Steaua Roşie, iunie 1964 (Anul 13, nr. 128-152)

1964-06-20 / nr. 144

COMORILE ARTEI POPULARE INTERREGIONALA CELUI DE-AL VII-LEA CONCURS P­rintre cele mai mari manifestări cultural­­artistice închinate marii sărbători de la 23 August se înscrie şi cel de-al Vll-lea con­curs al formaţiilor artistice de amatori de la oraşe şi sate. Ajuns aproape de faza finală, acest concurs al amatorilor ce se adapă din comorile artei populare ca din nişte rîuri cristaline, demonstrea­ză marea forţă spirituală a poporului nostru des­cătuşat, bucuria muncii împlinite. E un concurs tradiţional pe care poporul nostru, artiştii noştri amatori îl închină an de an sărbătorii eliberării. An de an cresc şi nodurile sutelor de mii de artişti amatori, mii de for­maţii artistice care-n rîuri de cînte.­­­ jocuri s-au adunat şi se adună pe toate scenele ţării, pentru a cînta ţara cea nouă şi mîndră, partidul conducător. Este o întrecere pasionantă ... Mai întîi s-au întrecut pe scena căminului cultural sau a clubului muncitoresc. Apoi artiştii amatori s-au întîlnit în centrele mai mari, mai multe formaţii la un loc. Pe urmă în centrele de raion şi regio­nale. Timp de mai bine de un an, de cînd s-a lăsat toamna şi o dată cu începutul primăverii s-au în­trecut peste treizeci de mii ca ei. Şi aceasta numai în regiunea noastră. Au venit centrele regionale, au fost aleşi cei mai buni între buni. Iată-i acum în faţa fazei interregionale. In centrul de la Tg.-Mureş se vor întîlni cei mai buni artişti amatori din regiunile Cluj, Suceava, Maramureş şi din regiunea noastră. In zilele de 26, 27 şi 28 iunie oraşul florilor de pe Mureş va îmbrăca haina de sărbătoare. Străzile lui, ca şi scenele, se vor umple ochi cu larma voioasă şi coloritul costumelor amatorilor, ale flăcăilor şi fetelor de pe apa Someşului, a Jijiei, a Mureşului sau din Ţara de Sus, a Oaşului. Pentru această sărbătoare, care va reuni la Tg.-Mureş aproape cinci mii de artişti amatori, s-au făcut intense pregătiri. La comandamentul concursului nu se pridideşte cu punerea la punct a ultimelor amănunte. S-a renovat complet ma­rea sală a sporturilor de la I.M.F. unde va avea loc concursul. La fel pe stadionul „23 August" se va amenaja un mare podium. Circa două mii de spectatori vor putea viziona zilnic spectacolele prezentate de diferitele formaţii. Alţi mii şi mii îi vor putea admira cu prilejul paradei portului și a costumelor... Va fi o adevărată revărsare a comorilor artei populare, de neînchipuit în trecut. De aceea, ni se pare atît de firesc ca în fiecare cîntec, în fie­care program de brigadă ce-l vom urmări, să au­zim cuvinte de slavă închinate partidului, organi­zatorul tuturor victoriilor noastre. Fiţi bine veniţi, artişti amatori, la faza inte­­regională de la Tg.-Mureş! ATANASIE POPA Amatorii din Lunca de Sus (raionul Ciuc), vor aduce pe scena fazei interregionale un crîmpei din bogăţia folclorului local. Trainice cuvinte potrivite, Urme de sub unghie pornite. Dulci, amare, s-aibă căutare, Omului la inimă cîntare. Rumene din orice parte, Adunatu-le-a-ntr-o carte. Rînd pe rînd, cu trudă şi migală, Grele blesteme fără sfială, Hore, jocuri, flori, abecedare, Epitafuri şi inscripţii clare, Zi şi noapte-n ritm cu versul l-au ţesut tot universul. S­ÎNT P­REA PUŢINE CÎNTECELE MELE Sînt prea puţine cîntecele mele, Şi poate-n ele nici n-am spus nimic. In lanul care poartă spice grele, Sînt cel mai tînăr şi mai firav spic. Dar cît de mici sînt ale mele boabe, Sînt fericit că m-am născut în lan. Şi din pămîntul proaspăt voi absoarbe, In viitor tărie şi elan Cînd boabele-mi vor fi de rod umplute Am să le scutur bunului pămînt. Prin bogăţia lor să se avînte, Spre înălţimi adevăratu-mi cînt. Va fi în el putere, fericire, Şi dragoste în muncă şi elan, Iar lîngă frumuseţe, mulţumire, Că am crescut din cel mai mîndru lan. DAVID RUSU c I INI A C IL I M E -U L I ’T E R U L V. NITU E LUNG DRUMUL SPRE CASA de O’NEILL Considerat drept cel mai mare dramaturg american, O’Neill e cu­noscut în ţara noastră mai mult din reputaţie — mai mult din mo­nografiile speciale şi capitolele do­cumentare din numeroasele istorii ale teatrului şi dramei contempo­rane. Un dramaturg cu un diapa­zon larg, O'Neill — laureat al pre­miului Pulitzer (1920) şi al premiu­lui Nobel (1936) a exercitat o in­fluenţă uriaşă asupra dramaturgiei moderne prin contribuţia sa la ni­micirea canoanelor tradiţionale ale vieţii scenice bazate pe convenţio­nal. Nu se poate vorbi despre tea­trul american contemporan făr­ă să te raportezi la O’Neill şi la filiaţia directă între opera sa şi cea a dra­maturgilor Thornton Wieder, Ten­nessee Williams şi poate a lui Art­hur Miller, — sau cea a unor mai apropiaţi ca Edward Albee şi Mur­ray Schisgal. Vlăstar al unei familii de mare reputaţie actoricească, O’Neill (1888-1935) îşi trăieşte viaţa în tea­tru. Pentru a putea scrie, trebuie însă să cunoască îndeaproape viaţa In acest scop, după un an de stu­dii la universitatea din Princenton, părăseşte facultatea şi se zvîrle în torentul vieţii Cu o iuţeală ameţi­toare schimbă oraşe, ţări, profe­siuni d­e căutător de aur în Hondu­ras, funcţionar, administrator de teatru, muncitor într-o fabrică din Buenos­ Aires, grăjdar pe un vapor ce transporta vite din Africa de Sud în America, marinar în flota argentiniană, matroz pe transatlan­ticele de pe linia New York-Sout­­hampton etc. Sunt ani de pribegie de muncă chinuitoare, care­­ au ajutat însă să cunoască din plin „reversul" vieţii. Tocmai în aceasta constă marea ascuţime critică a pieselor sale timpurii — piese, prin care, pare Cronică dramatica că O’Neill împroşcă cu noroi pu­blicul „onorabil". Propria sa expe­rienţă l-a învăţat să-i cunoască şi să-i înţeleagă pe oamenii care duc­ o viaţă grea, — l-a invitat să lege soarta lor de legile care guvernează societatea burgheză, înţelese sub aspectul ei etic. Şi totuşi realismul lui O'Neill este specific şi limitat. Prezentînd soarta tragică a oame­nilor condamnaţi la suferinţe şi moarte într-o lume nedreaptă, dramaturgul căuta izvoarele tra­gismului în conştiinţa eroului, sau în anumite forţe tainice cu carac­ter natural-social independente de raţiunea umană (— marea nemăr­ginită şi invincibilă devine uneori idee obsesivă care stăpîneşte con­ştiinţa eroilor). Alteori rădăcinile tragismului la O'Neill se întind adine in decalajul dintre existenţa reală a eroului şi conştiinţa lui care tinde către o altă viaţă, nu c­­reşte alte interese. Acest decalaj dă nuanţa de puternic tragism şi celor trei piese într-un act pre­zentate în premieră de colectivul secţiei maghiare a Teatrului de stat din Tg.-Mureş. „Untură de ba­lenă", „In zonă" şi „E lung dru­mul spre casă" constituie un gru­paj reprezentativ din miniaturile lui O'Neill, — cu o acţiune des­făşurată într-o ambianţă unitară. Personajele, surprinse cu mare precizie în detaliile vieţii marină­reşti, cu toate caracteristicile lor profesionale (pînă la duritatea jar­gonului portuar), sînt subordonate unui singur ţel — construirea ca­racterelor şi a atmosferei. Regizo­rul Gergely Géza a sesizat bine a­­cest lucru şi a creat — cu ajutorul scenografului Kemény Árpád şi a unei echipe înzestrate de actori un spectacol în care atmosfera, carac­terele, ambianţa devin elemente puternice pentru definirea unor teme cu caracter social şi psiholo­gic. Astfel, în „Untură de balenă", căpitanul Keeney este stăpînit de o singură idee: trebuie să se în­toarcă acasă plin de untură, şi as­ta cu orice preţ. In figura căpita­nului, Lohinszky Loránd ne-a de­monstrat, prin mijloace artistice sobre şi­ adecvate, că e capabil în numele acestei idei să calce orice lege divină şi umană. Obsesia că­pitanului provoacă suferinţă fără seamăn; suferă echipajul, îi înne­buneşte soţia (— în această scenă a înnebunirii Tanay Bella face o adevărată demonstraţie artistică —), suferă el însuşi. Interpretarea lui Lohinszky e cu atît mai sugestivă cu cît comunică mai pregnant ideea obsesivă care-l stăpîneşte — idee alimentată pe de o parte de forţe de ordin social (reputaţie, opinie publică, interese de ordin comer­cial), iar pe de altă parte, de unele forţe legate de natura caracterului omenesc, de fenomenele născute prin ciocnirea forţelor oarbe şi a conştiinţei umane. Pe aceleaşi coordonate se mişcă şi Olson din „E lung drumul pînă acasă", în care, amîndoi interpreţii, atît Csorba András cît şi dublura, Sinka Károly, au demonstrat, prin­­tr-un travaliu de mare fineţe artis­tică, că elementele tragice din viaţa oamenilor lui O'Neill au în întregi­me (sau cel puţin în parte) esenţă socială. La fel şi Smitty (Bács Fe­renc) din „In zonă". Din restul distribuţiei, ■— notă bună pentru Ferenczy István (Slo­cum), Tarr László (Davis), Magyari Gergely (Jack) şi Nemes Levente (Cocky), menţiune în plus pentru Tóth Tamás doe), Csarmati István (Nick) şi Mende Gaby (Fredda). Privit în ansamblu, spectacolul cu piesele lui O'Neill ne-a pus în faţa unor existenţe chinuite de tragis­mul unor realităţi sociale şi mate­riale dure, solicitîndu-ne la medita­ţie profundă. ION CHEREJU ­STEAUA ROȘIE m mol nn In anul celei de-a XX-a­­ aniversări a eliberării, Romînia socialistă se înfăţişează ca o ţară în continuu progres, cu o economie complexă şi o cultură înfloritoare, puse pe de-a întregul în slujba creşterii bunăstării celor ce muncesc. In domeniul muncii de cercetare ştiinţifică s-au înregistrat succese deosebite în aceşti douăzeci de ani, datorită îndrumării permanente de către partid şi muncii însufleţite a cercetătorilor. Cercetătorii şi-au în­suşit concepţia marxist-leninistă des­pre lume şi societate. Le-au fost create condiţii materiale optime prin organizarea de institute, dotate cu aparatură modernă şi posibilităţi de documentare ştiinţifică din lumea întreagă. Astfel s-a ajuns la o pro­fundă restructurare de concepţii în conţinutul şi metodologia cerce­tării. In asemenea condiţii s-a dezvoltat şi cercetarea ştiinţifică din domeniul medicinei, continuîndu-se marile tradiţii progresiste moştenite de la savanţi cu renume mondial ca Gheorghe Marinescu, Victor B­abeş, Ion Cantacuzino şi de la mulţi alţii, reuşindu-se ca în numeroase ramuri ale medicinei ştiinţa romînească să aducă în continuare contribuţii va­loroase. Mărturie a condiţiilor create de partid şi guvern muncii ştiinţifice şi aplicării rezultatelor obţinute, stă viaţa şi opera savantului nostru cu renume mondial, academician Mi­­hai Ciucă, care, printre altele, a adus contribuţii deosebite în eradi­carea malariei. ... „Dar străduinţele mele in acest sens nu aveau să-şi găsească împlinirea rîvnită decît în aceşti ultimi 20 de ani ai vieţii me­le, ani, cînd prin eforturile şi spri­jinul neprecupeţit acordat de regi­mul nostru pentru rezolvarea pro­blemelor majore de sănătate publi­că, s-au iniţiat, organizat şi desfăşu­rat acţiuni sistematice de combatere şi lichidare a unor boli, unele chiar pînă la eradicarea lor", declara re­cent eminentul om de ştiinţă. Do­vadă a înaltei aprecieri a rezultate­lor obţinute în cercetarea ştiinţifică în ţara noastră sînt congresele mon­diale ţinute în ultimii ani în Capi­tala ţării­ noastre, ca cel de boli in­­fecto-contagioase şi cel de expertiză şi recuperarea capacităţii de muncă. Congresele noastre naţionale cu­nosc o largă participare internaţio­nală, aşa cum s-a constatat la con­gresele de fiziologie, igienă, farma­cie, neurologie, ftiziologie şi altele care au avut loc în anii trecuţi. În aceste zile au avut loc congresele naţionale de medicină internă şi de chirurgie, la care au participat sa­vanţi din toate ţările continentelor, ţări care au cercetări reprezentative în aceste domenii (Uniunea Sovieti­că, Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii etc.) In activitatea de cercetare ştiinţi­fică din ţara noastră o contribuţie de seamă au cadrele didactice din învăţămîntul superior. Numărul lor a ajuns în prezent la peste 12.000 iar activitatea lor este astfel orga­nizată încît jumătatea timpului de muncă să fie consacrată documentă­rii şi cercetării. Cadrele didactice din Institutul de medicină şi farmacie din Tg- Mureş se străduiesc şi ele să con­tribuie la rezolvarea problemelor majore ale sănătăţii publice, îmbi­­nînd munca instructiv-educativă cu cea de cercetare ştiinţifică pentru care ie sînt asigurate în institut toate condiţiile necesare. Pînă în anul 1952 cercetarea ştiin­ţifică în institut s-a desfăşurat ne­­planificat, fiind impulsionată doar de iniţiative individuale. Din această perioadă s-au introdus planuri de cercetare pe institut, la început anuale, apoi planuri de perspectivă cu obiective pe mai mulţi ani. Con­­vingîndu-ne tot mai mult de necesitatea studierii com­plexe a temelor abordate, în anul 1957 s-a trecut la alcătuirea colectivelor de cercetare, element hotărîtor în organizarea cercetării. Experienţa dobîndită ne-a percrrs ca în 1960, după cel de-al ill-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, să putem aborda teme din majoritatea problemelor enunţate prin Documentele Congresului. Studiul problemei hepatitei epi­demice constituie un exemplu eloc­vent pentru eficienţa cercetării com­plexe în colectiv larg, compus din specialişti din domenii diverse. Te­me avînd contingenţă cu problema hepatitei epidemice au fost înscrise în planurile majorităţii disciplinelor clinice şi preclinice, fiind an­trenaţi de asemenea şi spe­cialişti din spitalele raionale. Cercetările desfăşurate cu perseve­renţă şi în spiritul unei înalte exi­genţe s-au soldat cu rezultate atit cu caracter fundamental cît şi apli­cativ. Au fost elaborate metode noi de examene polarografice (Bukaresti Ladislau), a căror aplicare a permis aprofundarea diagnosticului bolii, problemă sintetizată într-o dizerta­­ţie de candidat în ştiinţele medica­le (Kasza Ladislau). Rezultatele stu­diilor multilaterale ale corelaţiei dintre funcţiile sistemului nervos şi cele hepatice au văzut lumina tipa­rului într-o monografie editată re­cent de Editura Academiei R.P.R. (Maros Tiberiu). Cercetările privind identificarea virusurilor cu rol în producerea bolii (László Ioan), au fost premiate de Ministerul Invăţă­­mîntului şi evidenţiate printre cele mai valoroase lucrări pe plan mon­dial de secţia de virusologie a Or­ganizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în­­tr-o sinteză apărută recent. Nume­roase alte lucrări au fost comunicate în sesiuni ştiinţifice şi publicate în periodice, aducîndu-se contribuţii la elucidarea problemelor ridicate de această boală. Rezultate importante se pot evi­denţia din partea celorlalte colecti­ve, ca cele de ftiziologie, de hel­­mintologie-micoze, oncologie, bal­neologie şi medicina muncii. Munca colectivului care cerce­tează problemele reumatismului in­fantil, căruia îi revine şi sarcina su­pravegherii a zeci de mii de copii sub aspectul profilactic al afecţiuni­lor cardiace (Puskas Gheorghe), se desfăşoară într-o strînsă colaborare cu colectivul cardio-vascular, care pe lîngă alte aspecte abordează tra­tamentul chirurgical şi studiul ex­perimental (Papai Zoltán, Pop D. Popa loan) ale unor boli de inimă. O bogată activitate de cercetare desfăşoară şi colectivul de farma­cie. Printre altele, se studiază amplu plantele medicinale. S-a elaborat (în colaborare) o monografie despre plantele medicinale, editată de Aca­demia R.P.R. (Coiciu-Râcz). Indus­tria noastră de medicamente fabrică un preparat pentru vindecarea tri­­comonazei, descoperit tot de către acest colectiv. Problemele teoretice ale medici­­nei, tradiţiile progresiste, etica so­cialistă, sînt în atenţia preocupări­lor ştiinţifice ale cadrelor noastre. Acordarea Premiului „Nicolae Băl­­cescu" al Academiei R.P.R. (Spiel­­mann losif), titlului de Candidat în ştiinţele medicale (Ander­ Zoltán), sînt o dovadă a aprecierii valorii lu­crărilor din aceste domenii. Tînărul nostru centru universitar se bucură şi de existenţa unei Baze de cercetări a Academiei R.P.R. Deosebit de importante sînt cerce­tările efectuate în această instituţie privind procesele deficielizante ale sistemului nervos central (acad. Mis­kolczy Dezideriu). Lucrările ştiinţifice elaborate de cadrele noastre didactice, în majori­tatea lor, sînt publicate în periodi­cul institutului „Revista medicală — Orvosi Szemle", care apare trimes­trial din anul 1955, publicînd în medie pe an peste 120 de articole. La sesiunile ştiinţifice ale institu­tului, organizate din doi în doi ani, începînd din 1955, au fost prezen­tate de fiecare dată între 150—200 de lucrări. Acum ne pregătim pen­tru cea de-a cincea sesiune a insti­tutului, care va avea loc în toamna acestui an şi care are menirea de a fi un for ştiinţific la care ne vom exprima prin rezultatele obţinute devotamentul faţă de partid şi gu­vern, faţă de poporul nostru, pentru grandioasa operă realizată în cei douăzeci de ani de viaţă liberă. Titlurile de candidat în ştiinţe obţinute de 17 cadre medico-far­­maceutice din Tîrgu-Mureş, prin dizertaţiile susţinute în faţa Consi­liilor ştiinţifice ale institutelor din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi a institutului nostru, marchează nivelul pe care l-a atins cercetarea ştiinţifică în o­­raşul nostru, demonstrează condi­ţiile care au fost create pentru cer­cetarea ştiinţifică prin grija părin­tească a partidului şi guvernului. Este semnificativ şi faptul că în pre­zent sunt înscrişi pentru obţinerea titlului de candidat în ştiinţele me­dicale 39 cadre, ceea ce arată preo­cuparea conducătorilor ştiinţifici, în majoritatea lor doctori în ştiinţele medicale, • (Andrásofszky Tiberiu, Csögör Ludovic, Dóczy Paul, Gü­n­­disch Mihail, Lőrincz E. Andrei, Miskolczy Desideriu, Puskás Gheor­­ghe, Săbădeanu Vasile, Székely Ca­rol, Ujváry Emeric) şi alte cadre cu experienţă şi prestigiu ştiinţific. La rîndul lor, studenţii noştri, cu sprijinul cadrelor didactice, fac pri­mii paşi în munca de cercetare. Cei mai buni studenţi sînt membrii ai cercurilor ştiinţifice studenţeşti, cadru pentru cercetare organizat de Asociaţia Studenţească. Lucrările sînt prezentate la sesiunile anuale din institut, iar cele mai bune din­tre ele şi la sesiuni organizate pe ţară. La sesiunea naţională din acest an au fost premiate lucrările: „Transmiterea ereditară a grupelor haptoglobinice" (Maksai /os//), „Mo­ dificările histopatologice ale pulpei dentare in urma preparării cavităţii cu turaţie mijlocie şi mare" (Herd Maria); „Aplicarea metodei refrac­­tometrice în practica farmaceutică. Studiul refractometric al sistemului termal : camfor-alcool etilic-apă" (Deák F.); „Acţiunea extractului ti­­roidian şi a insulinei asupra activi­tăţii mitotice a carcimomului ascitic Ehrlich" (Jung I. şi Kovács A.); „Studiul morfopatologic al plămî­­nului tuberculos rezecat" (Kun E.— Rácz I.); „Cercetarea fracţiunilor lipoproteinice din sîngele bolnavi­lor de arterioscleroză prin metoda electroforezei pe hîrtie" (Székely A.); „Contribuţii la cunoaşterea speciilor de Erysimum" (Schwoy E.). Perspectivele de viitor sînt dintre cele mai promiţătoare. Cuvintele părinteşti ale tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, adresate nouă, ca­drelor didactice, ne înzecesc forţe­le, ne îndeamnă la o muncă şi mai entuziastă : „Munca plină de abne­gaţie şi devotament a cadrelor di­dactice, dragostea şi seriozitatea cu care îşi îndeplinesc nobila lor mi­siune, merită o înaltă apreciere din partea partidului şi guvernului, a tuturor oamenilor muncii". Munca de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice de la Institutul de medicină şi farmacie din Tg.-Mureş Dr. ANDRASOFSZKY TIBERIU CARNET PLASTIC EXPOZIŢIA Pentru cei care au urmărit viaţa artistică a celui de al patrulea de­ceniu, în anii premergători ultimu­lui război mondial, numele lui Va­­sile Dobrian revenea mereu, impu­nîndu-se prin forţa şi adevărul gra­vurilor sale. Dobrian împlineşte o activitate continuă şi rodnică de peste trei decenii, la o vîrstă relativ tînără pentru un creator. Sînt anii cînd maturitatea gîndirii artistice se în­soţeşte cu o bogată experienţă, sus­ţinută de forţă şi elan. înainte, arta lui Dobrian era în­dreptată în principal înspre des­crierea condiţiilor de exploatare din timpul regimului trecut sau se e­­xalta înfăţişînd aspecte şi momente din lupta proletariatului. Astăzi ar­tistul relevă frumuseţea vieţii, splen­dorile peisajului în care se întîl­­nesc măreţia creaturii cu forţa trans­formatoare a omului, căldura inte­rioarelor, clipele de mulţumire ale unor eroi anonimi, dar tipici zile­lor noastre. După un popas la Baia Mare, rea­lizează „Intrarea în mină" şi „Turnul V A S I L E flotaţiei", în locurile unde apele sînt zăgăzuite, dă imaginea „Baraju­lui de la Bîtca Doamnei", de pe şantierele de reconstrucţie a ora­şelor, înfăţişează „Blocuri şi prefa­bricate" şi din mediul industrial, „Topitorie de plumb" sau „La stan­ţă". Construcţiile organizează peisa­jele, dîndu-le monumentalitate, re­­levînd totodată prezenţa şi forţa activă a omului. Viziunea sintetică a artistului se caracterizează prin simplificarea planurilor şi a desenu­lui, rămănînd la ceea ce este esen­ţial. Modul acesta de exprimare ca­pătă calităţi deosebite în compozi­ţiile cu subiecte lirice, fie peisaje ca „Golful pescarilor" sau „Urba­nistică de altădată", dar mai ales în naturile statice, „Compoziţie cu chitară" şi „Arta populară" sau în „Interior şi flori". Expoziţia pe ca­re tîrgumureşenii au avut posibilita­tea s-o viziteze în sălile Muzeului „Teleky" completată cu un ciclu de imagini transpuse după notaţii făcute în cursul unor călătorii de documentare în R. S. Cehoslovacă („Vedere din Bratislava" şi „Salutări din Praga"), în R. P. Ungară („Soa­re la Budapesta" şi „Duminica la DOBRI­AN Tihany") şi în R. P. Polonă („Varşo­­viana" şi „Ţărmul Balticei la So­pot") ni-l prezintă pe V. Dobrian ca pe un artist de certă valoare. JACK BRUTARU critic de artă 3

Next