Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)
1876-04-01 / nr. 11
jT t TIMPUL natul Diritto își retrage acuzările sale, este forte sguduită. Turcia nu este nicidecum liniștită despre Serbia. De aceea la Rusciuk se așteptă să vie din Constantinopole statul major general, care se va duce la Niș. Asupra numărului de trupe care s-au îndreptat spre Niș, Corespondința politică află că este de 32.000 de omeni, cari au cu denșii și numerase tunuri. Se anunță unoi transporturi prin Varna. De la Tofane s’au adus la Șumla, Vidin, etc., tunuri forte mari. Cu tote acestea garnisonele sunt pretutindeni în număr mic, căci tote trupele disponibile au fost îndreptate spre fruntaria Serbiei. Aceste preparative seriose, se pare că n’au făcut nici o impresiune asupra capetelor celor aprinse din Belgrad. In privința neînțelegerilor ce s’ar fi ivit între consulul general austro-ungar, principele Wrede, din Belgrad, și guvernul sârb nu ne-au parvenit, Niice Neue freie Presse de la 9 Aprilie, decât nisce sgomote forte vagi. Un corespondent al ziarului Hamburger Corespondent, povestește în privința acesta următor ele : Nisce discuțiuni seriose avuseseră loc în consiliul de miniștri. Duci din membrii guvernului cerură ca de vreme ce principele Milan face incontinuu declarațiunile cele mai spacefice, să se înceteze cu preparativele de resbel și amenințară, la cas contrariu, chiar cu demisiunea lor, dar acestea nu avură niciun resultat Ministrul președinte d.Italjevici, susținu încă, că să se mergă înainte pe calea pe care ați apucat’o, căci tot nu se știe ce schimbare vor lua lucrurile în peninsula balcanică. Și astfel preparativele deresbei continuară; principele Wrede ceru explicațiuni asupra acestei ciudate conduite, dar i se refuzară din partea ministrului președinței. El ceru atunci o audiență de la principele Milan, și -i spuse că guvernul actual compromite țara în afară și că numai atunci se va restabili liniștea, când el se va încongiura de alți consilieri. Se asigură încă că principele Wrede a declarat principelui Milan, că pe lângă tote celelalte d. Caljevici este lipsit și de capacitate , dar i-ar fi adus aminte că acum zece ani d. Kaljevici nu era decât un simplu copist la ministerul de finance și că a fost dat afară de acolo pentru rea credință. Principele Milan nu a dat nici un răspuns positiv, se zice numai că ar fi jis că o schimbare de minister în acest moment, ar arunca țera în nici încurcături și că nu pate să ia o asemenea răspundere asupra sa. Acestea sunt informațiuni extrase din Neue freie Presse pe care le dăm fără a le garanta esactitatea. Gazeta de Strasburg ia din jurnalul Deutsche Nachrichten nota urmétóre: Cestiunea ramplasărei monarhului rusesc a fost discutată de diferite părți, după ce s-a demonstrat că nuvela despre abdicarea tiarului este falsă. Asupra acestei cestiuni primim orecare ransenemente care reduc faptul la adeverata lui valore. După vechiul obiceiu rusesc, când principele hereditar al tronului este declarat major, demnitarii cei mari ai imperiului îi depun un jurământ egal cu aceia care au depus tzarului. Dacă tzarul, după acestea, părăsește imperiul pentru o durată de mai puțin de 15 zile, semnarea documentelor care trebue supusă împăratului se SOIRI DIVERSE Bată nota Messagerului oficial al Imperiului Rusesc care a fost semnalată acum câteva de telegraf. M. S. Imperatul va pleca la Bras pe la finele lunei lui Aprilie. In drumul său Majestatea Sa se va opri vre o trei zile la Berlin, și părăsind Emsul, se va duce la Jugenheim. La întorcerea sa din străinătate, care va avea loc pe la finele lui Iuliu, Majestatea Sa își va stabili reședința în împregiururile capitalei, până pe la finele lunei August, adică până la terminarea manevrelor din lagărul de la Krasnoe-Selo. Imperatul își propune să facă o călătorie la Helsingfors pe timpul verei. Se așteptă vara acesta la St.-Petersburg vizita M. S. Imperatului Brasiliei, M. S. regele Danemarcei și a AA. U. RR. principele și principesa de Piemont. In a doua jumătate a lunei lui August, M. S. Imperatul se va duce la Varșovia și apoi, mergând în Crimea, va inspecta trupele în mai multe localități unde vor fi stabilite lagăre. La finele temnei MM. LI. împeratul și împărătesa se va întorce din Livadia la St.-Petersburg, unde MM. IL. își vor stabili residența de iarnă. * * * Evening Standard publică următórea telegramă ce i se adreseza din Berlin cu data de 5 Aprilie. Monitorul oficial al Imperiului, pubică astă sera următorea notă plină de mister: «Nuvela cea curiosă, publicată de Augsburger Zeitung și relativă la proiectele împăratului Alexandru, este datată din Berlin. Avem resene care ne fac să credem că acestă nuvelă nujtese din cercurile Berlinului, ci din cercuri can au relațiuni regulate cu lumea diplomatică.† * * * face pur și simplu de principele hereditar, fără ca sä fie trebuință sä se mai îndeplinască alte formalități. Dacă absența tzarului durază mai bine de 15 zlet nu numai că dreptul de a subsemna îi este transmis astfel precum spuserăm, dar încă și corpul diplomatic este anunțat oficialmente de plecarea tzarului și de regența tzareviciului. Acesta s’a și făcut acum , ceea ce a dat loc la nuvela împrăștiată despre abdicarea împăratului. Afară de acestea se sciă că, pe timpul celor din urmă 15 ani ai domniei împăratului Nicolae Țareviciul Alexandru a luat o parte órecare la guvernarea Statului. Pe timpul unei călătorii ce făcu împeratul la 1840, el vîrî pe fiul său cel mai mare în consiliul imperiului. Imperatul Nicolae voia să inițieze în afacerile pubice pe marele duce hereditar, și este permis să supusăm că împeratul actual este în aceleași disposițiuni față cu țareviciul Alexandru. * * * Iată textul proclamațiunei, semnalată de telegraf, ce d. P. Wassa, președintele comisiunei de reforme, a adresat la 28 Martie insurgenților din Herzegovina: Proclamațiune: » In urma amnistiei generale acordată insurgenților din Herzegovina de M. S. Sultanul» care a bine-voit a o subsemna și a ordonat să se publice, se dă acestor insugenți timp de patru săptemîni, începind de la 12 (24) Maiul? curent, pentru a depune armele și a se întorce prin satele lor. «Din ordinul guvernului Maiestății Sale, se face cunoscut că toți aceia cari se vor supune se vor bucura nu numai de tote binefacerile, dar vor fi încă scutiți pe timp de un an de plata șlecimei, și pe timp de doui ani de plata celorlalte contribuțiuni legale. Aceia cari nu vor profita de clemența Maiestăței Sale, întorcându-se pe la casele lor la data indicată, vor fi nu numai privați de generosele binefaceri sus-citate, dar incă și de pământurile și alte bunuri ale lor, care vor fi confiscate și vândute pentru ca produsul să fie împărțit între aceia cari se vor supune ordinilor Maiestății Sale, și se vor întorce pe la casele lor. Ragusa, 28 Martiü 1876, * * * nile vor fi primite drept cauțiune de tote casieriele Statului. Un al douilea decret conține instrucțiunile către consiliile comunale pentru repartiția împumutului Statului. Comunele vor fi însărcinate cu repartiția. Cetățenilor nu li se va pune impositul decât proporțional cu condițiunea averei lor. Aceia cari se vor crede că sunt prea însărcinați pot să adreseze o plîngere către ministerul de finance, care va decide în ultima instanță. Repartiția nu va avea loc decât numai atunci când quot-partea fiecărei comune nu va fi fost acoperită cu sub-scrieri voluntare. Ambele decrete au data 18 Martie 1876 și sunt sub-semnate: Zdravkovici. Se pote vedea că acest împrumut voluntar este un împrumut curat forțat. Citim în le Temps de la 8 Aprilie: După o scrisare adresată din Belgrad, 2 Aprilie, către Corespundiița politică din Viena, guvernul sârbesc a publicat un decret relativ la împrumutul voluntar interior despre care s’a mai vorbit. După acest decret Statul va emite obligațiuni pentru 12 milione franci cu dobînda de 8 ° C; împrumutul va fi rambursat după cinci ani începând de la 15 Maiu 1876. Cuponul dobendei va fi plătit la finele fiecărui an. ObligațiuIimiul B iTUTHUTI) DESBATERILE din Camera Austriei asupra Convenției comerciale dintre România și Austro- Ungaria 26, Februarie 1876 (Urmare) Ne putem declara din multe puncte de vedere mulțumiți cu un asemenea import liber de producte agricole, în acest caz însă nu trebue să trecem cu vederea o diferență remarcabilă , spre hotarele României se ridică taxa asupra cerealelor și altor asemenea producte, spre hotarele Rusiei române însă taxa în vigore după tariful vamal general austriac. Urmările de aci vor fi : că tot traficul internațional de producte din principate va lua direcțiunea peste liniile ferate ungare, și liniile ferate galițiene vor perde în aceeași proporțiune in traficul lor; și acesta însemneză pentru noi o imensă pagubă în bani sunători. In fine, un pociu merge mai departe fară a nu me referi la o disposițiune importantă a acestei convențiuni, și acesta este articolul XXVI din Convențiune, care stabilește taxe pentru navigarea pe Dunăre. Conform art. XV al tractatului de pace din Paris, care tractat în art. I menționeză principiile stabilite în actul Congresului de Viena de la 1815 asupra navigațiunei internaționale pe râuri și după care Dunărea era trecută între acele râuri, cari stau sub acest drept internațional se iau urmatorele disposițiuni : « Navigațiunea pe Dunăre nu va putea fi împedecată pe viitor în nici un mod și prin nici o taxă care nu ar fi preUn jine impiegat admis de curând în acea cancelarie, după exemplul celorlalți, îl turmenta cu causticitatea lui. Intr’ex ei însă rănase încremenit de accentul lui Acachi, și din acel moment spiritul lui începu să veddă alminterea. Se desgustă de colegii săi, cu care făcuse cunostință, cremând că vor fi cu bune apucături. Mult timp după aceea, în mijlocul adunărilor celor mai voiose, acel june vedea mereu imagina bietului consiliar, ausjea resunând aceste cuvinte : Lăsați-me, ne rog, pentru ce me faceți să sufer ?» și ’î părea că adăogă: „Nu sunt fratele vostru?” Atunci î și ascundea figura în mâni, atunci își zicea cât de puțină milă este în inima omenilor; câte îndemnuri crude în raporturile acelor cari au priimit educație, chiar în sufletul aceluia pe care 1 arată ca bun și onorabil cetățen. Nu se mai versuse un impiegat mai aplicat la sarcina lui decât bietul Acachi. Lucra nu numai cu zel, dar și cu iubire Bucățile oficiale de transcris, era varietatea lui de tablouri, era lumea lui. Bucuria ce simțea copiând, se restrângea în față’î. Era unele caractere ale căror trăsuri îi plăcea mai mult. Când ajungea la acel detaliu favorit al caligrafiei, îl vedea surînjend, făcând cu ochii, mușcându’și buzele, încât cei cari 1 cunoscéu putea să citescă pe fisionomia lui litera ce el desina. Dacă ’l-ar fi răsplătit dupe stăruință, ’l-ar fi înălțat, cu totă mirarea lui, în rangul de consilier de Stat; dar era destinat, cum jicea camarazii lui, să nu aibă nici o cruce pe pept și din tot lucrul lui să nu câștige decăt infirmități. Cu tote acestea o dată atrase o atenție binevoitore. Un director, om cum se cade, dorind a’l răsplăti pentru meritul său, dete ordin a’î încredința o lucrare mai importantă decăt aceea de simplu copist. Această lucrare era să prepare raporturi pentru un tribunal, și să schimbe titlurile unor acte și în unele locuri să înlocuiască pronumele de ântâia cu cele d’a treia persona. Acachi se apucă de acesta sarcină, dar ea ’l tulbura și ’l amețea atât de mult, încăt sudarea ’î șiruia pe frunte și în cele din urmă strigă: — Lăsați-me să copiez. Și se puse pe copiat. Aci era totă viața lui. Una din puținele lui griji, erau vestmântele. Uniforma’i, verde la început, se roșise în urmă Gulerul din an in an se subțiase atăt de mult, încăt gatul îi eșia afară întocmai ca acele capete mobile de pisici în ipsos cari se vend prin sate. Tot d’auna ’i se agăța cate ceva de vestmânt. Avea o aptitudine surprindetóre d’a trece sub ferestre, tocmai in momentul când aruncau vr’o óla de lături și rare orî se întâmpla să scape neatins. Nici o dată nu da atenție la mișcarea din strade, unde colegii sex observau fete cu ochii așa de petruejătorî încăl zăreau de la o sută de pași ruptura unui pantalon și rideau cu hohot. In orele de mișcare și fantasie, Acachi se închidea în casă. Nimeni nu’l întâlnea la vr’o serată. După ce se delecta scriind, se culca cugetând la bucuriile de a doua zi, la frumosele copiărî ce Dumnezeu avea să’î încredințeze. Așa se scurgeau Zilele lui. Cu cele patru sute ruble salariu, era mulțumit de sortă și ar fi putut să viețuescă mult dacă nu ’l-ar fi lovit catastrofele la cari sunt espușî nu numai consiliariî titulari, dar și consiliariî intimi, consiliariî de Stat, consiliariî aulicî și toți aceia cari nici nu dau nici nu priimesc consiliu. Locuitorii din Petersburg, al căror venit nu trece peste o mie șase sute ruble, au un inamic teribil. Acel inamic, este gerul boreal, oricât s’ar zice că este bun pentru sănătate. La nouă ore de dimineță, când impiegații feluritelor servicii administrative se duc la birourile lor, gerul le pișcă așa de mult nasul, încât cei mai mulți nu scrțt ce să se facă. Atunci când chiar înalții funcționari suferă de asprimea gerului care ’î face să lăcrimeze, ce trebue să sufere consilierii titulari cari n’au mijloce să se apere de cruzimea ei neî înfășurați in lungile lor mantale, scăparea le este de a străbate in fugă cind sau șese strade și a resufla la portar pănă când facultățile lor bironcratice să se desghiețe. De câtva timp Ababi simțea viî înțepături la spate și umeri, oricât de iute străbătea distanța dintre casă și cancelarie. După ce s’a gândit mult, sî veni in cele din urmă ideea că póte mantaua lui s’o fi învechit. Intorcându-se acasă, o esamineză cu atenție și vede că in spate acea neprețuită stofă nu numai că se subțiase in cât te uitaî prin ea, nu numai că se ciuruise, dar și nemilasa căptușată se rupsese. (Va urma).