Teatrul, 1968 (Anul 13, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 7 - 84

instalează în spectacol prezenţa dură şi ameninţătoare a lui Osip, personaj episo­dic, căruia Csorba András îi conferă dimensiuni ample şi o viaţă interioară contorsionată, sumbră, de factură dosto­­ievskiană. în cercul atenţiei se impun de asemenea accentele jocului laconic, cu tăceri inteligente, al lui Tarr László (Tri­­leţki), ca şi somptuozitatea volutelor şi arpegiilor în voce şi mişcare executate virtuos de Dukász Anna (Grekova). în altă ipostază stilistică, acelaşi grup de actori a demonstrat deopotrivă meşte­şug tehnic şi profesionalitate marcată, dar, din păcate, virtuţile interpretative au fost insuficient valorificate de bagheta regizorală. Familia Tot, piesa lui Örkény István, reclama o factură de joc specială, un grotesc în extragerea semnificaţiilor. Tragicomedia scriitorului din R.P.U. — reprezentată pe diferite scene europene — este un produs ce poate fi cu uşurinţă situat în perimetrul dramaturgiei mo­derne de factura lui Dürrenmatt sau Frisch ; prin preocupare tematică, dar şi prin formulă, avem o alegorie transpa­rentă ce poate fi citită în litera textului (cum au procedat interpreţii respectivi) sau în spiritul ei. Agitaţia ce se instalează în căsuţa pompierului Tot­odată cu veni­rea în permisie — la ei în sat — a Ma­iorului, superiorul fiului casei, capătă pe nesimţite proporţii demenţiale, de coş­mar. Scundul maior, strivit de complexe fizice, rob al deprinderilor tiranic mili­tare — într-un fel, emisar al intoleranţei totalitare, modifică prin prezenţa sa rit­mul, ba chiar sensul vieţii gazdelor şi a celor din jur. Nevoia mecanică de „ac­tivitate“ — în cazul de faţă, tăierea unor cartoane — determină la cei din jur o asemenea acumulare cantitativă de iritare şi nervi, încît în final maiorul va fi li­chidat. Mobilul execuţiei sale nu este re­volta conştientă, ura îndreptăţită, ci exas­perarea născută din... lipsa de somn ! Sub un prim strat superficial al întîmplări­lor diurne — înlănţuite logic şi sim­plu —, piesa propune o analiză a cate­goriei anormalului. Dintr-un unghi insolit, sub înfăţişarea grotescului, e condensată în fabulă aceeaşi experienţă a fascismul Tanai Bella (Anna Petrovna Voini­­ţeva) şi Lohinszky Lorand (Plato­nov)

Next