Teatrul, 1984 (Anul 29, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 5 - 65

la cea înnorată şi ameninţătoare, preves­tind izbucnirea celui de-al doilea. Plasînd acţiunea într-o cafenea, reali­zatorul a găsit şi elementul de legătură, toate întîmplările fiind verosimile, în am­bianţa colorată şi pitorească unde se în­­tîlnesc oameni cu temperamente diferite, provenind din medii diverse, unde-şi gă­sesc locul şi cîntecele, şi dramele, şi far­sele, şi comentariul ultimelor ştiri, şi pă­lăvrăgeala amuzantă a „stîlpilor de ca­fenea“ . Valoarea şi farmecul acestui spectacol provin din valoarea şi farmecul actori­lor, care dau momentelor viaţă, culoare, dinamism. Totul este atît de bine structurat, im­presia de creaţie colectivă, „de echipă“, atît de convingătoare, încît e destul de greu de diferenţiat contribuţia fiecărui interpret ; totuşi, mulţi dintre ei izbutesc să devină centrul atenţiei, fie şi numai pentru cîteva minute, schiţînd un perso­naj sau prezentînd o melodie. Astfel, Lohinszky Loránd îl evocă pe Maurice Chevalier, cu nostalgie, fervoare şi iro­nie, dar interpretează şi un rol, poate cel mai bogat în nuanţe din întreg specta­colul, cel al Vagabondului din Serul pros­tiei, „omul de pe stradă“, inteligent şi hîtru. Cu un farmec deosebit şi o remarca­bilă varietate de mijloace, apar în mai multe ipostaze Adám Erzsébet (jucînd cu dezinvoltură şi haz rolul unei fete capri­cioase şi îndrăgostite, în întîlnirea de cincizeci de ani) şi Szilagy Enikő (trecînd cu uşurinţă de la personajul unei servi­toare burleşti la acela al unei actriţe cochete, impetuoase, mereu surprinză­toare, în aerul prostiei). Cu aceeaşi măiestrie în conturarea unor personaje sau în scene de ansamblu apar şi Illyés Kinga, Kilyén Ilka, Meister Éva, Mende Gaby şi Székely Anna, cea din urmă fiind şi prezentatoarea spectacolului. Un clovn cu faţa de var purtînd în ochi tristeţi iremediabile este Réthy Ár­pád, care interpretează în partea a doua a spectacolului cîntece protestatare îm­potriva fascismului. Chelnerul permanent al cafenelei şi valetul spion din cerul prostiei prind viaţă prin intermediul lui Kárp György. Doi „stîlpi de cafenea“, intervenind din timp în timp cu comen­tarii, glume, bîrfeli, sînt Tarr László şi Gyarmati István ; ei creionează rafina­mentul şi frivolitatea tipurilor reprezen­tate şi, totodată, în­ alte ipostaze drama­tice, vădesc o mare forţă de caracteri­zare (cel dinţii — în zugravul nimerit din întîmplare la întîlnirea de „cinci­zeci de ani“ a unei înalte societăţi,, unde este luat drept ambasador, cel de-al doilea­­— în profesorul bătrîn şi gîrbovit ce-şi întîlneşte foştii elevi). Tamás Fe­renc şi Magyari Gergely îşi au, la rindul lor, partea leului, în Va rog, un bilet!, un scheci de epocă. Buni în roluri sînt şi Hunyadi László, Nagy József, Tatai Sándor, Tóth Tamás (un admirabil cîntăreţ, ce dă forţă dra­matică unor romanţe),, Török András şi Zalány Gyula. Decorul, semnat de Kelemen Tamás Anna, sugerează cu fineţe locul acţiunii, oferind totodată şi spaţiu­l potrivit­­dife­ritelor situaţii. Fantezia, inventivitatea, bunul-gust sunt definitorii pentru acest spectacol-colaj, în care Kovács Levente a ştiut să dea trupei maghiare a Naţionalului din Tîrgu Mureş prilejul de a-şi evidenţia multi­plele valenţe ale măiestriei actoriceşti. Ileana BERLOGEA Lohinszky Loránd şi Szilagy Enikő

Next