Teatrul, 1976 (Anul 21, nr. 1-12)

1976-04-01 / nr. 4

priză totală la public. O caricatură foarte nostimă realizează Aurel Ștefănescu în Dan, fiul închipuit al Bibicului , cu nerv, cu far­mec și aplomb, Smara Marcu, e soția dela­pidatorului. Mai au scurte dar bune apariții Maria Voronca Smarandache, Stelian Stancu (în roluri duble și foarte diferite), Mihai Io­­nescu-Vrănești și Miriam Cuibus. EVADAREA de Leonida Teodorescu Bata premierei : 23 octombrie 1975. Regia : ȘTEFAN VAIDA. Scenogra­fia : GHEORGHE MATEI. Distribuția : GHEORGHE BOIAN­GIU (Blondul) ; AUREL ȘTEFANES­­CU (Celălalt) ; N. FAGADARU (Șeful închisorii) ; GEORGE BOSSAN (Maxim) ; STELIAN STANCU (Va­lentin) ; RALUCA IORGA și ELENA TEAȘCA (Ina) ; PAUL BASARAB (Andrei) ; TRAIAN COSTEA (Liviu). Cu Evadarea de Leonida Teodorescu, re­pertoriul intră în altă zonă de exigențe și ambiții. Trebuie evidențiată inițiativa teatru­lui turdean de a reprezenta această piesă datorată unui autor interesant, de o factură particulară, care în mod cu totul surprinză­tor nu captează interesul altor teatre. Piesa înfățișează o celulă de comuniști, căzută în întregul ei în mîinile poliției. Acțiunea are loc în zilele premergătoare și pregătitoare insurecției armate. Avem, așadar, de-a face cu o piesă despre lupta comuniștilor în ile­galitate. Nou e faptul că, prinși și închiși într-un fort dintr-un oraș oarecare, comuniș­tii sunt înfățișați nu numai în atitudinea lor eroică de oameni în stare să înfrunte cu bărbăție și eroism teroarea polițienească, sa­­crificîndu-se, dacă e nevoie, pentru a păstra secretul luptei ; ci, în aceleași condiții în care existența lor atîrnă de un fir de păr, ei sunt înfățișați căutând fără încetare o solu­ție pentru ca unul din ei să evadeze și să transmită luptătorilor din afară un secret numai de ei știut, un secret prețios pentru cei aflați în pregătirea insurecției. Nu detali­ile sunt importante, deși ele există în text. Importantă e atitudinea, activă, ofensivă, a celor închiși, starea de febrilă căutare a unei soluții prin care cel puțin unul din ei să evadeze, cu orice risc, cu orice consecințe, pentru a restabili legătura cu cei dinafară. Acțiunea, desfășurîndu-se, cum se întîmplă la Leonida Teodorescu, în spațiu închis, în timp limitat, înaintează prin impulsuri lăun­trice, mobilul mișcării fiind în eroi și nu in întîmplarea concretă care are funcția de de­­tonant. Totul se petrece în împrejmuirea zi­durilor fără ferestre și sub presiunea timpu­lui, tensiunea crește până la clipa finală. Unul din cei cinci comuniști va izbuti să ajungă printre ai săi pentru a-și îndeplini pînă la capăt misiunea încredințată lor. Finalul era previzibil , dar calea către acest final, felul cum este străbătută această cale, nu pot fi anticipate. Piesa se urmărește cu un interes aparte, la aceasta contribuind și regia — sigură, strînsă, sobră — a lui Ște­fan Vaida. Elementul declanșator este repli­­ca­ monolog a Șefului închisorii : primul care va trăda pe șeful grupului va fi liber ! In scurta lui apariție, N. Făgădaru reușește să instaureze atmosfera de crescută tensiune sub semnul căreia se va dezvolta acțiunea. Cei cinci : George Bossan (Maxim) — mai vîrst­­nicul membru al grupului — e echilibrat, înțelept, îngăduitor , Stelian Stancu (Valen­tin), foarte bun în conducătorul de drept al grupului, actor cu o înfățișare plăcută, cu un glas frumos, reținut în acest rol, insuflînd calm, chibzuință, luciditate, apoi Paul Basa­rab și Traian Costea (Andrei și Liviu), tinerii tovarăși de luptă, neșovăitori, dar nu destul de cumpăniți, în sfîrșit, Elena Teașcă (Ina), singura femeie a grupului, emanînd prospe­țime, tinerețe, sinceritate. In scene-contra­­punct, doi gardieni abrutizați de alcool sunt interpretați cu bune rezultate de Gheorghe Boiangiu și, mai alles, de Aurel Ștefănescu. Decorurile lui Gheorghe Matei, scenograf care întreprinde în acest teatru un travaliu intens, sunt sumbre, sugerând zidurile reci și umede ale fortului în care sunt ferecați cei cinci luptători comuniști. Evadarea e un spectacol promițător pentru evoluția și aspi­rațiile teatrului și o certă confirmare a vir­tuților de dramaturg ale lui Leonida Teo­dorescu, Virgil Munteanu George Bossan, Raluica Iorga, Stelian Stancu și Traian Costea

Next