Teatrul, 1984 (Anul 29, nr. 1-12)

Numerele paginilor - 10-nr. 11 - 86

Data premierei : 9 august 1981. Regia: RALUCA IORGA MÎN­­DRILA. Scenografia : KEMÉNY ARP­AD. Distribuţia : CRISTINA PARDAN­­SCHI (Sandra) ; CORNEL RÄI­­LEANU (Matei) ; AL. FAGARA­­ŞANU (Grigore Staroste). tăria cu care au ştiut să înfrunte teroa­rea poliţienească, sacrificîndu-se pentru o cauză mai presus de viaţa lor. In fi­nalul piesei se evocă tocmai măreţia acestei cauze, prin replicile bătrînului Grigore Staroste; din ultimele sale cu­vinte, înainte de sacrificiul suprem, răz­bate limpede mesajul piesei : „de ce au făcut-o ? pentru bunăstarea lor ? ; au mu­rit săraci lipiţi pămîntului... pentru bună­starea copiilor lor ? ; copiii lor sînt — astăzi — oameni în toată firea şi sînt tot atît de săraci ca şi taţii lor... şi-atunci, de ce au făcut-o ?... [...] pentru urmaşii lor — gîndesc ! — de mai tîrziu... urmaşii de soartă, numiţi şi nenumiţi ! , care nici măcar nu-şi vor aduce aminte de ei... nu vor şti nici cum i-a chemat ! nici ce li s-a întîmplat ! , dată fiind lunga trecere a timpului...“. Iată, rostul piesei e tocmai de a ne aminti nouă, celor „nenumiţi“, ce li s-a întîmplat înaintaşilor noştri, în­­tr-o vreme cînd acţiunile partidului co­munist erau reprimate sîngeros, iar membrii lui — supuşi teroarei. Episodul n-are amploare evocatoare, ci concentrare dramatică. Multă vreme ac­ţiunea are loc numai cu două personaje, pe o situaţie echivocă, şi progresează printr-un şir de întrebări. Apariţia celui de al treilea pare, la început, derutantă şi lipsită de noimă, pentru ca ulterior să se dezvăluie concordantă cu ţelurile po­litice ale celorlalţi. De la un moment dat, odată cu dezvăluirile personajului femi­nin care a pus la cale întîlnirea conspi­rativă, tensiunea se instaurează şi spo­reşte pe măsură ce se deduce că eroii sunt înconjuraţi fără putinţă de ieşire şi în cîteva clipe vor fi cu certitudine sa­crificaţi. Bine condusă din punctul de vedere al creşterii tensiunii, piesa — scrisă cu cîţiva ani în urmă — păstrează un aer livresc în ceea ce priveşte caracterele personajelor, lasă uneori să se străvadă trama şi sugerează doar nobleţea jertfei închinate unei cauze măreţe. Şansa piesei ar fi în cei ce-i vor da viaţa scenică, regizor şi interpreţi în stare să facă verosimilă situaţia, prin măies­tria lor profesională şi printr-o bună in­tuiţie a efectelor. Şansa realizatorilor ar fi o inteligentă gradare a dramatismului şi o amplificare inspirată a rezonanţei cazului. Nu prea se întîmplă aşa pe scena tîrgumureşană, din pricina transpunerii inexpresive realizate de regizoarea Raluca Iorga Mîndrilă şi a unei distribuţii în care numai un interpret ajunge la o tem­peratură dramatică revelatoare, după un drum cam lung şi anost , am numit-o pe Cristina Pardanschi, actriţă care începe cam indecis jocul, îl susţine o vreme cam teatral şi ne descoperă adevărata ei forţă lăuntrică abia în partea a doua, cînd ac­centele sînt mai grave şi mai impresio­nante. Dezolant de incert ni s-a părut conturul personajului chemat la această „întîlnire“, aşa cum ni l-a înfăţişat Cor­nel Răileanu, care joacă pe cartea reţi­nerii şi a neparticipării. Bătrînul lui Alexandru Făgărăşanu nici nu e aşa bă­­trîn — ceea ce nu e rău , dar el nu se poate elibera de o evidentă stinghereală în contextul cam convenţional în care se mişcă. Singurul element expresiv, în da­tele textului, rămîne decorul semnat de Kemény Árpád, pe tonalitatea luc de alb,, constrastantă cu timpul, la propriu şi la figurat, al acţiunii. ■ PARAZIŢII de Csik­y Gergely Data premierei : 21 septembrie 1984. Regia : DAN ALECSANDRESCU. Scenografia : TAMAS-KELEMEN ANNA. Traducerea şi adaptarea: ZENO FODOR. Distribuţia : SMARA MARCU (Szedervay Kamilla) ; MARINELA POPESCU (Irén) ; MIHAI GINGU­­LESCU (Zátonyi Bencze) ; CON­STANTIN SÄSAREANU (Mosolygó Menyhért) ; DAN GLASU (Timót Pál) ; CORNEL POPESCU (Darvas Károly) ; AUREL STEFANESCU (Bankó Béni) ; MARA COSTEA, LI­VIA GINGULESCU (Elza) ; VASILE VASILIU (Tulipán) ; LIDIA ROŞCA MARINESCU (Doamna Tulipán) ; ELENA JITCOV (Borcsa) ; CON­STANTIN DOLJAN, CORNEL RAI­­LEANU (Klimóczi Endre) ; DAN CIOBANU (Portarul) ; TRAIAN COSTEA (Jankó). Cîteva date despre Csiky Gergely ni-l dezvăluie ca o personalitate de seamă a dramaturgiei maghiare de la sfîrșitul se­

Next