Steaua Roşie, septembrie 1961 (Anul 10, nr. 207-232)

1961-09-26 / nr. 228

Un derbi pasionant... Mureşul Tg.­Mureş — I.R.A. Tg.­Mureş 2-2 (0-1) Derbiul fotbalistic dintre frun­taşa clasamentului seriei a III-a divizia „B“ Mureşul şi I.R.A. Tg. Mureş, a atras duminică pe stadionul „23 August“ din loca­litate, peste 8.000 de specta­tori. Aceasta îşi găseşte expli­caţia în faptul că ambele echipe tîrgumureşene au avut o compor­tare bună în etapele precedente ale campionatului şi, mai mult, ca formaţii locale, tradiţia unor în­­tîlniri viu disputate a trezit un interes deosebit în rîndul miilor de spectatori. Acum, lăsînd la o parte comen­tariile din „culisele“ oraşului pur­tate înaintea acestui joc şi, tre­­cînd la derbi în sine, o conclu­zie clară poate să fie trasă de ori­cine: cu toată lupta pasionantă de-a lungul celor 90 de minute de joc, rezultatul de egalitate (2—2) cu care s-a încheiat parti­da dintre Mureşul şi I.R.A., este just. Iată ce ne-­a declarat de altfel conducătorul acestei întîlniri, ar­bitrul băcăoăn Frăsin : „Mai teh­nică şi cu o concepţie de joc mai clară, formaţia Mureşul putea să-şi adjudece victoria dacă nu se lă­sa trasă în plasa jocului impus de I.R.A., şi nu ar fi comis cele două greşeli de apărare care i-au costat tot atîtea goluri. La I.R.A. trebuie să remarc marea putere de luptă şi că 90 de minute au reuşit să aplice întocmai tactica de apărare şi hărţuială, care nu le-a convenit de loc jucătorilor de la Mureşul. Consider că rezulta­tul de egalitate este normal“. Intr-adevăr, Mureşul a avut o concepţie de joc mai clară, iar ac­ţiunile cvintetului ofensiv se des­făşurau într-o mare viteză. Aceste calităţi erau cunoscute şi de un­­sprezecele de la I.R.A., care, în consecinţă, din primul şi pînă în ultimul minut de joc a căutat (şi in cea mai mare parte a reuşit), să anihileze acţiunile ofensive ale Mureşului printr­-un joc închis de apărare (1—4—3—3), printr-o supraaglomerare de jucători a­­tunci cînd poarta lui Rosonczi era periclitată. In atari situaţii, ac­ţiunile ofensive ale echipei I.R.A. (de multe ori rămîneau la înain­tare cu unul sau cel mult doi ju­cători), erau simple pîlpîiri. Lu­crul cel mai important pentru toţi jucătorii era ca Mureşul să nu poa­tă marca. Această tactică a echipei I.R.A. în compania unei formaţii ca Mu­reşul era cea mai indicată. Şi tre­buie să recunoaştem că ea a reu­şit. Ba, mai mult, în momentele cheie de contraatac, sesizînd ner­vozitatea şi greşelile de apărare ale adversarului, „soliştii“ înain­tării de la I.R.A., iau reuşit chiar să deschidă scorul şi­ apoi aceiaşi solişti să aducă egalarea. Neîndoios că toată echipa Mu­reşul a luptat cu o mare ardoare pentru a străpunge încîlcita şi to­tuşi organizata apărare de la I.R.A., în frunte cu Muszka. Au fost momente, mai ales în ultime­le 15 minute din prima repriză, cînd cvintetul ofensiv şi cei doi mijlocaşi­­ai Mureşului, iau încor­setat poarta lui Rosonczi de cel puţin 6 ori cu goluri ca şi făcute dar, ca din pămînt răsărea pe li­nia porţii piciorul lui Turos, plon­­joanele cu capul ale lui Muszka sau mîna sigură a portarului. Cu toate aceste mari ocazii de gol, cvintetul ofensiv al Mureşului — în special tripleta — Szakács, Nagy, Selymesi — rămîn tribu­tari, căci în momentele de domi­nare copioasă n-au ştiut să între­prindă atacuri simple, în adîncime, care ar fi dezmembrat cu sigu­ranţă apărarea de beton (şi no­rocoasă chiar) de la I.R.A. O trecere în revistă a cîtorva momente din acest derbi tîrgumu­­reşean, ne oferă posibilitatea să urmărim încă o dată pasionanta luptă pentru balon dintre Mureşul şi I.R.A. încă de la punerea ba­lonului în joc, Mureşul trece la atac. In minutul 5, Nagy primind o minge la intercepţie de la Va­karcs expediază de puţin pe Un­gă poarta lui Rosonczi. Aceeaşi situaţie se repetă peste alte 5 mi­nute cu şutul lui Selymesi. De acum, I.R.A. se instalează în po­ziţia 1—4—3—3, singurele vîrfuri de atac rămînînd Curtifan şi Szé­kely. Pe partea dreaptă, la Mureşul, Balázs şi Vakarcs se tot schimbă între ei. Se vedea cît de colo că Balázs nu este în „apele lui“. Lucra mai mult din forță. Astfel, în minutul 17 împreună cu Va­karcs îl faultează pe Székely. Execută de la cca. 25 metri late­ral Tuzson. Balonul face o diago­nală lungă pe sub nasul lui Nagy și Vakarcs. Cziriaki profită și in­troduce de aproape cu laba exte­rioară. Este 1-0 pentru I.R.A. Jocul începe să se înteţească. Toată I.R.A. trece la o apărare ac­tivă. înaintaşii Mureşului deşi construiesc iatacuri frumoase, prin Hajdú, Vakarcs şi Selymesi, nu pot egala din cauza precipitaţiei, a nervozităţii chiar. Din minutul 35 şi pînă în minutul 45 întreaga echipă a Mureşului este în careul advers gata-gata în fiecare mo­ment de a face mai apărarea ad­versă. Tocmai în acest moment cînd era nevoie de calm şi preci­zie pentru a concretiza, Mureşul dă dovadă de multă nervozitate şi pripeală, astfel că „golurile gata făcute“ ale lui Szakács (min. 38), Hajdú (min. 42), Selymesi (min. 44), se lovesc de ermetica apăra­re a echipei I.R.A. La reluare, jocul se temperează oarecum. Mureșul caută prin ata­curi în adîncime să iasă din plasa jocului încîlcit impus de adversar. Apărarea supranumerică de la I.R.A. dă uneori aspectul unui joc prea bărbătesc, de doi contra unu. Astfel, în mintul 57 Vakarcs in­terceptează cu o fandare largă un balon în aer, iar Varga, fără nici un fel de intenţie, îl jenează de la spate. In cădere, Vakarcs su­feră o întindere care l-a, scos de pe teren. Gierling, Selymesi şi Tuzson în mod nesportiv aduc in­jurii la adresa lui Varga, brus­­cîndu-l chiar. Gesturile acestor jucători au fost foarte urîte şi trebuie să dea de gîndit antrenori­lor... Jocul abundă în durităţi şi de o parte şi de alta. Totuşi, mai clari în atac, jucătorii Mureşului pun stăpînire pe joc. In minutul 65 Solyom face o pătrundere pe partea dreaptă, centrează, iar Hajdú cu fuga­­ caracteristică ve­nind ca un bolid marchează impa­­rabil: 1 — 1. De-acum, Mureşul îşi desfăşoară jocul caracteristic pe iam­pi şi în viteză. Păcat numai că centrul atacant Szakács joacă prea retras. Cu toată egalarea, I.R.A. nu ce­dează nici un moment lupta iar Muszka şi Cziriak (cel mai bun de pe teren), dezmembrează iatac după atac. In minutul 81, Sikó, introdus în locul lui Vakarcs, tri­mite o minge lungă. Nagy sare la cap împreună cu alţi doi jucă­tori adverşi şi reuşeşte să trimită cu capul în bara laterală şi de acolo în gol: 2—1. La 2—1 jucătorii Mureşului — în special apărarea — îşi subapre­­ciiază adversarul, jucînd balonul în derîdere de la poartă la fundaşi şi invers. De o astfel de „derîde­re“ beneficiază Kobori (introdus în locul lui Székely), care îl driblea­ză excelent pe Solyom şi pe Ba­lázs, centrează iar Varga aduce egalarea spre dezamăgirea lui Stroie în minutul 89... Da. Fotbal se joacă 90 de minute şî nu 81, cum iau crezut unii jucători de la Mureşul. Prin dîrzenia cu care s-­a jucat, prin evoluţia însăşi a scorului, a­­cest derbi a plăcut publicului tîr­­gumureşean. Au jucat formaţiile: MUREŞUL: Stroe —­ Balázs, Nagy F., Gierling —I Tuzaon, Vakarcs­i(Sikó) — Só­­ lyom, Nagy M., Szakács, Selymesi, Hajdú, I.R.A.: Rosonczi — Tárná«, Muszka, Túrós — Bartók, Czirjak —«' Szigyártó, Varga, Asztalos, Curtifan, Székely (Kobori)­. Foarte bun a fost arbitrajul lui I. Frăsin (Bacău). ATANASIE POPA in lupta cu Szakács, Rosonczi clarifică o situație dificilă sub privi­rile lui Muszka și Asztalos Mureşul Tg.-Mureş—Rapid Bucureşti 7—9 (4-6) Evoluţia echipei campioane în oraşul nostru a trezit un viu in­teres. Cu toate că meciul a fost programat în nocturnă, cînd tim­pul este deja răcoros, a atras pe terenul Voinţa un public numeros, care a plecat satisfăcut de specta­colul oferit de către cele două echipe feminine. Tinerele noastre jucătoare hotă­­rîte să obţină un rezultat onorabil în faţa campioanelor, au acţionat calm, dar au găsit în faţă o apărare dîrză care rareori a dat posibilitatea atacantelor Mureşu­lui să tragă la poartă din poziţii favorabile. Atacul a fost nevoit să pregătească acţiunile la poartă timp îndelungat, prin plimbarea mingii de la un capăt la altul al semicercului, unde pivoţ­ii echipei ai extreme te­­n­unt puţine pase decisive, din care să marcheze. In apărare Mureşul s-a repliat bine, însă Rapidul avînd în maestrele emerite ale sportului Ana Boţan şi Elena Constanti­­n­escu două trăgătoare cu o forţă deosebită, a străpuns în dispozi­tiv şi a marcat goluri după goluri. Meciul a avut două momente ho­­tărîtoare, după ce Rapidul a luat conducerea cu 2—0 şi 3—2, Covrig a ratat un 7 metri tocmai în mo­mentul cînd echipa mureşeană domina. După pauză asistăm la o scă­dere inexplicabilă a ritmului de joc. Asftel Rapidul mărește scorul la 9—5. Partida părea jucată. Localnicelor nu le rămînea altceva decît să refacă diferenţa şi să piardă la un scor destul de strîns. ia iaulgatwai a amploana. SU­nitr Ant'O'or­r­e. Gloria Tg. Mureş — Metalul Vlăhiţa 3-2 (1-2) Jocul s-a desfăşurat la un bun nivel tehnic. Echipa oaspete, mai ales în prima repriză, a prestat un joc viu, tehnic, acţionînd pe­riculos în faţa porţii, surprizînd pur şi simplu echipa gazdă, care nu şi-a găsit cadenţa decît în re­priza a doua. Jucătorii metalur­­gişti au pasat cu precizie, acţio­­nînd rapid pe extreme, alimen­­tînd mereu pe înaintaşi cu mingi utile care au tras foarte des la poarta apărată de Elekes. In mi­nutul 33, în urma iatacurilor in­sistente ale echipei oaspete, Lantzky deschide scorul, marcînd un gol frumos cu capul. Nu a trecut nici un minut şi Pop Ghiţă egalează la o învăl­măşeală în faţa porţii. După alte 3 minute acelaşi Lantzky, care de altfel a jucat foarte bine, ridi­că scorul la 2—1. Pînă la sfîr­­şitul primei reprize participăm la dominarea echipei din Vlăhiţa. După reluare, asistăm la un joc deschis, în care ambele porţi au fost de nenumărate ori periclitate, însă de data aceasta apărarea echipei locale este la post şî res­pinge totul. In minutul 53 Fülöp aduce egalarea echipei sale, iar după 9 minute Incze III stabileşte scorul final de 3—2 In favoarea echipei Gloria Tg. Mureş, care în felul acesta este la a 6-a victorie consecutivă, menţinîndu-se astfel în fruntea clasamentului seriei a II-a cu 12 puncte. S-au remarcat: Hatsek, Orosz, Benedek, Fülöp de la Gloria Tg. Mureş, Lantzky, Krizbai, Menyhárt şi Csergő de la Metalul Vlăhiţa. Echipele au prezentat următoare­le formaţii: Gloria Tg. Mureş: Elekes — Be­nedek, Bakos, Papp — Hatsek, Orosz — Bartók III (Molnár), Szász, Fülöp, Pop Ghiţă, Incze III. Metalul Vlahiţa: Sütő — Hegyi, Kemenes, Theil (Bara) — Krizbai, Bana, (Tompa) — Csóg, Lantzky, Demény, Menyhárt, Csergő. Arbitrajul prestat de Barna Ni­colaie la centru, ajutat de Palfi Ştefan şi Palfi Ioan, toţi din Tîr­­năveni a fost foarte bun, fiind un exemplu de arbitraj. Cablul Tg. Mureş — Rapid Odorhei 0-0 Meciul de deschidere din cupla­jul de duminică de la terenul Fa­bricii de zahăr din Tg. Mureş nu a corespuns aşteptărilor, înainta­rea localnicilor .Nu ia reuşit să fructifice nici una din ocaziile a­­vute. Oaspeţii decişi să scoată un rezultat cît mai bun, iau depus o dîrză rezistenţă echipei locale, fapt ce le-a şi reuşit. Arbitrul jocului Török Iuliu (Reghin) a condus mulţumitor, neaplicînd însă legea avantajului, frînînd astfel o serie de atacuri în faţa porţilor ambelor echipe. ★ Alte rezultate din campionatul regional de fotbal: Stăruinţa Cris­­tur—Energia Fîntînele 3—1; Lem­narul Tg. Mureş — Mureşul To­­pliţa 8-1; U.M.T.E. Odorhei — Borsecul 4—0; Progresul Gheor­­ghieni — Chimica Tîrnăveni 1—1. PAUL IOAN Polo pe apă Mureşul Tg. Mureş — Crişana Oradea 3-3 0-0; 0-2; 1-0; 1-1j ' i! Eforturile lui Czirjăk (portarul echipei Mureşul) sunt inutile. Csor­dás (C.S.M. Crişana Oradea) marchează cel de-al treilea gol al arădenilor. Scor final 3—3. De data aceasta a reintrat şi maestrul sportului Simon, astfel că potenţialul echipei Mureşul a crescut considerabil. Meciul, în general, s-a desfăşurat sub o ten­siune nervoasă care a dus de foarte multe ori la eliminări din joc. Durităţile au dus desigur la scăderea valorii jocului, care a ne­mulţumit asistenţa. Jucătorii, vă­­zând că arbitrul Benjamin (Bucu-J reşti) este foarte indulgent, au­ acţionat „sub apă“ în voie, tran-j şînd unele „rivalităţi“ în favoarea lor. Scorul a fost deschis de Fleşe-J­riu, după care mureşenii mai ra­tează cîteva ocazii clare din apro­pierea porţii. Orădenii revin în repriza a doua şi marchează două goluri pe contra-atac, luînd astfel conducerea, pe care Szarvadi o egalează în repriza a II-a. Ultima repriză de 5 minute are o desfă­şurare confuză, totuşi, orădenii profită de o ocazie, cînd se gă-­ sesc în superioritate numerică şi­ marchează. Meciul pare jucat şi câştigat de oaspeţi, la limită, însă cu zece secunde înainte de înche­ierea partidei, în urma unui ultim atac al mureşenilor, acelaşi Szarvadi aduce egalarea, care coincide şi cu câştigarea unui­ punct preţios. Pentru orădeni au] marcat Voleu, Lengyel şi Csordás.] Regretabil este faptul că unii ] jucători de la Mureşul nu au o] comportare sportivă, adeseori cer­j­tindu-se între ei. Conducerea secţiei trebuie să ] analizeze această situaţie şi să ia] măsurile necesare. Dinamo Tg. Mureş a cucerit „Cupa Regiunii Mureş-Autonomă Maghiară“ In organizarea comisiei regio­nale de baschet, terenul din par­cul sportiv „Voinţa“ a găzduit timp de trei zile întrecerile din cadrul „Cupei La a­ceastă competiţie au luat parte 4 echipe divizionare: Ştiinţa Cluj, Steagul Roşu Braşov, Dinamo Tg. Mureş şi proaspăta promovată Voinţa Tg. Mureş. Această compe­tiţie a fost binevenită deoarece a verificat potenţialul formaţiilor la ora actuală. Cele 6 meciuri (sistem turneu), în general, au satisfăcut aşteptă­rile publicului şi antrenorilor. E­­chipele au practicat un joc des­chis, cu tras la coş din săritură şi angajarea pivoţilor, folosind contra-atacul ca armă principală a­ atacului. Apărarea „om la om“ a fost bine aplicată de jucători. Unii dintre ei care au avut sar­cini speciale au neutralizat bine pe „conducătorii de joc“ şi pe pi­voţi. Victoria finală a fost obţinută de către dinamoviştii mureşeni (antrenor Deak Iuliu), care în meciul decisiv au învins Ştiinţa Cluj cu 65—60. Pînă la acest joc configuraţia clasamentului nece­sita mult studiu, deoarece în ziua a doua, Voinţa a produs surpriza acestei cupe, învingînd pe dina­­movişti cu 52—48. Voinţa, după ce pierduse în prima etapă în faţa clujenilor cu 68—35, a în­vins pe Dinamo şi pe Steagul Roşu în prelungiri cu 69—65, deci avea două victorii. Ştiinţa Cluj avea de asemenea două vic­torii cu Voinţa şi cu Steagul Ro­şu 58—49. Dinamoviştii aveau nevoie de o victorie peste 19 puncte asupra Ştiinţei pentru ca să fie decla­raţi cîştigători ai acestei cupe la egalitate de victorii, dar cu un mai bun coşaveraj general. După un început timid, mureşenii pun stăpînire pe joc, se distanţează treptat-treptat, şi cu două minute 25 de puncte. Acest rezultat este de prestigiu, îi laudă pe dinamo­­vişti, care şi-au mobilizat bine forţele şi au obţinut o victorie la o diferenţă puţin scontată. Totuşi, reproşăm baschetbaliştilor de la Dinamo felul uşor cu care au pri­vit partida cu Voinţa, înfrîngere din care au avut mult de învăţat. In decursul meciurilor am rele­­vat forma bună a jucătorilor Bor­bély, Mittelmann, Berekmeri, Bre­­jan, Tóth (Dinamo), Albu, Da­mian, Vizi, Stroie (Ştiinţa), Gru­ber, Hejjas, Belazi, Lengyel (Voinţa), Szabó, Dumitrescu, Ze­­reles, Bîrsan, (Steagul Roşu). Conducerea partidelor a fost asi­gurată de către arbitrii Fülöp, Zaj­­zon, Szép, Szász Karoly, şi Voisa, care au condus bine. Regretabil este faptul că conco­mitent cu echipele masculine au fost invitate şi două echipe femi­nine din alte oraşe, însă acestea au renunţat în ultimul moment la participarea la acest turneu pe motiv că au multe indisponibili­tăţi. Totuşi, formaţiile locale Mu­reşul şi Voinţa puteau să susţină alături de meciurile băieţilor, cel puţin o partidă amicală. Astfel iubitorii baschetului din oraş pu­teau să-şi formeze o părere despre stadiul de pregătire al acestor echipe, înainte de începerea cam­pionatului. TADAR VASILE •••V­itamovistul internațional Tóth marchează spectaculos la un con­tra-atac. ---------— Coo. .. Celelalte rezultate ale seriei a III-a categoria „B" Arieşul Turda—Corvinul Hune­doara 1 — 1; C.F.R. Arad—U.V.A. Arad 2-1; C.S.M. Cluj—C.S.ALD. Baia Mare 1—0; C.F.R. Timişoa­ra—A.S.M.D. Satu Mare 2—0; A.S.A. Crişul Oradea—C.S.M. Cri­şana Oradea 1—4; Recolta Cărei — Industria Sîrmei Cîmpia Turzii 3­1. ETAPA A V-A: 1 OCTOMBRIE: C.F.R. Timişoara — I.R.A. Tg. Mureş; Arieşul Turda—A.S.A. Cri­şul Oradea; Recolta Cărei—C.F.R. Arad; C.S.M. Crişana Oradea — Industria Sîrmei Cîmpia Turzii; U.V.A. Arad—C.S.M. Cluj; Mure­şul Tg. Mureş—A.S.M.D. Satu Mare; C.S.M.D. Baia Mare—Cor­vinul Hunedoara. „Suporter“ și... suporter In sezonul de fotbal, în fiecare săptămlnă de slmbătă dimineața pînă luni seara, tn casa unui vecin al meu, principala temă de discuție este meciul de duminică. Slmbătă dimineața, sofia ti întreabă: — Nelule, unde mer­gem duminică după ma­să? — Eu mă duc la meci — răspunde sec vecinul, luindu-și grăbit pălăria spre a pleca la servici. La prinz, soția reia discuția: — Iar te duci la meci duminică. La mine nici nu te glndești. De obicei, vecinul nu remarcă această obser­vație, ci scoate din bu­zunar două bilete de ci­nematograf. — Am luat bilete pen­tru diseară la „Bălces­­cu“, de la nouă. Te rog la opt și jumătate ter­mină cu găteala, să nu întlrziem ca săptămina trecută. Discuția despre meci se reia duminică, după încheierea mesei. înain­te de masă sofia e ocu­pată cu piața, cu găti­tul și cu alte treburi casnice. Când vecinul se ridică de la masă, pre­­gătihdu-se să plece la stadion, o voce supăra­tă îi taie elanul: — Uf, iar te duci la meci, iar mă lași sin­gur ăl — Peste trei ore slnt înapoi. • W~ ~ J--------------- T«| — Da, peste trei ore! Dar pînă atunci eu ce să fac? Luni vecina umblă bo­sumflată toată ziua că soțul i-a stricat dumini­ca, „singura după masă cînd putem fi împreu­nă". Mărfi, totul re­intră la normal și vine așa pînă slmbătă dimi­­neața, ctnd meciul de duminică revine ca prin­cipală temă de discufie Intre cei doi soți. Cite o dată vecina se plînge sofiei mele: — E un om foarte bun Nelu al meu, dar are boala fotbalului. Nu există încă un nebun ca el al acestui afurisit sport. Nu ar lăsa un meci, pentru nimic în lume! Vecina judecă, fără îndoială, în mod exage­rat situaţia. In definitiv, Nelu nu lipseşte decit trei ore, duminică după masă. In acest răstimp, ea ar putea să citească (de altfel asta și face). După meci, e din nou împreună cu soțul ei. Cit privește convin­gerea dumitale că „nu există un nebun al fot­balului ca Nelu", per­­mite-mi dragă vecină, să-­i prezint un supor­ter pe Ungă care Nelu nici nu se zărește. Nu pot să mi-l descriu, pen­tru că ne-am întilnit în întuneric. Nici cum îl cheamă nu ştiu. Doar despre vocea-i aş putea să-mi spun că e o voce ........... obişnuită de bărbat. Ne-am întilnit într-o joie, cu vreo două săp­­tămini în urmă, pe şo­seaua Luduş—Tg. Mu­reş, la 9—10 km de Lu­duş, seara, să fi fost orele nouă. Veneam cu maşina spre Tg. Mureş. El mergea pe jos, în aceeaşi direcţie şi a fă­cut semn maşinii, să oprească. — Nu mă luafi şi pe mine pînă la moara din Ungheni...? Loc era în maşină, aşa că l-am poftit să urce. — De unde venifi? — l-am întrebat. — De la Luduş. A­i fost şi dv. la meci? — La meci?... Dar ce meci a fost azi acolo? Răspunsul a intîrziat o clipă. Probabil noul pasager s-a uitat uimit la mine. — Cum, nu ştiţi? A ju­cat echipa Luduşului cu echipa Iernatului. A fost un meci tare. A urmat o cronică de­tailată a meciului, cum nici A. Popa (cronicarul ziarului nostru) nu știe să facă, nici chiar In ce­le mai bune zile ale „Mureşului". — A fost cam obosi­tor, dar a meritat! N-am înţeles şi l-am întrebat, ce a fost cam obositor. — Păi, drumul, de la Cerghid la Luduş! — ? ? ? ? — N-am găsit nici o maşină de ocazie şi am mers pe jos. Acum am fost însă mai norocos, cu dv! De la moara din Ungheni mai am doar 12 km de făcut pe jos. Pe întuneric, mi-am scos pălăria. Asta da, suporter! Nu cunoaşte sacrificiu prea mare ca să-şi vadă echipa jucînd. Şi cîte nu ştie despre această echipă! Ii cu­noaşte în amănunte tre­cutul şi cu o uimitoare claritate îi întrezăreşte viitorul. Cunoaşte per­sonal toţi jucătorii, pînă şi rezervele, ştie despre fiecare cîţi ani are, ce-i place să mănince, cîte goluri a marcat, cui îi face curte. Şi despre antrenori poate vorbi în amănunte. Pînă şi sala­riul ce-l primea Incze Paczi anul trecut, cînd antrena echipa luduşa­­nă, îl cunoaşte. — Vă rog să oprifi, mă dau jos aici. In două ore, pe la 12 şi jumăta­te, sînt acasă. Ce repede a trecut timpul! Ne-a părut rău că ne părăseşte. — Duminică iar mă­­ duc la Luduş — ne-a­­ spus ca rămas bun. Va­­ fi un meci şi mai inte­resant ... Nu venifi şi dv.? Ei, ce zici, vecină dra­gă! Merită să-fi cică ieşti soful pentru flea­cul de trei ore, cît lip­sește de lingă tine ii zilele de duminică? ERNEST LOB

Next