Teatrul, 1959 (Anul 4, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 9 - 51
Ţinînd în primul rînd la exprimarea omeniei şi nobleţei de caracter a lui Mayer Bayer, ceea ce e meritoriu, Sarlai Imre a neglijat în parte să dea personajului savoarea hazlie, cerută de text. Mayer Bayer a apărut astfel cu o demnitate resemnată, întrucâtva prea trist, fără scînteile de duh cu care ne-a obişnuit, de pildă, interpretarea lui Jules Cazaban. Expresiv satirizat, personajul înfăţişatde Lantos Béla (Titu Priboieşti), în timp ce ofiţerul S.S. (von Klemm), interpretat de Lohinszky Loránd, a fost palid schiţat în raport cu talentul actorului, capabil de compoziţii din cele mai izbutite. Deşi a avut un rol de redusă participare la dialog, Kiss László a fost, pentru noi, adevărata revelaţie a spectacolului, tocmai pentru că a izbutit să marcheze semnificaţia şi statura eroică a lui Oprişan, dincolo de datele oferite de text. Figura muncitorului comunist Oprişan, a luptătorului neînfricat pentru libertatea şi fericirea poporului, a dobîndit, graţie interpretării lui Kiss, o măreţie demnă şi foarte preţioasă în spectacol. E un exemplu de realizare actoricească pe semnificaţia, pe mesajul personajului, care depăşeşte dimensiunile mai mult sau mai puţin reduse ale textului vorbit. Spectacolul regizat de Vlad Mugur, în decorurile lui Perahim şi cu participarea dăruită a întregului colectiv artistic şi tehnic, a pus în valoare piesa lui Baranga, evidenţiindu-i actualitatea şi trăinicia în timp. Dialogul a răsunat proaspăt, bogat în idei şi înţelesuri, scris parcă în ajunul marii sărbători. Pentru Teatrul Secuiesc din Tg. Mureş, Arcul de triumf înseamnă un pas înainte în asimilarea valorilor certe ale dramaturgiei noastre originale, ca şi în arta spectacolului. Se poate spune că teatrul din Tg. Mureş a sărbătorit marea zi a Eliberării printr-un spectacol de înaltă ţinută patriotică şi artistică, făcîndu-se ecoul şi cronica incandescentelor clipe cînd partidul a dus poporul nostru la strălucita biruinţă de la 23 August 1944. Fl. P. Scenă din actul I