Steaua Roşie, martie 1960 (Anul 9, nr. 786-794)

1960-03-02 / nr. 786

59^ IlVTlMPLARE CU HAZ6* — de Carlo Goldoni, pe scena Teatrului secuiesc de stat Trăgîndu-şi seva din aşa nu­mita „commedia delharte“, o­­pera lui Carlo Goldoni (1707— 1793) a constituit totuşi o ade­vărată reformă în procesul de dezvoltare a comediei italiene, în condiţiile ridicării burgheziei in lupta împotriva rînduielilor feudale. Goldoni reuşeşte prin opera sa să înfringă ficţiunea sceni­că, convenţionalismul, unifor­mi­sm­ul (rolurile fixe, măştile), cit şi improvizaţiile banale care caracterizau „commedia delicar­­te“, oferind în locul lor: realismul, caractere vii şi variate, deschizînd terenul pentru exprimarea perso­nală a sentimentelor şi pro­­punindu-şi nu să amuze fără nici un rost publicul, ci să îndrepte oamenii, să pună teatrul în slujba mo­ralizării. Critica socială ocupă poziţii tot mai sem­nificative în teatrul italian. Multe din calităţile remarca­bile ale operei lui Goldoni se reflectă şi în comedia „O în­­itîmplare cu haz“, prezentată in premieră zilele acestea, pe sce­na Teatrului secuiesc de­­stat din Tg. Mureş. Pentru prima oară, această­ comedie fusese savurată de publicul vesel al Veneţiei, în timpul carnavalului din anul 1755. Ce mesaj transmite spectato­rilor această comedie goldonia­­­mă? Fondul de idei al comediei „O întâmplare cu haz“, pe scurt, şi-ar putea formula astfel: se condamnă prejudecata de clasă care se opune la o căsătorie din dragoste. Dar să vedem, pro­priu zis, despre ce fel de clase, despre ce fel de raporturi so­ciale este vorba, care este con­flictul şi prin ce mijloace a reu­şit autorul să dea expresie idei­lor sale în această comedie? Acţiunea comediei se petrece la Haga, în casa unui bogat ne­gustor olandez, pe nume: Fili­­berto, în anul 1755. După cum se ştie din istorie, Republica Provinciilor Unite (cum se numea republica olan­deză în acele vremuri), prin pacea de la Westfalia (1548) obţinuse recunoaşterea indepen­denţei sale politice şi era cea mai mare putere colonială şi comercială din Europa. Revolu­ţia burgheză de la sfârşitul se­colului al XVI-lea a deschis aici calea dezvoltării viitoare a eco­nomiei capitaliste, asigurând burgheziei olandeze mari posi­bilităţi de îmbogăţire. In Olan­da acestor timpuri, comerţul predomina. Marii comercianţi erau cu totul lipsiţi de scrupule şi jecmăneau fără v­ie de ruşi­ne, în special coloniile- „Istoria sistemului colonial olandez — scria Marx în „Capitalul“—des­făşoară un tablou neîntrecut al trădării, al corupţiei, al asasi­natului şi al fărădelegii“. Plasând acţiunea în mod jos, în Olanda, unde caracterul hră­păreţ al burgheziei sa manifesta cel mai caracteristic în epoca sa, Goldoni face aluzie de fapt la burghezia înavuţită din Ita­lia, care ducea o viaţă la fel de fastuoasă, în urma afacerilor şi comerţului. Filiberto nu se împacă cu gîndul ca fiica sa, Giannina, să se căsătorească cu locotenentul francez De la Cotterie, cu totu' lipsit de avuţie. Dar tot acelaşi Filiberto nu poate înţelege, cum se face că un alt om de afaceri, Riccardo, un parvenit, ■ să se pronun­ţe la fel ca şi el în problema căsătoriei fiicei sale Constanza, cu acelaşi ofiţeraş. Goldoni îndreaptă ascuţişul satirii sale spre zvîrcolirea ne­putincioasă a tagmei comer­cianţilor care se cramponează de poziţiile lor economice de mult fondate, desconsiderând pe bogaţii noi. Autorul biciuieşte însă cu a­­ceeaşi putere şi pe cei de teapa lui Riccardo. Filiberto nu poate concepe ca în familia sa să intre un om sărac, de felul locotenentului francez. Bănuind însă că fiica sa îl iubește pe ofițer, face to­tul să-l determine pe Riccardo om de afaceri, să-l accepte pe De la Cotterie, iar cînd vede că aceasta nu-i merge, pune la ca­le un vicleşug. In cele din urmă însă, Fili­berto cade în propria-i cursă şi trebuie să vadă cum Riccardo ride de păţania sa. Goldoni ri­diculizează făţărnicia bur­gheziei, arătînd că Filiberto în momentul în care desnodămîn­­tul nu mai poate fi înlăturat, altă dorinţă nu mai are decit: „să nu afle nimeni“. Se vădeşte şi aici frica acestui bogătan de origină nobilă, ca nu cumva să cadă vreo pată pe prestigiul marelui comerciant. In rolul lui Filiberto, Lo­­hinszky Loránd a redat plastic, în nuanţe variate, trăsăturile esenţiale ale acestui comerciant bogat. Ni se înfăţişează un Fili­berto complex; cu totul mulţu­mit şi echilibrat cînd se crede stăpîn pe situaţie; indulgent şi binevoitor cînd se complace în situaţia de a fi făcut o faptă bună; caustic şi viclean cînd vrea să-l tragă în cursă pe Riccardo; furios şi nervos cînd nu-i reuşesc planurile şi cu to­tul zdrobit, cînd îşi vede înfrîn­­gerea. In conflictul Filiberto­ Riccar­­do, actorul Varga József, inter­pretul acestuia din urmă, a dat dovadă de mult elan şi vitalita­te, reliefid intr-un mod cu to­tul justificat latura comică a personajului. El a reprezentat în tot spectacolul cele mai pro­nunţate elemente ale comicului de caracter. Tanai Bella s-a dedat trup şi suflet rolului Gianninei. Cu m­ultă uşurinţă şi avînt şi-a ju­cat rolul, încădrîndu-se întru totul în atmosfera senina a co­mediei. Am reţinut îndeosebi perfor­manţa ei in scenele amuzante, în care a avut sarcina să redea micile accese de gelozie ale Gianninei. Constanza, rivala ei aparentă, a fost personificată de Székely Anna, care — ținimd­ cont de li­mitele textului — a corespuns rolului contribuind cu mijloace artistice la reliefarea personaju­lui. In rolul ofițerului îndrăgostit, De la Cotterie, a apărut Sinka Károly, un actor bine format. Cu mijloace simple, fără exage­rări, Sinka a creat imaginea ar­tistică a locotenentului francez, imprimîndu-i mult senzualism şi reliefînd naivitatea lui. La fel ca și Moliére, al cărui admirator sincer a fo­sit, Goldoni îmbrăţişează cu multă dragoste oamenii simpli din popor: bar­cagiii, gondolierii, pescarii, iar în comedia la care ne referim acum, servitorii şi servitoarele. Marianna, camerista Gianni­nei serveşte stăpînului său multe adevăruri usturătoare. In rolul acestei femei simple, din popor, Szamossy Kornélia a fă­­cut uz de o bogată gamă de mijloace artistice, în special în ce priveşte mimica, reuşind să exteriorizeze sufletul nobil, sin­ceritatea şi inteligenţa came­ristei. Nu acelaşi lucru putem spune însă despre Ferenczi István, ca­re iinterpretîndu-l pe Guascog­­na, servitorul locotenentului, a fost cu totul şters şi uniform. Parcă şi-ar fi pus o mască îm­prumutată de la „commedia dell'arte“, a rînjit tot timpul fără rost. Regizorul Gergely Géza a fruc­tificat în bună măsură calităţi­le dramatice ale comediei. El a avut în vedere faptul, că opera lui Goldoni este pătrunsă de dragostea de oameni, de un simţ dezvoltat al dreptăţii. De asemeni, s-a asigurat di­namismul acţiunii, iar situaţii­le noi, create prin întorsături, prin confruntări incidentale, au fost exploatate cu simţul măsu­rii, dar nu în detrimentul co­micului de situaţii. Decorurile lui Háry Lajosi, inspirate din documentele vre­mii (ilustraţii la o ediţie a pie­selor lui Goldoni, editată la Ve­neţia in 1783) contribuie la crearea unei atmosfere adecva­te. Este interesantă şi soluţia cu cortină dublă, însă avansce­na astfel creată nu este utiliza­tă decit într-un singur tablou, ceea ce o face de prisos. ŞTEFAN IZSÁK Lohinszky Loránd, Tanai Bella­­şi Sinka Károly. Aproape 3 trenuri de marfă, cu fier vechi Pe zi ce trece tot mai mulţi oameni ai muncii precum şi co­piii acestora se ataşează la ma­rea acţiune pe ţară în vederea sprijinirii oţelarilor la realizarea sarcinilor trasate de plenara C.C. al P M.R. din 3—5 decembrie 1959. In luna februarie de exemplu, Centrul de colectare a metalelor din regiunea noastră a colectat peste 90 vagoane de fier vechi. S-a evidenţiat în mod deosebit recuperatorul Ambrus Ladislau care răspunde de raioanele Gheorghieni şi Topliţa, care nu­mai în 15 zile şi-a realizat pla­nul lunar. Cu frumoase realizări au con­tribuit la îndeplinirea planului cu 3 zile înainte de termen şi Cîmpean Gheorghe, recuperator din raioanele Tg.-Mureş şi Re­ghin, şoferul Kiss Károly şi mul­ţi alţii, care au ştiut să explic locuitorilor regiunii noastre în­semnătatea adunării fierului ve­chi. Astfel, de la începutul anu­lui s-au expediat industriei noastre metalurgice, aproape 3 trenuri de marfă de fier vechi, suficient pentru fabricarea a 410 tractoare, sau de fier beton pen­tru 2.280 apartamente. ■ I Semnificaţia unor date laconice Nu rareori ni se intîmplă să înregistrăm mecanic cifre, date, procente din vreun raport oare­care, fără a pătrunde în adine sensul fenomenului, fără a sezisa în dosul lor transformările so­ciale petrecute în viaţa de toate zilele. In asemenea împrejurări luăm notă de ele, le consem­năm, eventual, în vreo situaţie statistică, pentru a le da apoi uitării în vreun dosar oarecare. Citeam, mai ieri, o notă infor­mativă trimisă la regiune de co­mitetul raional de femei din Topliţa, în care se vorbeşte des­pre numeroasele acţiuni la care participă femeile din raion, des­pre realizările cu care întîmpină cea de-a cincizecea aniversare a Zilei Internaţionale a Femeii. Din laconismul cu care se spune că s-a făcut cutare sau cutare lucru, că atîtea şi atîtea sute de femei participă în numeroase acţiuni de culturalizare, îţi vine să crezi că în raionul Topliţa aşa a fost de cînd lumea. La cercurile de cultură gene­rală din satele raionului — se spune în nota informativă — participă peste 2.000 de femei; sute de femei iau parte activă în cele 12 cercuri de artă culi­nară, 8 cercuri de broderie, şi 25 cercuri pentru creşterea păsări­lor. Femeile din Pietriş, Ruşii-Mun­­ţi, Morăreni, Topliţa, Subcetate, Borsec, vestite prin măre, cusăturilor, a broderiilor, covoa­­relor pe care le fac, au pregătit numeroase asemenea obiecte pe care le vor trimite în dar Con­ferinţei internaţionale a femei­lor care va avea loc la Copen­­haga, cu prilejul celei de-a 511-a aniversări a Zilei internaţionale a femeii. La Topliţa şi în numeroase co­mune din raion au fost organi­zate expoziţii cu lucrări de mînă (broderii, cusături, covoare, cos­tume), în motive naţionale. Tot atît de laconic pomeneşte nota informativă şi despre mani­festările cultural-artistice care se pregătesc la toate căminele culturale în cinstea zilei de 1 Martie, ca şi despre faptul că tot în aceste zile îşi va începe activitatea la Topliţa un teatru de păpuşi în limbile romînă şi maghiară. Iată dar cîteva fapte cuprinse într-o notă informativă, cărora la prima vedere am putea fi uşor tentaţi să nu le dăm prea multă importanţă. De ce? Pe că ne-au devenit obişnuite, le întîlnim pretutindeni, fac parte din viaţa noastră de toate zilele, au devenit cum se mai spune „fapte diverse“. Aceasta însă, doar în cazul în­ care uităm trecutul, dacă uităm înjosirile la care erau supuse fe­meile muncitoare în societatea care le lipsea de drepturi, dacă­ uităm analfabetismul cronic, bo­lile sociale, foametea — oaspeţi nepoftiţi dar permanenţi în tre­cut şi în satele raionului Topl­i­â­ţa. Amintindu-ne de acest tre­cut, faptele ne apar într-o altă lumină: întrezărim în ele uriaşul proces de transformare petrecut în viaţa noastră de toate zilele, proces care a ridicat femeia lu­crătoare la nivelul tuturor liber­tăţilor descătuşate de orânduirea socialistă. O. H. V. KÓNYA 9 Pe teme cetăţeneşti ? PE CÎND ÎN TURN? 1 Deunăzi am avut o treabă la Oficiul stării civile din O Tg. Mureş. X­­— Portarul sfatului popular orăşenesc mă dumiri pe O o scu­rt: x o — Oficiul stării civile? Ultimul etaj, la stingă! 9 X Prin şuvoiul de oameni mă îndrept spre ultimul nivel o O al clădirii sfatului. La parter abia circulă oameni, doar­­ X la etajul întîi se plimbă cîţiva. Etajul al doilea e mai o­m populat. Scara de la etajul trei însă e tixită. O bătrînică X X urcă deodată cu mine, gîfiind, trăgîndu-se de parapetul O v scării. La cotitură se odihneşte împreună cu alţi bătrlnei. x a Oamenii au în privire ceva din hotărîrea alpini­şt­ilor care o Y tocmai escaladează Himalaia. X v — Dumneata unde mergi? — întreabă băbuţa din to­ x X vărăşia mea pe un moşneag îmbujorat, care stătea proptit­ă O de balustradă. v O — Unde? La între­prin­der­ea de gospodărie locativă. ... 9 y — Eu la fel. X y — Pe noi ne trimit copiii să plătim chiria. De-ar ști X I cit trebuie să urcăm ... 9 — Da, maică... In fiecare lună! O — Ce bine era cînd „locativa“ era la parter! X — Ah. Asta era înainte cu patru ani — interveni un X pensionar... Pe atunci și oficiul stării civile era la eta-­­ jul IX. ' X — Pe atunci şi noi eram mai tineri! — oftă băbuţa. X g •— Copiii cred că dacă sintem­ pensionari răzbatem 9 0 pretutindeni cu uşurinţă. Uite, şi tinerii se obosesc pînă „ O urcă la „poalele cerului“! — arată pensionarul spre o g mine. 9 g Mă ruşinai şi voiam tocmai să dispar prin „depăşirea“ 9 O cetățenilor vîrstnicî cînd mă ajunse din urmă o intre- X g bare: 0 x — De ce nu sînt oficiile astea la parter, sau cel mult 9 O la etajul I, cum erau înainte? x & ★ g x Lunar oficiul stării civile, întreprinderea de gospodărie 9 g locativă (I.G.L) secţia urbanistică situate la ultimul cat X X al sfatului popular orăşenesc — sunt frecventate de peste 9 9 10.000 de cetăţeni ai oraşului. X 9 La etajul întîi însă sunt secţiile de îndrumare ale x g sfatului popular orăşenesc, care nu prea au de-a face 9 O cu publicul. Bunăoară lunar ciţi oameni vin la X g secţia de sănătate publică, faţă de oficiul stării civile o o sau I G.L.? Sau la secţia comercială cîţi pot veni intr-o X g lună? (Fără să vorbim de cea de invăţămînt şi cultură 9 g sau agricolă, care duc de-a dreptul dorul publicului). X x Totuşi secţiile operative sunt situate sus iar cele de 9 0 îndrumare jos. De ce oare?, g o Dar ce spune președintele comitetului executiv tov. X x Udvarhelyi József? — că la toate acestea pînă in prezent 9 X nu s-au gîndit... g y Foarte rău! 6 9 Fiindcă cei peste 10.000 de cetățeni care urcă lunar A 9 sutele de trepte ca să plătească chiriile, să scoată cerţi­ x X ficate şi adeverinţe, au timp să chibzuiască asupra între- o 9 bărți: oare comitetul executiv orăşenesc nu se interesează x X de loc de îmbunătăţirea condiţiilor de primire a publi- o 9 cului? 9 . Iar unii, cînd se uită la turnul de 8 etaje al sfatului­­ popular se îngrozesc la gîndul că s-ar putea să-i vină în­­ minte cuiva mutarea I G.L.-ului în turn. Dar, cine știe? o Dacă de la parter a ajuns în trei ani la ultimul cat, de x acum numai turnul mai poate veni la socotelă. 9

Next