Steaua Roşie, mai 1956 (Anul 5, nr. 387-394)
1956-05-12 / nr. 389
* Au trecut 6 ani de când pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare au luat fiinţa primele gospodării agricole colective: la Turia, raionul Tg.Secuiesc, Batoş, raionul Reghin şi Acăţari, raionul Tg. Mureş. Cei şase ani ce s-au scurs de la începutul cooperativizării agriculturii din regiunea noastră au marcat o serie întreagă de realizări măreţe în ridicarea nivelului tehnic al agriculturii, sporirea continuă a producţiei agricole, factori strîns legaţi de îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor de pe ogoare. Să luăm de exemplu comuna Batoş. Marea majoritate a ţăranilor muncitori din această comună au primit pămînt prin reforma agrară din 1945. Foştii argaţi, ţărani lipsiţi de pămînt sau cu pămînt puţin, au devenit pentru prima oară în viaţa lor stăpîni ai ogoarelor, ai rodului muncii lor. Împroprietărirea a uşurat mult viaţa acestor truditori de pe ogoare. Totuşi, pînă la o viaţă bună, îmbelşugată, n-au putut încă ajunge. Pămîntul lucrat cu mijloace primitive, negunoit, din cauza lipsei de îngrăşămînt (numărul animalelor fiind prea mic) dădea recolte mici, departe de a asigura un venit corespunzător. Că era mai bine decît înainte de reforma agrară e adevărat. Ţăranii muncitori trăiau de acum o viaţă liberă, de stăpîni ai muncii lor. Zorii vieţii noi au apărut în Batoş atunci cînd o mînă de oameni (61 ţărani muncitori romîni, maghiari şi saşi) s-au convins de justeţea drumului indicat de Plenara C.C al P.M.R. din 3—5 martie 1949, şi la 2 martie 1950 au sărbătorit inaugurarea gospodăriei colective „Înfrăţirea”, simbol al frăţiei între ţăranii muncitori de diferite naţionalităţi. Anii au trecut. Cei care priveau cu neîncredere, sau aşteptau să vadă „cum vor ieşi ceilalţi la socoteală”, au început să se convingă, că au greşit rămînînd în afara gospodăriei. In anul 1952, de exemplu, la grîu producţia medie realizată de colectivişti a fost mai mare cu 300 kg la ha decît cea obţinută de ţăranii cu o gospodărie individuală, la porumb cu 160 kg etc. Odată cu trecerea anilor, colectiviştii îşi sporeau continuu producţia. Folosind mijloacele mecanizate ale S.M.T.-ului colectiviştii se perfecţionau în munca cîmpului. In anul 1955, producţia medie de grîu realizată la hectar de membrii gospodăriei colective depăşea deja cu 570 kg producţiile obţinute în gospodăriile individuale. Munca unită a colectiviştilor îşi arată roadele. La sfârşitul anului trecut gospodăria colectivă avea peste 600 oi, 41 Capete bovine, 49 familii albine, un camion propriu, şi-a construit un grajd modern. Belşugul îşi făcea un drum nou, dar sigur de loc tot mai mult în casele colectiviştilor. In anul 1955 de pildă, fiecare zi-muncă a fost retribuită cu 2,15 kg grîu, 3,27 kg porumb, 4,80 kg cartofi, 1,11 vin, 3,22 kg fîn şi multe alte produse. Desigur, toate acestea au avut ca urmare lărgirea continuă a gospodăriei colective. Pînă la sfîrșitul anului 1955, numărul membrilor gospodăriei a sporit cu încă aproape 100 familii, iar in primele luni ale anului 1956 peste 60 familii au cerut să fie primite în gospodăria colectivă. Exemplul Batoșului nu este izolat. Marea majoritate a gospodăriilor colective din regiunea noastră s-au întărit considerabil. Paralel cu dezvoltarea continuă a gospodăriilor colective existente, al căror număr a sporit la 124, cuprinzînd 11.995 familii, baza tehnică a agriculturii socialiste, S.M.T.-urile au fost dotate cu utilaje şi maşini moderne, reuşindu-se să-şi mărească procentul de mecanizare a principalelor lucrări agricole de la 43,24 la sută cit era în anul 1953, la 59 la sută în anul 1955. Aceasta a avut o înrîurire directă asupra creşterii veniturilor băneşti ale gospodăriilor colective. Faţă de anul 1953, veniturile băneşti după fiecare 100 ha teren agricol au sporit în 1955 cu 32 la sută. Valoarea fondului de bază al gospodăriilor colective a sporit în ultimii 3 ani cu peste 20 milioane lei. Partidul nostru prin munca dusă pentru făurirea unei vieţi mai bune, fericite, a trezit ţărănimea muncitoare la o nouă viaţă. Succesele gospodăriilor colective n-au rămas fără răsunet în mijlocul ţăranilor muncitori. Comuniştii de la sate, puteau acum să explice prin dovezi, prin fapte concrete, ţăranilor muncitori din satele învecinate, ce înseamnă trecerea de la mica gospodărie individuală fărâmiţată la marea gospodărie colectivă, la cultivarea pămîntului cu mijloace mecanizate. Munca politică a avut rezultate. Mulţi ţărani au intrat în gospodăriile colective existente, au cerut formarea de noi gospodării colective. Foloasele lucrării pămîntului cu mijloace mecanizate pe suprafeţe întinse au convins pe mulţi ţărani să abandoneze vechile metode şi mijloace de muncă, organizîndu-se în întovărăşiri agricole pentru cultivarea laolaltă a pămintului, cu mijloace mecanizate. Primele întovărăşiri agricole au luat fiinţă, în anul 1952 la Dedrad, Căluşeri, Icland, Viforoasa, Sînmărtin, Ciumani etc. La 1 aprilie 1955, în regiunea noastră erau înfiinţate deja 89 întovărăşiri agricole care cuprindeau 2.576 familii, care s-au unit pentru cultivarea laolaltă a 4.344 ha teren (număr relativ mic faţă de posibilităţile existente). Un an mai tîrziu, la 1 aprilie 1956, numărul întovărăşirilor agricole a sporit la 140, cuprinzînd 3.904 familii şi o suprafaţă de 6.392 ha. Studierea aprofundată a documentelor celui de-al II-lea Congres al P.M.R. şi însuşirea sarcinilor puse în faţa oamenilor muncii din agricultură a dus la o îmbunătăţire calitativă a muncii organizaţiilor de partid, a sfaturilor populare şi a întregii conduceri a agriculturii noastre. Munca politică pentru cooperativizarea agriculturii a căpătat o formă mai concretă, mai vie. Compararea producţiilor medii, a veniturilor colectiviştilor, ale întovărăşiţilor cu ale ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, organizarea de vizite reciproce, antrenarea colectiviştilor şi întovărăşiţilor în munca de popularizare a superiorităţii agriculturii mecanizate pe întinderi mari, a avut ca urmare o creştere simţitoare a numărului familiilor de ţărani muncitori hotărîţi să treacă la desfiinţarea haturilor, la cultivarea laolaltă a pămîntului cu maşinile şi tractoarele S.M.T.-urilor. Numai în cursul lunii aprilie, peste 1.000 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră au intrat în cele 34 întovărăşiri agricole înfiinţate în cursul acestei luni sau în cele existente deja. Suprafaţa cultivată în întovărăşiri agricole a sporit în luna aprilie cu 1.106,50 ha. Fără îndoială că acest rezultat este deosebit de însemnat. Aceasta nu înseamnă că munca politică pentru transformarea socialistă a agriculturii e desfăşurată pretutindeni cu aceeaşi pricepere şi putere de convingere. Dacă în raioanele Reghin, Sf. Gheorghe, Tg. Mureş, Odorhei şi Sîngeorgiu de Pădure s-au obţinut rezultate mulţumitoare, în raionul Gheorghieni rezultatele obţinute sunt sub orice aşteptare. Mulţumindu-se cu făptui că în majoritatea comunelor şi satelor din acest raion există unităţi socialiste, Comitetul raional de partid şi comitetul executiv al sfatului popular al raionului Gheorghieni acordă prea puţină atenţie întăririi continue a unităţilor socialiste existente. Cooperativizarea agriculturii cere o muncă politică susţinută, permanentă. Odată cu terminarea muncilor agricole de primăvară se observă o tendinţă nesănătoasă de a „lăsa” lămurirea oamenilor de a intra în întovărăşiri sau gospodării colective pînă la toamnă. O asemenea tendinţă trebuie combătută cu tărie. Munca politică pentru formarea de noi unităţi socialiste şi pentru întărirea economico-organizatorică a acelor existente trebuie să fie o preocupare permanentă de zi cu zi a organizaţiilor de partid, a sfaturilor populare şi a tuturor celor ce lucrează în agricultură. V. OLTEANU STEAUA ROȘIE „CAVALERUL IflUf (Piesa lui fieiai J ene, pe scena Teatrului Secuiesc de Stat Cu „Cavalerul mut” de Heltai Jenő, colectivul artistic al Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureş, dezvăluie noi aspecte ale tendinţelor sale artistice, ale particularităţilor compoziţiei şi stilului, în drumul spre înaltul ţel — perfecţiunea artistică. In peisajul dramaturgiei clasice maghiare, „Cavalerul mut” prezintă unele particularităţi surprinzătoare: într-un cadru istoric, strălucitor, se desfăşoară un fragment de viaţă aparent jucăuşă, în spatele căreia se împletesc însă firele multiple ale tragismului „frumoasei istorii” a cavalerului. Pentru un singur sărut, frumoasa şi tînăra văduvă piemonteză, Zilia Duca, îl obligă la trei ani de muţenie pe cavalerul maghiar Agárdi Péter. Peste un an şi jumătate, inima Ziliei se înmoaie şi vrea să dezlege de jurămîntul fatal pe cavalerul care între timp devenise căpitanul brav al regelui Matia. Odată cu aceasta rolurile şi relaţiile dintre „învins” şi „învingător” se schimbă. Cavalerul este de data aceasta cel puternic, şi va servi frumoasei văduve o lecţie tot atit de aspră, cum i-o făcuse ea pe vremuri. In acest moment al acţiunii dramatice intervine un element nou, specific epocii. Ziua, acuzată de vrăjitorie (nu putuse dezlega limba cavalerului), e întemniţată şi aşteaptă călăul. Sub masca călăului se prezintă însă cavalerul, care convingindu-se de sentimentele sincere ce le nutreşte pentru el -frumoasa Zilia, nu o conduce la eşafod ci în faţa altarului. „Cavalerul mut” e o comedie preţioasă şi totodată pretenţioasă, care nu suferă depăşirea limitelor povestirii. Tocmai acesta este meritul regiei spectacolului, va reuşi să surprindă in esenţa sa specificul piesei, să descifreze In totalitatea sa conţinutul de idei iar pe osatura lor să grefeze desfăşurarea scenică a acţiunii dramatice. Acest lucru e cu atit mai valoros cu cit, pentru un ochi superficial, tematica piesei se pare a fi un cint de idilă extrem de muzical. Regia artistică semnată de Kovács György, artist emerit şi laureat al Premiului de stat, ciştigă în plus cind spectatorii sunt puşi în situaţia de a se convinge, şi a sta fără putere de tăgadă, de măreţia sentimentelor de dragoste şi de adevăratul umanitarism ce-i caracterizează pe eroi. Colectivul artistic compus dintr-un mănuchi valoros de actori, căutind să-şi apropie cit mai mult personajele interpretate, a reuşit o realizare scenică superioară, de pe poziţii artistice reale, transmiţind astfel spectatorilor Întreaga căldură cuprinsă in poezia şi povestea emoţionantă a cavalerului, întreaga idee a scenei : dragostea să fie dragoste, iar cuvîntul dat să fie sfint. Personajul complex şi dificil al Ziliei Duca, a fost distribuit cu multă îndrăzneală tinerei actriţe Szamossy Kornélia. Spre satisfacţia tuturor, creaţia ei a depăşit aşteptările. Prin interpretarea ei inteligentă şi curată, ne-a fost prezentat, în complexitatea sa, întregul şi adevăratul caracter al văduvei piemonteze. E valoros în creaţia artistei Szamossy faptul că a izbutit să-şi dezvolţi personajul pe linia complicată a celor două tendinţe de dezvoltare, (ca o femeie fudulă însă de o falsă smerenie), în care a biruit pînă la urmă adevărata dragoste. Figura cavalerului Agárdi Péter, interpretată de către artistul emerit şi laureat al Premiului de stat Kovács György (secundat de tinărul actor Csorba András), reflectă perfect evoluţia treptată a unui sentiment adine de dragoste, a unui om totuşi constant dar stăruitor, şi de o dirzenie pînă la eroism. Agárdi e capabil să accepte pentru un singur sărut muţenia pe timp de trei ani. Cavaler fiind, el ştie să-şi respecte făgăduia!». Cu zbucium, cită suferinţă, cu necaz, şi cită dragoste în tot acest timp ! La a doua întilnire cu Zilia, după un an şi jumătate, va continua să tacă la fel de dîrz, încăpăţînat, trebuind să lupte şi mai puternic contra sentimentelor tumultuoase de dragoste, numai pentru a-i arăta capricioasei femei ce înseamnă sentimentul de groază şi disperare. Alături de Kovács György, tinărul actor Csorba András a dovedit o reală pasiune în apropierea şi identificarea sa cu personajul, nedesfinţînd astfel realizările sale scenice cu care ne-a obişnuit în ultimul timp. Actorul Lohinszky Loránd a reuşit să-l redea în figura lui Beppo, pe tinărul italian plin de nerv, ingenios, gata oriind de şotii. Nu acelaşi lucru putem spune despre actorul Tarr László, care uneori a fost depăşit de rol. Cele trei prietene ale Ziliei, Gianetta (Peris Teréz), Menna Mea (Daminescu Rodica) şi Charlotta (Szabó Duci), în toate scenele lor au adus un suflu curat de tinereţe, optimism, voioşie, prin păstrarea liniei juste a personajelor, pe care le-au interpretat cu muită căldură, fineţe şi înaltă înţelegere artistică. Lantos Béla în Matia, regele ungurilor, şi Mende Gaby în Beatrix, soţia acestuia, prin mijloacele artistice întrebuinţate, ne au redat o pereche regală plină de prestanţă şi de „înţelegătoare majestate”, specifică renaşterii. O menţiune specială merită pentru decoruri (Háry Lajos) şi costume (Bordi Ilona şi Huszti György), care prin respectarea culorii epocii au contribuit în mod real la creşterea valorii artistice a spectacolului. Publicul din oraşul Tg. Mureş apreciează acest spectacol drept unul din cele mai realizate în ultima vreme şi răsplăteşte străduinţele colectivului aproape seară de seară, prin aplauze vii şi sincere. IOAN CHEREJL 12 mai 1956 Sesiunea Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare Duminica trecută au avut loc lucrările celei de a doua sesiuni a sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare, în cadrul cărora s-a dezbătut executarea planului de producţie şi a bugetului local pe anul 1955, cit şi planul de producţie şi bugetul local pe anul 1956 al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare. Atît în raport cit şi la discuţii s-au trecut în revistă realizările şi lipsurile în executarea planului de producţie şi bugetului pe anul 1955. Producţia de mărfuri a întreprinderilor sfaturilor populare pe anul 1955 a depăşit cu peste 61 milioane lei cea din 1952. In ce priveşte producţia articolelor de larg consum în 1955 s-a înregistrat un spor de 10 % faţă de anul 1954 şi de 40 la sută faţă de 1953. A crescut considerabil în special producţia industriei forestiere, industriei metalurgice şi a exploatărilor de lignit. Unele întreprinderi industriale locale s-au mulţumit însă cu îndeplinirea planului valoric, nerespectînd sarcinile planului pe sortimente. In planul de producţie al sfatului popular regional pe anul 1956 s-a prevăzut printre altele ridicarea producţiei industriei locale cu 12 la sută faţă de 1955. In anul 1956 se vor exploata cu 6.000 tone mai mult lignit şi cărbune brun decît în 1955, se vor fabrica cu 2.000.000 cărămizi mai multe, se va ridica producţia prefabricatelor pentru diferite construcţii, producţia de mobilă va creşte cât 30 la sută etc. In cursul anului 1956 în cadrul industriei locale se va începe fabricaţia de plăci de panel, de clei, de conducte electrice şi altele. 89 la sută din prevederile bugetare sunt alocate pentru finanţarea cheltuielilor socialculturale. Printre altele se vor termina construcţiile băii populare termale din Tg. Mureş, ale blocurilor muncitoreşti din acest oraş, ale teatrului din Sf. Gheorghe. Se va extinde reţeaua de apă potabilă din oraşul Odorhei, se vor lărgi uzinele electrice dintr-o serie de oraşe şi vor fi electrificate mai multe comune. Peste 26 miloane lei din buget sunt destinate investiţiilor, din care 16 milioane pentru construcţii. Sesiunea a analizat de asemenea activitatea sfatului popular regional privind pregătirea şi executarea lucrărilor agricole de primăvară și îngrijirea culturilor. De asemeni au fost aleși asesorii populari pentru Tribunalul regional. Folosind fiecare minut prielnic Desprimăvărarea prin părţile Ozunului a întîrziat cu mult faţă de alţi ani. întregul colectiv al gospodăriei agricole de stat „Gheorghe Doja" din Ozun (raionul Sf. Gheorghe) ardea de nerăbdare. Primeau veşti şi citeau din ziare, că în celelalte gospodării de stat din regiunea noastră au început deja lucrările de primăvară. Fiecare îşi punea întrebarea : „Oare vom mai reuşi şi anul acesta să fim fruntaşi în executarea lucrărilor de primăvară sau nu ?” Este adevărat că suprafaţa destinată însăminţărilor de primăvară a fost arată adine din toamnă, aşa că acum n-a mai rămas decît grăpatul acestor arături şi începerea însămînţărilor. Şi iată că încetul cu încetul zăpada s-a topit şi pămîntul s-a zvintat. Ziua de 13 aprilie a fost semnalul de bătălie pentru începerea şi terminarea la timp şi în condiţiuni agrotehnice superioare a insămînţărilor de primăvară. După numai 16 zile planul însăminţărilor de primăvară a fost nu numai realizat ci şi depăşit. _____________ Cheia acestui succes nu este ceva necunoscut pentru oamenii muncii din agricultură. Totul a fost posibil datorită bunei organizări a muncii şi folosirii fiecărei zile şi ore bune de lucru. In campania de primăvară, în cadrul secţiilor, la executarea lucrărilor s-au folosit numai maşini cuplate Astfel, odată cu grăpatul arăturilor de toamnă s-a executat şi împrăştierea îngrăşămintelor chimice. La semănat s-au folosit cupluri de maşini din cîte 3 semănători, iar tractoarele eliberate de la însămînţări executau pregătirea terenului pentru însămînţările de a doua zi. Paralel cu executarea lucrărilor, pe o suprafaţa de 753 ha s-au împrăştiat peste 98 tone îngrăşăminte chimice. Pentru a se vedea sporul de recoltă în acest an, în cadrul gospodăriei se fac experienţe cu îngrăşăminte bacteriene pe o suprafaţă de 60 ha la culturile de sfeclă de zahăr, grîu de primăvară, orzoaică, ovăz şi porumb pentru siloz.