Steaua Roşie, septembrie 1967 (Anul 18, nr. 205-230)

1967-09-01 / nr. 205

Dez­ba­terea privind dezvoltarea învăţăm­înt­ului superior P­P 1 Am citit cu atenţie „Studiul privind dezvoltarea invăţămîntu­­lui superior“ şi am urmărit cu un deosebit inter­es opiniile apărute în legătură cu acest studiu şi adu­se la cunoştinţa publicului prin presă, radio şi televiziune. Ne vom opri asupra uneia dintre pro­blemele aflate în dezbaterea ma­sei largi a cititorilor şi anume, a­­supra capitolului referitor la prac­tica pedagogică a studenţilor. In special, ne vom referi la practica pedagogică a studenţilor din insti­tutele de învăţămînt superior cu profil pedagogic. In institutele pe­dagogice, a căror sarcină în primul rînd o constituie pregătirea de ca­dre didactice pentru învăţămîntul de cultură generală, practica pe­dagogică a studenţilor este abso­lut necesară, avînd o importanţă deosebită, ca o verigă de o însem­nătate uriaşă în procesul instruc­­tiv-educativ. Aceasta este perioa­da cînd viitorul profesor se fami­liarizează cu munca din şcoală, în complexitatea ei. Este perioada de dezvoltare a sentimentului răs­punderii faţă de profesiunea a­­leasă, un prilej bun de fundamen­tare a cunoştinţelor teoretice, de familiarizare cu metodele şi pro­cedeele de predare. Totodată a­­cum, studenţii vin în contact cu formele de muncă ale organizaţii­lor de tineret, îşi însuşesc siste­mul de muncă al dirigintelui, par­ticipă la organizarea activităţilor cu caracter educativ, se obişnuiesc cu formele muncii în afara clasei şi a şcolii. Dezvoltarea continuă a învăţămîntului implică îmbună­tăţirea continuă şi a acestei munci ca parte integrantă a procesului de pregătire a viitorilor profesori, contribuind la îmbogăţirea, adîn­­cirea şi consolidarea cunoştinţelor pedagogice şi metodice, la forma­rea priceperilor şi deprinderilor necesare conducerii cu competenţă a procesului de învăţămînt, la dezvoltarea dragostei şi ataşamen­tului faţă de munca didactică. Din studiu reiese că „un factor im­portant al procesului de învăţă­mînt, care condiţionează buna pregătire a cadrelor, este practica în producţie“, însă cînd se referă la practica pedagogică, se preco­nizează ca studenţii să efectueze în timpul studiilor numai practica pedagogică de observaţie, urmînd ca restul practicii să aibă loc în cei 2—3 ani de stagiatură, sub în­drumarea unui centru metodico­­didactic regional, înainte de a se prezenta pentru titularizarea în învăţămînt. In ceea ce priveşte, credem că practica pedagogică a studenţilor care să includă cel pu­ţin 1—2 lecţii de probă este ab­solut necesară, aşa cum unui ab­solvent al Institutului politehnic, oricît de bine ar fi pregătit din punct de vedere teoretic, îi este imposibil să facă faţă la locul de muncă fără o pregătire practică prealabilă. Credem, şi susţinem acest lucru pe baza unor dovezi concrete, deoarece am lucrat cu studenţii tocmai în acest domeniu, că acest lucru este foarte greu de realizat. Este oportună propu­nerea pe care o aduce studiul ca perfecţionarea metodică să aibă loc după terminarea studiilor; to­tuşi să trimiţi un absolvent la ca­tedră fără o pregătire practică es­te tot aşa, respectînd bineînţeles proporţiile, cum ai da pe mîna unui inginer o secţie cu aparate de mare precizie, cînd el în viaţa lui n-a pus mîna pe un aparat. Considerăm că destul de greu se va putea realiza acea îndrumare de către un centru metodico-didac­­tic regional, cel mai bun lucru ră­­mînînd şi în continuare observa­rea şi aplicaţiile săptămînale în cadrul orelor de practică. Schimbări substanţiale vor in­terveni şi în ceea ce priveşte com­poziţia şi forma de organizare în cazul acestor centre. In plus, în­drumătorul metodic, avînd foarte mulţi studenţi, va ajunge să coor­doneze munca acestora la un in­terval de timp foarte îndelungat, ivindu-se în felul acesta pericolul ca studenţii să folosească metode şi procedee greşite în predare, mai ales în mediul rural, unde posibi­lităţile de îndrumare şi control sunt mai reduse. Şi este cunoscut faptul că marea majoritate a stu­denţilor institutelor pedagogice vor munci în şcolile generale din mediul rural. Deci, o problemă de rezolvat rămîne felul cum se va face controlul şi dacă se va putea asigura numărul necesar de în­drumători metodici pentru toate materiile. Optăm pentru unele forme de îmbunătăţire în sistemul actual, care să ducă la înlăturarea­­formalismului şi superficialităţii, dar nicidecum pentru reducerea practicii la simple ore de obser­vaţie. Considerăm că, în special cele două forme ale practicii: de observaţie şi de probă, sunt strict necesare. Sîntem de părere, aşa cum s-a mai discutat şi cu alte ocazii, că soluţia cea mai indicată ar fi înfiinţarea seminariilor pe­dagogice pe lîngă institute, şcoli în care să fie încadrate cele mai pregătite cadre didactice cu o în­delungată experienţă. Pe lîngă toate acestea, este necesară o pro­gramă de practică pedagogică în care să fie cuprinse toate activită­ţile ce se vor desfăşura, precum şi stabilirea unui număr judicios de ore pentru practică pentru a nu supraîncărca studenţii. Conside­răm de asemenea, că practica pe­dagogică, aceasta fiind o proble­mă care nu şi-a găsit încă rezol­varea, ca orice activitate didacti­că, trebuie normată în funcţie de durata şi numărul studenţilor. In acelaşi timp este necesar ca pro­fesorii de la şcolile de bază antre­naţi în practica pedagogică să aibă o normă didactică mai mică în comparaţie cu ceilalţi. ANDREI TITTEL, prodecan al Facultăţii de filologie LAZAR ladariu, asistent la Institutul pedagogic Tîrgu-Mureş Au cuvîntul CITITORII Pod micuţ — necazuri multe Chiar lîngă exploatarea minieră din Bălan, mai precis la douăzeci de metri de la intrarea în curtea exploatării, există un micuţ pod, care ne face multe necazuri. Cînd e cald şi bine şi ploaia nu mai vine, o mai rezolvăm noi, dar cînd e timp ploios, vai de noi ! Spun minerii din Bălan Că s-a împlinit un an De cînd podul azi stricat A fost gata terminat. Se aude şi, mulţi spun Că proiectul n-a fost bun. Cum un pod cu-n bun proiect Să nu fie rezistent? Apa cînd creştea mereu Dovedea că podu-i rău. Infundîndu-se-ntr-o noapte Cu buşteni, bolţari şi cioate, Apa cu bulbuci din munte N-a mai curs ca înainte. O dată podul înfundat Apa strada a inundat. Şi-a făcut aşa pe plac Strada din Bălan­uri lac Trec mineri prin apa mare De la sut la dormitoare. Iar femeile spre mină Intrebînd cine-i de vină? PETRU BORTOŞ muncitor la I.M. Bălan 1 SEPTEMBRIE. Nu peste mult îşi va deschide porţile şi a­ceastă şcoală, construită în cartierul Tudor Vladimirescu din Tîrgu-Mureş. Cercetarea ştiinţifică 9 9­ a studenţilor . In condiţiile actuale ale progre­sului ştiinţei şi culturii în ţara noastră, problema definirii profi­lului pregătirii universitare capă­tă o importanţă deosebită. In a­­cest sens, în studiul privind dez­voltarea învăţămîntului superior se prevede ca pentru pregătirea cercetătorilor ştiinţifici, studenţii care au aptitudini şi doresc, să fa­că după anul III, în urma selec­ţiei, încă un an şi jumătate de studii. Această propunere o găsesc ca foarte întemeiată. De aseme­nea, consider foarte juste măsuri­le referitoare la planurile de în­văţământ şi programele cursurilor, care — pentru a pune pe student în faţa unor probleme ştiinţifice pe care să le rezolve prin propria gîndire — asigură creşterea rapor­tului activităţilor aplicative, faţă de orele de predare. Oprindu-mă la aceste două pro­bleme, aş dori să fac unele preci­zări, mai ales în ceea ce priveşte istoria, disciplină în care — ocu­­pîndu-mă cu cercetarea ştiinţifică — am acumulat o oarecare expe­rienţă. Studenţii care îmbrăţişează pro­fesia de cercetător se află în faţa unor cerinţe sporite, fapt care re­clamă asigurarea unei legături mai strînse între cadrele didactice şi studenţi. Antrenarea în cerce­tarea ştiinţifică a catedrei consti­tuie, fără îndoială, cel mai eficace mijloc de iniţiere a studenţilor în metoda de cercetare ştiinţifică a disciplinei, de întărire a răspun­derii individuale pentru organiza­rea şi folosirea raţională a timpu­lui de muncă. Punctul de plecare în cercetarea ştiinţifică ne creează impresia că este acelaşi. Realitatea este cu to­tul alta, fiindcă nu există dome­niu de cercetare în care istoria să nu-şi aibă un loc bine determinat, uneori chiar determinant. Activi­tatea de cercetare ştiinţifică ridi­că în faţa specialistului o serie de probleme, care — dacă nu sînt cunoscute în toată largheţea lor — îngreunează simţitor documen­tarea. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît trecutul istoric nu este uşor de cunoscut aşa cum a fost, chiar dacă există unele documente din­­tr-o perioadă sau alta. De aceea, încă de pe băncile facultăţii vii­torii cercetători au datoria de a stabili contacte permanente cu bi­bliotecile documentare, arhivele statului, muzeele de specialitate etc., unde — cercetînd diferite do­cumente, izvoare, obiecte, vestigii ale trecutului — pe baza unor ob­servaţii proprii, interpretînd cu curaj faptele şi evenimentele isto­rice, pot obţine rezultate deosebit de valoroase. In acest sens, cît şi în scopul perfecţionării continue a metodei proprii de cercetare sunt de păre­re ca pentru această categorie de studenţi, menţionată în studiu, să se suprime practica pedagogică, iar timpul afectat pînă în prezent acesteia să fie destinat unei activi­tăţi fie teoretice, fie practice, în­­tr-o instituţie de informare spe­cială, cum ar fi: biblioteca, mu­zeul sau arhiva. In acelaşi timp, prin extinderea sistemului de referate la semina­­riile generale şi speciale, la cercu­rile ştiinţifice studenţeşti, la parti­cipări la sesiunile de comunicări ştiinţifice, se realizează unul din cele mai eficace mijloace de veri­ficare şi stimulare a cercetării in­dividuale a studenţilor. IOAN CHIOREAN, cercetător ştiinţific Baza de cercetări ştiinţifice Tîrgu-Mureş, a Academiei Republicii Socialiste România Din nou despre casieria centrală Cu toate că populaţia oraşului Tîrgu-Mureş a reclamat în repe­tate rînduri şi presa locală a ri­dicat de asemenea de mai multe ori problema, pînă astăzi Comi­tetul executiv al sfatului popular orăşenesc nu a fost în stare să re­zolve crearea unei casierii centra­le pentru plata chiriei, taxelor de apă, lumină, etc. Astfel, nu­meroşi cetăţeni, bărbaţi şi femei, sînt nevoiţi să piardă ore preţioa­se cu naveta de la un capăt la al­tul al oraşului. Această nepăsare este de neîn­ţeles, cu atît mai mult cu cît ori­cine poate constata că atunci cînd e vorba de crearea de noi bufete sau cofetării, forurile competente dau dovadă de mult mai mare ingeniozitate şi promptitudine. EMIL HORVATH, pensionar Tîrgu-Mureş Autocamioane pentru... maratonişti In ultimul timp se apelează tot mai des la serviciile Autobazei transport auto din oraşul Luduş aparţinînd D.R.T.A. Tîrgu-Mureş. Mai ales în privinţa obţinerii de autocamioane necesare efectuării diverselor transporturi. Formele pentru obţinerea unui autocamion sînt însă atît de com­plicate încît unui cetăţean mai descurcăreţ îi sînt necesare ore în şir, iar altuia mai neîndemînatic chiar o zi de muncă, îmi permit a prezenta circuitul aprobării, începe cu procurarea imprima­tului de cerere tip, apoi urmează prezentarea la şeful de coloană care face pe cerere propunerea. De aici, la şeful de exploatare, care dă recomandarea, apoi la şeful autobazei care aprobă. Treci apoi la calculul taxării, la care se a­­daugă şi garanţia, după aceea din nou la şeful de coloană sau la im­piegatul de serviciu pentru a se trece numărul maşinii pe foaia de parcurs. Mai departe, la casierie unde se plăteşte taxa. Cu chitan­ţa mai departe, pentru obţinerea scrisorii de transport, după care se aşteaptă pentru viza de control preventiv şi despărţirea imprima­telor. Pentru ca să obţii aceste apro­bări trebuie să ai calităţi de ma­­ratonist: să alergi de la un birou la altul, de la un etaj la altul sau prin curtea Autobazei, după sem­nături. După efectuarea transportului, restituirea garanţiei necesită din nou un du-te-vino asemănător cu cel de mai sus. O precizare: toate acestea le poţi face numai sîmbătă, pentru că de, aşa-i programul. Dacă ai nevoie mai repede sau nu poţi ve­ni sîmbăta, să fii sănătos. Datorită acestui program şi cir­cuitului extrem de complicat, unii solicitanţi din raion sunt puşi în situaţia să piardă mijloacele de a se deplasa spre casele lor, fiind nevoiţi să parcurgă mulţi kilome­tri pe jos. In postură de maratonist am în­­tîlnit într-una din sîmbetele tre­cute în jurul orei 15,30 oameni care încă nu aveau obţinute toate semnăturile, deşi erau de faţă cu mult înainte. Aşa s-a întîmplat de pildă cu Varga Aurel din Grebe­­niş, venit de la ora 5 dimineaţa, Stoica Filip din Cuci, Nicoară Vir­gil din Luduş, ambii prezenţi de la ora 9, dr. Gîncu Ioan din Lu­duş, Parajdi Ştefan din Aţîntiş, Iordăchiţa Carolina din Petrilaca, Panfilie Zaharia din Valea Largă, sosiţi toţi de la ora 10 şi cu alţii. Ce au de spus conducerile D.R.T.A. Tîrgu-Mureş şi Autoba­zei T. A. Luduş? IOAN HASASIU, activist al Consiliului raional Luduş al U.G.S.R. ... ZIDURI VECHI LA AIUD. (Fotó: I. MARX) CINEMA VINERI, 1 SEPTEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Pescarul din Louisiana. Progresul: filmul Lady Macbeth din Siberia. Steagul roşu: filmul Comisarul X. Tineretului: filmul Ciocîrlia. Muncitoresc: filmele Dragoste ne­împlinită şi Mingea. Flacăra: fil­mul Zile reci. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Cerul şi iadul. Luduş — Flacăra: filmul Ape limpezi. Miercurea Ciuc — Har­ghita: filmul Dinastia neagră. O­­dorhei — Muncitoresc: filmul Zodia fecioarei. Reghin — Patria: filmul Sărmanii flăcăi. Victoria: filmul Dragostea este interzisă. Tîrnăveni — Melodia: filmul Ma­mă ciudată. Topliţa — Muncito­resc: filmul Turme în ocean. nea pentru sate (C.A.P. Sărăţeni) — Jocuri populare. 13:00—13,30 în limba maghiară. Sumarul pre­sei locale — Cîntă orchestra de muzică populară condusă de Ro­zsa Béla — Pe meleagurile pa­triei socialiste: Pe valea Oltului. 16,15—17,00 în limba maghiară: Ştiri — De toate pentru toţi — Muzică. 17,00—18,00 în limba română: Ştiri — Muzică —Radio­­magazin. TEATRU Opera maghiară de stat din Cluj prezintă în sala mare a Pa­latului culturii, azi, la ora 20, opera „Tosca“ de Puccini. ★ Teatrul de stat de păpuşi din Tg.-Mureş, secţia maghiară, pre­zintă azi, la ora 10, „O rază de soare" şi „Pliim-Plăm". TELEVIZIUNE VINERI, 1 SEPTEMBRIE 17,30 — Campionatele mondiale de lupte greco-romane; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Prolog la cel de-al IV-lea Con­curs şi Festival internaţional „George Enescu“; 20,30 — Repor­taj ‘67; 21,00 — Reflector; 21,15 — Film artistic: „Primul an de căsnicie“; 22,35 — Filme docu­mentare; 22,50 — Telejurnalul de noapte. SÂMBĂTĂ, 2 SEPTEMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Progra­­mul I: 5,35 — Actualitatea agra­ră; 8,25 şi 9,03 — La microfon melodia preferată; 9,25 — Metro­nom ‘67; 10,30 — Suita a IlI-a „Săteasca“ de George Enescu; 11,15 — Muzică uşoară; 13,30 — Melodii populare; 15,15 — Muzică uşoară; 16,30 — Emisiune muzi­cală de la Moscova; 17,30 — Mu­zică uşoară de Laurenţiu Profeta; 17,45 — Muzică populară; 18,40 — Ştiinţă, tehnică, fantezie; 19,30 — Sport; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,20 — O melodie pe adresa dumneavoastră; 20,50 — Cîntece de nuntă; 21,25 — Mu­zică de dans; 22,15 — Romanţe. Programul II: 8,35 — Muzică populară din Banat; 10,30 — Re­cital de poezie românească; 11,00 — Melodii populare; 12,06 — Me­­lodii-magazin; 12,45 — Tenori ce­lebri: Enrico Caruso; 13,00 — Album folcloric; 13,30 — Muzică ușoară; 14,08 —Concert de prînz; 15,15 — Melodii populare; 16,00­­— Cîntece de dragoste de Nico­­lae Kirculescu; 16,15 — La sfîr­­şit de săptămînă cîntec, joc şi voie bună; 18,20 — George Enes­cu în conştiinţa contemporanilor; 19,30 — Melodii populare; 20,00 şi 20,40 — Opereta „Văduva ve­selă“ de Lehár; 21,05 — Muzică de dans. TG.-MUREŞ. 5,00—5,30 in lim­ba română: De pe cuprinsul re­giunii — Cîntece populare la ce­rerea ascultătorilor — Emisiunea pentru sate. 5,30—6,15 în limba maghiară: De pe cuprinsul regiu­nii — Muzică ușoară — Emisiu- întreprinderea regională de industrializare a I. R. I. R. Tîrgu-Mureş ,ASTR.ELEA NR. 1 ANGAJEAZĂ: REVIZORI CONTABILI Informaţii suplimentare la serviciul personal — Tel. 51-63 ÎNTREPRINDEREA MINIERA HARGHITA MIERCUREA-CIUC produce și livrează pe bază de Comando ceramică fina, cauciuc,­­­irite, metalurgică etc.

Next