Steaua Roşie, ianuarie 1988 (Anul 39, nr. 1-25)
1988-01-10 / nr. 7
Vagina 2 steaua roșie FAPTFIF etalon al ■ » »■ I ImB KoImKmB |- I ■ _ --- mm* -- - - CONŞTIINŢEI Să-ţi respecţi cu cinste cuvîntul dat In orice fabrică, pe un şantier, intr-o brigadă forestieră din împărăţia munţilor, într-un laborator de cercetare, într-o şcoală, prestigiul oamenilor, capacitatea lor de creaţie, voinţa de a face totul de o calitate ireproşabilă, de a se autoperfecţiona în profesie, de a se autodepăşi se clădesc pe muncă. Muncă stăruitoare, tenace, rodnică a fiecărui om şi a tuturor la un loc. Folosim adesea, atunci cînd ne aflăm în faţa unor oameni care şi-au demonstrat răspunderea politică şi profesională prin ceea ce au făcut şi durat pentru semenii lor, epitetele, constructori iscusiţi şi de nădejde. Asemenea constructori, constituiţi de mai multă vreme în brigada nr. 32 (a TAGC Mureş) există şi în oraşul Tirnăveni. Cine n-a vizitat de mai mulţi ani oraşul de pe Tîrnava Mică va observa că în localitate, vechiul s-a retras şi a dispărut în multe locuri, au fost ridicate noi cartiere de blocuri, construcţii moderne, elegante, concepute în aşa fel ca oamenii care lucrează în fabrici şi uzine, în alte sectoare, să trăiască în condiţii confortabile. Odată cu terminarea ansamblurilor de locuinţe au fost date în folosinţă spaţii comerciale şi ateliere pentru prestări de servicii, alte unităţi necesare deservirii populaţiei. Totul s-a costruit frumos şi util, ceea ce demonstrează priceperea şi răspunderea, competenţa şi hărnicia constructorilor, ale oamenilor care au învăţat şi ştiu să facă lucruri frumoase pentru semenii lor. — Care este, totuşi, mai pregnantă, mai principală o caracteristică a oamenilor din brigada 32? l-am întrebat pe Ion Vînt, secretarul organizaţiei de partid. — Răspunsul nostru e concret: îşi îndeplinesc cu cinste, în fiecare an, angajamentul luat în întrecerea socialistă. Pentru noi toţi cuvîntul dat ne obligă la eforturi susţinute pentru a ne realiza obiectivele pe care le avem în plan, pentru a construi durabil şi de calitate. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în anul 1987, pe care l-am încheiat cU rezultate bune. Am construit în oraş peste 200 de apartamente, reţeaua de termoficare pentru cartierul Armata Roşie, s-a pus în funcţiune staţia de epurare a apelor reziduale, au fost realizate şi alte lucrări cu caracter social-edilitar şi gospodăresc. în anul acesta am debutat bine, în oraş vom mai construi 130 de apartamente, o parte dintre ele în zona centrală a oraşului, a căror execuţie este mai complexă şi mai pretenţioasă. Modernizarea abatorului, construcţia unui laborator modern pentru cofetărie, a unui cămin pentru 240 de nefamilişti, extinderea termoficării în cartierele Aleea Gării şi Bălcescu, sunt lucrările mai importante pe care le vom realiza, de asemenea, în anul acesta. Am început apoi cu gîndul, voinţa şi năzuinţa de a ne respecta cuvîntul dat. Avem în brigadă constructori de nădejde. Oameni cum sînt, de pildă, Andrei Mărcuş, Radu Vaier, Attila Butiurcă, Magyari Carol, Mihai Alezi, Gheorghe Chioreanu, Kovács Carol au învăţat şi înţeleg profund rolul social al muncii lor, oameni care sînt respectaţi şi apreciaţi pentru că, pentru ei, ca de altfel pentru marea majoritate a constructorilor din brigadă, angajamentul devine faptă, cuvîntul dat îi obligă de a face mai mult şi mai bine în fiecare zi şi lună, înţelegem din această explicaţie de conştiinţă a secretarului de partid, Ion Vînt, că pentru oamenii din brigada 32 „proba de foc“ a cinstei şi demnităţii muncitoreşti o constituie felul cum îţi onorezi angajamentele. „Să-ţi respecţi cu cinste cuvîntul dat“ — iată o normă concretă a constructorilor din Tîrnăveni ce decurge din conţinutul acestei străvechi virtuţi raportate la interesele colectivităţii. Codul etic comunist aşază munca, cinstea şi demnitatea între însuşirile morale de bază, care determină profilul omului nou. De la respectarea cinstită a datoriei de a munci ireproşabil şi pînă la a avea grijă şi a apăra avutul obştesc, de la sinceritatea şi relaţiile cu semenii şi pînă la atitudinea principială — iată alte cîteva trăsături care-i caracterizează pe constructorii din Tîrnăveni. Şi nu numai pe ei, ci pe toţi cei care muncesc cu rîvnă pentru înălţarea patriei pe noi trepte de civilizaţie şi progres. C. CROITORU Mică poveste Se numeşte Andrei şi are cinci ani. Mama şi-a pierdut vederea la naşterea lui. Mai are trei frafi. Tatăl bolnav. Nu şi-a cunoscut parinta. De la naştere a ajuns în grija statului. I s-a ivit fericita şansă de a fi înfiat de o familie, dar cînd soţii s-au prezentat pentru a întocmi formele şi a-l lua, o fetiţă şi-a întins mînuţele spre perechea oamenilor de bine, nedeslipindu-se de ei. Gestul impresionant a determinat înfierea fetiţei. Micul Andrei, pregătit în prealabil că va veni mămica să-l ia acasă, aştepta cu nerăbdare sosirea ei. Din raţionamente pedagogice, nu i s-a comunicat copilului neşansa lui. Asistentei medicale de la Casa Copilului, cazul lui Andrei i-a creat o preocupare specială. Tocmai de aceea, cind doctoriţa Rodica Mureşan a făcut o vizită la Casa Copilului, aceasta i-a povestit cazul lui Andrei. Sensibilă, impresionată, a cerut să vadă copilul. Cind Andrei a fost adus in faţa ei, acesta s-a repezit la ea şi neajungînd să-i îmbră sentimentală fişeze decît picioarele, la înălţimea lui, i-a zis: — Tu eşti mămica mea? De ce nu ai venit mai repede? Eu de cind te aştept! Neaşteptată situaţie, la care răspunsul era hotăritor! Păi... nu am venit ... pentru că am fost bolnavă, a răspuns ,,mămica“. — Vezi, dacă ai fost bolnavă, eu te-aiş fi îngrijit, a zis copilul. Discuţia a continuat, dar ceea ce este important de spus este că Andrei a plecat în aceeaşi zi „acasă“ cu „mămica“. A trecut un an de la această fericită întîmplare, Andrei a avut de atunci o aniversare cu tot dichisul. Tort, cadouri, invitaţi. O iubeşte pe mimica lui atît de mult incit atunci cind nu ajunge să-i sărute chipul se mulţumeşte să-i atingă cu obrajii mina mamei, de care se ţine mereu strîns, cu minutele lui dolofane. Această scurtă poveste sentimentală este un omagiu adus tuturor oamenilor care prin gesturile lor nobile schimbă destinul unor copii vitregiţi de soartă. EMILIA RUSE Start! Fotó: BORTA BUZA.HU Instalaţie specială La întreprinderea „Romlux" din Tîrgovişte a fost realizată o instalaţie specială pentru nichelarea sîrmei de oţel. Concepută de specialiştii acestei unităţi în colaborare cu cei de la Institutul de Cercetare şi Proiectare pentru Industria Electrotehnică, instalaţia se caracterizează prin fiabilitate ridicată şi productivitate sporită, asigurînd o bună parte din materialul necesar confecţionării electrozilor din lămpile electrice cu incandescenţă. Prin punerea în funcţiune a instalaţiei, cheltuielile materiale de fabricaţie a electrozilor se reduc cu cel puţin 60 la sută. Primele lămpi electrice realizate cu electrozi nichelaţi au trecut cu bune rezultate probele de rezistenţă. (Agerpres) GOJD A ÎMBÂTRÎNIT RACINE ? Naţionalul din Tîrgu-Mureş (secţia maghiară) ne oferă Fédra. Un spectacol bun, chiar foarte bun (mai ales în partea a doua), în care Farkas Ibolya este din nou excelentă, în rolul soţiei lui Tezeu îndrăgostite de fiul ei vitreg, dînd profunzime omenească patimei vinovate, secondată de Lohinszky Loránd, care umanizează figura eroului mitic celebru prin uciderea Minotaurului, un spectacol în care Hipolit şi Aricia sunt realmente frumoşi şi tineri (Gáspárik Attila şi Buzogány Mártha Gabriella), iar doica Enona (Mózes Erzsébet), cu devotamentul ei posesiv, adevărat intrigant malefic. Un spectacol bun, şi totuşi un spectacol care, parcă lasă în suflet un abur de îndoială, vasăzică acesta este Racine? Trebuie să mărturisesc că e primul spectacol Racine pe care-l văd şi, confriintându-mi impresia cu imaginea despre clasicul francez rămasă din lecturile de altădată, n-am putut să ocolesc întrebarea: oare a îmbătrînit, totuşi, Racine? întrebare, la urma urmei, justificată, căci, neîndoielnic, autorul Fedrei este dintre acei clasici despre care se poate spune „mai des citaţi decit citiţi“. De altfel, e o întrebare pe care şi-au pus-o şi alţii. Roland Barthes, într-un cunoscut eseu Despre Racine, îşi exprimă neted îndoiala: „Nu ştiu dacă azi se mai poate juca Racine. Poate că, pe scenă, acest teatru este pe trei sferturi mort“. S-ar zice că, dintre cei trei Mari ai clasicismului francez, Racine, Corneille şi Moliére, cei dintîi sînt mai istoricizaţi. La prima privire, teatrul radinian e în primul rînd edificiu verbal şi numai după aceea scenariu dramatic. Există o disproporţie simţitoare între cantitatea de cuvinte şi conţinutul sufletesc autentic, care nu mai e pe gustul spectatorului de azi. Tirada lui Racine, timp de veacuri model de poezie dramatică, apare azi redundantă. Sensibilitatea noastră şi concepţia noastră despre artă, educate pe alte baze decit în veacul al XVII-lea, nu se mai incintă de sonorităţile retoricii clasice. Arta lui Racine e arta cuvintelor, a cuvintelor aliniate în alexandrini cu geometrie de bronz, a alexandrinilor încolonaţi în tirade, a tiradelor cimentate în subiecte preluate din mitologie, istorie ori Biblie şi manevrate ca şabloane, a subiectelor şablon fasonate doar cut să poată fi introduse în cătuşele regulii celor trei unităţi — de timp, de loc şi de acţiune. Dacă mai ţinem cont şi de amănuntul că, înlănţuit astfel, personajul radinian mai e supus absolut şi unui Destin implacabil, iraţional şi orb, care se slujeşte de patimile muritorilor pentru a-i robi, atunci ne dăm mai bine seama de nepotrivirea dintre lumea raeiniană şi aceea a omului modern, nepotrivire pe care interpretul actual trebuie s-o biruie. E drept că, pe de altă parte, tot de aici putem deduce şi şansa unei viziuni moderne asupra lui Racine. Lumea lui Racine e bipolară: toţi sînt, în ea, supuşi patimilor, dar numai unii au dreptul să dea curs acestor patimi. „Nu sînt erou, nici rege, n-am dreptul să greşesc“, exprimă Hipolit conştientizarea acestei bipolarităţi: numai eroii şi regii au dreptul „să greşească“, urmîndu-şi patimile. Nici el, nici Fédra nu sînt printre privilegiaţi. De aceea, o vedem pe Fédra. — Farkas Ibolya — avînd de la intrarea în scenă conştiinţa clară a vinovăţiei ce se cere ispăşită, parcă aproape resemnată cu ideea că singura monedă pentru ispăşire e propria ei viaţă, şi întreaga sa evoluţie în scenă este doar confirmarea şi reconfirmarea acestei idei. Regizorul Kincses Elemer a efectuat unele reduceri în text şi a renunţat la două personaje secundare, căutînd ceea ce e „etern“ în tragedia Fedrei. A pus in lumină mai ales suferinţa eroinei. Tezeu e reprezentat într-o linie mai apropiată de cea clasică. Totuşi, în discreţia hieratică a trăirilor, pe care Lohinszky Loránd o conferă personajului, spre deosebire de zbuciumul aproape naturalist al Fedrei, am putea vedea probabil mai mult. Căci textul racinian răsfrînge şi lumea reală a epocii de dictatură „luminată“ a lui Ludovic al XIV-lea. Despre Tezeu zvonurile şoptesc că ar fi imoral şi că ar fi călcat chiar legea fundamentală a vieţii, sfidînd pe Hades. El păstrează însă aparenţa maiestuoasă şi nimeni nu cutează să-l judece: deşi responsabil de moartea fiului său, el e „deasupra“ ideii ele vinovăţie omenească... Şi astfel, o nouă semnificaţie, parabolică, pare a se înfiripa, îndemnîmdu-ne să reformulăm întrebarea: oare, intr-adevăr, a îmbătrînit Racine? ANTON COSMA CALENDAR Duminică 10 IANUARIE Soarele răsare la ora 7,51; apune la ora 16,55. Zile trecute 10, zile rămase 356. CINEMA TÎRGU-MUREŞ — Arta- Marea cursă (seriile I—II) Unireal O fată fericită. Progresul Acţiunea Edelstein. Select. Şapte păcate Tineretului. Căpitanul vasului ..Pelerin“ (orele 9, 11, 15 şi 17). Porţile albastre ale oraşului (orele 19 şi 211 Flacăra: Ziua „Z“ SIGHIŞOARA — Lumina: Coplan îşi asumă riscul. Clubul CFR: Locuri în inimă. REGHIN — Patria: Viva Maria. TRN.AVENI — Melodia Tarzan, omul maimuţă. Şapte păcate. LUDUŞ — Flacăra: Cortul roşu (seriile T—H) SOVATA Doina- Pistruiatul (episodul II) — Ascunzişuri. Muncitorul: Desculţ în parc. SARMAŞU — Popular: Vandana (seriile I—II) !ERNUT — Lumina: Recital in grătini cu pitici. SÎNGEORGIU ’DE PADURE — Popular: Cuibul de viespi. FÎNTÎNELE — Patria— Fantoma lui Barbă Neagră. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul. Şapte mirese pentru şapte fraţi. TEATRU TEATRUL NAŢIONAL, azi, or 10. Phaedra (secţia maghiară), ora 18. Nu ucideţi caii verzi (secţia română). ★ Astăzi, 10 ianuarie (ora 19), la Luduş şi luni, 11 ianuarie (cea 10), la Teatrul Naţional din Tir'”'-Mureş, colectivul secţiei române a Teatrului din Sfîntu Gheorghe va prezenta comedia de mare succes „Asta-i ciudat“ în regia lui Gelu Colceag. Cu o distribuţie de tineri şi talentaţi actori, comedia muzicală de Laurenţiu Profeta şi Eugen Rotaru (după M.R. Paraschivescu) se anunţă un spectacol viu, antrenant cu un real succes de public. CONCERT DE MUZEA VIENEZA După succesele cu programul Strauss din 5 și 8 ianuarie (repetat la 10 ianuarie, la cenrea publicului), dirijorul Atsushi Niki, va dirija în ziua de 12 ianuarie un concert alcătuit din muzică vieneză, în compania violonistului Stefan Ruha, artist emerit. Programul impude piese de Haydn, Mozart, Beetroven, Brahms şi Bruckner, piese de mare popularitate, dar care realizează şi o puternică unitate de stil în cadrul nobilelor tradiţii ale maeştrilor muzicii viezene. VREMEA DM B comunică: Ieri dimineaţă la Tîrgu-Mureş s-au înregistrat 4 grade, iar la ora 14, au fost 5 grade. H v Sibiu prognozin/A: Vremea va continua să se răcească. Cerul va fi schimbător. Local vor cădea precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vîntul va sufla slab la moderat din est. Temperaturile minime voor oscila între minus 6 şi mii. Trade, iar cele maxime int:c uis 1 la plus 1 grad. I dim.neaţă ceaţă şi posibil polei.