Țara, decembrie 1943 (Anul 3, nr. 758-778)

1943-12-01 / nr. 758

ANUL III. No. 758 S IEI Miercuri 1 Decemvrie 1943 REDACŢIA: Sibiu, Strada Regale Mihai I Nr. 16 TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avrar­ Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O Insane la Trib. Sibiu. S. 11 Nr.l470/l94j O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 L­ei - La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — Insti­tuții și întreprinderi 5000 Lei O O Taxa poștală plătită in numerar conf aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 Transsylvaniae amori et dolori sacrum De când arbitrajul­­de la Viena a sfâşiat din nou trupul, îndumne­zeit prin suferinţe, al Transilvaniei, inimile noastre nu-şi mai găsesc as­­tâmpăr, nici sufletele alinate. Ma­rele şi greul doliu al Ardealului a umplut toate încăperile neamului românesc. Şi parcă niciodată însu­­liţările acestei dureri unanim ro­­mâneşti n’au fost mai aprige, nu ne-au răscolit mai adânc şi mai fără de milă ca în aceste clipe de nos­talgică aducere aminte, când aşter­­nem pe livezile albe ale hârtiei smeritele noastre rânduri comemo­rative. Cine s’ar fi gândit cu zece ani înainte că la împlinirea unui pătrar de veac dela Unire, Ardea­­lul va fi iarăşi sfârticat, iarăşi u­­milit, iarăşi îndurerat? Şi totuşi crunta, oarba şi strigătoarea la cer fărădelege s’a produs. Din aceea zi de 30 August 1940, zi de urgie nea­­gră şi blestem, Ardealul e aruncat din nou în temniţele urii şi ale răz­bunării de rasă, iar fiii lui, sortiţi bejeniei, îşi duc zilele vieţii în diasporă, stăpâniţi însă de un sin­gur cu adevărat mare gând: GÂN­DUL REÎNTOARCERII LA VE­TRELE PARASITE! De aceea, la sărbătorirea unui sfert de veac de la Unire, Ardealul vine înfăşurat în tricolorul îndol­­at al suferinţei. Suferinţă cu atât mai cutremurătoare, cu cât prin rosturile ei istorice, geografice, e­­conomice, spirituale, politice şi mo­rale, această provincie din veac ro­mânească este menită să-şi desă­­vârşească virtuţile în complexul vieţii de Stat a unei Românii unite şi întregite, aşa cum năprasnic s-a manifestat voinţa liberă la măreaţa adunare naţională din Cetatea Al­­bei-Iulii, la 1 Decemvrie 1918. De­­altminteri, toată istoria româneas­­că a Transilvaniei — căci altă is­torie nu există în acest ţinut de rău­nicie daco-romană — este orienta­tă spre aspiraţiile întregitoare de neam şi de ţară ale Patriei-Mame. Binevestitoarea lozincă a lui I. Slavici că „SOARELE PENTRU TOŢI ROMANII DE LA BUCU­­RE­ŞTI RAS­ARE“ nu este decât condensarea sbuciumului istoric şi a luptelor multiseculare ale Româ­nilor ardeleni pentru marea Unire. Căci ştiut este astăzi că în trecutul nostru, nici crestele maestoase ale Carpaţilor, după cum nici valurile spumegânde ale Dunării n’au fost graniţe despărţitoare între fraţi de­­cât pe hârtia cancelariilor diploma­tice, fiind în realitate mai degrabă punţi de legătură. Aşa stând lucru­rile, ardelenii au privit totdeauna cu încredere deplină peste vârfurile Carpaţilor, ascultând cu mereu spo­rită înfiorare bătăile de inimă ale fraţilor de la care aşteptau isbăvi­­rea. Toate mişcările de idei din Ar­deal, întreagă orientarea ideologică şi politică, susţinută de misionaris­­mul istoricilor şi de zelul niciodată obosit al filologilor, au fost îndru­mate spre frăţească îmbrăţişare a tuturor Românilor. Dacă în litera­tura germană, de pildă, se poate urmări cu uşurinţă de la marele Goethe până la sacerdonatul Ştefan de GRIGORE POPA George, nostalgia Sudului greco­­latin, în scrisul românesc din Ar­­deal, fie de nuanţă istorică, filolo­gică, culturală sau literară se poate urmări, fără întrerupere, FIRUL ROŞU AL VIGUROSULUI SEN­­TIMENT DE APARTENENŢA PANROMANEASCA. Am putea spune chiar, fără a cădea în c­ilda exagerării, că PERSPECTIVA PANROMANEASCA ESTE O CATEGORIE A PRIORI A DU­HULUI TRANSILVAN. Numai aşa se explică mişcările centripe­­tale, adică spre capitala Ţării Ro­mâneşti, ale tuturor manifestaţiilor de anvergură naţională din Ardeal. Dela modestele precuvântări din primele tipărituri ale diaconului Coresi, dela cuprinzătoarea şi plina de tâlcuri prefaţă a Noului Testa­­ment din Bălgradul Mitropolitului Simion Ştefan, până la Petru Ma­nor, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Lazăr, Andrei Şaguna, Dr. Ioan Slaţiu, Părintele Lucaciu, Octavian Goga şi cea mai proaspătă promo­­ţie de cărturari ardeleni, stărue pretutindeni, cu putere de simbol şi blestem, ca o implacabilă porun­că a sângelui românesc, voinţa de unire şi de vieţuire a Ardealului, sub acoperământul de purpură al aceleaşi suveranităţi naţionale, cu Românii de pe toate cuprinsurile Daciei Fericite. Abaterile sau ră­tăcirile unor inşi izolaţi de la aceas­tă normă de existenţă a românis­­mului din Ardeal sunt departe de a întuneca sau de a umbri măcar splendoarea unei solidarități pre­(Continuare în pag. 3-a) „La nicio brazdă din moştenire nu renunţăm“ de I. P. S. S. Mitropolit NICOLAE Miercuri la 1 Decemvrie 1943 se îm­plineşte un pătrar de veac de la marea Adunare Naţională din Alba-Iulia, în care poporul nostru din Ardeal, Bănat, Crişana şi Maramureş, la chemarea fruntaşilor şi a conducătorilor lui a hotărît într’un glas şi cu însufleţire alipirea acestor ţinuturi la Patria mamă şi unirea politică cu fraţii din România liberă. Această măreaţă Adunare este o pea­­tră de hotar în istoria mult sbuciu­­mată a poporului nostru ardelean. Ea înseamnă sfârşitul stăpânirii străine cu tot noianul ei de urgii şi începutul stăpânirii naţionale pe pă­mântul strămoşesc desrobit. . Să ne gândim cu recunoştinţă la toţi I fiii neamului cari şi-au jertfit viaţa I pentru biruinţa dreptăţii noastre şi să I avem în mare cinste pe toţi conducă­­­­torii înţelepţi ce i-am avut. • Iar noi cari am ajuns aceste zile, în • strânsă frăţietate şi în nebiruită soli­­­­daritate naţională, gata la orice jertfe, • să ne legăm cu sufletul de hotărîrea­­ cea mare din ziua de 1 Decemvrie dela • Alba- Iulia şi să o socotim ca cea mai • mare datorie a noastră de a o duce din­­ nou la desăvârşită şi netrecătoare­a biruinţă. Căci noi astăzi nu putem prăznui alt­­(Continuare în pag. 6-a) PENTRU UNIREA CEA MARE de Prof. IULIU HAŢIEGANU Rectorul Universităţii Cluj-Sibiu La 1 Decemvrie se împlinesc 25 ani de la ziua mare a sfintei noastre uniri. 1 Decemvrie 1943 ne găseşte în plină şi eroică luptă pentru menţi­nerea neschimbată a marei noastre uniri. Lupta noastră, este luptă pentru DREPTATE, LIBERTATE ŞI UNITATE, fără de care nu poate trăi nicio naţiune. Cu această credinţă încrezători în destinul neamului să dăm dovadă de solidaritate şi disciplină singu­­rele fiind chezăşia izbândei noastre finale. 1 Decemvrie însemnează respect pentru trecut, datorie şi jertfe pen­­tru­ viitor. Numai înarmaţi cu virtuţi cetă­ţeneşti şi ostăşeşti vom duce la bi­ruinţa idealului naţional. Unirea tuturor Românilor pe pă­­mântul Românesc. După douăzeci şi cinci de ani ... de I. LUP­AŞ Hotărârea Adunării Naţionale de la 1. Decemvrie 1918 a rămas, virtual în vigoare şi după întunecata zi de Vineri dela sfârşitul lui August. In care pravilă scrie că poate fi desfiin­ţat votul liber exprimat al unui popor de milioane de suflete printrun pe­tec de hârtie, acoperit de câteva iscă­lituri comandate în pripă şi ticluite în neştire, fie chiar intr’un ispititor Palat cu bună vedere asupra unui oraş, fost cândva unic centru împărătesc? Câţiva dintre semnatarii nedreptăţii dela 30 August au dispărut de pe scena isto­riei călătoare împreună cu noi. Vor dispare şi ceilalţi, ducând cu ei amin­tirea operei fragile şi hibride, cu care nu se va putea lăuda niciodată aşa zisa diplomaţie de lege nouă. 1 Decemvrie 1918 de D. D. ROŞCA Decanul Facultăţii de Litere din Cluj Marea faptă săvârşită de poporul românesc din Transilvania şi Unga­ria în ziua de 1 Decemvrie 1918 la Alba-Iula, a fost o poruncă ce ne venea nu numai din legea inelucta­bilă a istoriei noastre polenare, ci şi un comandament rostit de puteri cari sunt dincolo de istorie şi deasupra istoriei. Istoria neamului ne-a comandat, fără drept de apel, fapta de la Alba- Iulia lui Mihai Viteazul prin glasul suferinţelor şi jertfelor nesfârşite ale înaintaşilor, cunoscuţi şi necunos­cuţi, traşi pe roată şi îngropaţi de vii,prin vocea sângelui celor optsute de mii de soldaţi români morţi pen­tru ca ceasul împlinirii celei mari să poată, în sfârşit, bate ca să-l audă Europa, toată, prin sacrificiul mare şi­ cuvântul blând dar hotărât al Re­gelui întregitor. Puterile ce sunt dincolo de istorie şi-au dictat i­mplacabilele porunci (Continuare în 1­8­6 a) 25 ANI DE UNIRE de Prof. MIHAI A. ANTONESCU Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Un sfert de veac dela Marea Unire, după veacuri de zbuciumată suferinţă trăită în Arcul Carpatic, care ne este lea­găn şi din care nicio putere de pe lume nu ne va clinti. Un sfert de veac dela sfânta Unire, pri­lej de evocare mândră a acestor milenare suferinţe, din care ne-am tors puterea şi legea veacurilor însăşi. Peste noi se ridică, ocrotitor, întemeie­torul celei dintâi uniri, Mihai Vodă Vi­teazul, cu legământul său de Arhanghel, poruncind dreptatea pământurilor lui. Şi tot astăzi trosnetul de trupuri de martiri, sfâşierea pe roată a lui Horia răsună în urechile Românilor ca jertfa lui Crist la care ne închinăm. Nimeni, nimeni din neamul nostru nu va uita niciodată pe eroii şi martirii Transilvaniei noastre, ai libertăţii noastre, ai dreptăţii noastre. 1 Decemvrie este prilej de închinare recunoscătoare pentru toţi aceşti împlini­tori ai unităţii noastre, iar celor care la 1 Decemvrie 1918, prin sângele, prin jertfa, prin voinţa sau înţelepciunea lor au unit pământurile încercate de război­ ale Regatului, de crestele încercate de veacuri ale Transilvaniei noastre, un gând de neuitată gratitudine şi o mărturie de respect, îndemn pentru azi, linişte pentru mâine. 1 Decemvrie 1918 să ne fie strana de credinţă românească din care să privim uniţi, încercările pe care destinul le-a abătut nedrept asupra pământului Tran­silvaniei noastre. Să ne fie poruncă şi le­gământ în ceasurile grele pe cari le stră­batem. Transilvania nu este pentru noi un pă­mânt, un teritoriu, o provincie. Transil­vania suntem noi toţi, este sufletul no­stru ... şi nimeni nu ne poate avea în­tregi, fără suflet.

Next