Teatrul, 1968 (Anul 13, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 7 - 84
instalează în spectacol prezenţa dură şi ameninţătoare a lui Osip, personaj episodic, căruia Csorba András îi conferă dimensiuni ample şi o viaţă interioară contorsionată, sumbră, de factură dostoievskiană. în cercul atenţiei se impun de asemenea accentele jocului laconic, cu tăceri inteligente, al lui Tarr László (Trileţki), ca şi somptuozitatea volutelor şi arpegiilor în voce şi mişcare executate virtuos de Dukász Anna (Grekova). în altă ipostază stilistică, acelaşi grup de actori a demonstrat deopotrivă meşteşug tehnic şi profesionalitate marcată, dar, din păcate, virtuţile interpretative au fost insuficient valorificate de bagheta regizorală. Familia Tot, piesa lui Örkény István, reclama o factură de joc specială, un grotesc în extragerea semnificaţiilor. Tragicomedia scriitorului din R.P.U. — reprezentată pe diferite scene europene — este un produs ce poate fi cu uşurinţă situat în perimetrul dramaturgiei moderne de factura lui Dürrenmatt sau Frisch ; prin preocupare tematică, dar şi prin formulă, avem o alegorie transparentă ce poate fi citită în litera textului (cum au procedat interpreţii respectivi) sau în spiritul ei. Agitaţia ce se instalează în căsuţa pompierului Totodată cu venirea în permisie — la ei în sat — a Maiorului, superiorul fiului casei, capătă pe nesimţite proporţii demenţiale, de coşmar. Scundul maior, strivit de complexe fizice, rob al deprinderilor tiranic militare — într-un fel, emisar al intoleranţei totalitare, modifică prin prezenţa sa ritmul, ba chiar sensul vieţii gazdelor şi a celor din jur. Nevoia mecanică de „activitate“ — în cazul de faţă, tăierea unor cartoane — determină la cei din jur o asemenea acumulare cantitativă de iritare şi nervi, încît în final maiorul va fi lichidat. Mobilul execuţiei sale nu este revolta conştientă, ura îndreptăţită, ci exasperarea născută din... lipsa de somn ! Sub un prim strat superficial al întîmplărilor diurne — înlănţuite logic şi simplu —, piesa propune o analiză a categoriei anormalului. Dintr-un unghi insolit, sub înfăţişarea grotescului, e condensată în fabulă aceeaşi experienţă a fascismul Tanai Bella (Anna Petrovna Voiniţeva) şi Lohinszky Lorand (Platonov)