Ştiința şi Tehnică, 1988 (Anul 40, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 4
OMAGIUL OAMENILOR DE ŞTIINŢA Reprezentativă expresie a vocaţiei de pace a poporului nostru Pacea — acea stare de lucruri în care nu există conflict armat — a preocupat din cele mai vechi timpuri pe gînditorii de seamă ai lumii. Toate proiectele elaborate — privitoare la o pace veşnică — au izvorît din faptul că distrugerile provocate de războaie au apăsat întotdeauna, aproape în exclusivitate, asupra păturilor largi ale populaţiei, care au furnizat masa soldaţilor şi au suportat cea mai mare parte a cheltuielilor militare. Cel mai mare autor de comedie al Greciei antice, Aristofan, reflectînd interesele ţărănimii din Attica, năpăstuită în vremea războiului peloponeziac, a combătut orientarea războinică a politicii ateniene, dictată de interesele neguţătorilor şi ale proprietarilor de ateliere. Astfel el evidenţiază că războiul este contrar naturii lucrurilor, deoarece „în război fiii mor înaintea părinţilor". De asemenea, istoricul grec Plutarh pledează pentru eliminarea războaielor din viaţa omenirii. Mai tîrziu, Erasm din Rotterdam, Rousseau, Kant ş.a. contribuie la elaborarea proiectelor privitoare la o pace veşnică. In urma studiilor asupra dezvoltării economico-sociale s-a ajuns la o cunoaştere mai exactă a legilor care guvernează societatea umana şi proiectele privitoare la o pace veşnică au rămas de domeniul utopiei. Astfel, cunoaşterea legilor dezvoltării sociale a condus la abordarea unei concepţii consecvent ştiinţifice despre căile realizării păcii mondiale. Clasicii marxismului, Marx şi Engels, considerau lupta pentru pace ca o parte din lupta generală pentru eliberarea celor asupriţi. Este ştiut că cea chemată să aplice ideologia marxistă, clasa muncitoare, s-a situat în fruntea luptei împotriva pregătirii şi dezlănţuirii celor două războaie mondiale. După cel de-al doilea război mondial, începînd cu anul 1947, între sistemul mondial capitalist şi sistemul mondial socialist se stabileşte starea pentru următoarele decenii: războiul rece, în această perioadă, de o parte şi de alta, se fac eforturi supraomeneşti pentru înarmare cu bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni etc. Se pune problema unui război bacteriologic sau geofizic. Şi astfel, în ultimul timp, cheltuielile pentru înarmare au ajuns la incredibila sumă de 1 000 miliarde de dolari pe an. Paralel cu această activitate, forţele progresiste din întreaga lume şi-au intensificat lupta pentru pace, scoţînd în evidenţă primejdia pe care o reprezintă pentru toate popoarele un nou război mondial datorită agravării caracterului său distrugător. Astfel, în prezent, mai toate fiinţele raţionale au convingerea că asigurarea păcii este condiţionată de stăvilirea cursei înarmărilor, de stingerea conflictelor locale, de înlăturarea fanatismului şi terorismului. După primul război mondial, România, prin cel mai de seamă reprezentant al său la Liga naţiunilor, Nicolae Titulescu, a militat pentru suveranitatea şi egalitatea tuturor statelor în relaţiile internaţionale, pentru securitatea colectivă şi prevenirea agresiunii. Conferinţa de mare răsunet a lui Nicolae Titulescu „Dinamica păcii", în care se arăta că se poate realiza un progres continuu în viaţa internaţională pe etape, de la naţional, prin regional, la universal, se dovedeşte valabilă şi în zilele noastre. După cel de-al doilea război mondial, ţara noastră, credincioasă tradiţiilor sale, prin reprezentanţii ei, promovează o politică a celor mai largi acţiuni de solidaritate în lupta pentru preîntîmpinarea războiului, pentru afirmarea principiilor noi de relaţii între state, pentru dezarmare şi pace, colaborare şi progres. De peste două decenii, sub conducerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, România acţionează în relaţiile internaţionale pornind de la viziunea dialectică asupra lumii, potrivit căreia pacea şi securitatea, toate marile probleme ce confruntă umanitatea sînt indivizibile. Astfel, în concepţia preşedintelui României socialiste, noul mod de gîndire politică trebuie să plece de la faptul că armele nucleare nu pot asiura pacea. Tovarăşul NICOLAEEAUŞESCU arăta că: „Existenţa armelor nucleare, a altor arme de distrugere în masă pune cu tărie necesitatea unei abordări noi a problemelor războiului şi păcii. De altfel, ne aflăm într-o asemenea situaţie, cînd un nou război mondial — în care s-ar folosi inevitabil armele nucleare — este de neconceput, pentru că el ar însemna distrugerea întregii omeniri, a înseşi condiţiilor existenţei vieţii pe pămînt". Aşadar, principalul obiectiv al omenirii trebuie să îl constituie dezarmarea, care să polarizeze toate forţele progresiste, democratice, realiste, toate popoarele în lupta pentru o lume mai dreaptă şi mai bună. Anul 1987, după 40 de ani de la declanşarea războiului rece, este anul în care s-au ivit primele raze de soare prin semnarea de către M. Gorbaciov şi R. Reagan a tratatului de distrugere a rachetelor nucleare cu rază medie şi mică acţiune. Este un început bun şi sîntem încrezători că viitorul va confirma ceea ce a afirmat încă acum cîţiva ani conducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. „Avem convingerea că, acţionând unite, forţele progresiste, realiste din Europa şi din întreaga lume, toate popoarele lumii pot şi vor determina, o schimbare a raportului de forţe în favoarea păcii şi colaborării, pot asigura triumful raţiunii, apărarea vieţii pe planeta noastră". Această vocaţie de pace a poporului nostru este în mod strălucit confirmată şi de hotărîrile Congresului al Xlll-lea al Partidului Comunist Român şi ale Conferinţei Naţionale a partidului din decembrie 1987, fiind indisolubil legată de personalitatea secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, căruia oamenii de ştiinţă şi din ivăţămînt îi aduc, cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere şi a îndelungatei activităţi revoluţionare, un fierbinte şi vibrant omagiu. ■ 1/1988 : Prof. ir. ION M. POPESCU