Teatrul, 1984 (Anul 29, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 5 - 64

joc la vedere , scena îşi desconspiră se­cretele, spectatorii sunt invitaţi să intre în joc, să detecteze starea de „imponde­rabilitate“ contaminîndu-se, şi aş adăuga că de reacţia acestora depinde în cea mai mare măsură gradul de combustie al ac­torilor. Reprezentaţie de echipă, structurată pe tipul exerciţiilor de atelier, într-o viziune sincretică, de „frontieră“, antologind cîteva teme obsesive din baletul şi pictura modernă — circul, balerinele, arlechinii —, cu inserturi „retro“ tratate în fină paro­die. O lume pe scenă exprimă, incontes­tabil, personalitatea artistică a coregrafei şi dansatoarei Miriam Răducanu, autoare de scriitură scenică originală, tensionat teatrală. La comenzile ei răspund cu pa­siune şi desăvîrşit profesionalism vedetele şi viitoarele vedete ale teatrului , recitind, grav, din Botta, Victor Rebengiuc fixează cadenţele montării, în care, cu tempera­ment teatral şi farmec scenic, Constantin Brânzea e înconjurat de adevărate „iele“ : Micaela Caracaş, totdeauna spectaculoasă ; Mihaela Gagiu, pe emploi „fix“ de inge­nuă ; Mirela Gorea, joc dramatic lucid, controlînd cutremure lăuntrice ; Luminiţa Gheorghiu, expresivă în măşti comice, dar exploatîndu-şi parcă mai timid bo­gatele-i resurse ; Mariana Mihuţ, fasci­nantă, explozivă, dezvăluind noi, impre­vizibile faţete de umor şi autoironică dră­gălăşenie ; iar aleasa demonstraţie de vir­tuozitate teatrală a Ginei Patrichi ar fi putut singură constitui un recital ! Scena balconului din Romeo şi Julieta, „subli­mul cuplu“, şi faimosul monolog-song al lui Jenny­ Speluncă din Opera de trei parale, mostre „antagonice“ de estetică şi stilistică teatrală, se îmbină într-un discurs teatral exemplar despre forţa şi fragilitatea fiinţei umane, despre nevoia de vis, speranţă şi poezie... O lume pe scenă este un spectacol re­confortant ; el familiarizează mai ales noile generaţii de spectatori cu „miste­rele“ practicabilelor, sugerîndu-le că tea­trul înseamnă refuzul prejudecăţilor, forţă creatoare, graţia spiritului şi a trupului, frumuseţe şi idee... Mira IOSIF TEATRUL NAŢIONAL DIN TIRGU MUREŞ — Secţia maghiară — CAFENEAUA AMINTIRILOR spectacol— colaj de Kovács Levente Data premierei : 28 decembrie 1983. Regia : KOVÁCS LEVENTE. De­corurile şi costumele : KELEMEN TAMÁS ANNA. Coregrafia: KE­LEMEN FERENC. Interpreţii : ADAM ERSZÉBET, ILLYÉS KINGA, KILYÉN ILKA, MEISTER ÉVA, MENDE GABY, SZÉKELY ANNA, SZILÁGYI ENIKŐ, GYARMATI ISTVÁN, HUNYADI LÁSZLÓ, KÁRP GYÖRGY, MAGYARI GERGELY, NAGY JÓZSEF, RÉTHI ÁRPÁD, TAMÁS FERENC, TARR LÁSZ­LÓ, TATAI SÁNDOR, TÓTH TAMÁS, TÖRÖK ANDRÁS, ZA­LÁNYI GYULA. Spectacolele-colaj, situate undeva în­tre music-hall și cabaret, cu numere independente sau legate între ele, au început să apară pe scenele noastre. Prin­tre ele se înscrie, ca o autentică reuşită, şi Cafeneaua amintirilor, realizat de Kovács Levente pe scena Naţionalului din Tîrgu Mureş, secţia maghiară, înainte de a vorbi despre interpreţii acestui spectacol, cu toţii strălucitori în multiple ipostaze — de cîntăreţi, mimi, dansatori sau creatori de personaje —, trebuie să subliniem valoarea ideii lui Kovács Levente, care a grupat inteligent şi subtil cîntece, scenete, glume, comen­tarii din anii ’20—’30, ba chiar şi piese scurte (Intilnirea de cincizeci de ani, Vă rog, un bilet! şi Serul prostiei, cu situaţii şi personaje dintre cele mai interesante), trecînd de la atmosfera aparent degajată din anii de după primul război mondial­ ­l

Next