Teatrul, 1965 (Anul 10, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 5 - 44

Chirii Economu (Croocks) Băncii, a anonimului exploatator din societatea modernă îi sperie pe eroii lui Steinbeck, ce optează pentru gospodăria capitalistă privată. Dar, scriitorul realist zugrăveşte în opera sa instaurarea capitalismului contemporan, domnia monopolurilor ce fărîmiţeaza gospodăriile şi vieţile, mecanismul relaţiilor crude, brutale, ce n-au nimic comun cu idilicele legături din epoca unui glorios pionierat. Oameni singuri, eroii lui Steinbeck propun, în locul acestei singurătăţi dependente de marele moloh, singurătatea indepen­dentă a micului fermier, care vrea să trăiască din „roadele pămîntului“. Soluţia este isto­riceşte irealizabilă. Aceasta constituie axul piesei. „Am văzut sute de oameni cu traista în spinare şi cu aceiaşi gărgăuni în cap — spune negrul Croocks. Dar nici unul nu şi-a văzut visul cu ochii, aşa cum nimeni n-a văzut raiul“. în scenă, povestea despre „cum va fi“ sau „despre noi şi despre alţii“ — suportul moral al celor doi prieteni — se desenează ca un leit-motiv obsedant, cu accente şi culori diferite. Povestea începe pe un ton de incantaţie, ca un basm povestit de mii de ori. Muzica (Ştefan Mangoianu), discretă, tulburătoare, cu vibraţii binevenit discordante, contribuie la conturarea atmo­sferei de legendă, de vis. Dar basmul se curmă brusc. „Gogoşi“ — spune George. Cuvîntul şochează, readucîndu-ne pe planul realităţii, şi pentru moment nu ştim dacă povestea despre „locşorul nostru“ e menită să îndulcească tristeţea continuei copilării a lui Lennie, sau e speranţa de care se agaţă nebuneşte lucidul George. Momentul se repetă în alt cadru, în dormitorul-baracă, cu aspect de cazarmă, al fermei (conceput într-o alunecare verticală, un subsol, ca o aluzie, poate, la Azilul de noapte, realizat de Liviu Ciulei), locul de întîmplătoare întîlnire a mai multor destine. Aici, pat lingă pat, vieţuiesc oameni cu desăvîrşire străini unul de altul, căci „oamenii se tem, nu se întovărăşesc“. Neîncre­derea, suspectarea, înstrăinarea duşmănoasă plutesc în aer. în schimb, oamenii se apropie de animale, căci nevoia lor de comunicare e acută. Nu întîmplător, clinii, catîrii, iepurii au un rol atît de mare în această lume. Sînt simbolul altor fiinţe vii, necesare în cumplita Matei Alexandru (George), Valeria Gagealov (Doamna Curley) și Florin Piersic (Lennie) 44

Next