Ştiința şi Tehnică, 1988 (Anul 40, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1 - 4

OMAGIUL OAMENILOR DE ŞTIINŢA Reprezentativă expresie a vocaţiei de pace a poporului nostru P­acea — acea stare de lucruri în care nu există conflict armat — a preocupat din cele mai vechi timpuri pe gînditorii de seamă ai lumii. Toate proiectele elaborate — pri­vitoare la o pace veşnică — au izvorît din faptul că distrugerile provocate de războaie au apăsat întotdeauna, aproape în exclusivitate, asupra pături­lor largi ale populaţiei, care au furnizat masa soldaţilor şi au suportat cea mai mare parte a cheltuielilor militare. Cel mai mare autor de comedie al Greciei antice, Aristofan, reflectînd in­teresele ţărănimii din Attica, năpăstuită în vremea războiului peloponeziac, a combătut orientarea războinică a politi­cii ateniene, dictată de interesele negu­ţătorilor şi ale proprietarilor de ateliere. Astfel el evidenţiază că războiul este contrar naturii lucrurilor, deoarece „în război fiii mor înaintea părinţilor". De asemenea, istoricul grec Plutarh ple­dează pentru eliminarea războaielor din viaţa omenirii. Mai tîrziu, Erasm din Rotterdam, Rousseau, Kant ş.a. contri­buie la elaborarea proiectelor privitoare la o pace veşnică. In urma studiilor asupra dezvoltării economico-sociale s-a ajuns la o cu­noaştere mai exactă a legilor care gu­vernează societatea umana şi proiectele privitoare la o pace veşnică au rămas de domeniul utopiei. Astfel, cunoaşte­rea legilor dezvoltării sociale a condus la abordarea unei concepţii consecvent ştiinţifice despre căile realizării păcii mondiale. Clasicii marxismului, Marx şi Engels, considerau lupta pentru pace ca o parte din lupta generală pentru elibera­rea celor asupriţi. Este ştiut că cea che­mată să aplice ideologia marxistă, clasa muncitoare, s-a situat în fruntea luptei împotriva pregătirii şi dezlănţuirii celor două războaie mondiale. După cel de-al doilea război mondial, începînd cu anul 1947, între sistemul mondial capitalist şi sistemul mondial socialist se stabileşte starea pentru ur­mătoarele decenii: războiul rece, în această perioadă, de o parte şi de alta, se fac eforturi supraomeneşti pentru înarmare cu bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni etc. Se pune problema unui război bacteriolo­gic sau geofizic. Şi astfel, în ultimul timp, cheltuielile pentru înarmare au ajuns la incredibila sumă de 1 000 mi­liarde de dolari pe an. Paralel cu această activitate, forţele progresiste din întreaga lume şi-au in­tensificat lupta pentru pace, scoţînd în evidenţă primejdia pe care o reprezintă pentru toate popoarele un nou război mondial datorită agravării caracterului său distrugător. Astfel, în prezent, mai toate fiinţele raţionale au convingerea că asigurarea păcii este condiţionată de stăvilirea cursei înarmărilor, de stinge­rea conflictelor locale, de înlăturarea fanatismului şi terorismului. După primul război mondial, România, prin cel mai de seamă repre­zentant al său la Liga naţiunilor, Nicolae Titulescu, a militat pentru suve­ranitatea şi egalitatea tuturor statelor în relaţiile internaţionale, pentru securita­tea colectivă şi prevenirea agresiunii. Conferinţa de mare răsunet a lui Nicolae Titulescu „Dinamica păcii", în care se arăta că se poate realiza un progres continuu în viaţa internaţională pe etape, de la naţional, prin regional, la universal, se dovedeşte valabilă şi în zilele noastre. După cel de-al doilea război mondial, ţara noastră, credincioasă tradiţiilor sale, prin reprezentanţii ei, promovează o politică a celor mai largi acţiuni de solidaritate în lupta pentru preîntîmpi­­narea războiului, pentru afirmarea prin­cipiilor noi de relaţii între state, pentru dezarmare şi pace, colaborare şi pro­gres. De peste două decenii, sub conducerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, România acţionează în relaţiile internaţionale pornind de la vi­ziunea dialectică asupra lumii, potrivit căreia pacea şi securitatea, toate marile probleme ce confruntă umanitatea sînt indivizibile. Astfel, în concepţia preşe­dintelui României socialiste, noul mod de gîndire politică trebuie să plece de la faptul că armele nucleare nu pot asi­­ura pacea. Tovarăşul NICOLAE­EAUŞESCU arăta că: „Existenţa ar­melor nucleare, a altor arme de distru­gere în masă pune cu tărie necesitatea unei abordări noi a problemelor răz­boiului şi păcii. De altfel, ne aflăm într-o asemenea situaţie, cînd un nou război mondial — în care s-ar folosi inevitabil armele nucleare — este de neconceput, pentru că el ar însemna distrugerea întregii omeniri, a înseşi condiţiilor existenţei vieţii pe pămînt". Aşadar, principalul obiectiv al omeni­rii trebuie să îl constituie dezarmarea, care să polarizeze toate forţele progre­siste, democratice, realiste, toate po­poarele în lupta pentru o lume mai dreaptă şi mai bună. Anul 1987, după 40 de ani de la de­clanşarea războiului rece, este anul în care s-au ivit primele raze de soare prin semnarea de către M. Gorbaciov şi R. Reagan a tratatului de distrugere a ra­chetelor nucleare cu rază medie şi mică acţiune. Este un început bun şi sîntem încrezători că viitorul va confirma ceea ce a afirmat încă acum cîţiva ani con­ducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. „Avem convingerea că, acţionând unite, forţele progresiste, realiste din Europa şi din întreaga lume, toate popoarele lumii pot şi vor determina, o schimbare­ a raportului de forţe în favoarea păcii şi colaborării, pot asigura triumful raţiunii, apărarea vieţii pe planeta noastră". Această vocaţie de pace a poporului nostru este în mod strălucit confirmată şi de hotărîrile Congresului al Xlll-lea al Partidului Comunist Român şi ale Conferinţei Naţionale a partidului din decembrie 1987, fiind indisolubil legată de personalitatea secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, căruia oamenii de ştiinţă şi din ivăţămînt îi aduc, cu ocazia săr­bătoririi zilei de naştere şi a îndelunga­tei activităţi revoluţionare, un fierbinte şi vibrant omagiu. ■ 1/1988 : Prof. ir. ION M. POPESCU

Next