Timpul, mai 1891 (nr. 97-120)
1891-05-02 / nr. 97
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 97. ABONAMENTELE: UJn exemplar 15 Bani TIMPUL In țară pe un an. . . .................40 lei „ pe 6 luni.....................................20 lei „ pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, — 43 Executor testamentar După cum am prevăzut, mesagiul prin care s’a deschis sesiunea extraordinară de es timp a Corpurilor legiuitoare a fost scurt și palid. Nu se vorbește în el decât de votarea budgetului și a tarifului autonom, cum și despre fortificații, a căror executare mesagiul speră că nu va fi întreruptă. Apoi, în treacăt, mesagiul mai promite în mod vag și nedefinit prezintarea câtorva proiecte de legi strîns legate cu budgetul Statului. Și, în adevăr, ce oare alt ar putea spune mesagiul? începutul său caracterizează foarte bine situațiunea... „Lucrările începute de trecuta legislatură au fost curmate, zice mesagiul, prin convocarea colegiilor electorale pentru Cameră, astfel că cele mai importante din trebuințele Statului au rămas în suferință“. Cu alte cuvinte, trecuta legislatură se pusese pe lucru, guvernul pregătise un budget bine chibzuit și adânc studiat și o serie de legi folositoare țărei, printre care cea mai urgenta era aceea tarifului autonom. Camera trecută a era în punctul de a vota atât budgetul, cât și celelalte legi, care nu numai nu provocaseră vre-o critică serioasă din partea opozițiunii, nici în Parlament, nici în presă, dar dobândiseră chiar aprobațiunea minorității. Până și legea instrucțiunii publice, prezintată de d. Maiorescu și din cauza căreia s’ar părea c’a căzut guvernul trecut, avusese aprobațiunea cel puțin tacită a actualului președinte al consiliului de miniștri, d. general Florescu, care fusese în Senat președintele comitetului de delegați. Nemic nu justifica deci o schimbare de guvern, dacă nu cumva nemulțumirea personală a câtorva bărbați politici marcanți, nemulțumire datorită numai împrejurării că nu erau ei în capul guvernului. Cu toate acestea, mesagiul însuși ne spune că „lucrările începute de trecuta legislatură au fost curmate prin convocarea colegiilor electorale“. Pentru ce au fost curmate, pentru ce s’au convocat colegiile electorale ca să trimită alți deputați cari să continue acele lucrări importante „rămase în suferință“, aceasta pare a fi un mister. Mesagiul nu ne explică deloc cauza acestei schimbări. El se mărginește a constata lucrul și trece înainte. Și bine face. Căci ar fi fost desigur foarte greu să se justifice această schimbare bunăoară prin următoarea explicațiune: — Guvernul trecut era compus de mediocrități, de oameni incapabili, fără valoare și fără prestigiu și s’a simțit necesitatea a ’l înlocui printr’un minister din care să facă parte bărbații cei mai învățați, cei mai capabili, cei mai iluștri ai acestei țări, așa ca de 10 Mai să se afle la cârma țărei numai somități, filosofi adânci, oratori celebri, reformatori distinși. O asemenea explicațiune cu greu ar fi fost primită de țară și ne pare bine că actualul guvern este destul de modest ca să nu încerce a explica astfel venirea sa la putere. Guvernul actual nu e clar altceva decât un executor testamentar și chemarea sa se mărginește deocamdată în punerea în aplicare a ideilor, reformelor, legilor pregătite de guvernul căruia îi succede. In asemenea condițiuni atitudinea noastră nu poate fi decât binevoitoare față cu actualul guvern, întrucât el va căuta să execute cu fidelitate testamentul ce i s’a încredințat, întrucât nu va da probe de incapacitate și nu va căuta să răsipească capitalul pe care la moștenit. Ca și donatorul, care, fiind încă în viață, se despoaie de bunul său într’un scop de binefacere, astfel și noi, nefiind încă morți, avem dreptul și datoria să supraveghiăm executarea testamentului nostru, să dăm tot sprijinul nostru pentru buna întrebuințare a capitalului lăsat de noi, dar în același timp să ne rădicăm cu tărie în contra oricărei abateri și a oricărei încercări de alterațiune sau de risipă. Știm că unora din membrii actuali ai guvernului nu le prea convine rolul de simpli executori și că ar voi bucuros să fie niște novatori. Dar în lipsa de idei noul și sănătoase, această ambițiune, dealtmintie cea lăudabilă când e întemeiată pe baze solide, îi expune a face din ei niște simpli contrafăcători. Și se știe că marfa contrafăcută e totdeauna inferioară aceleia care se imitează. Acești ambițioși cred că luând opera noastră și schimbând ceva pe ici, pe colo, demarcând’o așa zicând, vor reuși a o face să’și piardă originea și să treacă drept a lor proprie. N’am avea nimic de zis dacă schimbările s’ar face în bine. Dar când vedem că incompetența domnește la aceste modificări, atunci avem datoria a ne opune. Astfel, ca să nu dăm decât un singur exemplu, noua comisiune vamală ar avea de gând, după inspirațiunile venite de sus, să urce la 10 la sută taxa fiscală de 8 la sută prevăzută în tariful autonom de comisiunea care a elaborat acest tarif, asupra produselor care nu sunt protegiate și care nu sunt protegiate pentru cuvântul foarte firesc că țara noastră n’are produse similare. Urcarea acestei taxe ar lovi în mod simțitor pe consumatorul român, fără să aibă cel puțin scuza de a protegia producțiunea națională, căci, după cum am zis, e vorba de produsele pentru care noi n’avem articole similare. Punga contribuabililor ar fi astfel grevată cu un impozit de vr’o 12 sau 14 milioane. Ar fi de dorit ca în sînul comisiunii vamale să domnească mai multă grijă de binele public și mai multă pricepere în cestiunile economice și să nu se mai facă schim ediția A DOUA4L dări numai sele’" ’ maiorul p ne face să vorbi ci numai dorul binelui public. Noi credem că mai mult se umilește cineva fiind un rou contrafactor, decât un ban executor testamentar.^! .........—— ! TELEGRAME Pasdam, 18 Maiű, împăratul s’a întors la 8 ore de dimineața. Paris. 12 Mai. Agenția. Hevas atribue demisiunea lui Riaz Pașa, președintele consiliului din Egipt, neînțelegerilor ce s’au ivit între dânsul și d-nii Kirschener și Scott, cari au luat diferite măsuri fără să’l consulte. Agenția Reuter atribue din contra această retragere exclusiv amente unor motive de sănătate. Paris, 12 Mai. Se asigură că Prințul Ludovic Napoleon a cărui călătorie la Paris se anunță, nu va fi expulsat, afară de cazul când s’ar înscena oarecari manifestații. Lisabona, 12 Mai. S’a acordat de către guvern moratoriul asupra cererea Băncii Portugaliei. Aceasta declară că depositele retrase Vineri și Sâmbătă din casele sale se urcă la 1178 cantos de reis și acelea din celeMalte bănci la 1600 cantos de reis. E temere că retragerea de deposite să nu continue și azi la Lisabona, Oporto și Braga. Ifteritatea materială pentru baterea monedei de argint este de asemenea una din căușele moratoriului. Aceasta se aplică tratelor, proceselor, depositelor cu titluri de comerț și cu titluri financiare între bănci particulare și companii sau societăți. Numit Banca Portugaliei și banca Lusitano ai profitat de amânarea scadențelor refuzând pentru un moment schimbul biletelor; celelalte direcțiuni de bănci nu au făcut aceasta. Pare că nu va fi nevoie de a se decreta cursul forțat al hârtiei-monedă. Moratoriul nu se aplică transacțiunilor Statului. Viena. 12 Maiű Noua Presă Liberă află că trupele au trebuit să fie consemnate la Lisabona și la Oporto spre a protege băncile cari sunt amenințate. Berlin. 12 Mai Camera Seniorilor a adoptat cu 123 voturi contra 41 redactarea Camerei deputaților pentru paragraful impositului asupra veniturilor.—Intregul legel s’a votat cu o mare majoritate.—S’au admis de asemenea diferite resoluțiuni în privința impositului asupra venitului mobiliar și imobiliar. Londra, 12 Mai. Camera Lorzilor a adoptat în a 3 a citire legea pentru Tera Nova, ea s-a amânat în urmă până la 26 Mai. L Buenos- Ayres 12 Mai Camera jL numit o comisiune pentru a examina sînpția băncilor. Roma 12 Mai „Don Quichote“ desminte știrile privitoare la o crisă ministerială totală sau parțială. Moțiunea de amânare a propunerii Cavaliotti pusă pentru a 4-a oară la vot s’a adoptat cu 191 voturi contra 52. D. Quinttieri anunța Camerei o interpelare în privința atitudinei ce Italia va lua în urma ultimelor comunicațiuni ale Stelor Unite asÉÍra incidentului din Oleans-_otfel pe câte un anumite motive, alții validează pentru aceleași motive. Printre aceia cari au fost invalidați este și d. N. Fleva. Nu cunoaștem îndestul de bine motivele acestei invalidări. Oricare ar fi ele însă, d. fleva fiind unul din membrii cei mai marcanți ai partidului liberal-naționa cari s’au putut strecura în actuala Cameră și oratorul de frunte al acstui partid în Adunare, toată lumea va zice că prin această invalidare nu se are atâta în vedere alegerea însăși, cât persoana alesului. Sperm însă că Adunarea nu va ratifica incluziunile raportului de invalidare a d-lui Pleva și că va repara această greșală. Nu zicim că nu sunt și deputați a căror aegere merită a fi invalidată. Ei sunt însă foarte puțini și credem că majoritatea nu trebuie să pună patimă în această cestime, ca să nu se zică că n’are alt scop decât de a se desface de persoane care o jenează și că dorește să facă locuri vacante pentru amici ai guvernului cari au rămas pe din afară. Guvernul mai are și alt mijloc ca să facă colegii vacante. Deja se vorbește despre numirea unor deputați în posturi de prefecți și alte slujbe înalte. Ii va fi cu atât mai ușor guvernului să facă locuri vacante, că sunt mulți dintre actualii deputați cari se vor mulțămi și cu câte o tutungerie. * Aldea INVALIDABILE Camera se ocupă deocamdată în secțiuni cu verificarea titlurilor nouilor aleși. Se pare însă că printre membrii majorităței nu domnește nici un spirit de ordine și de disciplină, că fiecare lucrează după capul lui și că mulți, foarte mulți din ei au veleități de șefi importanți de grupuri, de mici tirani cari vor să dicteze guvernului condițiunile lor. Ceea ce reiese mai ales din lucră Fizionomia Camerei Apel nominal, citania sumarului ședinței trecute, aprobarea lui chiar în cazul când gravul președinte nu s-ar fi sculat să întrebe dacă se aprobă, invitarea în secțiuni pentru ca deputații să discute dosarele alegerilor și să aibă distinsa onoare de a invita pe unii să se ducă acasă deocamdată, păstrându-și mângâierea că cu altă ocazie vor fi poate mai norocoși—iată ședința de ori a Camerei. *** Și în vremea când se îndeplinesc toate aceste formalități—îndeplinite cu mult tact și cu multă pricepere de către tacticoasa și priceputa Beizadea, îmi plimbau ochii prin incintă și-mi ațintesc puțin urechile ca să mai ved și să mai aud câte ceva. Și ved.... horribile v’su pe Kneazul Dimitrie Moruzi pe barca democraților, alături cu V. Morțun și departe c-o lungime de ciomag.... pardon, de băț..., de Rabaua Ploeștilor. Și mai ved pe d. Dinică Sicheru... Fioros mar e și Diniă și urît se uită la ciocoi. E un moment când me tem să nu se repeadă la vre-unul și să 1 scurteze de cinci palme. Și încă mai văd... mai bine nu mai vedeam ce ? pe cine ? pe d. Radu Pătârlăgeanu, cu lacrămile în ochi, plângând pe urma fotoliului perdut, uitându se cu jind la Kneazul Moruzi care s’a pus pe locul lui și aruncând niște priviri așa de duioase lui Radu Stardan... încât Radu Stanian cum sta într’un picior rezemat de pupitru, înlemnește în poziția asta. Doar inimă are și cetățeanul cetățel liberalismului ! * * * Și pe când eu îmi preumblu ochii așa, și pe când alții fac ca și mine, grupuri, grupuri de deputați discută, discută ce ? alegerea președintelui. Nu se vorbește decât de asta! Ce e și cu preșidenția asta? Ia, bârne de cap, și atâta tot. Bine am făcut Beizadeaua că a rămas liberal neclintit, și că a intrat în Cameră ca atare, și că nu umblă după președenția Camerei, și că-și va păstra libertatea de acțiune. Bine a făcut, bravo, bărbat! Ce mai zic acum scribii de la Voința ? * * * Dar oare bine a făcut d. Ioan Popescu de la Beriad c’a năzuit la deputăție, fără să se gândească la ce trebuia să facă mai d’înainte, de pildă să-și fi dat dimisia la vreme din slujbă ? Nu, n’a făcut bine, și acum are să se întoarcă acasă pe cheltuiala dumnealui. Ei vezi? Chiulită JOI 2 MAI 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII _*n.ea majorităței Aseară s’au adunat în sala băilor Eforiei, membrii majorităței din Cameră și Senat. S’a aclamat președinte d. senator Al. Florescu. D. general Florescu luând cuvântul salută pe noui deputați arătând că după 12 ani de luptă partidul liberal-conservator se vede compact și venit la cârma țărei pentru a îndeplini nevoile acesteia și a repara greșelile pe care le-a comis partidul advers. După ce d. general Florescu regretă din adâncul inimei sale că unii membri distinși ai partidului liberal-conservator, stau încă departe de partid, d-sa termină spunând că această întrunire s’a ținut numai pentru a se pune în contact unii cu alții și că la cea viitoare se vor lua hotărîrile privitoare la constituirea ambelor corpuri. A mai vorbit d. Aristid Pascal, care a făcut o lungă conferință de studiu constituțional și apoi ședința s-a rădicat, fără a se lua vre o rezoluțiune. Discursul d-lui general Florescu a produs cel mai bun efect printre membrii majorității. Rectificări istorice Un articol din Deutsche Revue. — D. de Bismarck falsificator. Cine a grăbit declararea războiului în 1970.— A doua depeșă falsă. Am semnalat dăună-zi un articol publicat în TftVifkît fTörmen & ^5 în care se faceau unele revelări da cel mai mare interes cu privire la istoricul războiului de la 1870—71, la cauzele și începutul lui. Articolul in chestiune se ocupă cu viața contelui Albert de Roon, fost ministru de războiu al Prusiei și unul din membrii puternicului triumvirat căruia, sub auspiciile regelui Wilhelm I, Germania își datorește unitatea. Această publicație e interesantă din mai multe puncte de vedere. Se pot arunca uneori priviri furișe în culisele diplomatice și se pot vedea lucruri cel puțin noul, dacă nu și filmitoare. Astfel este și cu chestiunea paternităței unei depeșe care a făcut oarecare sgomit în istorie, anunțând că la 12 iulie 1870, d. Benedetti, ambasadorul francez pe lângă curtea prusiană, a lipsit de la respectul datorit regelui Wilhelm Articolul din Deutsche Revue atribue paternitatea acestei depeșe în chipul cel mai categoric d-lui de Bismarck. Aceasta s’a presupus totdeauna; au fost chiar unii cari au afirmat-o deja, și d. de Bismarck însuși nu s’a prea apărat d’această învinuire cu destulă energie. Lucrul esențial în acel moment era de a surescita pasiuniile politice germane, pentru ca să forțeze statele de la Miază-zi să participe la marele războiu care să pregătia D. de Bismarck, ca și odinioară Napoleon, nu prea-și alegea mijloacele când era vorba să câștige opinia publică de partea lui. Ziarele franceze comentează revelarea din Deutsche Rue în chipul cel mai puțin măgulitor pentru d. de Bismarck Ele susțin că depeșa în chestie a fost aca care a determinat declarația războiului prin urmare d. de. Bismarck l-a provocat și încă prin o știre falsă! Journal de Genéve crede că ziarele pariziane se înșală în această afirmare a lor că depeșa despre care vorbește Deutsche Revue ar fi fost acea care a determinat declarația războiului. Ziarele,—zice Journal de Geneve,—confundă această depeșă redactată la adresa Germaniei cu cea care era destinată Franței și în care se spunea că regele a refuzat la 15 iulie să primească pe ambasadorul francez sub pretext că nu mai avea să’i spună nimic. Această depeșă, falsă ca și cea d’întâi, adusă la tribuna corpului legislativ de către ducele de Gramont, a făcut să se voteze declarația de războiu, cu toate zadarnicele protestări ale dlui Thiers care cerea să se aștepte confirmarea depeșei. De unde venise această depeșă? Din aceeași cli ină ca și cea’laltă ? E posibil, e poate chiar probabil, deși nu e un lucru dovedit. Această depeșă a fost atribuită și oarecarei camarille care pe acel timp împingea