Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)

1876-04-01 / nr. 11

Anul I. — No. 11. Abonamente: In România pe an 40 lei « pe 6 luni 20 » « pe 3 luni 10 » In străinătate plus portul, pe an 20 lei Anunciurile : linia 20 bani Reclamele : « 50 » Unimmer 10 bani. ROMANIA Tip v 3 Martie Bucuresci, 12 Aprili0 Avem d’inaintea nostru resultatul deplin al alegerilor. Reflecțiunile ce el ne insuflă, ne duc la nișce conclusiuni cari desigur nu au nimic îmbucurător pentru viitorul ce verdictul țarei ne-a pregătit. Mai nainte de tate nu vedem bine în ce parte are să fie majoritatea. Guvernul nu o are, sau cel puțin ea este atât de neînsemnată, încât mersul afacerilor a devenit anevoie. Oposițiunea asemenea nu o are chiar dacă am admite, ceea ce ne pare cu neputință, că diferitele grupuri ale oposițiunii sa femeie unite după luptă precum erau înaintea ei. Un corp legiuitor în care forțele să contra-cumpănesc în mod, am putea duce matematic, crează fiecărui guvern, oricare va fi el, o situațiune cu neputință. Căderea d-lui Catargi va avea deci ca prima consecință dizolvarea atât a Senatului cât și a Camerei, căci nime nu va putea contesta noului cabinet dreptul de a căuta să aducă o situațiune în care guvernul să potă dispune de elementele necesare la un mers regulat. Cine va fi însă acel guvern ! Fi va el un guvern de coalițiune, ori un guvern al stângei? In primul paz să ne acceptăm la o eră de anarhiă care va sdruncina până în temeliile salle cele mai adânci întrega clădire a Statului. Lăsăm la o parte că orice coalițiune corumpe, cum am mai fls’o, moravurile politice ale unei țeri, dar ne întrebăm, care ar fi elementele de durată ale unui asemenea guvern? In Camera alesă sub auspiciile lui, admițând că țera se pronunță pentru dânsul, au să fie atâtea grupuri cât și membri în cabinet, și fiecare neînțelegere între denșii nu se va traduce ca pe vremea d-lui Catargiu prin căderea cutărui sau cutărui minister, ci prin o discompunere a forțelor parlamentare. Guvernul coalițiunei ne pare deci a priori condemnat, și dacă în timpuri normale am putea privi cu sânge rece aseminea experimentări, în momentul de față ele ne par primejdiose; și tristele experiențe nu dau rude decât atunci când nu sunt plătite prea scump. Române deci guvernul stângei. In numerul nostru din urmă am emis deja părerea că el ne pare singurul logic. Nu dora că țara s’a pronunțat pentru stânga, dar pentru că alegetorii nu au susținut drepta cu destulă tărie încât căderea d-lui Catargiu implica de la sine venirea la putere a d-lui Brătianu. Cu d. Brătianu vom avea cel puțin un guvern omogen care nu va purta în sine de la naștere chiar, elemente sigure de disoluțiune. A ei însă se închee partea cea bună a acestei combinațiuni. Politica d-lui Brătianu va fi aceeași care a fost totdeauna adică, lipsită de orice vedere politică. Agitațiunile sterile vor înlocui din nou munca regulată și țara se va opri pe calea de propășire lentă dar sigură pe care intrase. Deja se aude că poporul adică, d-nii Serurie, G. Heliade, Carada și alții se adună la d. C. A. Rosetti și cer o constituantă, căci libertățile de astăii nu sunt îndestulătore pentru aspirațiunile lor. Deja se anunță în Românul că în numele dreptăței au să se prigonescă o sumă de foști funcționari, ca numărul celor ce vor să intre in budgetul Statului să găsescă o ușă mai largă. Fanfarele resună și în jurul cerbului cădut se adună venătorii la cură. Pe de o parte vom avea deci o serie de fantasmagorii politice, iar pe de alta un sporit de deficit în budget care se va impăca cu greu cu situațiunea nostră financiară. Spectacolul este trist, și oricine a adus acastă stare de lucruri a luat asupră’și o grea răspundere și va trece prin o serie de durerose esperiențe, până când țara ne va arunca iarăși în brațele partidului conservator. In acceptare, conservatorii se vor oțeli póze în luptă, vor elimina din sânul lor pe apostați și pe omenii a căror apetite greu de satisfăcut au produs misiunea și astfel vor reveni la cârmă cu o țeră mai ispitită și cu elemente exclusiv sanatese. Jouí, 1 Aprilie 1876. Abonamentele Se fac în Strada Lipscani Tip. Dorothea A. Mănescu Ese : Luni, Marti, Joi și Sâmbătă. Articolii nepublicați se ard stânga însă se pare hotărâtă a amăna acesta discuțiune după vacanțe. PE SI TELEGRAFICE Roma, 10 Aprilie. In alegerile politice, toți miniștri au fost realeși. Intr’o scrisore Garibaldi declară că primesce darurile Regelui în numele națiunei de 100,000 franci, adăugând că va putea veni cu aceste daruri în ajutorul lucrărilor Tibrului. Alexandria, 10 Aprilie. — Manifestațiuni tumultase au avut loc d inaintea consulatelor din causa suspendărei plăței cupanelor. Populațiunea este forte iritată. Paris. 10 Aprilie—înțelegerea în relațiunile dintre Enghitera și Franța s’a întărit prin conferința de erî dintre Derby și Decazes. Senatul s’a amânat până la 10 Mai, după ce votat creditul de 175,000 franci pentru inundați. Camera a invalidat alegerea lui Rouber la Ajaccio, dar Rouber era validat deja ca deputat la Riom în Auvergne. Drepta a cerut discuțiunea pentru amnistie înainte de a se proroga. DIN AFARA Astăzi de dimineță la 10 ore, Sice Neue freie Presse de la 9 Aprilie, au Început eră și, după intervenirea comitelui Andrassy, conferințele miniștrilor asupra revizuirea convențiunei comerciale și vamale dintre Austria și Ungaria. Ministrul de externe pare a-și da mare ostenelă, spre a concilia ambele părți asupra punctelor ce nu se înțelegea. Cel puțin ni se asigură că cornițele Andrássy a conferit eri séra cu miniștrii unguri până după meciul nopții, după ce avusese mai ânteiu cu miniștrii austriaci precari Înțelegeri. Trebue dor să așteptăm, ca să putem vedea ce resultate vor da talentele sale diplomatice în aceste conferințe și în viitorele negociațiuni. Experții chemați la Viena, n’au prea făcut încă multă treba. Și resultatul ostenelelor lor se pote judeca mai bine din urmatorele câteva cuvinte, pronunțate de unul din membri :LMé surprinde forte mult răbdarea guvernului, care ’și perde atâta timp în a asculta o discuțiune din care, o știe forte bine, nu va afla adevărul.“ Noul ministru de interne al Italiei, baronul Nicotera, a adresat o circulară prefecților, prin care ordonă tuturor impiegaților să lase cea mai mare libertate în alegeri și să nu se amestece cu nici un preț în luptele partidelor. Chiar și jurnalele partidului opus, precum l'Italie și l'Opinione, laudă acesta măsură a guvernului, dar adaugă că guvernul se pune în contradicțiune cu circulara sa de vreme ce el se amestecă în alegerea de la Livorno, patronând candidatura ministrului Brin și combătând pe aceea a fostului Ministrului Mordini. Intențiunea lui Melegari d’a se retrage din Minister a dat ocasiune mai multor foi oficiose să ’i adreseze imputări seriose. El și-a schimbat decisiunea și s’a hotărât să rămâe. Posițiunea d-lui Nigra, cu tote mijlocirile ducelui Decazes, și cu tote că jur- FOITA „TIMPULUI()“ MANTAUA (NUVELĂ RUSA DIN GOGOL) Intr’o administrație rusă . . . dar mai bine să nu spunem numele acelei administrații , nu este o rasă mai iritabilă, în Rusia, de cât aceea a impiegaților din ministere, cancelarii, regimente, într’un cuvânt, tot ce se numesce funcționari. Fiecare, dacă i se întâmplă vr’o ofensă, crede că totă corporația din care face parte este ofensată în personalul. De-mnă-fî un căpitan ispravnic, din un sciți care provincie, a făcut un raport special cu scopul de a demonstra că ordonanțele imperiale nu mai erau observate și că unii cutezau chiar a profana titlul de ispravnic. Ca probă de convingere, alătura pe lângă raport un romanț voluminos în care un ispravnic era arătat mai totdeauna că a jut de beție. Pentru a înlătura orice încriminare, mai bine să nu spunem lămurit cancelaria de care se legă istoria nostră. Așadar, într’o administrație precare, era un impiegat, cu puțină importanță, trebue să o spunem. Statura mică, figura ciupită de versat, perul roșiu, fruntea pleșuvă, templele încrețite și alte semne de infirmitate, — acestea în ceea ce atinge de natura fisică a eroului nostru, alterată de clima Petersburgului. Cât pentru titlul seu (căci în Rusia, î nainte de tate, trebue să arătăm titlul), acel impiegat era consilier titular, (1) unul din acei nefericiți impiegați de cari ’șî rîd unii scriitori cari au trista deprindere d’a ataca pe cel care nu pate să se apere. Numele de familie al eroului nostru era Bahmacichin, iar prenumele, Acachi Acachievici. Lectorul va crede pare că am căutat acest nume, nicide cum, și numai nișce circumstanțe sunt cari au împedicat a i se da altele. Iacă ceea ce s’a întâmplat. Acachi Acachievici s’a născut în noptea de Martie, dacă nume încet. Mama lui, soția unui funcțtor, o bună femee, se ocupă îndată de botez. Era încă în pat; la drepta ei ședea nașul, Ivan Ivanovici, personă însemnată, grafier la senat; la stânga, nașa, socia unui cuartirmaiestru. Mama întrebând de numele ce vor da (1) Tate titlurile civile, militare, administrative eclesiastice, in Rusia se împart în pas spre-z zece clase. Consilierul tititular este din a noua clasa și are rangul unui căpitan. (2) Gogol face cu acest nume, care în rusesce insemneza cismar, un joc de cuvinte care nu se pote traduce copilului, îi înșirară trei din cari să alegă : Mobhius, Coccius și Xosdaratius. — Nu, —Iie ea’ — acestea nu’mî plac. Deschise calendarul la o altă pagină. Numele sânților înscriși acolo erau mult mai aspre și mai ciudate. — Parcă este pedepsa lui Dumetreu, — îngână lăuta, — n’am mai au jit până acum nume atât de urâte. După căutare în calendar, dar și acesta tot nefericită. — Lăsați, — este mama descuragiată , — ved că este voința sortei. Bărbatul meu se numea Acachi. Fiul meu se va numi Acachievicî Botezată copilul care plânse, strigă, se svârcoli, ca cum ar fi presimțit că într’om ji va fi consilier titular. Am spus incidentul botejului pentru a convinge pe lector că numele Acachi s’a impus noului născut, din causă că nu puteau să’i dea un altul. La ce epocă Acachievici a intrat în administrație și de cine a fost introdus ? Nimeni nu’șî maî amintesce. Dar toți directorii și capii de serviciu cari s’au succedat în acea administrație s’au ve<jut tot d’auna în același loc, în aceași situație, aplicat la același lucru, cu același titlu? încât par’că venise în lume pleșuv și cu mica lui uniformă. Nimeni din acea administrație, nu avea vr’o îngrijire pentru el. Băeții de birou nici nu se sculau când el intra în cancelarie, maî mult s’ar fi turburat de sborul unei musce. Superiorii săi îl tratau cu un rece despotism. Acel care era cu un grad mai mare decât el, ’î arunca ’nainte tencurî de hârtii, fără să’î spună măcar : «Bine voesce a le copia!» sau : «Iecă o lucrare interesantă!» sau alte asemenea cuvinte de cari se servesc funcționarii cari au avut o bună crescere. Modestul Acachi lua hârtiile fără să le numere barim, fără să verlă de că acela era în drept să i le arunce înainte și începea îndată să le transcrie. Tinerii colegi îl înțepau mereu cu epigramele lor sau îl faceau să sufere de acele glume supărătore. Aci spuneau 'naintea lui istorii inventate de dânșii, asupra conduitei lui din tóte jilele, asupra gazdei lui : o bătrână de șapte-rzece ani care, spuneau ei, îl bătea în tóte jilele și -l întrebau când o va lua în căsătorie. Aci ploau asupra luî peticele de hârtie, strigând că sunt fulgi de zăpadă Acachi, nesimțitor la tote acestea, își vedea de lucru și nu făcea nici o erore în copie. Atunci numai, când aceste răutăți îl scoteau din răbdare, când îl luau de umor și-l resuceau, el le z bea cu o voce duiosă: — Lăsați me, ve rog, pentru ce voiți să sufer? Și era atâta duioșie în aceste cuvinte și în tonul cu care se pronuncia !