Timpul, iunie 1895 (nr. 121-144)

1895-06-01 / nr. 121

AISUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA.TM No. 121 EDIȚIAI A TREIA ABONAMENTELE in țară pe un an............. 40 lei „ pe 6 luni...............................20 lei „ pe 3 luni . .........................10 lei Pentru streinătate, un an.........50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 TIMPUL Un exemplar 15 Bani ANUNCIUBI și INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV................. 0,40 declame........................ III...................2,50 ............................ . 0 ...... 5.­In Paris axumciui­le se primesc la Age­nou Havan, 8 Place de la Bourse Rejlecția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23­­— Un exemplar 15 Bani ,V* * SEMNE BUNE Știrile ce sosesc din toată țara întăresc credința că vom avea o recoltă din cele bune; rapița, grâul, orzul, porumbul sunt frumoase peste tot; în totalitatea producțiunei, pa­gubele făcute de inundațiune și grin­dină nici nu se vor simți. Pe de altă parte, în porturile noastre și pe piețele străine de ce­reale, prețurile se țin bine și se urcă necontenit. Avem dar tot temeiul să credem că, după o așa de îndelungată în­cercare, după o criză așa de aspră ca aceea prin care am trecut, sun­tem aproape să intrăm într’o pe­­riodă de îndulcire. Pentru Stat ca și pentru parti­culari, perspectiva aceasta are o mare importanță. Cultivatorii mici și mari, mese­riașii, industrialii, comercianții, toată lumea producătoare va răsufla și se va putea gândi la reconstituirea rezervelor pe care criza le-a cam secat. Toate afacerile se vor resimți și vor lua un nou avănt. Statul, neapărat, se va folosi și el de această îndulcire, căci nu va fi silit să-și încetinească mersul înainte pe calea de desvoltare, pe care pășește așa de viguros de câți­va ani de zile. Echilibrul bud­getar ne­fiind tulburat de întâm­plări mai pre­sus de chibzuință o­­menească, vom putea urma să com­plectăm fără întrebare organizațiu­­nea publică, care suferă încă de atâtea mari lipsuri. Din toate punctele de vedere ne bucurăm deci de perspectiva unei recolte frumoase și îmbelșugate. Ar fi însă de dorit să nu uităm prea lesne dureroasa experiență prin care am trecut. Firea omului In genere, și mai ales a Românului, e aplecată să uită repede întâm­plările neplăcute, îndată ce a înce­put a merge bine; aceasta e un mare defect care trebuește în­dreptat. Multe, foarte multe au avut de învățat agricultorii noștri din criza grea prin care am trecut. In primul loc, marii cultivatori au­ trebuit să se convingă în sfîrșit cât de periculos e să mai urmeze cu sistema rutinară de până acum și câtă nevoi e pentru denșii să introducă în exploatările lor siste­mele moderne de cultură. In al douilea loc, au trebuit să vadă cât de greșită e goana după grâu­ și lipsa de variațiune. In al treilea loc, au putut simți ce vra să zică a nu avea rezerve pentru toată întâmplarea, cheltuind prea larg în vremurile cele îmbel­șugate, criza i-a surprins pe mulți fără absolut nici o economie, așa că au fost siliți să vîndă în pagubă, mai jos chiar de­cât costul de pro­­ducțiune. In sfîrșit, marii cultivatori au trebuit să înțeleagă ce greșală fac când nu se interesează de felul și cantitatea producțiunii din alte părți Crezând că e destul să azi, să semeni și să recoltezi, când a so­sit momentul desfacerii produselor s'au pomenit cu toate piețele pline de produse similare. Acum, când criza e pe sfîrșit și suntem în pragul unei perioade mai favorabile, marii cultivatori n’ar trebui să uite toate învățămin­tele aceste, pe cari le-au plătit cu grele suferinți. Statul a făcut și face ce poate pentru a ocroti interesele agricul­turei, dar toate nu le poate face nici el. Agricultorii trebue să caute a se ajuta ei înșiși. Și sunt destule mijloace pentru aceasta. Intre altele, le-am reco­manda asociarea pe regiuni pentru studierea și îngrijirea intereselor co­mune. Sunt incalculabile îmbună­tățirile și foloasele ce ar izvorî din aplicarea acestei idei. E drept că, mulțumită inițiativei guvernului, în sesiunea parlamen­tară din urmă s’au săvirșit două acte mari, cari vor avea multă în­­rîurire asupra desvoltării economice a țerei și ne vor ajuta să trecem mai lesne prin viitoare crize. Legea căilor ferate de interes particular și legea minelor, fie­care in direcțiunea sa, vor transforma cu totul fața economiei noastre națio­nale, vor înlesni și spori produc­­țiunea, vor îmbunătăți în chip con­siderabil condițiunile de trai ale poporului. Dar asta nu e un cuvânt ca a­­gricultorii să aștepte mana din cer fără a se osteni cât de puțin. Crize se vor mai produce și în viitor, și numai cei cuminți și ac­tivi vor putea să le străbată fără mari suferințe. ---- , +---------------------------­ TELEGRAME Din Camera italiană Roma, 11 Iunie. Camera și-a ales biroul . Președinte­­ d-nn Villa, candidat ministerial, cu 268 voturi contra 156 date ducelui Caetani, candidat al opoziției, vice-președinți: Chinaglia (270 voturi), Aprile (259 voturi), Chimicri, (248 voturi), toți ministeriali. Candidații guvernamentali pentru funcțiu­nile de secretari și de chestori au fost toți aleși cu majorități mari. Majoritatea a primit alegerea d-lui Villa cu aplauze vii. Socialiștii au dat 8 voturi pentru preși­­dinția d-lui Barbato. Noul minister grecesc Atena, 11 iunie. Noul cabinet s-a constituit în mod definitiv : Președinția și finanțele: Theodor Delyan­­nis ; afacerile străine: Skuzes; interne: Mavromichalis; resbelul: colonelul Smolenitz ; Marina : Levidis; instrucția publică Petridis : justiția: Varoghs. Din Camera Comunelor Londra, 11 iunie, Sir Harcourt a declarat la Camera Comu­nelor că guvernul are de gând să depue chiar în cursul­­ acestei sesiuni o rezoluție privitoare la Camera lorzi­lor. D. Bowles întreabă dacă guvernul are cunoștința de alianța strânsă formată între Rusia și Franța în privința împrumutului chinez și de convențiunea dintre China și Rusia în virtutea careia Rusia va obține ca premiu pentru realizarea împrumutului chi­nezesc, cesiuni de teritoriu sau alte avantaje. Sir Grey a răspuns că guvernul nu poate să facă nici o declarație in privința unor negocieri dintre cele­l­alte puteri și la care nu a participat de­loc, dar aceasta nu vrea să zică că aserțiunile care fac obiectul cerere­ d—lui Bowles să fie adevărate. Chestia armenească Londra, 11 Iunie. Times află din Odesa că vaporul Maria a « Companiei transporturilor rusești» a transportat în ultimii timpi la Batum vr’o mie de oameni destinați să întărească trupele eșelonate pe frontiera Armeniei turcești. Chestia chinezo-japoneză Yokohama, 11 Iunie. O depeșă oficială din Formosa anunță că garda imperială japoneză a ocupat Taipeci la 7 Iunie. Shanghai, 11 Iunie. Stațiunile din Kiating și Yoth­ou au fost atacate, proprietățile misionarilor au fost distruse, funcționarii chinezi au refuzat să intervie. Cele­l­alte centre de misiuni sunt de asemenea amenințate. Se atribue răspunderea acestor acte vice­regelui Liu. Politica externă a Franței Paris, 11 Iunie. Temps zice cu privire de discuțiunea la Cameră asupra politicei străine, că această politică nu a variat încă de la Thiers. Dacă mijloacele s’au schimbat, scopul a rămas acelaș. De 4 ani un nou eveniment s’a sta­bilit prin serbările de la Kronstadt și de la Toulon: este concertul sau alianța franco­­rusească. Serbările de la Kiel Brest, 11 Iunie. Incrucișătorul Dupuy-de-Lome și­­ cuira­­satul Hoche au părăsit rada pentru a merge la Kiel. Incrucișătorul Surcouf ÎI va ajunge în curând.­­ Kiel, 11 Iunie. Escadra austro-ungară a sosit în timpul dimineței; a schimbat saluturile obicinuite cu corăbiile germane și bateriile din Fried­richsort. Mateloții germani au strigat: .»Ora !» Pe bordul corăbiei-amirale austro-ungară, mujica a cântat imnul prusian. Răsboiul din Madagascar Mayunga, 11 iunie. Trupele franceze se concentrează înaintea lui Maretanaua, a cărei ocupare este apro­piată. ------------------------------------------------­îndată ce au trecut puțin timp printr’o administrație, vezi cât de anevoe lucru este să faci binele în țara noastră. Ceea ce te surprinde mai ales, este constatarea ce faci că, în regulă generală, îndărătnicia, reaua voință și mai toate dificultățile te întâmpini tocmai din par­tea elementelor mai culte din orașe. Până la un punct oare­care îți tălmă­cești foarte lesne că un om incult să priceapă anevoe ce trebue și ce nu tre­bue să facă, la ce măsuri de salubritate este dator să se supue; dar să vezi oa­meni crescuți prin universități, trăiți prin țări cu o cultură înaintată, protestând de câte­ ori voești să ai o măsură în intere­sul obștesc, aceasta te surprinde, te scan­­dalisează. Din nenorocire, la acest spectacol a­­sistăm în capitala noastră. Autoritățile comunale și administrative sunt nevoite să aibă o voință de fer și urechia închisă tuturor solicitațiunilor care curg din toate părțile, ca să aducă la îndeplinire măsuri de igienă și salubritate publică care se impun. Iată o casă umedă, cu tavanurile joase, unde locatarii sunt osândiți să sufere de friguri. In virtutea legei sanitare, muni­cipalitatea voește...să evacueze immobilul. Cât chin, câtă încapățînare credeți că’î trebue ca să ajungă la rezultat, și câtă răbdare! Proprietarul caută să te convingă cum că imobilul e foarte sănătos de vreme ce de cinci­zeci de ani n’a zis nimeni ni­mic. Apoi vin în ajutorul proprietarului toți prietenii și rudele sale, și la urma urmelor, când n’aî voit să asculți pe ni­meni, când ți-ai făcut datoria cu fizicul perderei prieteșugului multora, drept res­­plata te mai înjură și două, trei organe de publicitate ! Sunt sute de locuri virane neîngrădite în capitală, pe care se depun tocmai din această cauză toate murdăriile adunate prin curți. Obligi pe proprietari să în­grădească locul, îl dai în judecată, ești acuzat că’l persecuți pentru că nu’țî este partizan politic. Te arăți îngăduitor, te mulțumești cu fngăduelile proprietarului că în curând se va supune regulamente­lor, ești învinovățit că’l părtinești. Și, precum zice proverbul: «Ori­cum o sucești, ori­cum o învârtești ca să faci binele, tot rău o nimerești». Lumea se plânge de lipsa de apă spre exemplu. Știm bine că nu avem apă de dăruit, nici de aruncat, din nenorocire - cu toate acestea, cu toate că suntem datori să facem economie cu apa—7 ° sută din cei ce posedă fântânî în curțile lor, lasă apa de­curge în permanență. Aduceți-vă aminte de dificultățile ce le atâmpină iarna municipalitatea cu ridi­catul zăpezei și de activitatea ce trebue să desfășure ca să curețe și stradele și trotoarele. In ori­ce oraș din lume, proprietarul știe că este dator să fie în perfectă stare trotoarul din fața casei sale. La noi, nu numai că nici un proprietar nu execută aceste dispozițiuni ale regulamentelor, dar majoritatea lor se grăbește să arunce în strade zăpezile și murdăriile din curți. Și această nepăsare, această bătae de joc, o întâlnești zilnic la ori­ce pas, pen­tru tot ce este datorie către autoritate. Sergentul care caută să-­și îndeplinească ordinele, este insultat­ ușierul, la teatru, care nu te lasă să intri fără bilet, este înjurat; funcționarul public, de la mic până la mare, care te cheamă la respectul legei, este batjocorit. Când aî venit în capul unei administra­­țiuni, dacă ai avut dorința să faci bine și iluzii să îndreptezi relele, aruncă-le 1 ite pe toate dans le fac­aux oubliettes. Mulțumește-te să-ți zici : «Așa e țara Aide să discutăm mai bine despre votul universal și afacerile din Madagascar!» Delegațiunile — Prin fir telegrafie — Viena, 11 Iunie D. Falk, raportor al comisiunei afacerilor străine, a declarat că delegația ungurească poate chiar de azi să aprobe intensiunea ex­primată de ministrul afacerilor străine de a păstra și pe viitor principiile urmate de mai mulți ani ; delegația va vedea cu simpatie acțiunea ministrului în acest sens. D. Apponyi aprobă de asemenea direcțiu­nea urmată în politica străină, totuși face să se observe, în privința chestiunei orien­tale, care interesează mai cu deosebire Aus­­tro-Ungaria, că trebue să se proclame din nou principiul menținut de contele Kalnoky, adică de a păzi desvoltarea autonomă a Sta­telor Balcanice și de a impedica ori­ce pro­tectorat, ori­ce influență unilaterală ce ar voi să se exercite acolo. D. Ábrányi reclamă, având în vedere agitațiunile romane, construirea de forti­ficații în Transilvania. D. Keglevitch declară că cererea d-lui Ábrányi nu respunde nici dorințelor de­­legațiunei, nici opiniunea publice ungu­rești. Contele Goluchowsky a declarat comisiu­nei afacerilor străine o delegațiunei ungu­rești că consideră ca o mare onoare pentru densul de a succede unui om de Stat al că­rui merit foarte mare este recunoscut și sub regimul căruia politica recunoscută ca cea mai bună a luat rădăcini așa de adânci. A­­ceastă politică, al cărei partizan credincios și convins a fost ministrul în­tot­dea­una, poate fi definită în modul următor : A ține in mod nestrămutat la baza creată de alianța de pace a celor trei puteri centrale, care nu numai că nu exclude relațiunile cele mai amicale și cele mai bune cu cele­l­ alte pu­teri, ci din contra le impune. Relațiunile amicale ce Austro-Ungaria în­treține azi pretutindeni răspund într’un mod așa de perfect scopului alianței Austro-Un­­gariei cu Germania și Italia, în­cât menți­nerea și dezvoltarea lor se impune ca o da­torie. Ministrul dă asigurarea că nu va omite nimic pentru a îndeplini această sarcină. Rezultă din aceste declarațiuni că cu toată schimbarea de persoană, nu e de loc vorbă de vreo modificare în direcția politică străină austro-ungară, nici de vr’o schimbare de sistem. Rezultatele obținute în calea urmată până acum sunt așa de satisfăcătoare, în­cât nu se poate dori nimic mai bun, cu atât mai mult că situația creată de această politică răspunde cât se poate de mult tradițiunilor și aspirațiunilor monarh­iei, care departe de a urmări tendințe agresive, a căutat în­totă­dea­una satisfacția sa în desvoltarea palinică a relațiunilor internaționale, în întărirea pres­tigiului său și a pozițiunei sale față cu stră­inătatea, în îngrijirile acordate progresului și binelui popoarelor sale. De la ultima întrunire a delegațiunilor, situația politică satisfăcătoare constatată atuncea nu a suferit nici o modificare. Nu se zărește la orizont nici cea mai mică urmă de noi care să poată deștepta vreo teamă de tulburare a situațiunei. In fața unor constelați­uni așa de liniștite, ministrul vede mai intâia un teren special pentru activitatea sa în desvoltarea succe­sivă a politicei comerciale și în organizarea rațională a reprezentărei consu­are a Austro- Ungariei. Terminând, contele Goluchowsky­ a zis că este de prea puțin timp în funcție pentru a putea intra în amănunte mai mari, dar va păzi atât interesele întregii monarh­ii cât și acelea ale fie­cărei părți,­­— prin ur­mare acelea ale Ungariei de asemenea.—­(Vii eljens, consimțire generală). Comisiunea a adoptat budgetul afacerilor străine atât în discuția generală cât și pe articole. Ședința s’a ridicat apoi. Mâine raportul. 2. Această stațiune va fi păzită de două bastimente de resbel ale flotilei, postate unul spre țărmul stâng și altul spre țărmul drept al Dunărei. 8. Canalul de trecere va fi marcat prin îngrijirea ministerului lucrărilor publice sau a campaniei Fives-Lille cu semne flotante (bouces) și cu pavilioane albe așezate pe pod în dreptul canalului. 4. Vasele care vin din sus nu vor pu­tea trece pe sub pod de­cât când se vor vedea ridicate pe pod pavilioanele albe. Când vor fi arborate pe pod pavilioane ro­șii, trecerea va fi oprită pentru ori­ce vas, venind el din sus sau din jos. 5. Trecerea pe sub pod pentru basti­mentele cu vele și pentru vapoare cu con­­voiuri la remorcă nu se va face de­cât ziua, adică de la 5 ore dimineața până la 7 ore seara. 6. Re­morcherele nu vor trece pe sub pod de­cât cu un convoiu de două șle­puri (două caice sau alte două basti­mente). 7. Bastimentele cu vele care vin din sus vor trebui ca de la stațiune să fie remor­cate ca să poată trece pe sub pod. Ele vor avea la pupă o ancoră gata de fundaliști în caz de accident. 8. Căpitanii remorchelor vor trebui să se asigure mai înainte de a trece pe sub pod dacă cârmele convoiului lor sunt în stare bună și dacă vasele guvernează bine. 9. Bastimentele cu vele care merg in sus nu vor trece pe sub pod de­cât dacă au vânt favorabil și îndestul de puternic ca să poată învinge curentul și ast­fel să poată eși bine de sub pod. Asemenea bastimente nu vor trece pe sub pod de­cât unul câte unul in linie de șir și la distanță de 1000 metri. 10. Vapoarele flotilei, vapoarele pe pa­­sageri și vapoarele regiei neavând nici un la remorcă vor putea trece pe sub și noaptea prin canalul însemnat cu felinare așezate pe pod în dreptul canalu­lui. Aceste treceri de noapte sunt pe răs­punderea căpitanilor respectivi. Podul de peste Dunăre Am vorbit, într’unul din numerile noastre trecute, despre niște dispozițiuni luate de ministerul afacerilor străine în privința po­liției bastimentelor care vor trece pe sub podul de la Cernavoda. Pentru că, după părerea noastră, această chestiune intere­sează mare parte din public, am căutat să ne procurăm întreg textul acestor dispo­­zițiuni pentru a le împărtăși cititorilor. Iată măsurile luate de către ministerul nostru de externe în privința vaselor care vor trece pe sub podul de peste Dunăre: 1. La o depărtare de trei mile din sus de pod, se va fixa o stațiune, unde toate bastimentele care descind Dunărea vor trebui să se întoarcă cu prora în susul curentului și să aștepte acolo voia de a trece pe sub pod. JOI 1/13 IUNIE 1895 PACE PRETUTINDENI Manifestațiunile de pace. In Austria, Italia și Franța —Nevoia liniștei.— Soluțiuni pacînice. — Pacea asigurată. După declarațiunile categorice de pace ale împăratului Austro-Ungariei, au urmat alte două manifestațiuni de aceeași natură în Franța și Italia. Mesagiu­l citit Luni de regele Umberto la descinderea Parlamentului italian întă­rește din nou convingerea că nici o putere europeană nu se gândește la tulburarea păcei. «Europa respiră pacea», a zis Su­veranul Italiei, «pentru că și noi o voim, și nici o neîncredere, nici o bănuială nu planează asupra sentimentelor noastre». Și cu puterea, care e oare­cum antago­nista ei în ținuturile sabatice ale Africei, cu Anglia, Italia stă la relațiuni de așa bună amiciție, că guvernul reginei Vic­toria a împedicat ca din porturile protec­­toratului sau să se expedieze arme la Massaouah. In Franța, tot Luni, ministrul de ex­terne, d. Hanotaux, și președintele consi­liului, d. Ribot, au știut să evite cu multă dibăcie, dar și cu multă francheță politică, stâncile ce li s’au ridicat în cale de către opoziție, care a făcut apel la șovinism pentru a lovi în cabinet și în bunele re­lațiuni ale Franței cu Germania. Nici din această parte nu există deci nici o teamă pentru o eventuală tulburare a păcei De câte ori nu s’au exprimat profeții, cari tindeau să prezinte sfârșitul acestui veac ca focarul unui resboiu sângeros, care se va întinde peste toată lumea, pe când răscoala civilă va pustii orașele și ura so­cială va sfărâma civilizația. Până și Lord Macaulay a făcut ast­fel de preziceri triste. Grija aceasta a dispărut însă. Nimeni nu mai crede în acea desfășurare drama­tică, care trebue să se producă pe câmpul de răsboiu, lupte sângeroase și răsturnări interne la anumite termene calendaristice. Istoria — scrie Neue Freie Presse— po­vestește teama penibilă cu care au aștep­tat popoarele sfîrșitul secolului al X-lea. Se prorocise cu siguranță pentru o zi anu­mită peirea 1­urnei. Toate bisericele erau pline, penitenții își sângerară spinările cu gârbaciul și pe lângă scenele groaznicei frice de moarte s’au văzut tablouri de cea mai nebună desfrânare și de cea mai săl­­batică dorință de a gusta viața până la ultima picătură. Când a trecut miezul nop­ții, stelele au rămas liniștite pe firmament. Pământul nu se scufundă, bucuriile și mi­zeriile vieței nu se schimbaseră și natura își continuă mersul ei vecinic egal. Cu simțiminte de teamă s’a așteptat și sfîrșitul veacului al XIX-lea, dar grija a dispărut și chiar grelele încurcături ale

Next