Steaua Roşie, ianuarie 1988 (Anul 39, nr. 1-25)

1988-01-10 / nr. 7

Vagina 2 steaua roșie FAPTFI­F etalon al ■ » »■ I ImB KoImKmB |- I ■ _ --- mm* -- - - CONŞTIINŢEI Să-ţi respecţi cu cinste cuvîntul dat In orice fabrică, pe un şantier, intr-o brigadă forestieră din împărăţia munţilor, într-un la­borator de cercetare, într-o şcoa­lă, prestigiul oamenilor, capaci­tatea lor de creaţie, voinţa de a face totul de o calitate irepro­şabilă, de a se­­ autoperfecţiona în profesie, de a se autodepăşi se clădesc pe muncă. Muncă stăruitoare, tenace, rodnică a fiecărui om şi a tuturor la un loc. Folosim adesea, atunci cînd ne aflăm în faţa unor oameni care şi-au demonstrat răspunde­rea politică şi profesională prin ceea ce au făcut şi durat pentru semenii lor, epitetele, construc­tori iscusiţi şi de nădejde. Ase­menea constructori, constituiţi de mai multă vreme în brigada nr. 32 (a TAGC Mureş) există şi în oraşul Tirnăveni. Cine n-a vizitat de mai mulţi ani oraşul de pe Tîrnava Mică va observa că în localitate, vechiul s-a re­tras şi a dispărut în multe lo­curi, au fost ridicate noi cartie­re de blocuri, construcţii moder­ne, elegante, concepute în aşa fel ca oamenii care lucrează în fabrici şi uzine, în alte sectoare, să trăiască în condiţii confor­tabile. Odată cu terminarea an­samblurilor de locuinţe au fost date în folosinţă spaţii comer­ciale şi ateliere pentru prestări de servicii, alte unităţi necesa­re deservirii populaţiei. Totul s-a costruit frumos şi util, ceea ce demonstrează priceperea şi răspunderea, competenţa şi hăr­nicia constructorilor, ale oameni­lor care au învăţat şi ştiu să facă lucruri frumoase pentru se­menii lor. — Care este, totuşi, mai preg­nantă, mai principală o­ carac­teristică a oamenilor din brigada 32? l-am întrebat pe Ion Vînt, secretarul organizaţiei de partid. — Răspunsul nostru e concret: îşi îndeplinesc cu cinste, în fie­care an, angajamentul luat în întrecerea socialistă. Pentru noi toţi cuvîntul dat ne obligă la eforturi susţinute pentru a ne realiza obiectivele pe care le a­­vem în plan, pentru a construi durabil şi de calitate. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în anul 1987, pe care l-am încheiat cU rezultate bune. Am construit în oraş peste 200 de apartamente, reţeaua de termoficare pentru cartierul Armata Roşie, s-a pus în funcţiune staţia de epurare a apelor reziduale, au fost reali­zate şi alte lucrări cu caracter social-edilitar şi gospodăresc. în anul acesta am debutat bine, în oraş vom mai construi 130 de apartamente, o parte dintre ele în zona centrală a oraşului, a căror execuţie este mai com­plexă şi mai pretenţioasă. Mo­dernizarea abatorului, construc­ţia unui laborator modern pen­tru cofetărie, a unui cămin pen­tru 240 de nefamilişti, extinde­rea termoficării în cartierele Aleea Gării şi Bălcescu, sunt lucrările mai importante pe ca­re le vom realiza, de asemenea, în anul acesta. Am început apoi cu gîndul, voinţa şi năzuinţa de a ne respecta cuvîntul dat. Avem în brigadă constructori de nădejde. Oameni cum sînt, de pildă, Andrei Mărcuş, Radu Vaier, Attila Butiurcă, Magyari Carol, Mihai Alezi, Gheorghe Chioreanu, Kovács Carol au în­văţat şi înţeleg profund rolul social al muncii lor, oameni ca­re sînt respectaţi şi apreciaţi pentru că, pentru ei, ca de altfel pentru marea majoritate a con­structorilor din brigadă, anga­jamentul devine faptă, cuvîntul dat îi obligă de a face mai mult şi mai bine în fiecare zi şi lună, înţelegem din această expli­caţie de conştiinţă a secretarului de partid, Ion Vînt, că pentru oamenii din brigada 32 „proba de foc“ a cinstei şi demnităţii muncitoreşti o constituie felul cum îţi onorezi angajamentele. „Să-ţi respecţi cu cinste cuvîn­tul dat“ — iată o normă con­cretă a constructorilor din Tîr­năveni ce decurge din conţinu­tul acestei străvechi virtuţi ra­portate la interesele colectivită­ţii. Codul etic comunist aşază munca, cinstea şi demnitatea în­tre însuşirile morale de bază, care determină profilul omului nou. De la respectarea cinstită a datoriei de a munci ireproşa­bil şi pînă la a avea grijă şi a apăra avutul obştesc, de la sin­ceritatea şi relaţiile cu semenii şi pînă la atitudinea principială — iată alte cîteva trăsături care-i caracterizează pe construc­torii din Tîrnăveni. Şi nu nu­mai pe ei, ci pe toţi cei care muncesc cu rîvnă pentru înălţa­rea patriei pe noi trepte de ci­vilizaţie şi progres. C. CROITORU Mică poveste Se num­eşte Andrei şi are cinci ani. Mama şi-a pierdut vederea la naşterea lui. Mai are trei frafi. Tatăl bolnav. Nu şi-a cunoscut parinta. De la naş­tere a ajuns în grija statu­lui. I s-a ivit fericita şansă de a fi înfiat de o familie, dar cînd soţii s-au prezen­tat pentru a întocmi forme­le şi a-l lua, o fetiţă şi-a în­tins mînuţele spre perechea oamenilor de bine, nedesli­­pindu-se de ei. Gestul im­presionant a determinat în­fierea fetiţei. Micul Andrei, pregătit în prealabil că va veni mămica să-l ia acasă, aştepta cu nerăbdare sosirea ei. Din raţionamente pedagogi­ce, nu i s-a comunicat copi­lului neşansa lui. Asistentei medicale de la Casa Copilu­lui, cazul lui Andrei i-a cre­at o preocupare specială. Tocmai de­ aceea, cind docto­riţa Rodica Mureşan a făcut o vizită la Casa Copilului, aceasta i-a povestit cazul lui Andrei. Sensibilă, impresio­nată, a cerut să vadă copilul. Cind Andrei a fost adus in faţa ei, acesta s-a repezit la ea şi neajungînd să-i îmbră­ sentimentală fişeze decît picioarele, la înălţimea lui, i-a zis: — Tu eşti mămica mea? De ce nu ai venit mai repe­de? Eu de cind te aştept! Neaşteptată situaţie, la care răspunsul era hotăritor! Păi... nu am venit ... pentru că am fost bolnavă, a răspuns ,,mă­mica“. — Vezi, dacă ai fost bol­navă, eu te-aiş fi îngrijit, a zis copilul. Discuţia a continuat, dar ceea ce este important de­ spus este că Andrei a plecat în aceeaşi zi „acasă“ cu „mă­mica“. A trecut un an de la această fericită întîmplare, Andrei a avut de atunci o aniversare cu tot dichisul. Tort, cadouri, invitaţi. O iubeşte pe mimica lui atît de mult incit atunci cind nu ajunge să-i sărute chipul se mulţumeşte să-i atingă cu obrajii mina mamei, de care se ţine mereu strîns, cu mi­nutele lui dolofane. Această scurtă poveste sen­timentală este un omagiu adus tuturor oamenilor care prin gesturile lor nobile schimbă destinul unor copii vitregiţi de soartă. EMILIA RUSE Start! Fotó: BORTA BUZA.HU Instalaţie specială La întreprinderea „Romlux" din Tîrgovişte a fost realizată o instalaţie specială pentru niche­­larea sîrmei de oţel. Concepută de specialiştii aces­tei unităţi în colaborare cu cei de la Institutul de Cercetare şi­ Proiectare pentru Industria Elec­trotehnică, instalaţia se caracte­rizează prin fiabilitate ridicată şi productivitate sporită, asigu­­rînd o bună parte din materialul necesar confecţionării electrozi­lor din lămpile electrice cu in­candescenţă. Prin punerea în funcţiune a instalaţiei, cheltuielile materiale de fabricaţie a electrozilor se re­duc cu cel puţin 60 la sută. Pri­mele lămpi electrice realizate cu electrozi nichelaţi au trecut cu bune rezultate probele de rezis­tenţă. (Agerpres) GOJD A ÎMBÂTRÎNIT RACINE ? Naţionalul din Tîrgu-Mureş (secţia maghiară) ne oferă Fédra. Un spectacol bun, chiar foar­te bun (mai ales în partea a doua), în care Farkas Ibolya este din nou excelentă, în rolul soţiei lui Tezeu îndrăgostite de fiul ei vitreg, dînd profunzime omenească patimei vinovate, se­condată de Lohinszky Loránd, care umanizează figura eroului mitic celebru prin uciderea Mi­notaurului, un spectacol în care Hipolit şi Aricia sunt realmente frumoşi şi tineri (Gáspárik Attila şi Buzogány Mártha Gabriella), iar doica Enona (Mó­zes Erzsébet), cu devotamentul ei posesiv, adevărat intrigant malefic. Un spectacol bun, şi totuşi un spectacol care, parcă lasă în suflet un abur de îndo­ială, vasăzică acesta este Raci­ne? Trebuie să mărturisesc că e primul spectacol Racine pe care-l văd şi, confriintându-mi impresia cu imaginea despre clasicul francez rămasă din lec­turile de altădată, n-am putut să ocolesc întrebarea: oare a îmbă­­trînit, totuşi, Racine? întrebare, la urma urmei, justificată, căci, neîndoielnic, autorul Fedrei este dintre acei clasici despre care se poate spune „mai des citaţi decit citiţi“. De altfel, e o între­bare pe care şi-au pus-o şi al­ţii. Roland Barthes, într-un cu­noscut eseu Despre Racine, îşi exprimă neted îndoiala: „Nu ştiu dacă azi se mai poate ju­ca Racine. Poate că, pe scenă, acest teatru este pe trei sfer­turi mort“. S-ar zice că, dintre cei trei Mari ai clasicismului francez, Racine, Corneille şi Mo­­liére, cei dintîi sînt mai istori­­cizaţi. La prima privire, teatrul radinian e în primul rînd edi­ficiu verbal şi numai după ace­ea scenariu dramatic. Există o disproporţie simţitoare între cantitatea de cuvinte şi conţi­nutul sufletesc autentic, care nu mai e pe gustul spectatorului de azi. Tirada lui Racine, timp de veacuri model de poezie dra­matică, apare azi redundantă. Sensibilitatea noastră şi concepţia noastră despre artă, educate pe alte baze decit în veacul al XVII-lea, nu se mai incintă de sonorităţile retoricii clasice. Ar­ta lui Racine e arta cuvintelor, a cuvintelor aliniate în alexan­drini cu geometrie de bronz, a alexandrinilor încolonaţi în ti­rade, a tiradelor cimentate în subiecte preluate din mitologie, istorie ori Biblie şi manevrate ca şabloane, a subiectelor şablon fasonate doar cut să poată fi in­troduse în cătuşele regulii celor trei unităţi — de timp, de loc şi de acţiune. Dacă mai ţinem cont şi de amănuntul că, înlăn­ţuit astfel, personajul radinian mai e supus absolut şi unui Destin implacabil, iraţional şi orb, care se slujeşte de patimi­le muritorilor pentru a-i robi, atunci ne dăm mai bine seama de nepotrivirea dintre lumea raeiniană şi aceea a omului modern, nepotrivire pe care in­terpretul actual trebuie s-o bi­ruie. E drept că, pe de altă parte, tot de aici putem deduce şi şansa unei viziuni moderne asu­pra lui Racine. Lumea lui Ra­cine e bipolară: toţi sînt, în ea, supuşi patimilor, dar numai unii au dreptul să dea curs acestor patimi. „Nu sînt erou, nici rege, n-am dreptul să greşesc“, ex­primă Hipolit conştientizarea a­­cestei bipolarităţi: numai eroii­ şi regii au dreptul „să greşeas­că“, urmîndu-şi patimile. Nici el, nici Fédra nu sînt printre pri­vilegiaţi. De aceea, o vedem pe Fédra. — Farkas Ibolya — avînd de la intrarea în scenă conştiinţa clară a vi­novăţiei ce se cere ispăşită, parcă aproape resemnată cu ideea că singura monedă pen­tru ispăşire e propria ei viaţă, şi întreaga sa evoluţie în scenă este doar confirmarea şi recon­firmarea acestei idei. Regizorul Kincses Elemer­ a efectuat une­le reduceri în text şi a renun­ţat la două personaje secundare, căutînd ceea ce e „etern“ în tragedia Fedrei. A pus in lumi­nă mai ales suferinţa eroinei. Tezeu e reprezentat într-o linie mai apropiată de cea clasică. Totuşi, în discreţia hieratică a trăirilor, pe care Lohinszky Lo­ránd o conferă personajului, spre deosebire de zbuciumul a­­­­proape naturalist al Fedrei, am putea vedea probabil mai mult. Căci textul racinian răsfrînge şi lumea reală a epocii de dictatu­ră „luminată“ a lui Ludovic al XIV-lea. Despre Tezeu zvonurile şoptesc că ar fi imoral şi că ar fi călcat chiar legea funda­mentală a vieţii, sfidînd pe Ha­des. El păstrează însă aparenţa maiestuoasă şi nimeni nu cu­tează să-l judece: deşi responsa­bil de moartea fiului său, el e „deasupra“ ideii ele vinovăţie omenească... Şi astfel, o nouă semnificaţie, parabolică, pare a se înfiripa, îndemnîmdu-ne să reformulăm întrebarea: oare, intr-adevăr, a îmbătrînit Racine? ANTON COSMA CALENDAR Duminică 10 IANUARIE Soarele răsare la ora 7,51; apune la ora 16,55. Zile trecute 10, zile răma­se 356. CINEMA TÎRGU-MUREŞ — Arta- Ma­rea cursă (seriile I—II) Unireal O fată fericită. Progresul Ac­ţiunea Edelstein. Select. Şapte păcate Tineretului. Căpitanul vasului ..Pelerin“ (orele 9, 11, 15 şi 17). Porţile albastre ale oraşului (orele 19­ şi 211 Fla­căra: Ziua „Z“ SIGHIŞOARA — Lumina: Coplan îşi asumă riscul. Clubul CFR: Locuri în inimă. REGHIN — Patria: Viva Maria. T­RN.AVENI — Melodia Tarzan, omul maimuţă. Şapte păcate. LUDUŞ — Flacăra: Cortul roşu (seriile T—H) SOVATA Doi­na- Pistruiatul (episodul II) — Ascunzişuri. Muncitorul: Desculţ în parc. SARMAŞU — Popu­lar: Vand­ana (seriile I—II) !ER­­NUT — Lumina: Recital in gră­­tini cu pitici. SÎNGEORGIU ’DE P­ADURE — Popular: Cuibul de viespi. FÎNTÎNELE — Patria— Fantoma lui Barbă Neagră. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul. Şapte mirese pentru şapte fraţi. TEATRU TEATRUL NAŢIONAL, azi, or 10. Phaedra (secţia maghia­ră), ora 18. Nu ucideţi caii verzi (secţia română). ★ Astăzi, 10 ianuarie (ora 19), la Luduş şi luni, 11 ianuarie (ce­a 10), la Teatrul Naţional din Tir'”'-Mureş, colectivul secţiei române a Teatrului din Sfîntu Gheorghe va prezenta comedia de mare succes „Asta-i ciudat“ în regia lui Gelu Colceag. Cu o distribuţie de tineri şi talentaţi actori, comedia muzica­lă de Laurenţiu Profeta şi Eu­gen Rotaru­ (după M.R. Paras­­chivescu) se anunţă un specta­col viu, antrenant cu un real succes de public­. CONCERT DE MU­ZE­A VIENEZA După­ succesele cu programul Strauss din 5 și 8 ianuarie (re­petat la 10 ianuarie, la cen­rea publicului), dirijorul Atsushi Niki, va dirija în ziua de 12 ia­nuarie un concert alcătuit din muzică vieneză, în compania violonistului Stefan Ruha, ar­tist emerit. Programul im­pude piese de Haydn, Mozart, Beetro­­ven, Brahms şi Bruckner, piese de mare popularitate, dar ca­re realizează şi o puternică uni­tate de stil în cadrul nobilelor tradiţii ale maeştrilor muzicii viezene. VREMEA D­­­M B comunică: Ieri dimineaţă la Tîrgu-Mureş s-au înregistrat 4 grade, iar la ora 14, au fost 5 grade.­­ H v Sibiu prognozin/A: Vremea va continua să se ră­cească. Cerul va fi schimbător. Local vor cădea precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vîntul va sufla slab la moderat din est. Temperaturile minime voor oscila între minus 6 şi mi­­i. T­­rade, iar cele maxime in­­t:c uis 1 la plus 1 grad. I di­­m.neaţă ceaţă şi posibil polei.

Next