Teatrul, 1959 (Anul 4, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 9 - 50
dacă unele n-au fost susţinute mereu cu aceeaşi intensitate şi stil. Se cuvine amintită, printre cei dinţii, Erdős Irma, care, în special în primele tablouri, a dat un relief deosebit Magdei, prin căldura, prin echilibrul şi chiar forţa dramatică împrumutate personajului. Spre final, în schimb, interpreta şi-a diminuat tonusul dramatic, lăsând impresia că în tabloul de la Mayer Bayer, luptătoarea a cedat prea mult îndoielii semănate de trădarea lui Matei. (Aceasta, după scena înfruntării cu Matei, jucată cu suficient dramatism.) Csorba András a construit cu fineţe psihologică figură trădătorului Matei, căruia i-a subliniat şi micimea sufletească, şi panica răspunderilor viitoare, şi cruzimea disperată cu care-şi vinde tovarăşii şi pe propria lui soţie, în Valeria Zapan, Köszegy Margit a întruchipat o mamă sensibilă şi plină de demnitate omenească şi patriotică, deşi construcţia rolului a apărut, în ansamblu, prea sumară, nepotenţată la maximum de resursele binecunoscute ale actriţei. Dimpotrivă, Kovács György a compus cu mare abundenţă de mijloace tipul călăului .Ciolac, şeful siguranţei. Artistul şi-a trecut personajul printr-o întreagă gamă de nuanţe şi de ipostaze, concepîndu-l — spre deosebire de alte interpretări anterioare ale lui Ciolac — cu mijloace din cele mai subtile şi rafinate. Ciolac a apărut astfel inteligent, flexibil, neprevăzut, şi am găsit că e o versiune interesantă şi inedită. Totuşi, trebuie arătat că în prima parte a rolului (tabloul 3), Kovács şi-a supralicitat compoziţia, în sensul unei satirizări excesive, făcute pe alocuri cu atitudini şi gesturi exterioare, lipsite de semnificaţie, în actul III, însă, interpretul și-a cîștigat adevărata măsură, creînd momente de autentică valoare artistică.