Țara, decembrie 1943 (Anul 3, nr. 758-778)

1943-12-01 / nr. 758

fl »ŢARA­ CULTURALĂ Iraclie Porumbescu: „AMINTIRI“ Cine îşi mai amintea de Iraclie Porumbescu? Aproape nimeni! Ast­fel că stăruinţa dlui Ion Ştefan de a aduna o parte din opera acestui autor, tatăl cunoscutului compozi­tor Ciprian Porumbescu, şi a dlui ing. Gorjan de a o reedita, este in­tri adevăr un act de necesară repa­raţie, „restituind circulaţiei litera­­re un scriitor de incontestabile re­surse“. Căci, lăsând la o parte poe­zia lui de săracă inspiraţie, dincolo de faptul anecdotic al amintirilor — interesante prin lămuririle pe cari ni le aduce asupra compozito­rului şi asupra lumii de pe acele vremuri, (1823—1896) —proza aces­­tor amintiri prezintă cu adevărat „o inventivitate bogată, un dialog viu, o limbă moldovenească cu un parfum rustic care încântă, în sfâr­şit o valoare ce trebue recunoscută de oricare cititor onest“. Astfel că cele 14 bucăţi cari compun cartea — Zece zile de haiducie, Haiducul Darie şi Moş Bercheşeanul, Un epi­sod hazliu la Mănăstirea Putna, Un episcop extraordinar din anul 1841, Nub­il­e meu străin mântuitor, Nu­­mele meu străin fatal, încă însurat nu fusesem,Emilia, O răzbunare mi­nunată, N’ai carte n’ai parte, Un episod din 1848, Cum a venit Aron Pumnul în Bucovina, Amintiri des­pre Vasile Alecsandri şi Istoria vio­­linei lui Ciprian Porumbescu — de­parte de a fi­­ înşirate numai de dtate, sunt schiţe şi nuvele de Veri*­tabilă literatură, cari se citesc cu a­­ceiaşi plăcere ca şi amintirile lui Creangă. P. Alexandrescu Roman: NOUI ORIENTĂRI IN ASIGU­RĂRILE SOCIALE Iată o carte despre cea mai arză­toare problemă a tuturor timpuri­lor,­­ din care cauză d. P. Alexan­drescu Roman o şi îmbrăţişează, şi pe drept cuvânt, cât mai larg, mai ales în ceea ce priveşte rezultatele de până acum: de la legislaţia prin­ tul­ui Otto von Bismarck şi până la planul, mult discutat, al profesoru­­lui William Beveridge. Şi această lărgime nu cuprinde numai pers­pectiva istorică a trecutului, şi — după cum arată însuşi titlul — a viitorului, ci şi scrutarea faptului detailat, dar nu nesemnificativ ci, din contră, pilon de argumentare şi fecunde concluzii. Trecând peste maestria cu care e înfăţişată şi desbătută problema, însăşi natura ei trebue să determine pe toţi la o cât mai amănunţită cer­cetare, la o cât mai profundă cu­­noaştre. Astfel că lucrarea se re­­comandă de la sine. Karl May: CORCITURA Lăsând la o parte însuşirile de bun scriitor ale lui Karl May — de­săvârşit portretist, gâlgâitor de u­­mor şi peisagist neîntrecut — de cari ne-am ocupat cu alt prilej, cre­­dem, ţinând seama de împrejurări­le prin care trecem, că mai ales as­­tăzi este necesar să ne reamintim câte datorează Europei ingrata sa fiică, America. Ori cartea lui Karl May, romanul lui Karl May, deşi indirect, ne înfăţişează totuşi ne­spus de plastic şi de amănunţit lup­ta dusă şi jerfele aduse de atâtea şi atâtea energii ale vechiului con­­tinent pentru civilizarea Lumei Noui. Având apoi în vedere claritatea stilului acestui autor german care a străbătut o mare parte din lume, cât şi caracterul adânc creştin al ope­rei sale, noua traducere, lansată de editura Gorjan, este cu adevărat o invitaţie la omenie, pentru toţi. Stuart Cloete: CARAVANA MORŢII Oricât ar părea unora titlul de mai sus deadreptul senzaţional şi căutat poate doar pentru o cât mai largă comercializare, trebue să spu­nem răspicat, dela început, că de mult nu ne-a fost dat să mai citim o carte atât de bună. Astfel că ne vedem siliţi să reactualizăm — şi o facem bucuroşi — cunoscuta zicală că nu vasul din care bei importă, ci tocmai ceea ce bei. Ori în cazul acesta cuprinsul este cu adevărat ales. Viaţa Burilor, mai bine zis muce­nicia unui popor mic şi viteaz, poli­tic şi religios — atât de politic în* cât mai bine încearcă necunoscutul, oricare ar fi aceasta, decât să indu­­re cea mai mică sângerire a ideii de libertate şi atât de religios încât până şi crima cea mai oribilă o jus­tifică prin Biblie — este descrisă magistral. Iar cadrul african, cu toate pericolele şi frumuseţile lui, face ca romanul acesta să fie cu a­­devărat fascinant. Dar într’o lucrare nu interesează numai ceea ce spui, ci şi felul cum spui. Ori în privinţa stilului, Car­­tea este, una din cele mai viguroa­se. Nicăieri nu ne-a fost dat să ve­­dem nu numai caractere mai precis sculptate, fie ele ale bărbaţilor tari ca stâncile sau ale femeilor ginga­şe ca florile, ci însăşi simfonia a­­ceea spumegând de plină, făcută din glasul sângelui şi din glasul na­­turii, al cărei clocotit se înteţeşte sub năvala instinctelor, dar care, oricât s’ar sbate, nu poate trece din­colo de marginile ursitei şi a drep­­tei răsplătiri. Noelle Henry: NU SUNT EROINĂ Cât de emoţionant este acest ro­man, acest journal intim, această spovedanie a unei tinere franţu­zoaice şi a unui ofiţer german cari luptă până la moarte între dragoste şi datorie ! O luptă atât de mare în­cât, după ce*şi împlinesc ţelurile, eroilor nu le mai rămâne altceva de­cât să se sacrifice, moartea apă* rându-le surâzătoare ca o cantată de Bach, — indiferent dacă peste acest cult intim al onoarei mulțimea vine apoi să pună aprobarea sau desaprobarea ei sgamotoasă... Doi clasici: SHAKESPEARE ŞI BALZAC Un articolaş dintr’un mare ziar din Capitală desbătea zilele trecute pro­blema reeditării clasicilor. Şi mai a­­les a clasicilor străini. Bine­înţeles, gândul era frumos, dar numai că era, poate, puţin deplasat Fiindcă înainte de a „reedita” tradu­cerea unor clasici, aceştia ar fi tre­buit să fi fost editaţi mai înainte, şi anume: în întregime. Ori la noi, din păcate, nu avem decât traduceri par­ţiale din opera scriitorilor străini. Pe de altă parte pentru a înţelege un cla­sic şi mai ales un autor dramatic de valoarea lui Shakespeare, îţi trebue o anumită introducere, ca să nu zicem altcumva. Sesizând aceste neajunsuri, Editura Gorjan ne-a oferit, toamna aceasta, prin traducerea „Povestirilor după Shakespeare", de Charles şi Mary Lamb, nu numai un splendid rezumat a 20 din cele mai fruntaşe lucrări ale marelui autor dramatic englez, pentru stabilirea identităţii căruia se mai ceartă şi astăzi istoricii literari, dar şi posibilitatea ca miezul acestor lucrări să fie perceput imediat, fără greutatea de a le mai vedea prezentate pe scenă sau citite în întregime. Pe de altă parte prin traducerea nu­velelor „Jupân Cornelius* și „La pi­soiul cu ghemul" — apărute în a­­ceiași editură sub primul titlu — o nouă fată a nemuritoarei „comedii umane* al lui Honore de Balzac, vine să se desvăluie în românește. Lucrări pentru care Editura Gorjan merită toate laudele. (ies). A apărut! PLATON : PARMENIDE în admirabila traducere a dlui Prof. ŞT. BEZDECHI Cartea Românească din Cluj Preţul 250 Lei tara MOZAIC GORJAN Continuând punct cu punct programul fixat, Editura „Gorjan" — a cărei activitate s’a oglindit in coloanele ziarului nostru pe cât de des pe at&t de de­plin meritată, dacă ţinem seama de marea-i extindere şi gustul alegerii ce dovedeşte o ţintă în primul rând educativă — a lansat în toamna aceasta o primă serie de cărţi pe cari, ne facem o plăcută datorie de a le prezenta cititori­lor noştri, fugitiv de data aceasta, mai pe larg cu altă ocazie. Cu tot numărul mare al acestor noutăţi literare, de sub teascurile aceleiaşi harnice edituri româneşti urmează să apară în curând alte peste 20 de lucrări dintre care (ca să nu se supere prea tare de ing. Ştefănescu Gorjan, directorul Editurii, de indiscreţia şi . . . nerăbdarea noastră) ne limităm acum să le a­­minţim doar cu numele: „Alexă a Goldanului", roman din viaţa ţăranilor ardeleni dinainte de Unire, de Galia Henegariu; „Balade", de Radu Gyr; „Soldaţi în Est", reportaj de răz­boi, de Al. Predescu. Printre traduceri amintim în primul rând „Oliver Twist", unul din cele mai cunoscute romane ale lui Charles Dickens, în traducerea dnei Profira Sado­­veanu; „Casa fermecată", datorită lui K. J. Benes, autorul celebrei cărţi, la timp recenzată de noi; „Viaţa furată", precum şi două lucrări ale lui Jack London: „Trei inimi" şi sguduitoarea spovedanie, „Alcool". N’au fost uitate nici cei mici — pentru care se tipăresc trei cărţi „Traista cu poveşti", de Gr. Băjenariu; „Ghiţă şi Codiţă", după celebra povestire a auto­rului slovac J. C. Hronsky, ilustrată de J. Vodraska, şi: „Pinochio în împără­ţia jucăriilor", de C. Adrian — nici teatrul „Muncă şi Lumină", nici cu ade­vărat utila „colecţie practică" din cari se tipăresc câte o nouă serie de broșuri. Scrisoare Majestăfi Sale... Măria Ta, Iţi scrie-un vânător, Nu ca să-şi facă slovele o fală .... Şi de-i primi scrisoarea mea cândva, Măria Ta, mă iartă că-i poştală ! . . N'am împletît din gândul meu palale Şi nici n'am înşirat mărgeanele şirag .... Cu-o mână scriu un rând pe-aceastâ carte, Cu cealaltă's gata ca să trag.­Doi ani s'au dus de mult şi parcă-i eri, Decând tot scriu cu puşca şi cu pieptul Şi tare n'aşi vroi să mă sfârşesc, Că-i legământ Marca Ta! „TOT DREPTUC".— M'am învățat cu plumbii şi cu truda, Să urc pe creste'n sus de-or fi cât norii; Aştept, căci poate mâini spre alt Bolar, S 'or năpusti şi-acolo vânătorii ! . . . De-o fi în Răsărit să-mi las cenuşa Şi-or rămânea pierduţi pe -aicea paşii mei . . . Atuncea spre Apus, porni-vor alţii, Mai sunt Măria ta şi-acasă pui de leii. .. A scris această carte din tranşee, Aşa cum a ştiut un vânător ! . . . El n'a ridit din slovele-i palate, Că-i Gh­eorgi­e a lui Vasile din Bihor! .... VICTOR GH. BĂCĂNESCU Anul TTL - Nr. 751» A apărut! Nou! Horia Niţulescu Toamnă în paradis Poeme De vânzare la toate librăriile

Next