Teatrul, 1966 (Anul 11, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 7 - 72

„ l/lEUR COLUMBIER LA BUCUREŞTI Au actorii francezi o virtute cu totul proprie de a-şi rosti replicile în scenă. Chiar de la prima silabă care marchează începerea spectacolului şi care parcă răspunde la un ordin nevăzut : „atacă !“ — fiecare cuvînt e inteligibil şi răzbate întreg la urechea spectatorului. Ritmul — nici atunci cînd e ameţitor, cum se întîmplă adesea, mai ales în comedii — nu încetineşte, spre a aştepta sfîrşitul frazei ; şoaptele, oricit de scăzute, se aud ; iar strigătele nu devin stridente. Fiecare actor stăpîneşte vorbirea, întocmai cum virtuoşii stăpînesc instrumentul la care cîntă, îşi coboară vocea, apoi o urcă, imprimîndu-i subtile inflexiuni, fără urmă de efort şi fără a altera muzicalitatea limbii. Tehnica frumoasei rostiri a textului are o importanţă mult mai mare decit i se acordă în genere. Pentru că ea nu este numai dovada faptului că actorul are o temeinică pregătire profesională , ci această tehnică vădeşte şi un profund respect, pe care sluji­torii scenei îl au faţă de cuvînt, faţă de cultură. Iată doar unul din motivele pentru care spectacolele Ostaticul şi Lucreţia Borgia, prezentate de Teatrul Vieux Colombier la Bucureşti, au plăcut. De asemenea, apreciată a fost şi munca regizorului Bernard Jenny, care a pus în scenă atît piesa lui Claudel, cît şi pe cea a lui Victor Hugo. Subliniind în Ostaticul fenomenul istoric şi social care a avut loc în Franţa după revoluţia de la 1789, cînd nobilimea încerca să-şi păstreze puterea şi domeniile, ţinînd piept nu numai revoluţionarilor, ci, mai ales, şi profitorilor şi parveniţilor, Bernard Jenny a plasat spectacolul între nişte coordonate terestre, lăsînd în plan secundar consideraţiile şi concluziile mistice ale lui Claudel. Obiceiul vrea ca atunci cînd e vorba de Paul Claudel, atenţia să cadă mai ales asupra filozofiei sale mistice şi doar în treacăt să se pomenească şi de faptul că în opera sa sunt surprinse şi analizate probleme dintre cele mai grave, survenite în evoluţia noastră, a oamenilor, nu în ceruri, ci pe pămînt. Şi totuşi, implicaţii sociale nu apar întâmplător doar în Ostaticul. Urmarea acestei piese. Plinea amară, prezintă mai de­parte burghezia în drumul ei spre ascensiune, expansiunea teritorială a noii clase domi­nante, puterea crescîndă a banului ; un lung fragment din istoria capitalismului — în­făţişată critic şi adevărat — formează de fapt nucleul faptic al trilogiei, din care Ostati­cul e doar prima parte. Tot obiceiul îndeamnă exegeţii să împartă personajele lui Claudel în celeste și terestre, după cum — potrivit moralei sale mistice — sínt pozitive sau ne­gative. Evident, negativii sínt tereștri, iar pozitivii celești. Sygne de Coufontaine este — potrivit acestei morale — pozitivă. Totuși, mi se pare că nici chiar autorul n-a plăs­muit-o celestă. O fată tînără, viguroasă, trăind singură într-o provincie aridă, muncind zi şi noapte, ca un bărbat, să refacă moşia strămoşească , plină de forţă şi sănătate, cu un bun-simţ care o face să se opună cu violenţă, înainte de a se mărita împo­triva voinţei ei. Astfel apare şi în interpretarea actriţei Hélène Sauvaneix. Credinţa în Dumnezeu a eroinei „pozitive" a apărut în spectacol îngemănată cu dragostea ei pentru numele nobil al familiei sale şi cu fanatismul cu care rosteşte în faţa lui Georges de Coufontaine legămîntul de supunere feudală, toate componente ale unei trăsături esen­ţiale a personajului : desuetudine. Sygne, din punctul de vedere al istoriei, este sortată să moară, pentru că rămîne împietrită în noţiunile de bine şi de rău ale părinţilor ei. într-o lume în care Dumnezeu dispare, ea se va sacrifica în numele lui şi-şi va pierde viaţa, întocmai cum Troienii lui Shakespeare (Iroilus şi Cresida) au murit în numele frumosului şi al onoarei, într-o epocă în care aceste noţiuni nu mai erau la modă. Hélène Sauvaneix a fost la înălţimea rolului ; jocul ei s-a bizuit mai cu seamă pe inteligenţă şi a fost nuanţat şi corect, nici un gest, nici o izbucnire fără măsură ; iar în momentele de tăcere, atunci cînd îşi asculta partenerii, actriţa a dat dovadă de o

Next