Timpul, martie 1893 (nr. 47-69)

1893-03-02 / nr. 47

AXUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA. — No. 47 EDIȚIA Al TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an...........................40 leî B pe 6 luni......................................20 leî „ pe 8 luni..........................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani NU ȘTIU CE JOE Se vede că opozițiunea liberală nu se prea încrede în impresiunea pe care au făcut.’o asupra opiniunei publice opintirile oratorice ale d­lui Nicolae Fleva în Cameră, căci eri a organizat o a doua întrunire pu­blică în care au luat cuventul alți oratori, printre cari era și șeful semi-recunoscut al partidului, d. Dimitrie Sturdza. De astă dată strm­a anti-dinas­­tică n’a fost atinsă de­cât în trea­căt și atacurile s-au concentrat mai mult asupra partidului și a miniș­trilor conservatori. Unul din ora­tori­i și-a dat chiar toate silințele spre a arăta că roű și fără cale se im­pută partidului liberal apucături anti-dinastice, căci, «adresându-ne Suveranului, a zis d. Stoicescu, nu facem de­cât a-1 lumina și a-1 pre­veni de pericolele la care institu­­țiunile noastre sunt expuse». Această atitudine a fi amenință­toare, aci mai moderată față cu Coroană, face și ea parte din con­­tradicțiunile în care cad adversarii noștri de un cârd de vreme încoace. Intr’adevĕr e greu, foarte greu, de a urmări pe liberali în diferitele și desele lor transformări. Deunăzi am arătat cum se contrazic ei în modul de a ne ataca pe tărîmul politicei interioare și exterioare; atitudinea pe care aț adoptat-o de un timp încoace față cu Capul Sta­tului bolește prin aceeași lipsă de consecință care denotă o lipsă ab­solută de busolă politică. Nu trece zi fără ca ziarele libe­rale să nu impute M. S. Regelui că face o politică personală, că calcă Constituțiunea, că permite guver­nului a sugruma libertățile publice și alte multe. In întruniri publice liberalii susțin aceeași teză, chiar în Parlament ne-a fost dat să auzim pe d. Fleva aruncând Coroanei a­­cuzări care au fost spulberate de miniștrii conservatori. Cum se poate explica atunci ca em­­oratorii aceluiași partid să pă­răsească de o dată această atitudine și să facă act de dinasticism ? Există oare două curente sau două direcțiuni în sînul opozițiunei liberale? Trebue oare să credem, cum se șoptește, că armata liberală este împărțită în două părți, din care una neregulată, compusă din franctirori ai partidului, atacă Co­roana, iar cea­l­altă regulată, com­pusă din bărbații de guvernământ, duce campania politică pe o cale nor­mală ce lasă portița deschisă pen­tru a veni la putere? Dacă este așa, politicianii libe­rali se înșală amar crezând că țara nu vede jocul lor. Ea știe ce va­loare au frazele goale și clișeurile de mii de ori reproduse care alcă­­tuesc vocabularul obicinuit al ora­torilor și al gazetarilor opozițiunei. Dinasticismul și anti-dina­sticismul intermitent al liberalilor nu mai are trecere, căci toată lumea știe astăzi cât cântărește sau, cum zice france­­zul, ce qu’il en retourne. Pe noi clatoarele parlamentare sau extra-parlamentare, din­nastice sau anti-dinastice ale nerăbd­ători­lor noștri adversari ne lasă cu to­tul nepăsători, pe cât timp avem conștiința că ne îndeplinim datoria către țară. Am dovedit în destul că știm a respecta cu sfințenie instituțiunile și legile, dar vom dovedi la tre­buință că știm a impune același respect și adversarilor noștri! Ace­lora cari luptă contra noastră pe calea legală le vom ține piept pe tărîmul strict constituțional; cei­­l’alți n’au de­cât să latre la lună. Ori­cum ar fi însă este o prive­liște din cele mai stranii, de a ve­dea cum niște adversari ce au pre­­tențiunea de a fi un partid de gu­vernământ umblă pe pipăite, nea­­vând alt program de­cât negațiu­­nea și clevetirea, ridicând contra adversarilor săi un munte de acu­zări din care naște un șoarece, fă­când, în fine, în Parlament, în presă și în întruniri publice o po­litică de cafenea și de parapeniseală, care arată că nu știu ce vor. TELEGRAME D­epeșile lui Cornelius Herz.—Cas­­sele de economie. Paris, 11 Martie. Camera. — D. Lamarzelle (dreapta) cere comunicarea depeșilor de amenințare expe­diate de Herz diverselor personagii politice. D. Ribot respunde că d. Franqueville ce­ruse de la arh­ivele telegrafelor copiile după depețile acestea, dar ele au fost arse acum doui ani pentru a evita îngrămădirea. Dacă aceste copii ar fi existat, ar fi fost comunicate d-lui Franqueville. Incidentul e închis. Camera a votat proiectul asupra ca­selor de economie. Demisia d-lui Brisson Paris, 11 Martie. Comisiunea de anchetă a decis în unani­mitate să nu primească demisiunea d-lui Brisson și să convoace pe d-nii Ribot și Bourgeois pentru a-e întreba asupra măsu­rilor luate pentru arestarea lui Arton, asupra actelor puse sub sigiliu, asupra extradărei lui Herz și asupra punerei în libertate a d-lui Gottu. Paris, 12 Mar­tie. D. Brisson își menține demisiunea. Starea sănătăței lui, de­și nu este îngrijitoare, este totuși destul de gravă. Puștile Loewe. Berlin, 11 Martie. Reichstag. Ministrul de resboiu a decla­rat ca puștile Loewe sunt niște arme pe cât de bune, pe atât de proprie pentru resboiu și superioare tuturor celor­­­alte ale in­fanteriei germane. Se poate aștepta viitorul cu o deplină încredere. Budgetul militar a fost adoptat, după propunerea comisiunei. Budgetul resboiului în Englitera. Londra, 11 Martie. Camera Comunelor a discutat budgetul resboiului. Ministrul a declarat că avuse intențiunea să cheme un batalion din Egipt și să-l înlocuias ă cu un batalion al gardei, însă a trebuit să renunțe în urma eveni­mentelor recente care au probat că era mai mult neci­sar a se spori garnizoana. îndată ce această trebuință va înceta, va chema un batalion. Proiectele religioase in Ungaria. Budapesta, 11 Martie. Ministrul cultelor a declarat la Cameră că programul guvernului este dictat de logica nemiloasă a faptelor. Toți cei cari nu do­resc să se compromită autoritatea Statului trebuie să primească această bază liberală a legei. Guvernul va menține în mod absolut pro­gramul. D. Koloman Tisza și Papa Budapesta, 11 Martie. D. Asboth, deputat, a acuzat ori și azi pe d. Koloman Tisza că în timpul guvernului său a cerut, prin mijlocul d-lui de Kalnoky, intervențiunea Papei în alegerile ungare. D. Tisza desmințind în mod categoric acastă aserțiune, deputatul Horvath a cerut preșe­dintelui consiliului să se adreseze la d. Kal­­noky pentru a alia adevărul. D. Tisza nu ar putea să stea un singur moment ca de­putat, dacă acuzația d-lui Asboth se con­firmă. Incident turco-austriac Londra, 11 Martie. După mai multe știri din Constantinopole, ziarele anunță că Sultanul a trimis la Symni o comisiune care va face o anchetă în pri­vința dezordinelor recente în timpul cărora soldații turci au pătruns înotelul Austro- Ungariei. Rezultatul alegerilor în Serbia Belgrad, 11 Martie. După informațiunile oficiale, majoritatea guvernamentală la Scupcină va fi probabil de 9 voturi; însă rezultatul definitiv nu se va cunoaște de­cât poi-mâine, când vor sosi actele. Patru progresiști au fost aleși, printre cari se află și d. Garașanin. Afacerea episcopului Clement Sofia, 11 Martie. Curtea de Casație a decis trimiterea even­tuală a episcopului Clement înaintea tribu­nalelor ordinare, fără ca să fie nevoie de a cere aprobarea autorității eclesiastice supe­rioare sau a ministerului cultelor. împrumutul grecesc Atena, 11 Martie. Ministrul de interne a plecat la Londra pentru a continua negocierile în pr­ința încheierea împrumutului, care este iminentă. Recrutările în Rusia Petersburg. 11 Martie. Legea care modifică regulamentul pentru chemarea recruților sub arme a fost promul­gată azi, înrolarea se va efectua la 11 No­­embre în loc de 1 Februarie. Tratate comerciale Cetinge. 11 Martie S-au schimbat ratificările pentru tratatul comercial între Muntenegru și Franța. 1 Madrid, 11 Martie. Se asigură că în săptămâna viitoare se va încheia tratatul comercial între Spania și Franța. Domnul Stătescu E interesantă de observat și foarte in­structivă atitudinea ce păstrează d-nul E. Stătescu de când guvernul Ion Brătianu a căzut de la putere și, mai ales, de când colectiviștii au început campania lor de agitație prin țară. Partidul liberal a căutat să’l pue în fruntea mișcărilor , ’î-a dat un scaun în Senat, l’a făcut tovarășul de șefie al d-lui D. Sturdza și a așteptat de la d-sa să intre în luptă cu energie, înverșunare. Dar d-nul E. Stătescu s’a ținut și se ține la o parte rece, nepăsător. Pentru ce această indiferență ? Să o punem pe socoteala sănătății sale sdrun­­cinate și trebuinței de odihnă ce simte ? Scuza ar fi bună, dacă d-nul Stătescu ar fi părăsit toate ocupațiile sale, ar fi cău­­t o climă mai caldă și o priveliște mai veselă de­cât acea a Bucureștiului în timpul crnei. D-sa a stat însă în capitală și, dacă și a menajat glasul în Senat și prin în­trunirile publice, unde n’a pus piciorul, în schimb toată lumea sa putut vedea și asculta pledând in numeroasele procese ce a avut de apărat. Nu se poate pretexta că d-nul E. Stă­tescu a renunțat la politică, căci, în a­­semenea caz, personalitatea d-sale fiind foarte însemnată, ar fi adus la cunoș­tința tuturor hotârîrea ce a luat de a nu mai participa la luptele partidelor. D. Stătescu n’a renunțat la politică, nu este bolnav, dar d. Stătescu stă rece, nepăsător față cu agitația întreprinsă de direcțiunea Gogu Cantacuzino—Fleva­ Sturdza. Ne­având destulă putere spre a opri această agitație, d-sa caută prin indife­rența, cu care privește evenimentele, să dovedească cum că o desaprobă. D. E. Stătescu simte că venirea libe­ralilor la putere dacă nu azi chiar mâine ar fi de scurtă durată, ar fi trecătoare, căci ei s’ar întoarce cu toată clica pu­tredă din trecut și fără nici un folos real pentru țară. Dacă din devotament și spirit de disci­plină a răbdat multe sub Ion Brătianu, a tolerat multe, astăzi, cu drept cuvânt, se gândește la regenerarea și purificarea colectivităței. Nu voește d. Stătescu nici și ia cu­vântul, nici să lupte pentru a da iarăși județele pe mâinile lui Radu Mihai, Di­­mancea și societăților de exploatare, ne­­disolvate încă. Apoi d­e a înțelege că partidul conser­vator, chiar dacă a nemulțumit pe câți­va, nu a comis greșeli care să legitimeze răsboiul ce au întreprins colectiviștii, și că el trebue dacă nu încurajat de adver­sari, cel puțin lăsat să săvârșească în li­niște înțeleaptă operă de reorganizare făgăduită.­­ Pe cât timp partidul liberal de la 1893 va semăna cu colectivitatea de la 1887, d. E. Stătescu va privi evenimentele rece, nepăsător și nu va deschide gara nici în Senat, nici în întrunirile publice. Elzevir. (Prin fir telegrafic) Ziua a treia.— Depunerile d-lor Ranc, Andrieux, etc.— D-na Cottu.— Măr­turisiri sensaționale Paris, 11 Martie. Un jurat întreabă dacă e cu putință a se găsi vreo urmă de cei 300.000 de fr. ceruți de d. Floquet pentru ziare. D de Lesseps răspunde : «Nu știți , sunt de mult timp arestat». D. Ranc depune că se dusese împreună cu d. Clémenceau la d. de Freycinet pen­tru a căuta să se evite în momentul bu­­langismului un proces dăunător interese­lor Republicii. Nu s-au gândit nici de cum să facă vre­o presiune. D. Borié declară că a venit la el un individ să-i ofere 25.000 i­. pentru fie­care deputat care ar vota pentru Panama. D. de Lesseps protestă. D. Andrieux depune că Herz i-a dat lista cecurilor ce o comunicase comisi­­unii de anchetă. Arton n’a voit să-i co­munice lista celor 104 deputați în inte­resul propriei sale siguranțe. D. Andrieux crede că lista d-lui Reinach este auten­tică. D-na Cottu povestește că, câte­va zile după arestarea soțului ei, i s'a făcut pro­punerea următoare, după cum i s-a spus, din partea d lui Bourgeois: ea ar inter­veni pe lângă prevenții pentru ca să păs­treze secretul și prevențții vor fi puși în libertate. D. Sem­ourg, directorul sigu­ranței generale, care trebuia să o con­ducă la d. Bourgeois, i-a declarat că pu­nerea în libertate a tuturor persoanelor arestate a devenit imposibilă în urma mărturisirilor d-lui de Lesseps ; dar d. Cottu ar fi achitat, dacă ea ar da câte­va documente compromițătoare pentru v ’un deputat din dreapta. Ea a refuzat târ­gul (vie sensație). D. Som­oury neagă că a cerut d-nei Cotto să facă vizita despre care a vorbit; ea însăși a venit la el și i-a cerut să vază pe bărbatul ei. El i-a vorbit de Panama, însă neagă în mod energic că i-a propus vr’un târg. El jură că nu i’a făcut nici o amenințare. D-na Cottu afirmă din nou în mod e­­nergic că d Som­ourg a întrebat-o dacă nu posedă vr’un document compromiță­tor pentru deputații din dreapta (mișcare prelungită). D. Somnoury recunoaște că a cerut, însă numai ca o simplă informație, dacă d. Cottu are ceva privitor la dreapta (vie emoțiune). D. Allain Targe, fost ministru, afirmă că d. de Lesseps l-a amenințat să-l atace prin presă, dacă nu va veni în ajutorul companiei Panama. D de Lesseps neagă: CN­ (ffi I« MTA Demisia d-lui Bourgeois. — Opinia pu­blică. — Interpelări iminente în Ca­meră și Senat — D-nii Ribot și Loubet făcuți responsabili. Sensaționala depoziție a d-nei Cottu în ședința de Sâmbăta a Curții cu jurați din Paris, depoziție pe care o reproducem mai sus, a provocat, după cum și era de așteptat, o nouă criză ministerială în Franța. Iată știrile telegrafice pe care le primim în această privință astăzi : Paris, 12 Martie. In urma depoziției de eri a d-lui Sem­ourg, „ Bourgeois ’și-a dat de­misiunea. El a adresat d-lui Richot o scrisoare zicând că, această depoziție nu degajează în destul pe ministrul justiției, — precum crede el că e in­dispensabil, — și nu stabilește, con­form adevărului, că ministrul nu a autorizat nici o dată vre­un demers pe lângă doamna Gottu, relativ la actele companiei Panama. D. Bourgeois crede dar indispen­sabil de a-și relua libertatea pentru a distruge ori­ ce bănuială. MARTέ”2/14 MART ANIUNCII III și INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV......................0,40 Reclame.................. » „III.......................1,50 II......................2,50 v (In­ Parts anunciurile se primesc la Agenția­­ Havas, 8 Place de la Bourse­­ i * . ------­- Redacția și Administraț­ia — 23*, STRADA DOAMNEI, 23 — -------­­­­ exemplar 15 Bani Miniștrii s’au întrunit In timpu dimineții pentru a examina situa­­țiunea creată prin demisiunea d- lui Bourgeois. Se crede că criza va fi parțială Miniștrii vor încerca sa facă pe d. Bourgeois să revie asupra demisiunii sale. In tot cazul, se va numi un in­­term­ir, care va fi probabil d. Develle. Aceasta va permite d-lui Bourgeois să depue înaintea Curții cu jurați și să se explice înaintea Camerii. Incidentul creat eri prin depunerea d-nei Cottu va provoca mâine o in­terpelare la Cameră. Se prevede că discuțiunea va fi furtunoasă și e im­­posib­ă a prezice urmările. Le Matin zice că solidaritatea a legat și leagă pe d. Ribot cu d. Bour­geois. Le Gaulois zice că responsabilita­tea ministerială este pusă în joc prin depoziția doamnei Cottu. Cea mai mare parte din ziare ju­decă în mod sever pe d. Som­ourg. Mai mi­­lte ziare fac pe d. Bourg­ois responsabil de atitudinea d-lui Som­­ourg. Se consideră de asemenea ca culpabil în mod grav și d. Ribot care, știind că d. Som­ourg este compromis și cunoscându’i fa­tele, l-a însărcinat în timpul din urmă cu un serviciu important. Les Débats zice că opiniunea pu­blică indignată și iritată cere lămuriri pe care simpla demisiune a d-lui Bourgeois nu le poate da în destul. D. Sem­ourg și a dat demisiunea din șef al serviciului închisorilor. Comisarul de poliție Nicole a fost revocat. Câte­va ziare pretind că la Senat se vor cere explicațiuni asup­ra ati­­tudinei d-lui Loubet, care, ca șef al d-lui Sem­ourg, era responsabil de acțiunea subordonatului seu. GERMANE Comisia militară —Paragrafele 1 și 2 ale legilor.—Contingentul in timp de pace.—Serviciul de două an .—Al patrulea batalion. O depeșă­re a anunțat că comisia militară a Reichstagului german a respins, Vineri, primele d­­e paragrafe ale proiectelor militare germane. Aceste două paragrafe care au dat de discutat comisiei militar­e aproape trei luni de zile, formează baza pro­iectelor. Respingându-se ele, proiec­tele întregi sunt respinse. Și respin­­gându-se de comisie, ele pot fi con­siderate ca respinse de Reichstag, căci diferitele partide din Reichstag sunt reprezintate și în comisie în a­­c­eeași proporție în care sunt și în Reichstag. Paragrafele respinse fixau contin­gentul de pace al armatei germane de la 1 Octombrie 189­3 și până la 31 Martie 1899 la cifra de 492.068 oameni pe an, dimpreună cu sub­ofițerii, și aceasta pe baza serviciului de doui ani — in genere — sub steag. Para­graful al douilea mai dispunea ridi­carea numărului batalioanelor de in­fanterie la 711. In fața acestor proiecte stau mai intéiu propunerile șefului liberal Eu­gen Richter, care, ca compensație pentru introducerea serviciului activ de doui ani, admitea o sporire a in­fanteriei numai cu vre o 20 000 de oameni și a rezervei cu 18.000. Aceste propuneri au fost sprijinite și de centru. Cu privire la serviciul activ de doui ani a mai fost o propunere a deputatului național-liberal von Ben­nigsen, care a cerut ca serviciul de doui ani să fie decre­tat printr’o lege și sporirea contingentului de pace să meargă alături cu durata serviciului; cu alte cuvinte contingentul sa ră­­m­ână cel actual, numai, serviciul activ fiind mai scurt, numărul re­cruților să se sporească in așa mă­sură ca să nu scadă contingentul. Caracteristic este că, dacă comisia a respins proiectele guvernului, ea n’a făcut o primire mai bună nici propunerilor liberale și liberal-na­ționale. Toate au fost respinse, majori­tatea formându-se când într’o parte, când intr’alta împotriva tuturor pro­punerilor pe rând. Ce se va întâmpla acum cu proiec­tele militare? De­o­cam­dată se a­­nunță citirea lor a doua pentru 16 Martie. Se va putea stabili până atunc

Next