Steaua Roşie, octombrie 1966 (Anul 18, nr. 231-256)

1966-10-20 / nr. 247

Pregătirea elevilor în şcoli între şcoală şi ogoare Un grup de clădiri moderne la margine de oraş, în imediata vecinătate cu Staţiunea de maşini şi tractoare, adăposteşte în prezent un număr de 308 elevi, muncitori calificaţi de mîine, care vor brăzda cu tractoarele şi maşinile agricole ce le primeşte în fiecare an agricultura, ogoarele înfrăţite ale cooperativelor agricole de producţie din regiunea noastră. Construcţii noi, ridicate doar în anul 1961, acest grup de clădiri formează „Şcoala profesională de mecanici agricoli" din Reghin, care alături de celelalte patru existente în regiune, asigură an de an numărul de mecanici agricoli reclamaţi de necesităţile crescînde ale agriculturii noastre socialiste. Cei doi directori ai şcolii — Gavril Săsărman şi adjunctul său Constantin Pop — ajutaţi de 23 de cadre didactice cu înaltă pregătire profesională, se străduiesc, cu sprijinul efectiv al organizaţiilor de partid şi U.T.C., să dea elevilor pregătirea de care au nevoie, ei şi societatea, să crească aici, în această pepinieră, nu numai sute de buni mecanici agricoli, ci în primul rînd oameni, oameni adevăraţi, pe măsura exigenţelor impuse de societatea noastră socialistă. Tovarăşul Săsărman ne relatează că în ultimii doi ani nu s-a primit nici o reclamaţie cu privire la munca efectuată de absolvenţi în cooperativele agricole şi nici în legătură cu întreţinerea şi manipularea maşinilor care le sunt încredinţate, că, de asemenea, în ultimii doi ani, nu s-a înregistrat nici cel mai mic accident de muncă din vina vreunuia din cei care au fost sau sunt elevii şcolii profesionale pe care o conduce. De altfel, însuşi faptul că în anul şcolar 1965—1966 media generală pe şcoală a fost de 7,03, că procentul de promovabilitate a fost de 98,02 la sută, dovedeşte în mare strădaniile acestui colectiv de muncă, a cărui rază de activitate se întinde mult dincolo de zidurile şcolii, de a da agriculturii cadre corespunzătoare din toate punctele de vedere. Mulţi elevi din cei peste 300 care urmează în prezent cursurile şcolii au obţinut note bune şi foarte bune, printre care Vasile Feher, Grigore Marina, Francisc Bokor, Ioan Gherman, Iuliu Solovăstru, Francisc Lakatos, Ioan Bendriş, Aurel Covrig, Ioan Miclea şi alţii, mulţi alţii, care din acest punct de vedere, al învăţăturii, cît şi prin comportarea lor în general, răspund cu recunoştinţă grijii părinteşti pe care le-o poartă partidul şi statul nostru, fac cinste, şcolii care îi creşte şi îi formează oameni de nădejde pentru viitorul lor şi al patriei. Pentru notele bune obţinute în şcoală, pentru munca desfăşurată în ateliere şi pe ogoare, pentru educarea politică-cetăţenească a elevilor şi pentru comportarea lor demnă în şcoală şi în afara ei, şcoala, conducerea şcolii, organizaţiile de partid şi U.T.C. de aici, merită toată lauda. Ni se pare totuşi că mai sînt încă posibilităţi nefolosite şi nevalorificate suficient din care cauză, cu toate rezultatele incontestabile obţinute, se mai ivesc, pe ici pe colo, în activitatea de ansamblu a şcolii anumite neajunsuri care pot fi uşor înlăturate. Nu există în şcoală de pildă, o activitate culturală cît de cît organizată, în afară de participarea elevilor mecanizatori la anumite întruniri organizate de liceele din oraş. Nu trebuie să se uite că cei peste 300 de elevi veniţi la Reghin din diferite părţi ale regiunii, sînt tineri şi foarte tineri chiar, dornici să cînte, să danseze, să recite poezii, să joace teatru etc., cu alte cuvinte, să se distreze, bineînţeles ca această distracţie să nu ducă la deformarea caracterelor, ci dimpotrivă, bine organizată, instructivă, la întregirea şi înfrumuseţarea lor. Comitetul U.T.C. din şcoală trebuie să-şi spună mai hotărît cuvîntul în această problemă. In altă ordine de idei, ni se pare că nu este concordanţă deplină între examenele de sfîrşit de şcoală, respectiv de anul III şi cele pe care absolvenţii trebuie să le susţină pentru certificatul de muncitor calificat şi pentru diplomă, ultimele acte care certifică, ca să spunem aşa, munca depusă în şcoală, ultimele acte care fac legătura între şcoală şi munca propriu-zisă pe care mecanicul agricol absolvent o prestează pe ogoare. La sfîrşitul anului şcolar 1965—1966 de exemplu, din cei 261 absolvenţi, 60 au căzut la examenul de muncitor calificat, iar 40 la cel de diplomă. Cea mai mare parte din ei au recuperat pierderile în sesiunea următoare, respectiv în luna august, dar chiar şi aşa procentul celor căzuţi e prea mare în raport cu cel al promovaţilor la sfîrşit de an şcolar. (Aceste două examene — cel de muncitor calificat şi cel de diplomă — se susţin după absolvirea şcolii). De aici concluzia, că ori pregătirea şcolară nu este la nivelul cerinţelor, ori pretenţiile ultimelor două examene sunt exagerate. Şi dintre aceste două ipoteze, prima ni se pare mai verosimilă. In orice caz, conducerea şcolii, organizaţia de partid şi cea a U.T.C. trebuie să se sesizeze de această disproporţie şi, luînd măsurile corespunzătoare, să asigure adăugarea unor noi succese la cele lăudabile obţinute pînă în prezent, o concordanţă deplină între şcoală şi munca propriu-zisă pe care mecanicul agricol absolvent o desfăşoară pe ogoare. ION SIMA Sa lichidăm grabnic rămînerea în urmă la eliberarea terenurilor şi însămînţarea griului (Urmare din pag. 1) cel puţin o săptămînă mai repede şi să-l fi împărţit pe loc, din cîmp, membrilor cooperatori care au posibilităţi să-l usuce pe poduri? Că acest lucru se putea face este de netăgăduit. Dar, chiar şi acum cînd porumbul este destul de uscat, ţăranii cooperatori n-au trecut cu toate forţele la recoltare. Pînă la data de 18 octombrie la Breaza porumbul era recoltat doar de pe 15 ha, dar pentru îmbunătăţirea ritmului la semănat această suprafaţă nu înseamnă nimic deoarece nu este eliberată de coceni pentru a se putea face arături. Aceeaşi situaţie şi în cooperativele vecine, în Voivodeni şi Fărăgău, fără să mai vorbim de cele din Cozma, Ercea, Lueriu, Logig care nici măcar acum nu s-au hotărît să înceapă recoltatul porumbului. Cît timp le mai trebuie preşedinţilor, brigadierilor şi inginerilor să mobilizeze toate forţele la recoltarea şi eliberarea terenurilor de coceni? In privinţa transporturilor pentru eliberarea terenurilor există ce-i drept unele greutăţi, dar nu-i mai puţin adevărat că nu s-au căutat peste tot posibilităţi pentru a se rezolva mai bine această problemă. La Beica de Jos ţăranii cooperatori au transportat din cîmp cu atelajele proprii zeci de vagoane de sfeclă şi colete. Această posibilitate, folosită la scara raionului, ar fi însemnat foarte mult, dar, din păcate, aceste iniţiative bune sînt flori rare şi nu sînt generalizate. Ritmul scăzut la însămînţări se datoreşte în bună măsură şi nefolosirii la capacitate a maşinilor şi tractoarelor. In ziua de 18 octombrie 39 de tractoare n-au lucrat din cauza defecţiunilor. Apoi, mai sînt cazuri cînd maşinile pierd timp preţios pentru că nu sînt aprovizionate la timp cu seminţe. Un astfel de caz am întîlnit la cooperativa din Beica, unde pe la ora 14 se terminaseră seminţele şi un însoţitor de maşină şi tractoristul au fost nevoiţi să lase lucrul şi să meargă în sat să trateze sămînţa şi să o aducă în cîmp. Brigadierul de cîmp Nagy Tamás, deşi avea toate maşinile şi tractoarele grupate, nu putea fi găsit nicăieri, oamenii fiind nevoiţi să-şi rezolve singuri problemele. Despre calitatea lucrărilor de semănat s-a vorbit atît încît credeam că nu vom mai avea prilejul să consemnăm deficienţe. La cooperativa agricolă din Crăieşti însă exigenţa la calitate lasă de dorit. Intr-una din zile brigadierul Ungur Pavel a fost găsit gata să însămînţeze în teren bulgăros sămînţă necondiţionată, iar tractoriştii Dorel Andon şi Aurel Căşvan discutau fără grapă. Oare aşa înţelege preşedintele şi inginerul cooperativei să asigure asistenţa tehnică? Pentru asemenea abateri o sancţiune pentru cei vinovaţi ar fi binevenită. Principala concluzie a raidului întreprins în raionul Reghin este aceea că pentru grăbirea însămînţărilor trebuie luate urgente măsuri pentru eliberarea terenului, folosirea la capacitate a mijloacelor de transport, a tractoarelor şi maşinilor de semănat. Timpul este înaintat, orice întîrziere poate influenţa negativ viitoarea recoltă, de aceea se cere muncă susținută nu justificări. ASPECT DE LA SEMĂNATUL GRIULUI LA C.A.P. PASARENI. IN RAIONUL TG.-MURES Timpul favorabil care se menţine, permite lucrătorilor de pe ogoarele raionului Tîrgu-Mureş să intensifice ritmul lucrărilor de semănat, precum şi al recoltării produselor de toamnă. La cooperativa agricolă din Ungheni, de exemplu, ca urmare a bunei organizări a muncii, sînt create condiţiile ca pînă la sfîrşitul acestei săptămîni să se termine complet însămînţatul griului pe o suprafaţă de 170 ha. Acest lucru este posibil, deoarece după recoltatul porumbului, pentru a nu se întîrzia cu arăturile, cocenii au fost transportaţi şi aşezaţi la marginea tarlalei. Tot aici, în vederea asigurării unei producţii sporite la hectar, suprafeţele destinate culturii griului au fost fertilizate cu 400 kg superfosfat şi azotat de amoniu la ha. Semănînd griul în perioada optimă şi într-un teren bine pregătit, la Ungheni sînt create condiţiile ca la anul să se obţină o producţie de aproape 3.000 kg la hectar. Este un merit şi exemplu de urmat şi faptul, că paralel cu recoltatul porumbului C.A P. din Ungheni şi-a achitat în întregime obligaţiile contractuale de porumb precum şi muncile S.M.T., situîndu-se şi din acest punct de vedere pe loc de frunte pe raion şi regiune. Tot ca urmare a bunei organizări a muncii, a folosirii cu pricepere a mijloacelor mecanizate la arat, semănat, transportul produselor de toamnă, pînă la sfîrşitul acestei săptămîni şi la C.A.P. Acătării se va termina semănatul griului şi culesul porumbului. Şi în alte părţi ale raionului printre care la Voiniceni şi Miercurea-Niraj, se lucrează cu spor, depăşindu-se ritmul zilnic la semănat. Sînt însă din păcate, multe C.A.P. unde semănatul griului ca şi recoltatul produselor de toamnă se desfăşoară într-un ritm deosebit de anevoios. Dar sînt cooperative agricole cum este cea din Veţca, care încă nici n-a binevoit să-şi schimbe sămînţa din soi local de grîu (un vagon) cu alta dintr-un soi mai productiv. Cu ocazia raidului-anchetă întreprins marţi 18 octombrie a. c., pe cuprinsul acestui raion, s-au mai constatat şi alte aspecte negative La cooperativa agricolă din Crăciuneşti, din lipsă de cauciucuri tractorul deservit de mecanizatorul Simon Ludovic, în plină zi bună de lucru, stătea neutilizat. Tot aici, deşi cooperativa agricolă nu stă bine cu însămînţatul griului, preşedintele acestei unităţi, Sipos Andrei, nu cunoştea cîte tractoare are la semănat, de pe ce suprafaţă a fost transportată sfecla de zahăr. La cooperativa agricolă din comuna Gheorghe Doja, situaţia la însămînţări este şi mai slabă. Aici din 315 hectare planificate a fi semănate cu grîu, această importantă lucrare a fost efectuată doar pe o suprafaţă de 65 hectare! Rămînerea în urmă a însămînţărilor se datoreşte în primul rînd insuficienţei mijloacelor de transport care să asigure într-un ritm mai rapid eliberarea terenului, mai ales de sfecla de zahăr. In al doilea rînd, C.A.P. şi-a propus să însămînţeze griul după porumb şi sfecla de zahăr pe suprafeţe prea mari. Vină au şi organele raionale care au lăsat C.A.P. luni de zile fără un specialist (titularul fiind în concediu de boală), iar inginerul venit de cîteva zile necunoscînd îndeaproape unitatea, greu poate să impulsioneze cît de cît ritmul lucrărilor. Așa stînd lucrurile la această unitate trebuie să i se dea un ajutor mai mare, să i se asigure un număr mai mare de mijloace de transport. Faptul că griul pe cuprinsul acestui raion a fost însămînţat pînă la data efectuării raidului (în C.A.P.) doar în proporţie de 48,5 la sută se datoreşte ritmului slab ce se înregistrează zilnic la semănat. In ultima decadă, de exemplu, C.A.P. Găieşti a însămînţat grîu doar pe 5 hectare. Eremitul pe 25 ha. Muncindu-se astfel, numai 18 C.A.P. din raion au efectuat însămînţările în proporţie de peste 50 la sută, iar 31 unităţi sînt sub această medie. C.A.P. Berghia, Neaua, Corneşti, Măgherani şi Gălăţeni au executat semănatul griului doar în proporţie de 22—27 la sută. Rămînerea în urmă mai este cauzată şi de ritmul încet în care se lucrează la culesul porumbului, eliberatul terenului mai ales de cocenii de porumb, de sfeclă de zahăr. Deşi este de necrezut, totuşi C.A.P. din Ceuaş, Livezenii, Măgherani şi altele nu au început culesul porumbului. Dat fiind faptul că perioada optimă de însămînţare a griului se apropie de sfîrşit, se impune asigurarea C.A.P. cu un număr sporit de mijloace de transport, organele şi organizaţiile de partid să ajute consiliile din C.A.P. pentru organizarea mai bună a muncii, pentru ca toate forţele să fie concentrate la culesul produselor de toamnă, la eliberatul terenului, pentru ca mecanizatorii să lucreze ziua şi noaptea în schimburi prelungite la pregătirea terenului, într-un ritm mai sporit la însămînţări. REMUS CÂMPEAN Semănatul şi recoltările se desfășoară anevoios . STEAUA ROȘIE VIAȚA ECONOMICĂ a întreprinderilor METALUL La ordinea zilei ÎN TOT MAI MULTE FORME Zilnic, de la Lueta, mină în muntele Harghita, se extrag zeci şi zeci de tone de minereu. La cîţiva kilometri de gura minei, mai spre vârful masivului, fumegă continuu furnalele vlăhiţene. Aici, minereul face primul său popas; se supune, împreună cu alte materii, unor temperaturi ce întrec mia de grade. In pîntecul furnalelor şi apoi în cel al cubilourilor minereul se transformă într-un şuvoi incandescent de culoarea soarelui. Drumul metalului continuă în alte faze tehnologice, în care forţa, curajul şi priceperea omului acţionează cu mai multă tărie. Fiecare şarjă răsturnată din cubilouri în oalele de turnat emană, în hala înaltă şi spaţioasă, trîmba de scîntei şi căldură. Şi tot fiecare şarjă dă naştere la multe tone de metal, la materia primă necesară constructorilor de maşini. La Vlăhiţa, în ultimii ani metalul incandescent se conturează într-o gamă de forme fără precedent în viaţa acestei uzine. Şi această gamă nezidă continuu din experienţa turnătorilor, din pasiunea lor de a satisface cu tot mai multe piese un număr tot mai mare de întreprinderi din ţară. Vlăhiţenii, în focul fierbinte al muncii, sînt mîndri că participă ca colaboratori la realizarea unor utilaje şi maşini a căror faimă este cunoscută nu numai în ţară, ci şi pe alte meridiane ale pămîntului. In anul acesta, primul din noul cincinal, metalurgiştii din Vlăhiţa prin angajamentul lor şi-au lărgit aria preocupărilor în mai multe direcţii şi care vizează aceeaşi ţintă , metal, mai mult şi de calitate tot mai superioară. Faptele lor de pînă acum confirmă vigoarea şi pasiunea cu care muncesc. Numai în ultimul trimestru, la secţia turnătorie, s-au produs peste plan aproape 200 de tone piese turnate. Indicele calitativ al întregii producţii din aceeaşi perioadă a fost mult mai ridicat decît în primul semestru al anului. După cum ne relata şeful secţiei turnătorie, tehnicianul Alexandru Gal, din corpul multor piese au dispărut acele „vicii ascunse" care duceau la rebuturi şi uneori chiar la refuzuri din partea beneficiarilor. Şi dacă metalul, în drumul lui cu temperaturi ridicate, medii şi scăzute comporta cu el „vicii", cu timpul acestea au fost preîntîmpinate prin respectarea riguroasă a tehnologiei la furnale şi cubilouri şi, mai cu seamă, în timpul turnării lui în gama largă de forme. Cei care şi-au sporit evident perseverenţa pentru ridicarea spre alţi indici ai calităţii metalului au fost turnătorii din echipa condusă de Carol Pall. Succesele acestei echipe au stîrnit interesul altor formaţii de muncă, al tuturor oamenilor de la turnale şi turnătorie. Insă, pentru a ajunge la împlinire de fapte de către toţi metalurgiştii, era nevoie de un factor mobilizator, de acea iniţiativă izvorîtă din necesităţile mereu crescînde ale producţiei. Comuniştii de la turnătorie au fost aceia care au găsit modalitatea prin care să crească caracteristicile calitative ale produselor. Ei au propus fiecărei formaţii de muncă să facă noi paşi înainte pe linia calităţii produselor. Simo Simon, Ştefan Simo, Alexandru Tanko şi alţi conducători de echipe au răspuns cu optimism propunerilor organizaţiei de partid. După o perioadă de muncă, în care turnătorii s-au ajutat reciproc, au găsit noi rezerve şi căi pentru ridicarea prestigiului mărcii uzinei lor, la secţia în care metalul se toarnă, prin de contururi puternice, nu s-au eviderţiat în întrecere două sau mai multe dintre echipe, ci întreaga secţie cu cei peste 400 de oameni In acest trimestru, ultimul din an, turnătorii de metal muncesc cu şi mai mult elan pentu a-şi menţine titlul cîştigat. Ei dau metalului noi forme şi tot mai strălucite. C. CROITORU Poate veni iarna? Munca în pădure, în special în perioada de iarnă, nu e uşoară, dar e plăcută mai ales cînd ştii că seara, coborînd din parchetele de exploatare din creştetul munţilor, găseşti o cabană călduroasă, cu un pat curat. In privinţa aceasta, muncitorii din exploatările întreprinderii forestiere din Topliţa, veniţi din diferite regiuni ale ţării, sînt mulţumiţi în marea majoritate a cazurilor. Forestierilor Ie sînt puse la dispoziţie cabane spaţioase, trainice şi confortabile, cu cazarmament curat, cu favoare de spălat, sobe de încălzit etc. Cabanele de la parchetele de exploatare Hurdugaş, Bîtca, Lomaş de la Topliţa, Paltinu, Valea Corbului, Barasău, cele de la sectorul Valea Seacă, Gura Bradului, Brad Fund şi unele de la sectorul Răstoliţa au camere mari, îngrijite, cazarmament curat şi călduros, iar cabanierele întreţin în mod permanent igiena şi curăţenia cabanelor. Atît conducerea întreprinderii noastre cît şi conducerile sectoarelor de exploatare s-au preocupat şi se preocupă în continuare de asigurarea unor condiţii optime pentru cazarea muncitorilor de pădure. In urma măsurilor luate s-a reuşit ca în prezent în majoritatea exploatărilor să fie construite cabane din bîrne, dotate cu tot confortul necesar. Maiştrii de la parchetele menţionate mai sus se preocupă îndeaproape de buna întreţinere a cabanelor şi a materialelor din dotare, asigurînd condiţii optime de muncă şi de odihnă forestierilor. Cu toate măsurile iniţiate la nivel de întreprindere în acest scop, unele sectoare de exploatare nu acordă însă atenţia cuvenită întreţinerii şi reparării la timp a cabanelor Acesta este cazul la parchetul Pîrîul Lung — maistru Ştefan Olah, în prezent înlocuit temporar cu Iosif Kurko, sectorul Valea Seacă, unde a fost construită, în urmă cu vreo doi ani, o cabană spaţioasă, confortabilă şi rezistentă din bîrne. De la data construirii acestei cabane, încă nici pînă în prezent nu s-a reuşit ca ea să fie tencuită şi pregătită pentru iarnă. Spaţioasa cabană cu 6 camere din bîrne cioplite, între care muncit ■'rii au astupat găurile cu muşchi, are grinzile tavanului acoperit, cu pămînt, pentru ca frigul să nu pătrundă. In felul acesta muncitorii trebuie să umble cu multă grijă şi atenţie pe uşi, deoarece, la deschiderea şi închiderea lor, pămîntul din pod cade pe capul oamenilor care dorm, sau îşi pregătesc mîncarea. Acest lucru va trebui să dea de gîndit atît şefului de parchet, cît şi conducerii sectorului Valea Seacă, care vor trebui să ia de urgenţă măsurile corespunzătoare pentru înlăturarea cu desăvîrşire a unor astfel de lipsuri. Cu regret trebuie să mai arătăm, că asemenea situaţii se întîlnesc şi la alte sectoare de exploatare din cadrul întreprinderii, de pildă, la parchetele Barasău, Huruba şi Mezövesz, sectorul Valea Seacă, Neagra şi Tiba Mare de la sectorul Lunca Bradului, unde au fost construite cabane din P.F.L. care pe timpul iernii sînt destul de friguroase. Totodată, la aceste cabane, multe geamuri sînt sparte şi înlocuite cu bucăţi de carton, iar curăţenia lasă mult de dorit. Este absolut necesar ca în timpul care a mai rămas pînă la venirea iernii, toţi cei vizaţi să manifeste mai mult interes pentru înlăturarea deficienţelor semnalate, pentru ca Intr-adevăr munci,torii noştri de pădure să găsească în cabanele în care locuiesc condiţii prielnice spre a-şi petrece în mod plăcut timpul liber,şi, de odihnă. C. SĂSĂRMAN corespondent voluntar Calitatea produselor şi exigenţa manifestată faţă de ea (Urmare din pag. 1) întîmplat cazuri cînd documentaţia tehnică primită din partea beneficiarilor era incompletă. In acest sens s-au făcut intervenţii şi lucrurile s-au rezolvat la timp, fără a dăuna cîtuşi de puţin asupra calităţii produselor. In scopul reducerii risipei de materie primă s-a aplicat în procesul de lucru metoda croirii consecutive a mai multor tipuri de produse. Această metodă se aplică cu succes la bazinele pe care le executăm pentru industria laptelui şi care sînt de diferite capacităţi. In momentul de faţă noi am ajuns la un număr scăzut de reclamaţii din partea beneficiarilor. Acordîndu-se o atenţie deosebită sesizărilor primite din partea beneficiarilor, s-a trecut chiar la modernizarea unor utilaje, a căror productivitate a crescut simţitor, iar calitatea lucrărilor executate la ele este ireproşabilă. Dacă în perioada anterioară mai existau unele neajunsuri în aşezarea cilindrilor la compresoare, prin noua maşină de confecţionat cilindri, care a fost executată în întreprindere, acest neajuns, a fost înlăturat complet. Calitatea cilindrilor a devenit în prezent cea scontată. Un sprijin eficient în activitatea întreprinderii a fost depus şi din partea cadrelor care asigură cu regularitate asistenţa tehnică în toate schimburile. Exigenţa faţă de propriile produse e în cazul întreprinderii „Tehnoutilaj" din Odorhei un bun îndrumător, concretizîndu-se în produse care duc la creșterea prestigiului mărcii fabricii. In cadrul turnătoriei de precizie a Fabricii „Metalotehnica" dezmembrarea ciorchinilor de piese turnate de crusta ceramică nu se mai execută manual, ci cu ajutorul unui utilaj. Pentru realizarea acestei operaţii — îndepărtarea crustei manual — lucrau zilnic, cîte 8 ore, doi muncitori. Acuma, cu ajutorul maşinii (fotografia alăturată), operaţia se execută într-o singură oră şi fără vreun efort fizic deosebit.