Steaua Roşie, septembrie 1967 (Anul 18, nr. 205-230)
1967-09-01 / nr. 205
Dezbaterea privind dezvoltarea învăţămîntului superior PP 1 Am citit cu atenţie „Studiul privind dezvoltarea invăţămîntului superior“ şi am urmărit cu un deosebit interes opiniile apărute în legătură cu acest studiu şi aduse la cunoştinţa publicului prin presă, radio şi televiziune. Ne vom opri asupra uneia dintre problemele aflate în dezbaterea masei largi a cititorilor şi anume, asupra capitolului referitor la practica pedagogică a studenţilor. In special, ne vom referi la practica pedagogică a studenţilor din institutele de învăţămînt superior cu profil pedagogic. In institutele pedagogice, a căror sarcină în primul rînd o constituie pregătirea de cadre didactice pentru învăţămîntul de cultură generală, practica pedagogică a studenţilor este absolut necesară, avînd o importanţă deosebită, ca o verigă de o însemnătate uriaşă în procesul instructiv-educativ. Aceasta este perioada cînd viitorul profesor se familiarizează cu munca din şcoală, în complexitatea ei. Este perioada de dezvoltare a sentimentului răspunderii faţă de profesiunea aleasă, un prilej bun de fundamentare a cunoştinţelor teoretice, de familiarizare cu metodele şi procedeele de predare. Totodată acum, studenţii vin în contact cu formele de muncă ale organizaţiilor de tineret, îşi însuşesc sistemul de muncă al dirigintelui, participă la organizarea activităţilor cu caracter educativ, se obişnuiesc cu formele muncii în afara clasei şi a şcolii. Dezvoltarea continuă a învăţămîntului implică îmbunătăţirea continuă şi a acestei munci ca parte integrantă a procesului de pregătire a viitorilor profesori, contribuind la îmbogăţirea, adîncirea şi consolidarea cunoştinţelor pedagogice şi metodice, la formarea priceperilor şi deprinderilor necesare conducerii cu competenţă a procesului de învăţămînt, la dezvoltarea dragostei şi ataşamentului faţă de munca didactică. Din studiu reiese că „un factor important al procesului de învăţămînt, care condiţionează buna pregătire a cadrelor, este practica în producţie“, însă cînd se referă la practica pedagogică, se preconizează ca studenţii să efectueze în timpul studiilor numai practica pedagogică de observaţie, urmînd ca restul practicii să aibă loc în cei 2—3 ani de stagiatură, sub îndrumarea unui centru metodicodidactic regional, înainte de a se prezenta pentru titularizarea în învăţămînt. In ceea ce priveşte, credem că practica pedagogică a studenţilor care să includă cel puţin 1—2 lecţii de probă este absolut necesară, aşa cum unui absolvent al Institutului politehnic, oricît de bine ar fi pregătit din punct de vedere teoretic, îi este imposibil să facă faţă la locul de muncă fără o pregătire practică prealabilă. Credem, şi susţinem acest lucru pe baza unor dovezi concrete, deoarece am lucrat cu studenţii tocmai în acest domeniu, că acest lucru este foarte greu de realizat. Este oportună propunerea pe care o aduce studiul ca perfecţionarea metodică să aibă loc după terminarea studiilor; totuşi să trimiţi un absolvent la catedră fără o pregătire practică este tot aşa, respectînd bineînţeles proporţiile, cum ai da pe mîna unui inginer o secţie cu aparate de mare precizie, cînd el în viaţa lui n-a pus mîna pe un aparat. Considerăm că destul de greu se va putea realiza acea îndrumare de către un centru metodico-didactic regional, cel mai bun lucru rămînînd şi în continuare observarea şi aplicaţiile săptămînale în cadrul orelor de practică. Schimbări substanţiale vor interveni şi în ceea ce priveşte compoziţia şi forma de organizare în cazul acestor centre. In plus, îndrumătorul metodic, avînd foarte mulţi studenţi, va ajunge să coordoneze munca acestora la un interval de timp foarte îndelungat, ivindu-se în felul acesta pericolul ca studenţii să folosească metode şi procedee greşite în predare, mai ales în mediul rural, unde posibilităţile de îndrumare şi control sunt mai reduse. Şi este cunoscut faptul că marea majoritate a studenţilor institutelor pedagogice vor munci în şcolile generale din mediul rural. Deci, o problemă de rezolvat rămîne felul cum se va face controlul şi dacă se va putea asigura numărul necesar de îndrumători metodici pentru toate materiile. Optăm pentru unele forme de îmbunătăţire în sistemul actual, care să ducă la înlăturareaformalismului şi superficialităţii, dar nicidecum pentru reducerea practicii la simple ore de observaţie. Considerăm că, în special cele două forme ale practicii: de observaţie şi de probă, sunt strict necesare. Sîntem de părere, aşa cum s-a mai discutat şi cu alte ocazii, că soluţia cea mai indicată ar fi înfiinţarea seminariilor pedagogice pe lîngă institute, şcoli în care să fie încadrate cele mai pregătite cadre didactice cu o îndelungată experienţă. Pe lîngă toate acestea, este necesară o programă de practică pedagogică în care să fie cuprinse toate activităţile ce se vor desfăşura, precum şi stabilirea unui număr judicios de ore pentru practică pentru a nu supraîncărca studenţii. Considerăm de asemenea, că practica pedagogică, aceasta fiind o problemă care nu şi-a găsit încă rezolvarea, ca orice activitate didactică, trebuie normată în funcţie de durata şi numărul studenţilor. In acelaşi timp este necesar ca profesorii de la şcolile de bază antrenaţi în practica pedagogică să aibă o normă didactică mai mică în comparaţie cu ceilalţi. ANDREI TITTEL, prodecan al Facultăţii de filologie LAZAR ladariu, asistent la Institutul pedagogic Tîrgu-Mureş Au cuvîntul CITITORII Pod micuţ — necazuri multe Chiar lîngă exploatarea minieră din Bălan, mai precis la douăzeci de metri de la intrarea în curtea exploatării, există un micuţ pod, care ne face multe necazuri. Cînd e cald şi bine şi ploaia nu mai vine, o mai rezolvăm noi, dar cînd e timp ploios, vai de noi ! Spun minerii din Bălan Că s-a împlinit un an De cînd podul azi stricat A fost gata terminat. Se aude şi, mulţi spun Că proiectul n-a fost bun. Cum un pod cu-n bun proiect Să nu fie rezistent? Apa cînd creştea mereu Dovedea că podu-i rău. Infundîndu-se-ntr-o noapte Cu buşteni, bolţari şi cioate, Apa cu bulbuci din munte N-a mai curs ca înainte. O dată podul înfundat Apa strada a inundat. Şi-a făcut aşa pe plac Strada din Bălanuri lac Trec mineri prin apa mare De la sut la dormitoare. Iar femeile spre mină Intrebînd cine-i de vină? PETRU BORTOŞ muncitor la I.M. Bălan 1 SEPTEMBRIE. Nu peste mult îşi va deschide porţile şi această şcoală, construită în cartierul Tudor Vladimirescu din Tîrgu-Mureş. Cercetarea ştiinţifică 9 9 a studenţilor . In condiţiile actuale ale progresului ştiinţei şi culturii în ţara noastră, problema definirii profilului pregătirii universitare capătă o importanţă deosebită. In acest sens, în studiul privind dezvoltarea învăţămîntului superior se prevede ca pentru pregătirea cercetătorilor ştiinţifici, studenţii care au aptitudini şi doresc, să facă după anul III, în urma selecţiei, încă un an şi jumătate de studii. Această propunere o găsesc ca foarte întemeiată. De asemenea, consider foarte juste măsurile referitoare la planurile de învăţământ şi programele cursurilor, care — pentru a pune pe student în faţa unor probleme ştiinţifice pe care să le rezolve prin propria gîndire — asigură creşterea raportului activităţilor aplicative, faţă de orele de predare. Oprindu-mă la aceste două probleme, aş dori să fac unele precizări, mai ales în ceea ce priveşte istoria, disciplină în care — ocupîndu-mă cu cercetarea ştiinţifică — am acumulat o oarecare experienţă. Studenţii care îmbrăţişează profesia de cercetător se află în faţa unor cerinţe sporite, fapt care reclamă asigurarea unei legături mai strînse între cadrele didactice şi studenţi. Antrenarea în cercetarea ştiinţifică a catedrei constituie, fără îndoială, cel mai eficace mijloc de iniţiere a studenţilor în metoda de cercetare ştiinţifică a disciplinei, de întărire a răspunderii individuale pentru organizarea şi folosirea raţională a timpului de muncă. Punctul de plecare în cercetarea ştiinţifică ne creează impresia că este acelaşi. Realitatea este cu totul alta, fiindcă nu există domeniu de cercetare în care istoria să nu-şi aibă un loc bine determinat, uneori chiar determinant. Activitatea de cercetare ştiinţifică ridică în faţa specialistului o serie de probleme, care — dacă nu sînt cunoscute în toată largheţea lor — îngreunează simţitor documentarea. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît trecutul istoric nu este uşor de cunoscut aşa cum a fost, chiar dacă există unele documente dintr-o perioadă sau alta. De aceea, încă de pe băncile facultăţii viitorii cercetători au datoria de a stabili contacte permanente cu bibliotecile documentare, arhivele statului, muzeele de specialitate etc., unde — cercetînd diferite documente, izvoare, obiecte, vestigii ale trecutului — pe baza unor observaţii proprii, interpretînd cu curaj faptele şi evenimentele istorice, pot obţine rezultate deosebit de valoroase. In acest sens, cît şi în scopul perfecţionării continue a metodei proprii de cercetare sunt de părere ca pentru această categorie de studenţi, menţionată în studiu, să se suprime practica pedagogică, iar timpul afectat pînă în prezent acesteia să fie destinat unei activităţi fie teoretice, fie practice, într-o instituţie de informare specială, cum ar fi: biblioteca, muzeul sau arhiva. In acelaşi timp, prin extinderea sistemului de referate la seminariile generale şi speciale, la cercurile ştiinţifice studenţeşti, la participări la sesiunile de comunicări ştiinţifice, se realizează unul din cele mai eficace mijloace de verificare şi stimulare a cercetării individuale a studenţilor. IOAN CHIOREAN, cercetător ştiinţific Baza de cercetări ştiinţifice Tîrgu-Mureş, a Academiei Republicii Socialiste România Din nou despre casieria centrală Cu toate că populaţia oraşului Tîrgu-Mureş a reclamat în repetate rînduri şi presa locală a ridicat de asemenea de mai multe ori problema, pînă astăzi Comitetul executiv al sfatului popular orăşenesc nu a fost în stare să rezolve crearea unei casierii centrale pentru plata chiriei, taxelor de apă, lumină, etc. Astfel, numeroşi cetăţeni, bărbaţi şi femei, sînt nevoiţi să piardă ore preţioase cu naveta de la un capăt la altul al oraşului. Această nepăsare este de neînţeles, cu atît mai mult cu cît oricine poate constata că atunci cînd e vorba de crearea de noi bufete sau cofetării, forurile competente dau dovadă de mult mai mare ingeniozitate şi promptitudine. EMIL HORVATH, pensionar Tîrgu-Mureş Autocamioane pentru... maratonişti In ultimul timp se apelează tot mai des la serviciile Autobazei transport auto din oraşul Luduş aparţinînd D.R.T.A. Tîrgu-Mureş. Mai ales în privinţa obţinerii de autocamioane necesare efectuării diverselor transporturi. Formele pentru obţinerea unui autocamion sînt însă atît de complicate încît unui cetăţean mai descurcăreţ îi sînt necesare ore în şir, iar altuia mai neîndemînatic chiar o zi de muncă, îmi permit a prezenta circuitul aprobării, începe cu procurarea imprimatului de cerere tip, apoi urmează prezentarea la şeful de coloană care face pe cerere propunerea. De aici, la şeful de exploatare, care dă recomandarea, apoi la şeful autobazei care aprobă. Treci apoi la calculul taxării, la care se adaugă şi garanţia, după aceea din nou la şeful de coloană sau la impiegatul de serviciu pentru a se trece numărul maşinii pe foaia de parcurs. Mai departe, la casierie unde se plăteşte taxa. Cu chitanţa mai departe, pentru obţinerea scrisorii de transport, după care se aşteaptă pentru viza de control preventiv şi despărţirea imprimatelor. Pentru ca să obţii aceste aprobări trebuie să ai calităţi de maratonist: să alergi de la un birou la altul, de la un etaj la altul sau prin curtea Autobazei, după semnături. După efectuarea transportului, restituirea garanţiei necesită din nou un du-te-vino asemănător cu cel de mai sus. O precizare: toate acestea le poţi face numai sîmbătă, pentru că de, aşa-i programul. Dacă ai nevoie mai repede sau nu poţi veni sîmbăta, să fii sănătos. Datorită acestui program şi circuitului extrem de complicat, unii solicitanţi din raion sunt puşi în situaţia să piardă mijloacele de a se deplasa spre casele lor, fiind nevoiţi să parcurgă mulţi kilometri pe jos. In postură de maratonist am întîlnit într-una din sîmbetele trecute în jurul orei 15,30 oameni care încă nu aveau obţinute toate semnăturile, deşi erau de faţă cu mult înainte. Aşa s-a întîmplat de pildă cu Varga Aurel din Grebeniş, venit de la ora 5 dimineaţa, Stoica Filip din Cuci, Nicoară Virgil din Luduş, ambii prezenţi de la ora 9, dr. Gîncu Ioan din Luduş, Parajdi Ştefan din Aţîntiş, Iordăchiţa Carolina din Petrilaca, Panfilie Zaharia din Valea Largă, sosiţi toţi de la ora 10 şi cu alţii. Ce au de spus conducerile D.R.T.A. Tîrgu-Mureş şi Autobazei T. A. Luduş? IOAN HASASIU, activist al Consiliului raional Luduş al U.G.S.R. ... ZIDURI VECHI LA AIUD. (Fotó: I. MARX) CINEMA VINERI, 1 SEPTEMBRIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Pescarul din Louisiana. Progresul: filmul Lady Macbeth din Siberia. Steagul roşu: filmul Comisarul X. Tineretului: filmul Ciocîrlia. Muncitoresc: filmele Dragoste neîmplinită şi Mingea. Flacăra: filmul Zile reci. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Cerul şi iadul. Luduş — Flacăra: filmul Ape limpezi. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul Dinastia neagră. Odorhei — Muncitoresc: filmul Zodia fecioarei. Reghin — Patria: filmul Sărmanii flăcăi. Victoria: filmul Dragostea este interzisă. Tîrnăveni — Melodia: filmul Mamă ciudată. Topliţa — Muncitoresc: filmul Turme în ocean. nea pentru sate (C.A.P. Sărăţeni) — Jocuri populare. 13:00—13,30 în limba maghiară. Sumarul presei locale — Cîntă orchestra de muzică populară condusă de Rozsa Béla — Pe meleagurile patriei socialiste: Pe valea Oltului. 16,15—17,00 în limba maghiară: Ştiri — De toate pentru toţi — Muzică. 17,00—18,00 în limba română: Ştiri — Muzică —Radiomagazin. TEATRU Opera maghiară de stat din Cluj prezintă în sala mare a Palatului culturii, azi, la ora 20, opera „Tosca“ de Puccini. ★ Teatrul de stat de păpuşi din Tg.-Mureş, secţia maghiară, prezintă azi, la ora 10, „O rază de soare" şi „Pliim-Plăm". TELEVIZIUNE VINERI, 1 SEPTEMBRIE 17,30 — Campionatele mondiale de lupte greco-romane; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Prolog la cel de-al IV-lea Concurs şi Festival internaţional „George Enescu“; 20,30 — Reportaj ‘67; 21,00 — Reflector; 21,15 — Film artistic: „Primul an de căsnicie“; 22,35 — Filme documentare; 22,50 — Telejurnalul de noapte. SÂMBĂTĂ, 2 SEPTEMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programul I: 5,35 — Actualitatea agrară; 8,25 şi 9,03 — La microfon melodia preferată; 9,25 — Metronom ‘67; 10,30 — Suita a IlI-a „Săteasca“ de George Enescu; 11,15 — Muzică uşoară; 13,30 — Melodii populare; 15,15 — Muzică uşoară; 16,30 — Emisiune muzicală de la Moscova; 17,30 — Muzică uşoară de Laurenţiu Profeta; 17,45 — Muzică populară; 18,40 — Ştiinţă, tehnică, fantezie; 19,30 — Sport; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,20 — O melodie pe adresa dumneavoastră; 20,50 — Cîntece de nuntă; 21,25 — Muzică de dans; 22,15 — Romanţe. Programul II: 8,35 — Muzică populară din Banat; 10,30 — Recital de poezie românească; 11,00 — Melodii populare; 12,06 — Melodii-magazin; 12,45 — Tenori celebri: Enrico Caruso; 13,00 — Album folcloric; 13,30 — Muzică ușoară; 14,08 —Concert de prînz; 15,15 — Melodii populare; 16,00— Cîntece de dragoste de Nicolae Kirculescu; 16,15 — La sfîrşit de săptămînă cîntec, joc şi voie bună; 18,20 — George Enescu în conştiinţa contemporanilor; 19,30 — Melodii populare; 20,00 şi 20,40 — Opereta „Văduva veselă“ de Lehár; 21,05 — Muzică de dans. TG.-MUREŞ. 5,00—5,30 in limba română: De pe cuprinsul regiunii — Cîntece populare la cererea ascultătorilor — Emisiunea pentru sate. 5,30—6,15 în limba maghiară: De pe cuprinsul regiunii — Muzică ușoară — Emisiu- întreprinderea regională de industrializare a I. R. I. R. Tîrgu-Mureş ,ASTR.ELEA NR. 1 ANGAJEAZĂ: REVIZORI CONTABILI Informaţii suplimentare la serviciul personal — Tel. 51-63 ÎNTREPRINDEREA MINIERA HARGHITA MIERCUREA-CIUC produce și livrează pe bază de Comando ceramică fina, cauciuc,irite, metalurgică etc.