Steaua Roşie, mai 1977 (Anul 29, nr. 102-127)

1977-05-01 / nr. 102

Nestinsa emulaţie colectivă O­re, minute, kilowaţi, produc­ţie, calcule, multe calcule. Variante — fiecare cu a­­vantajele sale. Un minicalcula­­tor electronic de buzunar „toar­ce“ imperturbabil cifrele şi ope­raţiile aritmetice. Richard Röh­­rig, inginer energetic al Ţesăto­­riei de mătase din Sighişoara, re­­verifică contorul, „pentru mai multă siguranţă“­­— zice, după care se pronunţă: „doi megawaţi şi ceva de energie electrică eco­nomisită şi azi“. „E mult, e pu­ţin?“ — întreb. Răspunsul se lasă aşteptat de­şi bănuiesc că se află la înde­­mina interlocutorului. „Vedeţi, astăzi şi cu energia e mai bine să procedezi după vechiul şi să­nătosul dicton: să măsori de do­uă ori, de trei ori şi să tai o da­tă! Lucrăm, deci, „foarte strins" cu această sursă motrice vitală. Din considerente de economicita­te, pe care le cunoaştem, dar şi de prestigiu. De ani de zile rea­lizăm cele mai mici consumuri de energie electrică la nivelul Centralei industriale. Și asta o­­bligă!“. Obligă prestigiul, spiritul de e­­conomie, unanima hotărîre a co­lectivului de a răspunde chemă­rii înflăcărate a conducerii par­tidului pentru mai buna gospodă­rire a energiei electrice. Şi nu mă mai surprind calculele minu­ţioase şi precise ale inginerului, nici dezinvoltura, devenită obiş­nuinţă, cu care muncitorii, ţesă­toarele, întregul colectiv îşi mă­soară munca, producţia orară sau zilnică, în kilowaţi. „Grija pentru consumuri de energie cit mai reduse e o preocupare mai veche a noastră. La noi nu veţi găsi un singur corp de iluminat sau un război de ţesut care să funcţioneze fără rost — îmi spu­ne cu convingere Augusta Pre­­cup. Ne-am obişnuit ca în orice împrejurare în care maşinile funcţionează în gol mai mult de cîteva minute, să acţionăm pen­tru decuplarea lor". Specialistul, inginerul însoţitor, validînd afir­maţia, remarcă: „am stabilit o regulă de oprire, după circa 5—7 minute. Inlăuntrul acestui timp puterea absorbită pentru repor­­nirea motorului electric ar fi mai mare decit economia ce s-ar obţine. Deci, nu rentează.­“. έndelungata experienţă acu­mulată în această privinţă — stimulată realmente de necesitatea reducerii costurilor de fabricaţie şi sporirea eficien­ţei economice — precum şi acel filon de aur ce se traduce prin înalta conştiinţă muncitorească, au generat şi determinat acţiuni multiple, gîndite individual sau colectiv, verificate în practica zil­nică. Acest flux al iniţiativei creatoare a circulat de sus în jos şi invers, pînă cînd s-a cris­talizat în două direcţii principa­le. S-a propus şi s-a realizat se­pararea circuitelor de iluminat după destinaţii, pentru produc­ţie, iluminat de veghe etc. Pe alt plan s-a acţionat asupra e­­nergiei de forţă. Cineva a suge­rat şi a argumentat ca regimul de lucru al ramelor de uscat şi termofixat — utilaj mare consu­mator de energie electrică — să fie reorganizat într-un singur schimb, asigurîndu-se continuita­te în funcţionare. „Ideea a prins, iar calculele ne arată că aici pu­tem economisi anual 77 MWh* — subliniază inginerul energetic. Şi tot prin cîteva măsuri de îmbu­nătăţire a organizării muncii — a fost altcineva de părere — timpul de funcţionare al turbo­­suflantelor de la aparatele de vopsit sub presiune s-ar putea reduce cu 2 ore/zi. Au trecut din nou pe recepţie specialiştii şi tehnicienii, s-au propus soluţii şi variante, iar minicalculatoarele de buzunar s-au oprit la cifra 50. At­îţi megawaţi de energie e­­lectrică se pot economisi anual. A­şa se face că, sporind pro­­­­ducţia şi productivitatea muncii, pe de o parte, gos­podărind cu maximă atenţie e­­nergia electrică, pe de altă parte, colectivul întreprinderii a econo­misit în primul trimestru 226 MWh. Este mult, este puţin? Nu asta e important momentan. Ni se pare mai demn de relevat spi­ritul gospodăresc înstăpînit aici şi nestinsa emulaţie pentru so­luţii organizatorice şi tehnologi­ce care să asigure continua re­ducere a consumurilor în gene­ral, a energiei electrice cu precă­dere. Astfel îşi va onora colecti­vul unul din obiectivele întrece­rii socialiste, şi anume, ca între­gul spor de producţie pe 1977 să fie realizat cu consumurile de e­­nergie electrică stabilite, chiar cu economii la acest capitol. M. BARDAŞANU Succese ale industriei oraşului Reghin Colectivele de oameni ai mun­cii din industria oraşului Reghin, antrenaţi în ampla întrecere so­cialistă, au înregistrat în cele patru luni ale anului curent suc­cese importante în muncă. Ast­fel, în cinstea zilei de 1 Mai s-a idealizat peste sarcinile de plan 30 milioane lei atît la producţia globală cît şi la cea marfă. Spo­rul de producţie respectiv s-a­­ obţinut pe seama creşterii pro­ductivităţii muncii, utilizării mai bune a maşinilor şi utilajelor cît şi a timpului disponibil de lucru. De menţionat că majoritatea co­lectivelor din principalele între­prinderi au încheiat cele patru luni cu un bilanț pozitiv, fapt ce asigură și în continuare suc­cese în întrecerea pentru îndepli­nirea planului şi angajamentelor pe 1977. LOCUL 1 ÎN ÎNTRECEREA SOCIALISTĂ Colectivul secţiei bicromat a Combinatului chimic din Tîrnă­­veni trăieşte în aceste zile satis­facţia celor mai înalte împliniri. Calculele efectuate asupra rezul­tatelor în întrecerea socialistă în cinstea zilei de 1 Mai îl situează pe primul loc pe combinat. Şi anul trecut acest harnic co­lectiv ocupase un loc fruntaş, lo­cul II In întrecere, după carbi­­dari. Dar hotărîrea lor de atunci de a cuceri titlul suprem s-a materializat acum în fapte. Sec­ţia de bicromat se mîndreşte cu un frumos buchet de realizări în toate compartimentele activităţii sale. Prin îmbunătăţirile la fa­zele de măcinare a crescut ran­damentul de utilizare a materiei prime cu 4 la sută, obţinînd im­portante economii de materii prime şi energie în valoare de 632 mii lei, care se regăsesc în mare parte în producţia obţinută peste prim de 330 tone bicromat. Şantierul — înaltă şcoală * » de modelare a omului Cînd priveşti sala de sport po­livalentă aflată aproape de cota finală ai impresia că admiri o bijuterie fantastică care îşi mai păstrează ascunsă strălucirea. Dar un minim efort de imagina­ţie adăugat actualului contur te ajută la intuiţia buchetului de frumuseţi care, in curînd, atunci cînd vor fi aevea ne vor fascina. In astfel de momente gîndul ne poartă spre acei minunaţi oa­meni care au plămădit-o cu min­tea şi braţele, la proiectanţi, ar­hitecţi şi con­structori care, prin efortul lor de inteligenţă şi pricepere, au făcut ca o anu­me idee cu sîmbure de dia­mant, să devină un proiect, a­­poi o minunată construcţie e­­dilitară. Avem con­vingerea că ri­dicarea acestui edificiu ce tîr­­gumureşenilor le va fi mereu reper şi sim­bol, în lauda oraşului natal, n-a fost uşoară. Oare cîte nopţi ne­dormite, ci­e frămîntări, îmbră­cate în decepţii şi izbînzi, trăiri ce ne însoţesc de fiecare dată la finalizarea unei opere mai deo­sebite, sau în lupta cu noul, cu necunoscutul adună această con­strucţie între zidurile sale? Este greu de cîntărit extraordinarul consum de energie umană sădită cu migală şi pricepere in oţelul şi betonul sălii, în geometria ei artizani. Dar, din această inves­tiţie umană investitorii, proiec­tanţii, arhitecţii şi mai ales con­structorii au câştigat infinit mai mult. Au dobindit ceea ce în­tr-un cuvînt numim măiestrie profesională. Pentru că în acest flux al modelării de către om a oţelului şi betonului, produsul finit uman s-a autoînnobilat cu valori şi valenţe inestimabile. Stau de vorbă într-o clipă de răgaz cu inginerul şef al Secţiei de produse industriale şi depozi­te al T.C.M., Gheorghe Ghereben, şi cu tînărul şef de echipă, lăcă­tuşul Marcel Sabău, secretarul organizaţiei de bază a atelierului, căreia i s-a încredinţat execuţia acoperişului sălii polivalente. Dintre toate episoadele ce mar­chează momente ale înălţării să­lii, cel al sudorilor ni s-a părut deosebit de semnificativ. La în­ceput se simţea o lipsă acută de sudori. Adică sudori de înaltă măiestrie profesională. Blocurile de locuit şi celelalte construcţii de pînă acum nu le-au solicitat o astfel de sudură in care meta­lul fluid al electrodului să facă masă perfectă cu corpul ţevii de oţel fără pori, fără goluri, lipsită de nepătrunderi sau impurităţi a căror prezenţă, fie chiar fi neînsemnată, ar prejudicia rezis­tenţa la efort a masivului aco­periş. La aceasta se adaugă şi alte exigenţe ca sudarea din po­ziţii incomode, acrobatice chiar. Mulţi dintre candidaţii la acest dificil examen erau oameni cu categorii înalte de încadrare, iar atunci, la pri­mele încercări, cînd analizele Röntgen se dovedeau ne­gative credeau că cineva le solicită absur­dul. Cei dor­nici de măies­trie însă s-au apucat să în­veţe sudură. Acea sudură de la limita per­fecţiunii. „A fost o luptă în­cordată a omu­lui cu el în­suşi în mare­le efort al autoperfecţionă­­rii — ne spunea ingine­rul Ghereben, care a îndrumat această acţiune. Broboanele de sudoare de pe faţa lor dovedeau o mare concentrare de voinţă“. Examenul perfecţiunii a fost dificil, iar selecţia foarte exigen­tă. Competiţia a început cu 30 de sudori, dar în final doar 7 şi-au înscris numele pe lista maeştrilor: Reth Iuliu, lacob Şer­ban, Gulacsi losif, Gheorghe Cu­­ruţ, Nemeş Iosif şi Vaier Neacşa. „In materie de sudură am atins trepte de neînchipuit, ne relatea­ză comunistul Marcel Sabău, iar şantierul are oameni de nădejde acum Dar nu numai sudorii au înregistrat plusul de valoare pe acest şantier ci şi noi, lăcătuşii, atît cei din echipa mea, cît şi cei din a lui Iere­b­an. Dacă toa­tă această densă ţesătură de ţevi şi sfere ce cîntăreşte 200 de to­ne, cu mii de suduri, de o geome­trie încîntătoare, am executa-o din nou, am face-o într-un timp pe jumătate. Afirmaţia exprimă concis dimensiunile cîştigului nostru in marele efort al auto­­perfecţonării“. Iată izbînzi şi chipuri de oa­meni ai zilelor noastre ale căror fapte de muncă şi preocupări dau glas unor măreţe înfăptuiri ale epocii noastre demne de cinci­nalul revoluţiei tehnico-ştiinţifi­­ce în care omul, înainte de toate, este deopotrivă modelator şi mo­delat. I. CISMAS Sporesc rodnicia pămîntului După ploile căzute, cimpul e vesel in lumina caldă a soare­lui, strecurind în sufletele oame­nilor care-l lucrează speranţa în­­tr-o recoltă bogată. La secţia de mecanizare din Sărmaşu, majoritatea mecaniza­torilor se aflau la atelier, unde îşi mai verificau o dată maşinile şi tractoarele sau reparau com­binele „Gloria“. Cu o zi înainte plouase, fapt ce le-a împiedicat ieşirea în cimp. Cu toţii erau ne­răbdători să treacă din plin la însăminţarea porumbului, lucra­re deosebit de importantă, avînd în vedere faptul că vor incorpora sămînţa in brazda a 803 ha. Tim­pul s-a îmbunătăţit şi iată că acum tractoarele îşi anunţă pre­zenţa prin specifice simfonii ci­ e ziua de lungă, şi fiecare tracto­rist nutreşte speranţa că vremea va rămine frumoasă. Gheorghe Almăşan, inginer şef al cooperativei agricole din Săr­maşu, ne mărturiseşte cu satis­facţie, că mecanizatorii dau do­vadă de un înalt simţ de răspun­dere pentru munca ce o depun. Elocvente sunt cele peste 900 ha de lanuri de grîu şi orz deosebit de frumoase, care promit o re­coltă bună. Alte sute de hectare sunt sau vor fi pregătite şi se­mănate cu porumb. Tot in aceas­tă primăvară destoinicii mecani­zatori conduşi de şeful secţiei, Vasile Macai, au lucrat la plan­tarea a 90 ha cu cartofi, la în­­sămînţarea a 220 ha de trifoliene şi 290 ha de sfeclă de zahăr, la care în prezent cîteva sute de cooperatori efectuează prima praşilă, la erbicidarea a sute de hectare de culturi şi altele. Iată deci un bilanţ bogat cu care cei peste 30 de mecanizatori de aici întimpină ziua muncii, ziua de 1 Mai, zi in care ei se află pe o­goare pentru a grăbi încheierea insămînţărilor. Printre fruntaşii secţiei se numără Györfy Ale­xandru, Traian Socaciu, Iosif Şăulean, Petru Sătmărean, Fodor Francisc, Foves Simion, Petru Ţi­­gorean, Galfi Nicolae şi mulţi alţii. La baza realizărilor obţinute, pe lingă hărnicia şi măiestria mecanizatorilor, a stat, deopotri­vă, şi buna colaborare şi înţelege­re dintre unitate şi secţie, buna organizare a muncii. Cu toate că majoritatea mecanizatorilor sînt oameni cu multă experienţă, a­­cumulată de-a lungul anilor de muncă în această unitate, totuşi, prezenţa inginerului pe tarla îi mobilizează, le sporeşte încrede­rea în forţele şi capacitatea lor de muncă. Spuneam că mulţi dintre ei sunt oameni cu o bo­gată experienţă. De ani de zile ară, seamănă, recoltează, trans­portă rodul holdelor, aplică în­grăşăminte şi iar ară, seamănă... Schema e simplă, mai ales cînd o spui, fiindcă a o aplica în­seamnă să fii mereu părtaş la freamătul cîmpiei, să te întreci mereu cu colegii de muncă şi a­­desea cu tine însuţi, pentru a face lucrul la timp şi din ce in ce mai bine. VASILE ORZA Un grup de mecanizatori de la Secţia de mecanizare din Sărmaşu Fiii muntelui Cînd noaptea se adună prin hăuri, îi vezi, învălătuciţi în ceaţă „împingind“ la vale, că­rarea ce-i duce spre locurile cu „doborîturi“ de prin par­chetele de pe Ilva Mare sau Sălard. In sectorul de exploatare a lemnului Lunca Bradului, 480 de oameni sînt muncitorii fo­restieri care au ridicat prin hărnicia lor prestigiul secto­rului, aşezat anul trecut şi a­­cum doi ani pe locul fruntaş intre sectoarele I.F.E.T. Mu­­reş-Reghin. Şi, nu este deloc uşor să realizezi acest lucru, muncind de doi ani în peste 40 de parchete de exploatare, scoţind la drum trunchiurile de molid sfirtecate de furtuni In pădurile sectorului Lunca Bradului mai sînt încă mulţi­me de masă lemnoasă prove­nită din doborîturi de vînt, împrăştiată pe miile de hec­tare ale sectorului. Şi-n aces­te deosebite condiţii, în care tractoarele nu pot lucra şi oamenii sînt răsfiraţi prin munte, trebuind uneori să corhănească un singur brad pe hectar, planul pe primul trimestru a fost realizat în procent de 105. Maşina condusă de şoferul H­of­man Ion, învîrte-n cauciu­curi pietrişul drumului ce mărgineşte apa Fîntînelelor. Pădurea se-nşiră stăpină plîn­­gînd în stivele de lobde şi buşteni ce ziduiesc drumul spre gurile de exploatare. Sus spre izvoare zvonuri de ferăs­­traie mecanice, glasuri ce vin de neunde, vestesc prezenţa forestierilor. Acolo, pe munte la Pietro­sul, brigada maistrului Dumi­tru Moldovan, fruntaşa sec­torului, îşi răsfiră oamenii pe urme de vînt şi buştenii do­­borîţi de furtună se­ adună cu­minţi în fişele contabilităţii sporind zestrea de hărnicie a acestor oameni obişnuiţi să fie mereu cu un pas înaintea celorlalţi. In primele trei luni ale acestui an brigada lui Moldovan a scos spre gatere 400 mc masă lemnoasă peste plan. Seara, cind pădurea se aş­terne să doarmă-ntre cetini, potecile se varsă cu oameni în poienele cu cabane păzite de „caimaniţele“ ce-i aşteaptă pe forestieri, aceşti fii ai mun­ţilor, cu mîncarea aburind pe prispă. Ioan Mălureanu, Con­stantin Moldovan, Dumitru Fărcaş, Iuliu Frandeş, Balazs Dionisie, Dumitru Samoilă, Constantin Bistriceanu, Ilie şi Gheorghe şi Ion şi Vasile se string în geană, după o plină zi de muncă. Departe, în munte, pe apa Ilvei Mari sau a Sălardului, pădurea se-aşea­­ză în noapte şi acolo-n izvoa­re rămine un cîntec de fluier ce-i crud fi duios. DORU­ MUREŞAN

Next