Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)

1876-04-01 / nr. 11

jT t TIMPUL natul Diritto își retrage acuzările sale, este forte sguduită. Turcia nu este nici­de­cum liniști­tă despre Serbia. De aceea la Rusciuk se așteptă să vie din Constantinopole statul major general, care se va duce la Niș. Asupra numărului de trupe ca­re s-au îndreptat spre Niș, Corespon­­dința politică află că este de 32.000 de omeni, cari au cu denșii și numerase tunuri. Se anunță unoi transporturi prin Varna. De la Tofane s’au adus la Șumla, Vidin, etc., tunuri forte mari. Cu tote acestea garnisonele sunt pre­tutindeni în număr mic, căci tote tru­pele disponibile au fost îndreptate spre fruntaria Serbiei. Aceste preparative seriose, se pare că n’au făcut nici o im­­presiune asupra capetelor celor aprinse din Belgrad. In privința neînțelegerilor ce s’ar fi ivit între consulul general austro-un­­gar, principele Wrede, din Belgrad, și guvernul sârb nu ne-au­ parvenit, Niice Neue freie Presse de la 9 Aprilie, de­cât nisce sgomote forte vagi. Un cores­pondent al­­ ziarului Hamburger Cores­pondent, povestește în privința acesta următor ele : Nisce discuțiuni seriose a­­vuseseră loc în consiliul de miniștri. Duci din membrii guvernului cerură ca de vreme ce principele Milan face in­­continuu declarațiunile cele mai space­­fice, să se înceteze cu preparativele de resbel și­­ amenințară, la cas contrariu, chiar cu demisiunea lor, dar acestea nu a­­vură niciun resultat Ministrul președinte d.Italjevici, susținu încă, că să se mergă înainte pe calea pe care ați apucat’o, căci tot nu se știe ce schimbare vor lua lucru­rile în peninsula balcanică. Și ast­fel pre­parativele deresbei continuară; principele Wrede ceru explicațiuni asupra acestei ciudate conduite, dar i se refuzară din partea ministrului președinței. El ceru a­­tunci o audiență­ de la principele Milan, și -i spuse că guvernul actual compromi­te țara în afară și că numai atunci se va restabili liniștea, când el se va încon­­giura de alți consilieri. Se asigură încă că principele Wrede a declarat princi­pelui Milan, că pe lângă tote cele­l­alte d. Caljevici este lipsit și de capacitate , dar i-ar fi adus aminte că acum zece ani d. Kaljevici nu era de­cât un simplu copist la ministerul de finance și că a fost dat a­­fară de acolo pentru rea credință. Prin­cipele Milan nu a dat nici un răspuns positiv, se­­ zice numai că ar fi­­ jis că o schimbare de minister în acest moment, ar arunca țera în nici încurcături și că nu pate să ia o asemenea răspundere a­­supra sa. Acestea sunt informațiuni extrase din Neue freie Presse pe care le dăm fără a le garanta esactitatea. Gazeta de Strasburg ia din jurnalul Deutsche Nachrichten nota urmétóre: Cestiunea ramplasărei monarh­ului rusesc a fost discutată de diferite părți, după ce s-a de­monstrat că nuvela despre abdicarea tiarului este falsă. Asupra acestei cestiuni primim ore­­care ransenemente care reduc faptul la adeve­­rata lui valore. După vechiul obiceiu rusesc, când principele hereditar al tronului este declarat major, dem­nitarii cei mari ai imperiului îi depun un jură­mânt egal cu aceia care au depus tzarului. Dacă tzarul, după acestea, părăsește imperiul pentru o durată de mai puțin de 15 z­ile, semnarea do­cumentelor care trebue supusă împăratului se SOIRI DIVERSE Bată nota Messagerului oficial al Im­periului Rusesc care a fost semna­lată acum câte­va de telegraf. M. S. Imperatul va pleca la Bras pe la finele lunei lui Aprilie. In drumul său Majestatea Sa se va opri vre­ o trei z­ile la Berlin, și părăsind Emsul, se va duce la Jugenheim. La înt­orcerea sa din străinătate, care va avea loc pe la finele lui Iuliu, Majestatea Sa își va stabili reședința în împregiururile capitalei, până pe la finele lunei August, adică până la terminarea manevrelor din lagărul de la Kras­­noe-Selo. Imperatul își propune să facă o călă­torie la Helsingfors pe timpul verei. Se așteptă vara acesta la St.-Petersburg vizita M. S. Im­­peratului Brasiliei, M. S. regele Danemarcei și a AA. U­. RR. principele și principesa de Pie­mont. In a doua jumătate a lunei lui August, M. S. Imperatul se va duce la Varșo­via și apoi, mer­gând în Crimea, va inspecta trupele în mai multe localități unde vor fi stabilite lagăre. La finele temnei MM. LI. împeratul și îm­­părătesa se va­ întorce din Livadia la St.-Pe­tersburg, unde MM. IL. își vor stabili resi­­dența de iarnă. * * * Evening Standard publică următórea telegramă ce i se adreseza din Berlin cu data de 5 Aprilie. Monitorul oficial al Imperiului, pubică astă sera următorea notă plină de mister: «Nuvela cea curiosă, publicată de Augsbur­ger Zeitung și relativă la proiectele împăratului Alexandru, este datată din Berlin. Avem resene care ne fac să credem că ace­stă nuvelă nujtese din cercurile Berlinului, ci din cercuri can au relațiuni regulate cu lumea diplomatică.† * * * face pur și simplu­ de principele hereditar, fără ca sä fie trebuință sä se mai îndeplinască alte formalități. Dacă absența tzarului durază mai bine d­e 15 z­let nu numai că dreptul de a sub­semna îi este transmis ast­fel precum spuserăm, dar încă și corpul diplomatic este anunțat ofi­­cialmente de plecarea tzarului și de regența tza­­reviciului. Acesta s’a și făcut acum , ceea­ ce a dat loc la nuvela împrăștiată despre abdicarea împă­ratului. Afară de acestea se sciă că, pe timpul celor din urmă 15 ani ai domniei împăratului Nicolae Țareviciul Alexandru a luat o parte óre­care la guvernarea Statului. Pe timpul unei călătorii ce făcu împeratul la 1840, el vîrî pe fiul său cel mai mare în consiliul imperiului. Imperatul Ni­colae voia să inițieze în afacerile pubice pe ma­rele duce hereditar, și este permis să supusăm că împeratul actual este în aceleași disposi­­țiuni față cu țareviciul Alexandru. * * * Iată textul proclamațiunei, semna­lată de telegraf, ce d. P. Wassa, pre­ședintele comisiunei de reforme, a a­­dresat la 28 Martie insurgenților din Herzegovina: Proclamațiune: » In urma amnistiei generale acordată insur­genților din Herzegovina de M. S. Sultanul» care a bine-voit a o sub­semna și a ordonat să se publice, se dă acestor insu­genți timp de pa­tru săptemîni, încep­ind de la 1­2 (24) Maiul?­ cu­rent, pentru a depune armele și a se întorce prin satele lor. «Din ordinul guvernului Maiestății Sale, se face cunoscut că toți aceia cari se vor supune se vor bucura nu numai de tote bine­facerile, dar vor fi încă scutiți pe timp de un an de plata șlecimei, și pe timp de doui ani de plata celor­­l­alte contribuțiuni legale. Aceia cari nu vor profita de clemența Maiestăței Sale, întorcân­­du-se pe la casele lor la data indicată, vor fi nu numai privați de generosele bine­faceri sus-ci­­tate, dar incă și de pământurile și alte bunuri ale lor, care vor fi confiscate și vândute pentru ca produsul să fie împărțit între aceia cari se vor supune ordinilor Maiestății Sale, și se vor întorce pe la casele lor. Ragusa, 28 Martiü 1876, * * * nile vor fi primite drept cauțiune de tote casie­­riele Statului. Un al douilea decret conține instrucțiunile către consiliile comunale pentru repartiția îm­­pumutului Statului. Comunele vor fi însăr­cinate cu repartiția. Cetățenilor nu li se va pune impositul de­cât proporțional cu condițiunea a­­verei lor. Aceia cari se vor crede că sunt prea însărcinați pot să adreseze o plîngere către mi­nisterul de finance, care va decide în ultima in­stanță. Repartiția nu va avea loc de­cât numai atunci când quot-partea fie­cărei comune nu va fi fost acoperită cu sub-scrieri voluntare. Am­bele decrete au data 18 Martie 1876 și sunt sub-semnate: Zdravkovici. Se pote vedea că acest împrumut voluntar este un împrumut curat forțat. Citim în le Temps de la 8 Aprilie: După o scrisare adresată din Belgrad, 2 A­prilie, către Corespundiița politică din Viena, guvernul sârbesc a publicat un decret relativ la împrumutul voluntar interior despre care s’a mai vorbit. După acest decret Statul va emite obli­gațiuni pentru 12 milione franci cu dobînda de 8 °­ C; împrumutul va fi rambursat după cinci ani începând de la 15 Maiu 1876. Cuponul doben­­dei va fi plătit la finele fie­cărui an. Obligațiu­I­­­imiul­ B iTUTHUTI) DESBATERILE din Camera Austriei asupra Convenției comer­ciale dintre România și Austro- Ungaria 26, Februarie 1876 (Urmare) Ne putem declara din multe puncte de vedere mulțumiți cu un asemenea im­port liber de producte agricole, în acest caz însă nu trebue să trecem cu vederea o diferență remarcabilă , spre hotarele României se ridică taxa asupra cereale­lor și altor asemenea producte, spre ho­tarele Rusiei române însă taxa în vigore după tariful vamal general austriac. Ur­mările de aci vor fi : că tot traficul in­ternațional de producte din principate va lua direcțiunea peste liniile ferate ungare, și liniile ferate galițiene vor per­­de în aceeași proporțiune in traficul lor; și acesta însemneză pentru noi o imensă pagubă în bani sunători. In fine, un pociu merge mai departe fară a nu m­e referi la o disposițiune im­portantă a acestei convențiuni, și acesta este articolul XXVI din Convențiune, care stabilește taxe pentru navigarea pe Dunăre. Conform art. XV al tractatului de pace din Paris, care tractat în art. I menționeză principiile stabilite în actul Congresului de Viena de la 1815 asupra navigațiunei internaționale pe râuri și după care Dunărea era trecută între a­­cele râuri, cari stau sub acest drept in­ternațional se iau urmatorele disposi­­țiuni : « Navigațiunea pe Dunăre nu va pu­tea fi împedecată pe viitor în nici un mod și prin nici o taxă care nu ar fi pre­Un jine impiegat admis de curând în acea cancelarie, după exemplul celor­l­alți, îl tur­menta cu causticitatea lui. Intr’ex ei însă rănase încremenit de accentul lui Acachi, și din acel mo­ment spiritul lui începu să veddă alminterea. Se desgustă de colegii săi, cu care făcuse cunostință, cremând că vor fi cu bune apucături. Mult timp după aceea, în mijlocul adunărilor celor mai vo­iose, acel june vedea mereu imagina bietului consiliar, ausjea resunând aceste cuvinte : Lă­­sați-me, ne rog, pentru ce me faceți să sufer ?» și ’î părea că adăogă: „Nu sunt fratele vostru?” Atunci î și ascundea figura în mâni, atunci își zicea câ­t de puțină milă este în inima ome­­nilor; câte îndemnuri crude în raporturile ace­lor cari au priimit educație, chiar în sufletul a­­celuia pe care 1 arată ca bun și onorabil ce­­tățen. Nu se mai versuse un impiegat mai aplicat la sarcina lui de­cât bietul Acachi. Lucra nu numai cu zel, dar și cu iubire Bucățile oficiale de transcris, era varietatea lui de tablouri, era lumea lui. Bucuria ce simțea copiând, se res­­trângea în față’î. Era unele caractere ale căror trăsuri îi plăcea­ mai mult. Când ajungea la acel detaliu favorit al caligrafiei, îl vedea surînjend, făcând cu ochii, mușcându’și buzele, în­cât cei cari 1 cunoscéu putea să citescă pe fisionomia lui litera ce el desina. Dacă ’l-ar fi răsplătit dupe stăruință, ’l-ar fi înălțat, cu totă mirarea lui, în rangul de con­silier de Stat; dar era destinat, cum­­ jicea ca­marazii lui, să nu aibă nici o cruce pe pept și din tot lucrul lui să nu câștige de­căt infir­mități. Cu tote acestea o dată atrase o atenție bine­­voitore. Un director, om cum se cade, dorind a’l răsplăti pentru meritul său, dete ordin a’î în­credința o lucrare mai importantă de­căt aceea de simplu copist. Acea­stă lucrare era să pre­pare raporturi pentru un tribunal, și să schimbe titlurile unor acte și în unele locuri să înlocu­iască pronumele de ântâia cu cele d’a treia per­sona. Acachi se apucă de acesta sarcină, dar ea ’l tulbura și ’l amețea atât de mult, în­căt suda­­rea ’î șiruia pe frunte și în cele din urmă strigă: — Lăsați-me să copiez. Și se puse pe copiat. Aci era totă viața lui. Una din puținele lui griji, erau­ vestmântele. Uniforma’i, verde la început, se roșise în urmă Gulerul din an in an se subțiase atăt de mult, în­căt gatul îi eșia afară întocmai ca acele ca­pete mobile de pisici în ipsos cari se vend prin sate. Tot­ d’a­una ’i se agăța cate ce­va de vest­mânt. Avea o aptitudine surprind­etóre d’a trece sub ferestre, tocmai in momentul când aruncau vr’o óla de lături și rare orî se întâmpla să sca­pe neatins. Nici o dată nu da atenție la mișca­rea din strade, unde colegii sex observau fete cu ochii așa de petru­ejătorî în­căl zăreau de la o sută de pași ruptura unui pantalon și rideau cu hohot. In orele de mișcare și fantasie, Acachi­­ se în­chidea în casă. Nimeni nu’l întâlnea la vr’o se­rată. După ce se delecta scriind, se culca cu­getând la bucuriile de a dou­a zi, la frumosele co­­piărî ce Dumnezeu­ avea să’î încredințeze. Așa se scurgeau Zilele lui. Cu cele patru sute ruble salariu, era mulțumit de sortă și ar fi pu­tut să viețuescă mult dacă nu ’l-ar fi lovit cata­strofele la cari sunt espușî nu numai consiliariî titulari, dar și consiliariî intimi, consiliariî de Stat, consiliariî aulicî și toți aceia cari nici nu dau nici nu priimesc consiliu. Locuitorii din Petersburg, al căror venit nu trece peste o mie șase sute ruble, au un inamic teribil. Acel inamic, este gerul boreal, ori­cât s’ar zice că este bun pentru sănătate. La nouă ore de dimineță, când impiegații fe­luritelor servicii administrative se duc la biro­urile lor, gerul le pișcă așa de mult nasul, încât cei mai mulți nu scrțt ce să se facă. Atunci când chiar înalții funcționari suferă de asprimea ge­rului care ’î face să lăcrimeze, ce trebue să su­fere consilierii titulari cari n’au mijloce să se apere de cruzimea ei neî­­ înfășurați in lungile lor mantale, scăparea le este de a străbate in fugă cind­ sau șese strade și a resufla la portar pănă când facultățile lor bironcratice să se des­­ghiețe. De cât­va timp Ab­ab­i simțea viî înțepături la spate și umeri, ori­cât de iute străbătea dis­tanța dintre casă și cancelarie. După ce s’a gân­dit mult, sî veni in cele din urmă ideea că póte mantaua lui s’o fi învechit. Intorcându-se a­­casă, o esamineză cu atenție și vede că in spate acea neprețuită stofă nu numai că se subțiase in cât te uitaî prin ea, nu numai că se ciuru­­ise, dar și nemilasa căptușată se rupsese. (Va urma).

Next