile fizice şi morale. Toţi streinii cari au locuit şi locuesc pe teritoriul nostru s’au bucurat şi se bucură de-o-potrivă ca şi Românii de protecţiunea legilor. Persona şi avuta lor au fost şi sînt de-o-potrivă protejate c­a şi persona şi avutul Românilor băştinaşi. Şi creştinul ortodox, şi catolicul, şi luteranul, şi arma­nul, şi lipovanul, şi israelitul şi musulma­nul şi indianul , toţi, dar toţi, au găsit in ţara aceasta deplii­â libertate de a se închi­na la D-zeu, după cum înţeleg, şi de a-şi exercita tote drepturile naturale fără ca vre-o­dată să fi trecut prin mintea vre-unui guvern să violenteze conştiinţa cuiva, să loveascâ persona sau să rîpescâ averea vre­unui strein. Cruzimile şi barbariile, comi­se contra Israiliţilor în Francia, Spania, Portugalia, Germania, Italia şi în alte ţeri, au fost şi sînt cu totul streine pămîntului românesc. Şi dacă pe ici pe colo, cite-o-dată s’au găsit grupuri de omeni cari s’au încercat să asupresca pe vre-o clasă de streini ce locuesc teritoriul nostru, guvernul ţerei în totdeuna au luat apararea acelor streini și au știut să pună capăt neorinduelelor. Gă­sim de prisos a mai spune că adese aceste neorîndueli au fost provocate de chiar a­­cei streini cari prin purtarea lor irita sim­­ţimîntul naţional, simţimînt căruia guver­nul, pote contra inimei sale, în­totdeauna a ştiut a-i pune stavilă. Nu sintem­ din numărul acelora cari facem din sistem resboiu streinilor. Din contra, sintem­ dintre aceia cari avem raporturi zilnice cu tote categoriile de streini ce lo­cuesc teritoriul nostru. Sintem­ din numă­rul acelora cari vroesc ca streinii să nu fie lipsiţi de ori­ce drepturi în aceasta ţară. Dar tocmai pentru că nu sîntem excluzi­­vişti, cerem, şi acest drept nici o putere din lume nu pote să ni-l contesteze, ca streinul acela, care reclamă să fie pus pe-o treapta cu Românul, să fi dat probe incon­testabile că este cu tot sufletul şi cu tota inima pentru ţara aceasta. A veghia la naţionalitatea nostra şi a o consolida este prima datorie ce o avem cu toţii. Şi când este vorba de a da drepturi E­­vreilor n’avem de cit să deschidem istoria ţerei nostre, ca să vadă lumea întreagă că țara aceasta n’au­ fost pâstrată prin varsarea de singe evreesa! Mai mult de cit atîta a­­firmam, şi în privința aceasta invocam măr­turia tuturor bătrânilor din țară, ca in tote avînf­urile nostre naţionale şi patriotice. E­­vreii au fost contra mişcărilor nostre na­ţionale. Cine nu ştie că Unirea ambelor ţeri surori au fost combătută cu înverşu­nare de israeliţii din ţara, cari mai toţi fără deosebire pe atunce şi până mai ieri erau înscrişi pe la diferiţii consuli (la protejaţii cutărui sau cutărui imperiu. Mare şi frumos lucru este de a fi cetă­­ţan român ! Dar pentru ca cineva să se bucure de acesta calitate trebue să fie do­vedit că merită acest drept de cetăţenie. Ce jertfe, întrebăm, au făcut israeliţii pen­tru ca ei să vină să pretindă de la noi să le dăm drepturile pe rari în alte staturi nu le-au dobîndit de­cit după torturile ce le-au suferit secule întregi ! A se impune unei naţiuni, atît de ge­nerose şi atît de tolerante, cum este naţi­unea română, a bate pe la uşile puterilor celor mari, pentru ca prin forţă să dobîn­­descâ nişte drepturi pentru cari n’au dat probe că merită să le aibă , acesta nu este o faptă reală, acesta este a insulta naţiu­nea cea mai ospitalieră şi mai umană din Europa. Şi într’adevăr, dacă Evreii au fost atât de persecutaţi pe pămîntul nostru, după cum au dat a înţelege puterilor celor mari întrunite in congres, pentru ce s’au grămă­dit şi se grămădesc necontenit să vină în­­tr'o ţară barbară unde sînt pradaţi, jăfuiţi, ucişi, unde nu au libertatea de conştiinţă, cum spun prin memoriul adresat congre­sului ? Oare dacă ar fi fost ei atît de per­secutaţi şi de loviţi in avutul lor, puteau ei să acumuleze averile pe cari le posedă astăzi ? De sigur că nu ! Pentru ce atunci vă ispitiţi a înegri în ochii lumei celei mari pe o naţiune care v’au încărcat cu atîte binefaceri ? Cari vă sînt jertfele şi probele că sim­patizaţi pentru ţara aceasta ? A ! aveţi să ne spuneţi—dar aceste pot să trecâ de adevăr înaintea marilor diplomaţi, cari nu cunosc lucrurile din România,— că v’aţi dat tributul de sînge? Dar ore nu ştim noi, din comisiunile de recrutare, cîţi evrei fac parte din armata nostra ? Nu sînteţi voi aceia cari, pană mai ieri, vă făceaţi pînă şi supuşi greci numai să scă­paţi de oste ? Ne închinăm şi întindem mina puţinilor bravi Evrei, cari s’au luptat la Plevna ; a­­ceia au dovedit că ţin la România. Să fiţi bine încredinţaţi că acelora ţara va şti să le fie recu­­noscetore. Dar voi Evrei de pe uliţa Mare, din Tîr­­gul-Cucului, de pe la Herţa, Mamorniţa, etc., ce aţi făcut pentru ţara aceasta, pen­tru ca să vă ridicăm la treapta de cetăţenie română şi să vă acordăm plenitudinea drep­turilor civile şi politice ? Şi cind ţinem acest limbagiu, să fie bine constatat că nu-l ţinem la adresa unor evrei de aice sau din capitală, mai mult sau mai puţin luminaţi şi avuţi, pentru cari avem simpatie şi considerare. Dar, de la simpatie şi considerare până la dreptul de cetăţenie, deosebirea este forte mare. Ore israeliţii aceştia, mai mult sau mai puţin luminaţi şi avuţi, puse au ei vre­­o­dată contuarul lor la dispoziţiunea ace­lora pentru cari de­şi au simpatie şi con­siderare, totuşi nu le inspiră încredere , că le vor intorce banul împrumutat? Desigur că nu. Ei bine ! Daca simpatia si considerarea au limitea lor în ordinea de interese ma­teriale, cu atîta mai cu samă ele trebue să aibă limitea lor în ordinea de interese mo­rale. Şi, precum creditul în finanţe se ob­ţine după probele date, asemine şi creditul în ordinea morală de drepturi cetăţeneşti se dobîndesce prin sacrificiuri şi prin pro­be necontestabile. Şi precum omul cuminte şi prevenetor nu-şi pune punga sa la dispoziţia celui întâiu venit, tot aşa şi cetăţenia nu se pote da cu gramada la o sumă de indivizi, cari nimă - au dovedit că ţin la naţiunea ro­mână. Aţi făcut apel la puterile cele mari, aţi ştiut, prin coreligionarii voştri din strei­­natate, profita de protecţiunea miniştrilor plenipotenţiari din congres tocmai în mi­­nuntul cînd eraţi convinşi de mai înainte că există o iritaţiune contra nostra, şi a­­ceasta credeţi voi că este de ajuns spre a fi puşi pe o treapta cu Românii? Din contra, de marsa vostra este anti - naţională, căci nu streinii cei de prin alte staturi au a vă cere garanţii mai inainte de a deveni cetăţeni români, ci noi, şi numai noi, sîntem in acest drept. Oare, n’aţi striga voi că sînteţi despo­iaţi de dreptul vostru, cînd vi s’ar rădica şi s’ar conferi altora dreptul să examine­ze soliditatea garanţiei ce vi se ofere pen­tru banii ce vi se cer in imprumut din propria vostra pungă ? securamente, aţi striga din tote puterile că vi se râpeşo® dreptul vostru de proprietate. Ei bine! noi, să nu avem dreptul să ne a­­părăm naţionalitatea nostra macar cu ar­gumentele cu cari voi vă apăraţi punga ?

Next