Steaua Roşie, iunie 1964 (Anul 13, nr. 128-152)
1964-06-20 / nr. 144
COMORILE ARTEI POPULARE INTERREGIONALA CELUI DE-AL VII-LEA CONCURS Printre cele mai mari manifestări culturalartistice închinate marii sărbători de la 23 August se înscrie şi cel de-al Vll-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori de la oraşe şi sate. Ajuns aproape de faza finală, acest concurs al amatorilor ce se adapă din comorile artei populare ca din nişte rîuri cristaline, demonstrează marea forţă spirituală a poporului nostru descătuşat, bucuria muncii împlinite. E un concurs tradiţional pe care poporul nostru, artiştii noştri amatori îl închină an de an sărbătorii eliberării. An de an cresc şi nodurile sutelor de mii de artişti amatori, mii de formaţii artistice care-n rîuri de cînte. jocuri s-au adunat şi se adună pe toate scenele ţării, pentru a cînta ţara cea nouă şi mîndră, partidul conducător. Este o întrecere pasionantă ... Mai întîi s-au întrecut pe scena căminului cultural sau a clubului muncitoresc. Apoi artiştii amatori s-au întîlnit în centrele mai mari, mai multe formaţii la un loc. Pe urmă în centrele de raion şi regionale. Timp de mai bine de un an, de cînd s-a lăsat toamna şi o dată cu începutul primăverii s-au întrecut peste treizeci de mii ca ei. Şi aceasta numai în regiunea noastră. Au venit centrele regionale, au fost aleşi cei mai buni între buni. Iată-i acum în faţa fazei interregionale. In centrul de la Tg.-Mureş se vor întîlni cei mai buni artişti amatori din regiunile Cluj, Suceava, Maramureş şi din regiunea noastră. In zilele de 26, 27 şi 28 iunie oraşul florilor de pe Mureş va îmbrăca haina de sărbătoare. Străzile lui, ca şi scenele, se vor umple ochi cu larma voioasă şi coloritul costumelor amatorilor, ale flăcăilor şi fetelor de pe apa Someşului, a Jijiei, a Mureşului sau din Ţara de Sus, a Oaşului. Pentru această sărbătoare, care va reuni la Tg.-Mureş aproape cinci mii de artişti amatori, s-au făcut intense pregătiri. La comandamentul concursului nu se pridideşte cu punerea la punct a ultimelor amănunte. S-a renovat complet marea sală a sporturilor de la I.M.F. unde va avea loc concursul. La fel pe stadionul „23 August" se va amenaja un mare podium. Circa două mii de spectatori vor putea viziona zilnic spectacolele prezentate de diferitele formaţii. Alţi mii şi mii îi vor putea admira cu prilejul paradei portului și a costumelor... Va fi o adevărată revărsare a comorilor artei populare, de neînchipuit în trecut. De aceea, ni se pare atît de firesc ca în fiecare cîntec, în fiecare program de brigadă ce-l vom urmări, să auzim cuvinte de slavă închinate partidului, organizatorul tuturor victoriilor noastre. Fiţi bine veniţi, artişti amatori, la faza interegională de la Tg.-Mureş! ATANASIE POPA Amatorii din Lunca de Sus (raionul Ciuc), vor aduce pe scena fazei interregionale un crîmpei din bogăţia folclorului local. Trainice cuvinte potrivite, Urme de sub unghie pornite. Dulci, amare, s-aibă căutare, Omului la inimă cîntare. Rumene din orice parte, Adunatu-le-a-ntr-o carte. Rînd pe rînd, cu trudă şi migală, Grele blesteme fără sfială, Hore, jocuri, flori, abecedare, Epitafuri şi inscripţii clare, Zi şi noapte-n ritm cu versul l-au ţesut tot universul. SÎNT PREA PUŢINE CÎNTECELE MELE Sînt prea puţine cîntecele mele, Şi poate-n ele nici n-am spus nimic. In lanul care poartă spice grele, Sînt cel mai tînăr şi mai firav spic. Dar cît de mici sînt ale mele boabe, Sînt fericit că m-am născut în lan. Şi din pămîntul proaspăt voi absoarbe, In viitor tărie şi elan Cînd boabele-mi vor fi de rod umplute Am să le scutur bunului pămînt. Prin bogăţia lor să se avînte, Spre înălţimi adevăratu-mi cînt. Va fi în el putere, fericire, Şi dragoste în muncă şi elan, Iar lîngă frumuseţe, mulţumire, Că am crescut din cel mai mîndru lan. DAVID RUSU c I INI A C IL I M E -U L I ’T E R U L V. NITU E LUNG DRUMUL SPRE CASA de O’NEILL Considerat drept cel mai mare dramaturg american, O’Neill e cunoscut în ţara noastră mai mult din reputaţie — mai mult din monografiile speciale şi capitolele documentare din numeroasele istorii ale teatrului şi dramei contemporane. Un dramaturg cu un diapazon larg, O'Neill — laureat al premiului Pulitzer (1920) şi al premiului Nobel (1936) a exercitat o influenţă uriaşă asupra dramaturgiei moderne prin contribuţia sa la nimicirea canoanelor tradiţionale ale vieţii scenice bazate pe convenţional. Nu se poate vorbi despre teatrul american contemporan fără să te raportezi la O’Neill şi la filiaţia directă între opera sa şi cea a dramaturgilor Thornton Wieder, Tennessee Williams şi poate a lui Arthur Miller, — sau cea a unor mai apropiaţi ca Edward Albee şi Murray Schisgal. Vlăstar al unei familii de mare reputaţie actoricească, O’Neill (1888-1935) îşi trăieşte viaţa în teatru. Pentru a putea scrie, trebuie însă să cunoască îndeaproape viaţa In acest scop, după un an de studii la universitatea din Princenton, părăseşte facultatea şi se zvîrle în torentul vieţii Cu o iuţeală ameţitoare schimbă oraşe, ţări, profesiuni de căutător de aur în Honduras, funcţionar, administrator de teatru, muncitor într-o fabrică din Buenos Aires, grăjdar pe un vapor ce transporta vite din Africa de Sud în America, marinar în flota argentiniană, matroz pe transatlanticele de pe linia New York-Southampton etc. Sunt ani de pribegie de muncă chinuitoare, care au ajutat însă să cunoască din plin „reversul" vieţii. Tocmai în aceasta constă marea ascuţime critică a pieselor sale timpurii — piese, prin care, pare Cronică dramatica că O’Neill împroşcă cu noroi publicul „onorabil". Propria sa experienţă l-a învăţat să-i cunoască şi să-i înţeleagă pe oamenii care duc o viaţă grea, — l-a invitat să lege soarta lor de legile care guvernează societatea burgheză, înţelese sub aspectul ei etic. Şi totuşi realismul lui O'Neill este specific şi limitat. Prezentînd soarta tragică a oamenilor condamnaţi la suferinţe şi moarte într-o lume nedreaptă, dramaturgul căuta izvoarele tragismului în conştiinţa eroului, sau în anumite forţe tainice cu caracter natural-social independente de raţiunea umană (— marea nemărginită şi invincibilă devine uneori idee obsesivă care stăpîneşte conştiinţa eroilor). Alteori rădăcinile tragismului la O'Neill se întind adine in decalajul dintre existenţa reală a eroului şi conştiinţa lui care tinde către o altă viaţă, nu creşte alte interese. Acest decalaj dă nuanţa de puternic tragism şi celor trei piese într-un act prezentate în premieră de colectivul secţiei maghiare a Teatrului de stat din Tg.-Mureş. „Untură de balenă", „In zonă" şi „E lung drumul spre casă" constituie un grupaj reprezentativ din miniaturile lui O'Neill, — cu o acţiune desfăşurată într-o ambianţă unitară. Personajele, surprinse cu mare precizie în detaliile vieţii marinăreşti, cu toate caracteristicile lor profesionale (pînă la duritatea jargonului portuar), sînt subordonate unui singur ţel — construirea caracterelor şi a atmosferei. Regizorul Gergely Géza a sesizat bine acest lucru şi a creat — cu ajutorul scenografului Kemény Árpád şi a unei echipe înzestrate de actori un spectacol în care atmosfera, caracterele, ambianţa devin elemente puternice pentru definirea unor teme cu caracter social şi psihologic. Astfel, în „Untură de balenă", căpitanul Keeney este stăpînit de o singură idee: trebuie să se întoarcă acasă plin de untură, şi asta cu orice preţ. In figura căpitanului, Lohinszky Loránd ne-a demonstrat, prin mijloace artistice sobre şi adecvate, că e capabil în numele acestei idei să calce orice lege divină şi umană. Obsesia căpitanului provoacă suferinţă fără seamăn; suferă echipajul, îi înnebuneşte soţia (— în această scenă a înnebunirii Tanay Bella face o adevărată demonstraţie artistică —), suferă el însuşi. Interpretarea lui Lohinszky e cu atît mai sugestivă cu cît comunică mai pregnant ideea obsesivă care-l stăpîneşte — idee alimentată pe de o parte de forţe de ordin social (reputaţie, opinie publică, interese de ordin comercial), iar pe de altă parte, de unele forţe legate de natura caracterului omenesc, de fenomenele născute prin ciocnirea forţelor oarbe şi a conştiinţei umane. Pe aceleaşi coordonate se mişcă şi Olson din „E lung drumul pînă acasă", în care, amîndoi interpreţii, atît Csorba András cît şi dublura, Sinka Károly, au demonstrat, printr-un travaliu de mare fineţe artistică, că elementele tragice din viaţa oamenilor lui O'Neill au în întregime (sau cel puţin în parte) esenţă socială. La fel şi Smitty (Bács Ferenc) din „In zonă". Din restul distribuţiei, ■— notă bună pentru Ferenczy István (Slocum), Tarr László (Davis), Magyari Gergely (Jack) şi Nemes Levente (Cocky), menţiune în plus pentru Tóth Tamás doe), Csarmati István (Nick) şi Mende Gaby (Fredda). Privit în ansamblu, spectacolul cu piesele lui O'Neill ne-a pus în faţa unor existenţe chinuite de tragismul unor realităţi sociale şi materiale dure, solicitîndu-ne la meditaţie profundă. ION CHEREJU STEAUA ROȘIE m mol nn In anul celei de-a XX-a aniversări a eliberării, Romînia socialistă se înfăţişează ca o ţară în continuu progres, cu o economie complexă şi o cultură înfloritoare, puse pe de-a întregul în slujba creşterii bunăstării celor ce muncesc. In domeniul muncii de cercetare ştiinţifică s-au înregistrat succese deosebite în aceşti douăzeci de ani, datorită îndrumării permanente de către partid şi muncii însufleţite a cercetătorilor. Cercetătorii şi-au însuşit concepţia marxist-leninistă despre lume şi societate. Le-au fost create condiţii materiale optime prin organizarea de institute, dotate cu aparatură modernă şi posibilităţi de documentare ştiinţifică din lumea întreagă. Astfel s-a ajuns la o profundă restructurare de concepţii în conţinutul şi metodologia cercetării. In asemenea condiţii s-a dezvoltat şi cercetarea ştiinţifică din domeniul medicinei, continuîndu-se marile tradiţii progresiste moştenite de la savanţi cu renume mondial ca Gheorghe Marinescu, Victor Babeş, Ion Cantacuzino şi de la mulţi alţii, reuşindu-se ca în numeroase ramuri ale medicinei ştiinţa romînească să aducă în continuare contribuţii valoroase. Mărturie a condiţiilor create de partid şi guvern muncii ştiinţifice şi aplicării rezultatelor obţinute, stă viaţa şi opera savantului nostru cu renume mondial, academician Mihai Ciucă, care, printre altele, a adus contribuţii deosebite în eradicarea malariei. ... „Dar străduinţele mele in acest sens nu aveau să-şi găsească împlinirea rîvnită decît în aceşti ultimi 20 de ani ai vieţii mele, ani, cînd prin eforturile şi sprijinul neprecupeţit acordat de regimul nostru pentru rezolvarea problemelor majore de sănătate publică, s-au iniţiat, organizat şi desfăşurat acţiuni sistematice de combatere şi lichidare a unor boli, unele chiar pînă la eradicarea lor", declara recent eminentul om de ştiinţă. Dovadă a înaltei aprecieri a rezultatelor obţinute în cercetarea ştiinţifică în ţara noastră sînt congresele mondiale ţinute în ultimii ani în Capitala ţării noastre, ca cel de boli infecto-contagioase şi cel de expertiză şi recuperarea capacităţii de muncă. Congresele noastre naţionale cunosc o largă participare internaţională, aşa cum s-a constatat la congresele de fiziologie, igienă, farmacie, neurologie, ftiziologie şi altele care au avut loc în anii trecuţi. În aceste zile au avut loc congresele naţionale de medicină internă şi de chirurgie, la care au participat savanţi din toate ţările continentelor, ţări care au cercetări reprezentative în aceste domenii (Uniunea Sovietică, Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii etc.) In activitatea de cercetare ştiinţifică din ţara noastră o contribuţie de seamă au cadrele didactice din învăţămîntul superior. Numărul lor a ajuns în prezent la peste 12.000 iar activitatea lor este astfel organizată încît jumătatea timpului de muncă să fie consacrată documentării şi cercetării. Cadrele didactice din Institutul de medicină şi farmacie din Tg- Mureş se străduiesc şi ele să contribuie la rezolvarea problemelor majore ale sănătăţii publice, îmbinînd munca instructiv-educativă cu cea de cercetare ştiinţifică pentru care ie sînt asigurate în institut toate condiţiile necesare. Pînă în anul 1952 cercetarea ştiinţifică în institut s-a desfăşurat neplanificat, fiind impulsionată doar de iniţiative individuale. Din această perioadă s-au introdus planuri de cercetare pe institut, la început anuale, apoi planuri de perspectivă cu obiective pe mai mulţi ani. Convingîndu-ne tot mai mult de necesitatea studierii complexe a temelor abordate, în anul 1957 s-a trecut la alcătuirea colectivelor de cercetare, element hotărîtor în organizarea cercetării. Experienţa dobîndită ne-a percrrs ca în 1960, după cel de-al ill-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, să putem aborda teme din majoritatea problemelor enunţate prin Documentele Congresului. Studiul problemei hepatitei epidemice constituie un exemplu elocvent pentru eficienţa cercetării complexe în colectiv larg, compus din specialişti din domenii diverse. Teme avînd contingenţă cu problema hepatitei epidemice au fost înscrise în planurile majorităţii disciplinelor clinice şi preclinice, fiind antrenaţi de asemenea şi specialişti din spitalele raionale. Cercetările desfăşurate cu perseverenţă şi în spiritul unei înalte exigenţe s-au soldat cu rezultate atit cu caracter fundamental cît şi aplicativ. Au fost elaborate metode noi de examene polarografice (Bukaresti Ladislau), a căror aplicare a permis aprofundarea diagnosticului bolii, problemă sintetizată într-o dizertaţie de candidat în ştiinţele medicale (Kasza Ladislau). Rezultatele studiilor multilaterale ale corelaţiei dintre funcţiile sistemului nervos şi cele hepatice au văzut lumina tiparului într-o monografie editată recent de Editura Academiei R.P.R. (Maros Tiberiu). Cercetările privind identificarea virusurilor cu rol în producerea bolii (László Ioan), au fost premiate de Ministerul Invăţămîntului şi evidenţiate printre cele mai valoroase lucrări pe plan mondial de secţia de virusologie a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, într-o sinteză apărută recent. Numeroase alte lucrări au fost comunicate în sesiuni ştiinţifice şi publicate în periodice, aducîndu-se contribuţii la elucidarea problemelor ridicate de această boală. Rezultate importante se pot evidenţia din partea celorlalte colective, ca cele de ftiziologie, de helmintologie-micoze, oncologie, balneologie şi medicina muncii. Munca colectivului care cercetează problemele reumatismului infantil, căruia îi revine şi sarcina supravegherii a zeci de mii de copii sub aspectul profilactic al afecţiunilor cardiace (Puskas Gheorghe), se desfăşoară într-o strînsă colaborare cu colectivul cardio-vascular, care pe lîngă alte aspecte abordează tratamentul chirurgical şi studiul experimental (Papai Zoltán, Pop D. Popa loan) ale unor boli de inimă. O bogată activitate de cercetare desfăşoară şi colectivul de farmacie. Printre altele, se studiază amplu plantele medicinale. S-a elaborat (în colaborare) o monografie despre plantele medicinale, editată de Academia R.P.R. (Coiciu-Râcz). Industria noastră de medicamente fabrică un preparat pentru vindecarea tricomonazei, descoperit tot de către acest colectiv. Problemele teoretice ale medicinei, tradiţiile progresiste, etica socialistă, sînt în atenţia preocupărilor ştiinţifice ale cadrelor noastre. Acordarea Premiului „Nicolae Bălcescu" al Academiei R.P.R. (Spielmann losif), titlului de Candidat în ştiinţele medicale (Ander Zoltán), sînt o dovadă a aprecierii valorii lucrărilor din aceste domenii. Tînărul nostru centru universitar se bucură şi de existenţa unei Baze de cercetări a Academiei R.P.R. Deosebit de importante sînt cercetările efectuate în această instituţie privind procesele deficielizante ale sistemului nervos central (acad. Miskolczy Dezideriu). Lucrările ştiinţifice elaborate de cadrele noastre didactice, în majoritatea lor, sînt publicate în periodicul institutului „Revista medicală — Orvosi Szemle", care apare trimestrial din anul 1955, publicînd în medie pe an peste 120 de articole. La sesiunile ştiinţifice ale institutului, organizate din doi în doi ani, începînd din 1955, au fost prezentate de fiecare dată între 150—200 de lucrări. Acum ne pregătim pentru cea de-a cincea sesiune a institutului, care va avea loc în toamna acestui an şi care are menirea de a fi un for ştiinţific la care ne vom exprima prin rezultatele obţinute devotamentul faţă de partid şi guvern, faţă de poporul nostru, pentru grandioasa operă realizată în cei douăzeci de ani de viaţă liberă. Titlurile de candidat în ştiinţe obţinute de 17 cadre medico-farmaceutice din Tîrgu-Mureş, prin dizertaţiile susţinute în faţa Consiliilor ştiinţifice ale institutelor din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi a institutului nostru, marchează nivelul pe care l-a atins cercetarea ştiinţifică în oraşul nostru, demonstrează condiţiile care au fost create pentru cercetarea ştiinţifică prin grija părintească a partidului şi guvernului. Este semnificativ şi faptul că în prezent sunt înscrişi pentru obţinerea titlului de candidat în ştiinţele medicale 39 cadre, ceea ce arată preocuparea conducătorilor ştiinţifici, în majoritatea lor doctori în ştiinţele medicale, • (Andrásofszky Tiberiu, Csögör Ludovic, Dóczy Paul, Gündisch Mihail, Lőrincz E. Andrei, Miskolczy Desideriu, Puskás Gheorghe, Săbădeanu Vasile, Székely Carol, Ujváry Emeric) şi alte cadre cu experienţă şi prestigiu ştiinţific. La rîndul lor, studenţii noştri, cu sprijinul cadrelor didactice, fac primii paşi în munca de cercetare. Cei mai buni studenţi sînt membrii ai cercurilor ştiinţifice studenţeşti, cadru pentru cercetare organizat de Asociaţia Studenţească. Lucrările sînt prezentate la sesiunile anuale din institut, iar cele mai bune dintre ele şi la sesiuni organizate pe ţară. La sesiunea naţională din acest an au fost premiate lucrările: „Transmiterea ereditară a grupelor haptoglobinice" (Maksai /os//), „Mo dificările histopatologice ale pulpei dentare in urma preparării cavităţii cu turaţie mijlocie şi mare" (Herd Maria); „Aplicarea metodei refractometrice în practica farmaceutică. Studiul refractometric al sistemului termal : camfor-alcool etilic-apă" (Deák F.); „Acţiunea extractului tiroidian şi a insulinei asupra activităţii mitotice a carcimomului ascitic Ehrlich" (Jung I. şi Kovács A.); „Studiul morfopatologic al plămînului tuberculos rezecat" (Kun E.— Rácz I.); „Cercetarea fracţiunilor lipoproteinice din sîngele bolnavilor de arterioscleroză prin metoda electroforezei pe hîrtie" (Székely A.); „Contribuţii la cunoaşterea speciilor de Erysimum" (Schwoy E.). Perspectivele de viitor sînt dintre cele mai promiţătoare. Cuvintele părinteşti ale tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, adresate nouă, cadrelor didactice, ne înzecesc forţele, ne îndeamnă la o muncă şi mai entuziastă : „Munca plină de abnegaţie şi devotament a cadrelor didactice, dragostea şi seriozitatea cu care îşi îndeplinesc nobila lor misiune, merită o înaltă apreciere din partea partidului şi guvernului, a tuturor oamenilor muncii". Munca de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice de la Institutul de medicină şi farmacie din Tg.-Mureş Dr. ANDRASOFSZKY TIBERIU CARNET PLASTIC EXPOZIŢIA Pentru cei care au urmărit viaţa artistică a celui de al patrulea deceniu, în anii premergători ultimului război mondial, numele lui Vasile Dobrian revenea mereu, impunîndu-se prin forţa şi adevărul gravurilor sale. Dobrian împlineşte o activitate continuă şi rodnică de peste trei decenii, la o vîrstă relativ tînără pentru un creator. Sînt anii cînd maturitatea gîndirii artistice se însoţeşte cu o bogată experienţă, susţinută de forţă şi elan. înainte, arta lui Dobrian era îndreptată în principal înspre descrierea condiţiilor de exploatare din timpul regimului trecut sau se exalta înfăţişînd aspecte şi momente din lupta proletariatului. Astăzi artistul relevă frumuseţea vieţii, splendorile peisajului în care se întîlnesc măreţia creaturii cu forţa transformatoare a omului, căldura interioarelor, clipele de mulţumire ale unor eroi anonimi, dar tipici zilelor noastre. După un popas la Baia Mare, realizează „Intrarea în mină" şi „Turnul V A S I L E flotaţiei", în locurile unde apele sînt zăgăzuite, dă imaginea „Barajului de la Bîtca Doamnei", de pe şantierele de reconstrucţie a oraşelor, înfăţişează „Blocuri şi prefabricate" şi din mediul industrial, „Topitorie de plumb" sau „La stanţă". Construcţiile organizează peisajele, dîndu-le monumentalitate, relevînd totodată prezenţa şi forţa activă a omului. Viziunea sintetică a artistului se caracterizează prin simplificarea planurilor şi a desenului, rămănînd la ceea ce este esenţial. Modul acesta de exprimare capătă calităţi deosebite în compoziţiile cu subiecte lirice, fie peisaje ca „Golful pescarilor" sau „Urbanistică de altădată", dar mai ales în naturile statice, „Compoziţie cu chitară" şi „Arta populară" sau în „Interior şi flori". Expoziţia pe care tîrgumureşenii au avut posibilitatea s-o viziteze în sălile Muzeului „Teleky" completată cu un ciclu de imagini transpuse după notaţii făcute în cursul unor călătorii de documentare în R. S. Cehoslovacă („Vedere din Bratislava" şi „Salutări din Praga"), în R. P. Ungară („Soare la Budapesta" şi „Duminica la DOBRIAN Tihany") şi în R. P. Polonă („Varşoviana" şi „Ţărmul Balticei la Sopot") ni-l prezintă pe V. Dobrian ca pe un artist de certă valoare. JACK BRUTARU critic de artă 3