Teatrul, 1981 (Anul 26, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 6 - 71

VIITORUL ROL FLORIN PIERSIC Florin Piersic, personalitate frapantă, e prea cunoscut şi admirat, pentru a mai avea nevoie de prezentare. L-am întîlnit în pauza dintre două spectacole şi l-am rugat să-mi vorbească despre preocupă­rile lui actuale. „Trec anii... trec lunile-n goană, şi-n zbor, anii trec... de la Naţional nu mai plec. Asta, ca să începem să vorbim de­spre viitor, veseli. Se pare că «şoarecii» mei, după 14 stagiuni, au fost... puşi în cui. Poate nu definitiv, cine ştie ce ur­mează după vacanţă... Vedeţi, sunt şi op­timist. Am auzit că se reia Coana Chiriţa, şi, la dorinţa regizorului Horea Popescu, am rămas pe post de Leonaş, cu toate că aş fi vrut să predau ştafeta unui alt co­leg. Cartea lui Ioviţă (de fapt, cartea lui Everac, şi, dacă nu se supără autorul, şi a mea, intr-un fel) se joacă mult. De fiecare dată cînd mă îndrept spre sala Atelier, mă gîndesc la decla­raţia autorului-regizor, din caietul-pro­gram : «în această piesă, care e cea mai puţin piesă, din cite am scris, do­resc să fie cit mai puţin teatru...». Asta şi încercăm, şi eu, şi partenerii mei , să fim cit mai curaţi, cit mai puri, cit mai adevăraţi, deci, mai «neteatrali»... Simt atenţia şi perceperea textului de către spectatori , deşi deocamdată este singu­rul spectacol în care joc, mă consumă, mă preocupă, mă solicită, aşa cum înţe­leg eu meseria asta dură şi fermecătoare. Iubitorilor musicalului le-am pregătit, pentru toamnă, o surpriză : rolul falsului antipatic, timidul Ştefan Valeriu din Jocul de-a vacanţa, după Mihail Sebastian. Re­gia: Matei Alexandru. Astea au fost o introducere la cele ce vi le voi spune, legate de ultima mea distribuire de către Mihai Berechet. Am mai jucat în regia lui Berechet , am fost Malcolm în Macbeth, alături de Tanţi Co­cea şi de superbul Emil Botta, Chance Waine în Dulcea pasăre a tinereţii de Tennessee Williams , Tudor din Zodia Taurului de Mihnea Gheorghiu. Acum voi fi Pietro Gralla, din Act veneţian. Rolul acesta trebuie pregătit minuţios, trebuie luat încet, filă cu filă, şi înfăţişat cu forţă, cu sobrietate, cu o viaţă inte­rioară bogată, cu o ardere de care sunt capabili numai oamenii excepţionali. Că­rii­ Petrescu ne aduce pe scenă o întru­chipare a dorinţei de absolut, un caracter extraordinar de puternic, care, însă, ca simplu om, e un învins. Un inflexibil, care «moare» în picioare. Rol greu, piesă grea, puţin spectacu­loasă, dar plină de idei, care cere pătrun­dere în sfera esenţialului. După Kovács György, după George Constantin, e greu să-l joci. O răspundere. Ca să folosesc un termen al criticii, încă o dovadă de ma­turitate. Oare, o să pot ? Repetăm, învă­ţăm, gîndim, trăim, şi vă dau întîlnire în aceeaşi sală a Naţionalului. Pînă a­­tunci, vă doresc ce-mi doresc şi mie : viaţă bună !“ Maria MARIN telex-,, t­ea­trul*­­o telex-,, tea­trul“­telex-,, teatrul“ anarhist de Dario Fo, în regia lui Costin Marinescu şi scenografia lui Vasile Jurje. „ De la Teatrul Maghiar de Stat din Ti­mişoara aflăm că se re­petă Minciuna izbăvitoare de Székely János, O scri­soare pierdută de I. L. Ca­­ragiale şi Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller. Teatrul are un program permanent de spectacole pe Valea Jiului şi, fireşte, în judeţele Timiş şi Arad. „ Noua serie de absol­venţi ai secţiei române de actorie a Institutului de teatru „Szentgyörgyi Ist­ván“ a prezentat, la ju­mătatea lunii iunie, o suită de spectacole cu care, de altfel, şi-a susţinut examenul de diplomă . Nu puneţi dragostea la încer­care după Locatelli, Micii burghezi de Maxim Gorki, D’ale carnavalului de I. L. Caragiale şi Cînd va cînta cocoşul de Ivan Bu­­kovean. 9 Se află în curs de definitivare programul turneelor teatrelor din toată ţara pe litoral, în cadrul stagiunii estivale. Vom reveni, fiindcă se a­­nunţă interesant sub multe aspecte ! FAIMA

Next