Steaua Roşie, mai 1956 (Anul 5, nr. 387-394)

1956-05-12 / nr. 389

* Au trecut 6 ani de când pe terito­riul Regiunii Autonome Maghiare au luat fiinţa primele gospodării agri­cole colective: la Turia, raionul Tg.­­Secuiesc, Batoş, raionul Reghin şi Acăţari, raionul Tg. Mureş. Cei şase ani ce s-au scurs de la începutul cooperativizării agricultu­rii din regiunea noastră au marcat o serie întreagă de realizări măreţe în ridicarea nivelului tehnic al agri­culturii, sporirea continuă a produc­ţiei agricole, factori strîns legaţi de îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor de pe ogoare. Să luăm de exemplu comuna Ba­toş. Marea majoritate a ţăranilor muncitori din această comună au pri­mit pămînt prin reforma agrară din 1945. Foştii argaţi, ţărani lipsiţi de pămînt sau cu pămînt puţin, au de­venit pentru prima oară în viaţa lor stăpîni ai ogoarelor, ai rodului mun­cii lor. Împroprietărirea a uşurat mult viaţa acestor truditori de pe ogoare. Totuşi, pînă la o viaţă bună, îmbel­şugată, n-au putut încă ajunge. Pă­­mîntul lucrat cu mijloace primitive, negunoit, din cauza lipsei de îngră­­şămînt (numărul animalelor fiind prea mic) dădea recolte mici, departe de a asigura un venit corespunzător. Că era mai bine decît înainte de re­forma agrară e adevărat. Ţăranii muncitori trăiau de acum o viaţă li­beră, de stăpîni ai muncii lor. Zorii vieţii noi au apărut în Ba­toş atunci cînd o mînă de oameni (61 ţărani muncitori romîni, ma­ghiari şi saşi) s-au convins de jus­teţea drumului indicat de Plenara C.C al P.M.R. din 3—5 martie 1949, şi la 2 martie 1950 au sărbătorit inaugurarea gospodăriei colective „Înfrăţirea”, simbol al frăţiei între ţăranii muncitori de diferite naţiona­lităţi. Anii au trecut. Cei care pri­veau cu neîncredere, sau aşteptau să vadă „cum vor ieşi ceilalţi la so­coteală”, au început să se convingă, că au greşit rămînînd în afara gos­podăriei. In anul 1952, de exemplu, la grîu producţia medie realizată de colectivişti a fost mai mare cu 300 kg la ha decît cea obţinută de ţă­ranii cu o gospodărie individuală, la porumb cu 160 kg etc. Odată cu tre­cerea anilor, colectiviştii îşi sporeau continuu producţia. Folosind mijloa­cele mecanizate ale S.M.T.-ului co­lectiviştii se perfecţionau în munca cîmpului. In anul 1955, producţia medie de grîu realizată la hectar de membrii gospodăriei colective depă­şea deja cu 570 kg producţiile obţi­nute în gospodăriile individuale. Munca unită a colectiviştilor îşi ara­tă roadele. La sfârşitul anului trecut gospodăria colectivă avea peste 600 oi, 41 Capete bovine, 49 familii albi­ne, un camion propriu, şi-a construit un grajd modern. Belşugul îşi făcea un drum nou, dar sigur de loc tot mai mult în casele colectiviş­tilor. In anul 1955 de pildă, fiecare zi-muncă a fost retribuită cu 2,15 kg grîu, 3,27 kg porumb, 4,80 kg car­tofi, 1,11­­ vin, 3,22 kg fîn şi multe alte produse. Desigur, toate acestea au avut ca urmare lărgirea conti­nuă a gospodăriei colective. Pînă la sfîrșitul anului 1955, numărul mem­brilor gospodăriei a sporit cu încă aproape 100 familii, iar in primele luni ale anului 1956 peste 60 fami­lii au cerut să fie primite în gospo­dăria colectivă. Exemplul Batoșului nu este izolat. Marea majoritate a gospodăriilor co­lective din regiunea noastră s-au întărit considerabil. Paralel cu dez­voltarea continuă a gospodăriilor co­lective existente, al căror număr a sporit la 124, cuprinzînd 11.995 fa­milii, baza tehnică a agriculturii so­cialiste, S.M.T.-urile au fost dotate cu utilaje şi maşini moderne, reuşin­­du-se să-şi mărească procentul de mecanizare a principalelor lucrări agricole de la 43,24 la sută cit era în anul 1953, la 59 la sută în anul 1955. Aceasta a avut o înrîurire di­rectă asupra creşterii veniturilor bă­neşti ale gospodăriilor colective. Faţă de anul 1953, veniturile băneşti după fiecare 100 ha teren agricol au sporit în 1955 cu 32 la sută. Valoarea fondului de bază al gospodăriilor co­lective a sporit în ultimii 3 ani cu peste 20 milioane lei. Partidul nostru prin munca dusă pentru făurirea unei vieţi mai bune, fericite, a trezit ţărănimea muncitoare la o nouă viaţă. Succesele gospodă­riilor colective n-au rămas fără ră­sunet în mijlocul ţăranilor muncitori. Comuniştii de la sate, puteau acum să explice prin dovezi, prin fapte concrete, ţăranilor muncitori din sa­tele învecinate, ce înseamnă trecerea de la mica gospodărie individuală fărâmiţată la marea gospodărie co­lectivă, la cultivarea pămîntului cu mijloace mecanizate. Munca politică a avut rezultate. Mulţi ţărani au intrat în gospodăriile colective exis­tente, au cerut formarea de noi gos­podării colective. Foloasele lucrării pămîntului cu mijloace mecanizate pe suprafeţe întinse au convins pe mulţi ţărani să abandoneze vechile metode şi mijloace de muncă, orga­­nizîndu-se în întovărăşiri agricole pentru cultivarea laolaltă a pămintu­­lui, cu mijloace mecanizate. Primele întovărăşiri agricole au luat fiinţă, în anul 1952 la Dedrad, Căluşeri, Icland, Viforoasa, Sînmărtin, Ciumani etc. La 1 aprilie 1955, în regiunea noastră erau înfiinţate deja 89 înto­vărăşiri agricole care cuprindeau 2.576 familii, care s-au unit pentru cultivarea laolaltă a 4.344 ha teren (număr relativ mic faţă de posibi­lităţile existente). Un an mai tîrziu, la 1 aprilie 1956, numărul întovără­şirilor agricole a sporit la 140, cu­prinzînd 3.904 familii şi o suprafaţă de 6.392 ha. Studierea aprofundată a documen­telor celui de-al II-lea Congres al P.M.R. şi însuşirea sarcinilor puse în faţa oamenilor muncii din agricultură a dus la o îmbunătăţire calitativă a muncii organizaţiilor de partid, a sfaturilor populare şi a întregii conduceri a agriculturii noastre. Mun­ca politică pentru cooperativizarea a­­griculturii a căpătat o formă mai concretă, mai vie. Compararea pro­ducţiilor medii, a veniturilor colec­tiviştilor, ale întovărăşiţilor cu ale ţăranilor muncitori cu gospodării in­dividuale, organizarea de vizite re­ciproce, antrenarea colectiviştilor şi întovărăşiţilor în munca de populari­zare a superiorităţii agriculturii me­canizate pe întinderi mari, a avut ca urmare o creştere simţitoare a numă­rului familiilor de ţărani muncitori hotărîţi să treacă la desfiinţarea haturilor, la cultivarea laolaltă a pă­mîntului cu maşinile şi tractoarele S.M.T.-urilor. Numai în cursul lunii aprilie, peste 1.000 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră au intrat în cele 34 întovărăşiri agricole înfiinţate în cursul acestei luni sau în cele existente deja. Suprafaţa cul­tivată în întovărăşiri agricole a spo­rit în luna aprilie cu 1.106,50 ha. Fără îndoială că acest rezultat este deosebit de însemnat. Aceasta nu înseamnă că munca politică pen­tru transformarea socialistă a agri­culturii e desfăşurată pretutindeni cu aceeaşi pricepere şi putere de convin­gere. Dacă în raioanele Reghin, Sf. Gheorghe, Tg. Mureş, Odorhei şi Sîngeorgiu de Pădure s-au obţinut rezultate mulţumitoare, în raionul Gheorghieni rezultatele obţinute sunt sub orice aşteptare. Mulţumindu-se cu făptui că în majoritatea comunelor şi satelor din acest raion există uni­tăţi socialiste, Comitetul raional de partid şi comitetul executiv al sfatu­lui popular al raionului Gheorghieni acordă prea puţină atenţie întăririi continue a unităţilor socialiste exis­tente. Cooperativizarea agriculturii cere o muncă politică susţinută, perma­nentă. Odată cu terminarea muncilor agricole de primăvară se observă o tendinţă nesănătoasă de a „lăsa” lămurirea oamenilor de a intra în întovărăşiri sau gospodării colective pînă la toamnă. O asemenea ten­dinţă trebuie combătută cu tărie. Munca politică pentru formarea de noi unităţi socialiste şi pentru întă­rirea economico-organizatorică a acelor existente trebuie să fie o preo­cupare permanentă­­ de zi cu zi a organizaţiilor de partid, a sfaturilor populare şi a tuturor celor ce lu­crează în agricultură. V. OLTEANU STEAUA ROȘIE „CAVALERUL IflUf (Piesa lui fiei­ai J ene, pe scena Teatrului Secuiesc de Stat Cu „Cavalerul mut” de Heltai Je­nő, colectivul artistic al Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureş, dez­văluie noi aspecte ale tendinţelor sale artistice, ale particularităţilor compoziţiei şi stilului, în drumul spre înaltul ţel — perfecţiunea artis­tică. In peisajul dramaturgiei clasice maghiare, „Cavalerul mut” prezintă unele particularităţi surprinzătoare: într-un cadru istoric, strălucitor, se desfăşoară un fragment de viaţă aparent jucăuşă, în spatele căreia se împletesc însă firele multiple ale tragismului „frumoasei istorii” a cavalerului. Pentru un singur sărut, frumoasa şi tînăra văduvă piemonteză, Zilia Duca, îl obligă la trei ani de muţe­nie pe cavalerul maghiar Agárdi Pé­ter. Peste un an şi jumătate, inima Ziliei se înmoaie şi vrea să dezlege de jurămîntul fatal pe cavalerul care între timp devenise căpitanul brav al regelui Matia. Odată cu aceasta rolurile şi relaţiile dintre „învins” şi „învingător” se schimbă. Cavalerul este de data aceasta cel puternic, şi va servi frumoasei văduve o lecţie tot atit de aspră, cum i-o făcuse ea pe vremuri. In acest moment al ac­ţiunii dramatice intervine un element nou, specific epocii. Ziu­a, acuzată de vrăjitorie (nu putuse dezlega limba cavalerului), e întemniţată şi aşteaptă călăul. Sub masca călăului se prezintă însă cavalerul, care con­­vingindu-se de sentimentele sincere ce le nutreşte pentru el -frumoasa Zilia, nu o conduce la eşafod ci în faţa altarului. „Cavalerul mut” e o comedie pre­ţioasă şi totodată pretenţioasă, care nu suferă depăşirea limitelor poves­tirii. Tocmai acesta este meritul re­giei spectacolului, v­a reuşi să sur­prindă in esenţa sa specificul piesei, să descifreze In totalitatea sa con­ţinutul de idei iar pe osatura lor să grefeze desfăşurarea scenică a acţiu­nii dramatice. Acest lucru e cu atit mai valoros cu cit, pentru un ochi superficial, tematica piesei se pare a fi un cint de idilă extrem de mu­zical. Regia artistică semnată de Kovács György, artist emerit şi laureat al Premiului de stat, ciştigă în plus cind spectatorii sunt puşi în situaţia de a se convinge, şi a sta fără putere de tăgadă, de măreţia sentimentelor de dragoste şi de adevăratul umani­tarism ce-i caracterizează pe eroi. Colectivul artistic compus dintr-un mănuchi valoros de actori, căutind să-şi apropie cit mai mult persona­jele interpretate, a reuşit o realizare scenică superioară, de pe poziţii ar­tistice reale, transmiţind astfel spec­tatorilor Întreaga căldură cuprinsă in poezia şi povestea emoţionantă a cavalerului, întreaga idee a scenei : dragostea să fie dragoste, iar cuvîn­­tul dat să fie sfint. Personajul com­plex şi dificil al Ziliei Duca, a fost distribuit cu multă îndrăzneală ti­nerei actriţe Szamossy Kornélia. Spre satisfacţia tuturor, creaţia ei a depăşit aşteptările. Prin interpreta­rea ei inteligentă şi curată, ne-a fost prezentat, în complexitatea sa, între­gul şi adevăratul caracter al văduvei piemonteze. E valoros în creaţia ar­tistei Szamossy faptul că a izbutit să-şi dezvolţi personajul pe linia complicată a celor două tendinţe de dezvoltare, (ca o femeie fudulă în­să de o falsă smerenie), în care a biruit pînă la urmă adevărata dra­goste. Figura cavalerului Agárdi Péter, interpretată de către artistul emerit şi laureat al Premiului de stat Ko­vács György (secundat de tinărul actor Csorba András), reflectă perfect evoluţia treptată a unui sentiment adine de dragoste, a unui om totuşi constant dar stăruitor, şi de o dir­­zenie pînă la eroism. Agárdi e ca­pabil să accepte pentru un singur sărut muţenia pe timp de trei ani. Cavaler fiind, el ştie să-şi respecte făgăduia!». Cu­ zbucium, cită sufe­rinţă, cu­ necaz, şi cită dragoste în tot acest timp ! La a doua întilnire cu Zilia, după un an şi jumătate, va continua să tacă la fel de dîrz, în­căpăţînat, trebuind să lupte şi mai puternic contra sentimentelor tumul­tuoase de dragoste, numai pentru a-i arăta capricioasei femei ce înseamnă sentimentul de groază şi disperare. Alături de Kovács György, tinărul actor Csorba András a dovedit o rea­lă pasiune în apropierea şi identifi­carea sa cu personajul, nedesfinţînd astfel realizările sale scenice cu care ne-a obişnuit în ultimul timp. Actorul Lohinszky Loránd a reuşit să-l redea în figura lui Beppo, pe tinărul italian plin de nerv, inge­nios, gata ori­ind de şotii. Nu ace­laşi lucru putem spune despre acto­rul Tarr László, care uneori a fost depăşit de rol. Cele trei prietene ale Ziliei, Gia­­netta (Peris Teréz), Menna Mea (Daminescu Rodica) şi Charlotta (Szabó Duci), în toate scenele lor au adus un suflu curat de tinereţe, optimism, voioşie, prin păstrarea li­niei juste a personajelor, pe care le-au interpretat cu muită căldură, fineţe şi înaltă înţelegere artistică. Lantos Béla în Matia, regele un­gurilor, şi Mende Gaby în Beatrix, soţia acestuia, prin mijloacele artist­­ice întrebuinţate, ne au redat o pe­reche regală plină de prestanţă şi de „înţelegătoare majestate”, speci­fică renaşterii. O menţiune specială merită pentru decoruri (Háry Lajos) şi costume (Bordi Ilona şi Huszti György), care prin respectarea cu­lorii epocii au contribuit în mod real la creşterea valorii artistice a specta­colului. Publicul din oraşul Tg. Mureş a­­preciează acest spectacol drept unul din cele mai realizate în ultima vre­me şi răsplăteşte străduinţele colec­tivului aproape seară de seară, prin aplauze vii şi sincere. IOAN CHEREJL 12 mai 1956 Sesiunea Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare Duminica trecută au avut loc lucrările celei de a doua sesiu­ni a sfatului popular al Re­giunii Autonome Maghiare, în cadrul cărora s-a dezbătut exe­cutarea planului de producţie şi a bugetului local pe anul 1955, cit şi planul de producţie şi bu­getul local pe anul 1956 al­ Sfa­­tului popular al Regiunii Auto­nome Maghiare. Atît în raport cit şi la dis­cuţii s-au trecut în revistă reali­zările şi lipsurile în executarea planului de producţie şi bugetu­lui pe anul 1955. Producţia de mărfuri a întreprinderilor sfatu­rilor populare pe anul 1955 a depăşit cu peste 61 mi­lioane lei cea din 1952. In ce priveşte producţia articolelor de larg consum în 1955 s-a înre­gistrat un spor de 10 % faţă de anul 1954 şi de 40 la sută faţă de 1953. A crescut considerabil în special producţia industriei forestiere, industriei metalurgi­ce şi a exploatărilor de lignit. Unele întreprinderi industria­le locale s-au mulţumit însă cu îndeplinirea planului valoric, nerespectînd sarcinile planului pe sortimente. In planul de producţie al sfa­tului popular regional pe anul 1956 s-a prevăzut printre altele ridicarea producţiei industriei locale cu 12 la sută faţă de 1955. In anul 1956 se vor ex­ploata cu 6.000 tone mai mult lignit şi cărbune brun decît în 1955, se vor fabrica cu 2.000.000 cărămizi mai multe, se va ridi­ca producţia prefabricatelor pentru diferite construcţii, pro­ducţia de mobilă va creşte cât 30 la sută etc. In cursul anului 1956 în cadrul industriei locale se va începe fabricaţia de plăci de panel, de clei, de conducte electrice şi altele. 89 la sută din prevederile bugetare sunt alocate pentru fi­nanţarea cheltuielilor social­­culturale. Printre altele se vor termina construcţiile băii popu­lare termale din Tg. Mureş, ale blocurilor muncitoreşti din a­­cest oraş, ale teatrului din Sf. Gheorghe. Se va extinde reţea­ua de apă potabilă din oraşul Odorhei, se vor lărgi uzinele electrice dintr-o serie de oraşe şi vor fi electrificate mai multe comune. Peste 26 miloane lei din bu­get sunt destinate investiţiilor, din care 16 milioane pentru construcţii. Sesiunea a analizat de ase­menea activitatea sfatului popu­lar regional privind pregătirea şi executarea lucrărilor agricole de primăvară și îngrijirea cul­turilor. De asemeni au fost aleși asesorii populari pentru Tribu­nalul regional. Folosind fiecare minut prielnic Desprimăvărarea prin părţile Ozu­­nului a întîrziat cu mult faţă de alţi ani. întregul colectiv al gospo­dăriei agricole de stat „Gheorghe Do­ja" din Ozun (raionul Sf. Gheorghe) ardea de nerăbdare. Primeau veşti şi citeau din ziare, că în celelalte gospodării de stat din regiunea noas­tră au început deja lucrările de pri­măvară. Fiecare îşi punea întrebarea : „Oare vom mai reuşi şi anul acesta să fim fruntaşi în executarea lucră­rilor de primăvară sau nu ?” Este adevărat că suprafaţa desti­nată însăminţărilor de primăvară a fost arată adine din toamnă, aşa că acum n-a mai rămas decît grăpatul acestor arături şi începerea însămîn­­ţărilor. Şi iată că încetul cu încetul zăpada s-a topit şi pămîntul s-a zvintat. Ziua de 13 aprilie a fost semnalul de bătălie pentru începerea şi terminarea la timp şi în condiţiuni agrotehnice superioare a insămînţă­­rilor de primăvară. După numai 16 zile planul însăminţărilor de primă­vară a fost nu numai realizat ci şi depăşit. _____________ Cheia acestui succes nu este ceva necunoscut pentru oamenii muncii din agricultură. Totul a fost posibil datorită bunei organizări a muncii şi folosirii fiecărei zile şi ore bune de lucru. In campania de primăvară, în cadrul secţiilor, la executarea lu­crărilor s-au folosit numai maşini cuplate Astfel, odată cu grăpatul arăturilor de toamnă s-a executat şi împrăştierea îngrăşămintelor chimice. La semănat s-au folosit cupluri de maşini din cîte 3 semănători, iar tractoarele eliberate de la însămîn­­ţări executau pregătirea terenului pentru însămînţările de a doua zi. Paralel cu executarea lucrărilor, pe o suprafaţa de 753 ha s-au împrăştiat peste 98 tone îngrăşăminte chimice. Pentru a se vedea sporul de recoltă în acest an, în cadrul gospodăriei se fac experienţe cu îngrăşăminte bacte­riene pe o suprafaţă de 60 ha la culturile de sfeclă de zahăr, grîu de primăvară, orzoaică, ovăz şi porumb pentru siloz.

Next