Teatrul, 1984 (Anul 29, nr. 1-12)
Numerele paginilor - 10-nr. 11 - 86
Data premierei : 9 august 1981. Regia: RALUCA IORGA MÎNDRILA. Scenografia : KEMÉNY ARPAD. Distribuţia : CRISTINA PARDANSCHI (Sandra) ; CORNEL RÄILEANU (Matei) ; AL. FAGARAŞANU (Grigore Staroste). tăria cu care au ştiut să înfrunte teroarea poliţienească, sacrificîndu-se pentru o cauză mai presus de viaţa lor. In finalul piesei se evocă tocmai măreţia acestei cauze, prin replicile bătrînului Grigore Staroste; din ultimele sale cuvinte, înainte de sacrificiul suprem, răzbate limpede mesajul piesei : „de ce au făcut-o ? pentru bunăstarea lor ? ; au murit săraci lipiţi pămîntului... pentru bunăstarea copiilor lor ? ; copiii lor sînt — astăzi — oameni în toată firea şi sînt tot atît de săraci ca şi taţii lor... şi-atunci, de ce au făcut-o ?... [...] pentru urmaşii lor — gîndesc ! — de mai tîrziu... urmaşii de soartă, numiţi şi nenumiţi ! , care nici măcar nu-şi vor aduce aminte de ei... nu vor şti nici cum i-a chemat ! nici ce li s-a întîmplat ! , dată fiind lunga trecere a timpului...“. Iată, rostul piesei e tocmai de a ne aminti nouă, celor „nenumiţi“, ce li s-a întîmplat înaintaşilor noştri, într-o vreme cînd acţiunile partidului comunist erau reprimate sîngeros, iar membrii lui — supuşi teroarei. Episodul n-are amploare evocatoare, ci concentrare dramatică. Multă vreme acţiunea are loc numai cu două personaje, pe o situaţie echivocă, şi progresează printr-un şir de întrebări. Apariţia celui de al treilea pare, la început, derutantă şi lipsită de noimă, pentru ca ulterior să se dezvăluie concordantă cu ţelurile politice ale celorlalţi. De la un moment dat, odată cu dezvăluirile personajului feminin care a pus la cale întîlnirea conspirativă, tensiunea se instaurează şi sporeşte pe măsură ce se deduce că eroii sunt înconjuraţi fără putinţă de ieşire şi în cîteva clipe vor fi cu certitudine sacrificaţi. Bine condusă din punctul de vedere al creşterii tensiunii, piesa — scrisă cu cîţiva ani în urmă — păstrează un aer livresc în ceea ce priveşte caracterele personajelor, lasă uneori să se străvadă trama şi sugerează doar nobleţea jertfei închinate unei cauze măreţe. Şansa piesei ar fi în cei ce-i vor da viaţa scenică, regizor şi interpreţi în stare să facă verosimilă situaţia, prin măiestria lor profesională şi printr-o bună intuiţie a efectelor. Şansa realizatorilor ar fi o inteligentă gradare a dramatismului şi o amplificare inspirată a rezonanţei cazului. Nu prea se întîmplă aşa pe scena tîrgumureşană, din pricina transpunerii inexpresive realizate de regizoarea Raluca Iorga Mîndrilă şi a unei distribuţii în care numai un interpret ajunge la o temperatură dramatică revelatoare, după un drum cam lung şi anost , am numit-o pe Cristina Pardanschi, actriţă care începe cam indecis jocul, îl susţine o vreme cam teatral şi ne descoperă adevărata ei forţă lăuntrică abia în partea a doua, cînd accentele sînt mai grave şi mai impresionante. Dezolant de incert ni s-a părut conturul personajului chemat la această „întîlnire“, aşa cum ni l-a înfăţişat Cornel Răileanu, care joacă pe cartea reţinerii şi a neparticipării. Bătrînul lui Alexandru Făgărăşanu nici nu e aşa bătrîn — ceea ce nu e rău , dar el nu se poate elibera de o evidentă stinghereală în contextul cam convenţional în care se mişcă. Singurul element expresiv, în datele textului, rămîne decorul semnat de Kemény Árpád, pe tonalitatea luc de alb,, constrastantă cu timpul, la propriu şi la figurat, al acţiunii. ■ PARAZIŢII de Csiky Gergely Data premierei : 21 septembrie 1984. Regia : DAN ALECSANDRESCU. Scenografia : TAMAS-KELEMEN ANNA. Traducerea şi adaptarea: ZENO FODOR. Distribuţia : SMARA MARCU (Szedervay Kamilla) ; MARINELA POPESCU (Irén) ; MIHAI GINGULESCU (Zátonyi Bencze) ; CONSTANTIN SÄSAREANU (Mosolygó Menyhért) ; DAN GLASU (Timót Pál) ; CORNEL POPESCU (Darvas Károly) ; AUREL STEFANESCU (Bankó Béni) ; MARA COSTEA, LIVIA GINGULESCU (Elza) ; VASILE VASILIU (Tulipán) ; LIDIA ROŞCA MARINESCU (Doamna Tulipán) ; ELENA JITCOV (Borcsa) ; CONSTANTIN DOLJAN, CORNEL RAILEANU (Klimóczi Endre) ; DAN CIOBANU (Portarul) ; TRAIAN COSTEA (Jankó). Cîteva date despre Csiky Gergely ni-l dezvăluie ca o personalitate de seamă a dramaturgiei maghiare de la sfîrșitul se