Steaua Roşie, martie 1960 (Anul 9, nr. 786-794)
1960-03-02 / nr. 786
59^ IlVTlMPLARE CU HAZ6* — de Carlo Goldoni, pe scena Teatrului secuiesc de stat Trăgîndu-şi seva din aşa numita „commedia delharte“, opera lui Carlo Goldoni (1707— 1793) a constituit totuşi o adevărată reformă în procesul de dezvoltare a comediei italiene, în condiţiile ridicării burgheziei in lupta împotriva rînduielilor feudale. Goldoni reuşeşte prin opera sa să înfringă ficţiunea scenică, convenţionalismul, uniformismul (rolurile fixe, măştile), cit şi improvizaţiile banale care caracterizau „commedia delicarte“, oferind în locul lor: realismul, caractere vii şi variate, deschizînd terenul pentru exprimarea personală a sentimentelor şi propunindu-şi nu să amuze fără nici un rost publicul, ci să îndrepte oamenii, să pună teatrul în slujba moralizării. Critica socială ocupă poziţii tot mai semnificative în teatrul italian. Multe din calităţile remarcabile ale operei lui Goldoni se reflectă şi în comedia „O înitîmplare cu haz“, prezentată in premieră zilele acestea, pe scena Teatrului secuiesc destat din Tg. Mureş. Pentru prima oară, această comedie fusese savurată de publicul vesel al Veneţiei, în timpul carnavalului din anul 1755. Ce mesaj transmite spectatorilor această comedie goldoniamă? Fondul de idei al comediei „O întâmplare cu haz“, pe scurt, şi-ar putea formula astfel: se condamnă prejudecata de clasă care se opune la o căsătorie din dragoste. Dar să vedem, propriu zis, despre ce fel de clase, despre ce fel de raporturi sociale este vorba, care este conflictul şi prin ce mijloace a reuşit autorul să dea expresie ideilor sale în această comedie? Acţiunea comediei se petrece la Haga, în casa unui bogat negustor olandez, pe nume: Filiberto, în anul 1755. După cum se ştie din istorie, Republica Provinciilor Unite (cum se numea republica olandeză în acele vremuri), prin pacea de la Westfalia (1548) obţinuse recunoaşterea independenţei sale politice şi era cea mai mare putere colonială şi comercială din Europa. Revoluţia burgheză de la sfârşitul secolului al XVI-lea a deschis aici calea dezvoltării viitoare a economiei capitaliste, asigurând burgheziei olandeze mari posibilităţi de îmbogăţire. In Olanda acestor timpuri, comerţul predomina. Marii comercianţi erau cu totul lipsiţi de scrupule şi jecmăneau fără vie de ruşine, în special coloniile- „Istoria sistemului colonial olandez — scria Marx în „Capitalul“—desfăşoară un tablou neîntrecut al trădării, al corupţiei, al asasinatului şi al fărădelegii“. Plasând acţiunea în mod jos, în Olanda, unde caracterul hrăpăreţ al burgheziei sa manifesta cel mai caracteristic în epoca sa, Goldoni face aluzie de fapt la burghezia înavuţită din Italia, care ducea o viaţă la fel de fastuoasă, în urma afacerilor şi comerţului. Filiberto nu se împacă cu gîndul ca fiica sa, Giannina, să se căsătorească cu locotenentul francez De la Cotterie, cu totu' lipsit de avuţie. Dar tot acelaşi Filiberto nu poate înţelege, cum se face că un alt om de afaceri, Riccardo, un parvenit, ■ să se pronunţe la fel ca şi el în problema căsătoriei fiicei sale Constanza, cu acelaşi ofiţeraş. Goldoni îndreaptă ascuţişul satirii sale spre zvîrcolirea neputincioasă a tagmei comercianţilor care se cramponează de poziţiile lor economice de mult fondate, desconsiderând pe bogaţii noi. Autorul biciuieşte însă cu aceeaşi putere şi pe cei de teapa lui Riccardo. Filiberto nu poate concepe ca în familia sa să intre un om sărac, de felul locotenentului francez. Bănuind însă că fiica sa îl iubește pe ofițer, face totul să-l determine pe Riccardo om de afaceri, să-l accepte pe De la Cotterie, iar cînd vede că aceasta nu-i merge, pune la cale un vicleşug. In cele din urmă însă, Filiberto cade în propria-i cursă şi trebuie să vadă cum Riccardo ride de păţania sa. Goldoni ridiculizează făţărnicia burgheziei, arătînd că Filiberto în momentul în care desnodămîntul nu mai poate fi înlăturat, altă dorinţă nu mai are decit: „să nu afle nimeni“. Se vădeşte şi aici frica acestui bogătan de origină nobilă, ca nu cumva să cadă vreo pată pe prestigiul marelui comerciant. In rolul lui Filiberto, Lohinszky Loránd a redat plastic, în nuanţe variate, trăsăturile esenţiale ale acestui comerciant bogat. Ni se înfăţişează un Filiberto complex; cu totul mulţumit şi echilibrat cînd se crede stăpîn pe situaţie; indulgent şi binevoitor cînd se complace în situaţia de a fi făcut o faptă bună; caustic şi viclean cînd vrea să-l tragă în cursă pe Riccardo; furios şi nervos cînd nu-i reuşesc planurile şi cu totul zdrobit, cînd îşi vede înfrîngerea. In conflictul Filiberto Riccardo, actorul Varga József, interpretul acestuia din urmă, a dat dovadă de mult elan şi vitalitate, reliefid intr-un mod cu totul justificat latura comică a personajului. El a reprezentat în tot spectacolul cele mai pronunţate elemente ale comicului de caracter. Tanai Bella s-a dedat trup şi suflet rolului Gianninei. Cu multă uşurinţă şi avînt şi-a jucat rolul, încădrîndu-se întru totul în atmosfera senina a comediei. Am reţinut îndeosebi performanţa ei in scenele amuzante, în care a avut sarcina să redea micile accese de gelozie ale Gianninei. Constanza, rivala ei aparentă, a fost personificată de Székely Anna, care — ținimd cont de limitele textului — a corespuns rolului contribuind cu mijloace artistice la reliefarea personajului. In rolul ofițerului îndrăgostit, De la Cotterie, a apărut Sinka Károly, un actor bine format. Cu mijloace simple, fără exagerări, Sinka a creat imaginea artistică a locotenentului francez, imprimîndu-i mult senzualism şi reliefînd naivitatea lui. La fel ca și Moliére, al cărui admirator sincer a fosit, Goldoni îmbrăţişează cu multă dragoste oamenii simpli din popor: barcagiii, gondolierii, pescarii, iar în comedia la care ne referim acum, servitorii şi servitoarele. Marianna, camerista Gianninei serveşte stăpînului său multe adevăruri usturătoare. In rolul acestei femei simple, din popor, Szamossy Kornélia a făcut uz de o bogată gamă de mijloace artistice, în special în ce priveşte mimica, reuşind să exteriorizeze sufletul nobil, sinceritatea şi inteligenţa cameristei. Nu acelaşi lucru putem spune însă despre Ferenczi István, care iinterpretîndu-l pe Guascogna, servitorul locotenentului, a fost cu totul şters şi uniform. Parcă şi-ar fi pus o mască împrumutată de la „commedia dell'arte“, a rînjit tot timpul fără rost. Regizorul Gergely Géza a fructificat în bună măsură calităţile dramatice ale comediei. El a avut în vedere faptul, că opera lui Goldoni este pătrunsă de dragostea de oameni, de un simţ dezvoltat al dreptăţii. De asemeni, s-a asigurat dinamismul acţiunii, iar situaţiile noi, create prin întorsături, prin confruntări incidentale, au fost exploatate cu simţul măsurii, dar nu în detrimentul comicului de situaţii. Decorurile lui Háry Lajosi, inspirate din documentele vremii (ilustraţii la o ediţie a pieselor lui Goldoni, editată la Veneţia in 1783) contribuie la crearea unei atmosfere adecvate. Este interesantă şi soluţia cu cortină dublă, însă avanscena astfel creată nu este utilizată decit într-un singur tablou, ceea ce o face de prisos. ŞTEFAN IZSÁK Lohinszky Loránd, Tanai Bellaşi Sinka Károly. Aproape 3 trenuri de marfă, cu fier vechi Pe zi ce trece tot mai mulţi oameni ai muncii precum şi copiii acestora se ataşează la marea acţiune pe ţară în vederea sprijinirii oţelarilor la realizarea sarcinilor trasate de plenara C.C. al P M.R. din 3—5 decembrie 1959. In luna februarie de exemplu, Centrul de colectare a metalelor din regiunea noastră a colectat peste 90 vagoane de fier vechi. S-a evidenţiat în mod deosebit recuperatorul Ambrus Ladislau care răspunde de raioanele Gheorghieni şi Topliţa, care numai în 15 zile şi-a realizat planul lunar. Cu frumoase realizări au contribuit la îndeplinirea planului cu 3 zile înainte de termen şi Cîmpean Gheorghe, recuperator din raioanele Tg.-Mureş şi Reghin, şoferul Kiss Károly şi mulţi alţii, care au ştiut să explic locuitorilor regiunii noastre însemnătatea adunării fierului vechi. Astfel, de la începutul anului s-au expediat industriei noastre metalurgice, aproape 3 trenuri de marfă de fier vechi, suficient pentru fabricarea a 410 tractoare, sau de fier beton pentru 2.280 apartamente. ■ I Semnificaţia unor date laconice Nu rareori ni se intîmplă să înregistrăm mecanic cifre, date, procente din vreun raport oarecare, fără a pătrunde în adine sensul fenomenului, fără a sezisa în dosul lor transformările sociale petrecute în viaţa de toate zilele. In asemenea împrejurări luăm notă de ele, le consemnăm, eventual, în vreo situaţie statistică, pentru a le da apoi uitării în vreun dosar oarecare. Citeam, mai ieri, o notă informativă trimisă la regiune de comitetul raional de femei din Topliţa, în care se vorbeşte despre numeroasele acţiuni la care participă femeile din raion, despre realizările cu care întîmpină cea de-a cincizecea aniversare a Zilei Internaţionale a Femeii. Din laconismul cu care se spune că s-a făcut cutare sau cutare lucru, că atîtea şi atîtea sute de femei participă în numeroase acţiuni de culturalizare, îţi vine să crezi că în raionul Topliţa aşa a fost de cînd lumea. La cercurile de cultură generală din satele raionului — se spune în nota informativă — participă peste 2.000 de femei; sute de femei iau parte activă în cele 12 cercuri de artă culinară, 8 cercuri de broderie, şi 25 cercuri pentru creşterea păsărilor. Femeile din Pietriş, Ruşii-Munţi, Morăreni, Topliţa, Subcetate, Borsec, vestite prin măre, cusăturilor, a broderiilor, covoarelor pe care le fac, au pregătit numeroase asemenea obiecte pe care le vor trimite în dar Conferinţei internaţionale a femeilor care va avea loc la Copenhaga, cu prilejul celei de-a 511-a aniversări a Zilei internaţionale a femeii. La Topliţa şi în numeroase comune din raion au fost organizate expoziţii cu lucrări de mînă (broderii, cusături, covoare, costume), în motive naţionale. Tot atît de laconic pomeneşte nota informativă şi despre manifestările cultural-artistice care se pregătesc la toate căminele culturale în cinstea zilei de 1 Martie, ca şi despre faptul că tot în aceste zile îşi va începe activitatea la Topliţa un teatru de păpuşi în limbile romînă şi maghiară. Iată dar cîteva fapte cuprinse într-o notă informativă, cărora la prima vedere am putea fi uşor tentaţi să nu le dăm prea multă importanţă. De ce? Pe că ne-au devenit obişnuite, le întîlnim pretutindeni, fac parte din viaţa noastră de toate zilele, au devenit cum se mai spune „fapte diverse“. Aceasta însă, doar în cazul în care uităm trecutul, dacă uităm înjosirile la care erau supuse femeile muncitoare în societatea care le lipsea de drepturi, dacă uităm analfabetismul cronic, bolile sociale, foametea — oaspeţi nepoftiţi dar permanenţi în trecut şi în satele raionului Topliâţa. Amintindu-ne de acest trecut, faptele ne apar într-o altă lumină: întrezărim în ele uriaşul proces de transformare petrecut în viaţa noastră de toate zilele, proces care a ridicat femeia lucrătoare la nivelul tuturor libertăţilor descătuşate de orânduirea socialistă. O. H. V. KÓNYA 9 Pe teme cetăţeneşti ? PE CÎND ÎN TURN? 1 Deunăzi am avut o treabă la Oficiul stării civile din O Tg. Mureş. X— Portarul sfatului popular orăşenesc mă dumiri pe O o scurt: x o — Oficiul stării civile? Ultimul etaj, la stingă! 9 X Prin şuvoiul de oameni mă îndrept spre ultimul nivel o O al clădirii sfatului. La parter abia circulă oameni, doar X la etajul întîi se plimbă cîţiva. Etajul al doilea e mai om populat. Scara de la etajul trei însă e tixită. O bătrînică X X urcă deodată cu mine, gîfiind, trăgîndu-se de parapetul O v scării. La cotitură se odihneşte împreună cu alţi bătrlnei. x a Oamenii au în privire ceva din hotărîrea alpiniştilor care o Y tocmai escaladează Himalaia. X v — Dumneata unde mergi? — întreabă băbuţa din to x X vărăşia mea pe un moşneag îmbujorat, care stătea proptită O de balustradă. v O — Unde? La întreprinderea de gospodărie locativă. ... 9 y — Eu la fel. X y — Pe noi ne trimit copiii să plătim chiria. De-ar ști X I cit trebuie să urcăm ... 9 — Da, maică... In fiecare lună! O — Ce bine era cînd „locativa“ era la parter! X — Ah. Asta era înainte cu patru ani — interveni un X pensionar... Pe atunci și oficiul stării civile era la eta- jul IX. ' X — Pe atunci şi noi eram mai tineri! — oftă băbuţa. X g •— Copiii cred că dacă sintem pensionari răzbatem 9 0 pretutindeni cu uşurinţă. Uite, şi tinerii se obosesc pînă „ O urcă la „poalele cerului“! — arată pensionarul spre o g mine. 9 g Mă ruşinai şi voiam tocmai să dispar prin „depăşirea“ 9 O cetățenilor vîrstnicî cînd mă ajunse din urmă o intre- X g bare: 0 x — De ce nu sînt oficiile astea la parter, sau cel mult 9 O la etajul I, cum erau înainte? x & ★ g x Lunar oficiul stării civile, întreprinderea de gospodărie 9 g locativă (I.G.L) secţia urbanistică situate la ultimul cat X X al sfatului popular orăşenesc — sunt frecventate de peste 9 9 10.000 de cetăţeni ai oraşului. X 9 La etajul întîi însă sunt secţiile de îndrumare ale x g sfatului popular orăşenesc, care nu prea au de-a face 9 O cu publicul. Bunăoară lunar ciţi oameni vin la X g secţia de sănătate publică, faţă de oficiul stării civile o o sau I G.L.? Sau la secţia comercială cîţi pot veni intr-o X g lună? (Fără să vorbim de cea de invăţămînt şi cultură 9 g sau agricolă, care duc de-a dreptul dorul publicului). X x Totuşi secţiile operative sunt situate sus iar cele de 9 0 îndrumare jos. De ce oare?, g o Dar ce spune președintele comitetului executiv tov. X x Udvarhelyi József? — că la toate acestea pînă in prezent 9 X nu s-au gîndit... g y Foarte rău! 6 9 Fiindcă cei peste 10.000 de cetățeni care urcă lunar A 9 sutele de trepte ca să plătească chiriile, să scoată cerţi x X ficate şi adeverinţe, au timp să chibzuiască asupra între- o 9 bărți: oare comitetul executiv orăşenesc nu se interesează x X de loc de îmbunătăţirea condiţiilor de primire a publi- o 9 cului? 9 . Iar unii, cînd se uită la turnul de 8 etaje al sfatului popular se îngrozesc la gîndul că s-ar putea să-i vină în minte cuiva mutarea I G.L.-ului în turn. Dar, cine știe? o Dacă de la parter a ajuns în trei ani la ultimul cat, de x acum numai turnul mai poate veni la socotelă. 9