Timpul, octombrie 1895 (nr. 219-242)

1895-10-01 / nr. 219

ANUL AL ȘAPTE­SPRE­ZECELEA ABONAMENTELE -------- * în țară pe un an.....................................40 le? „ pe 6 luni ....................................20 lei , pe 3 luni.......................­ ... 10 lei Pentru străinătate, un an..................... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 bani numărul la Agence de joumaux étrang­eh,­nie de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. Redacția și Administrația — 23.STRADA DOAMNEI.23 — Un exemplar 15 Bani No. 219 KPITIA Jk. TRIîLA UN MARE SUCCES Politica colonială a Franței a repurtat iarăși o isbândă însem­nată. Expedițiunea Madagascarului s-a terminat prin ocuparea capitalei Hovașilor, ocupare care a fost ur­mată imediat de încheierea păcei. Pacea în acest caz înseamnă cu­cerirea din partea Francezilor a unei insule aproape atât de mare ca Franța întreagă. Protectoratul stabilit și menținerea reginei Ma­dagascarului nu sunt de­cât o formă deghizată a cucerirei definitive, me­nită a menagea susceptibilitatea An­gliei. Prin poziția sa geografică care constitue un punct central între Capul Bunei­ Speranțe, Indiile și intrarea Mărei roșie, insula Mada­gascar poate fi privită ca cheia Oceanului Indian; posesiunea ei dă Franței o supremăție de fapt peste căile maritime care duc spre Indii, China și Indo-China. Ceea ce Franța a perdut prin ocuparea Egiptului de către Englezi, va recâștiga in parte prin stabilirea unei puternice colonii și a unei importante sta­țiuni navale în mijlocul Oceanului Indian. Sunt mai bine de trei secole de când Franța are ochii ațintiți asu­pra Madagascarului. Deja sub Lu­dovic al XIV-lea bărbații de Stat și navigatorii cei mai vestiți ai Fran­ței au recunoscut însemnătatea a­­cestei insule și în diferite rânduri au­ ocupat unele puncte pe țăr­murile ei. Este clar firesc ca is­­bânda generalului Duchesne și lua­rea Tananarivei să fie primită cu entuziasm la Paris și ca un mare ziar francez să zică că data de 30 Septembre însemnează îndeplinirea unei dorinți naționale nutrită de mult timp. Entuziasmul este mai ales mo­tivat în urma temerilor serioase care se manifestau­ de câtă­va timp în privința reușitei expedițiunei. Se încinsese o polemică destul de aspră în presa franceză asupra modului cum era organizată și con­dusă campania, această polemică era mai ales neplăcută fiind­că din­­tr’énsa se vedea că există un an­tagonism ascuns între armata de uscat și cea de mare. Acest anta­gonism a avut răsunet și în presă. In unele ziare citeai critici aspre în contra organizatorilor și condu­cătorilor expedițiunei și se știa că aceste critici porneau de la ofițeri de marină; în alte ziare citeai răs­punsuri tot atât de aspre despre care se știa că-și au sorgintea în bi­rourile ministerului de războiu. * Ast­fel au­ mers lucrurile luni întregi Pare că intradevăr s’au comis unele greșeli în pregătirea expedi­țiunei. Mulțumită acestor greșeli, corpul expediționar a fost pus în­­tr-o pozițiune critică, nu din cauza rezistenței Horașilor, ci din cauza greutăților de transport. Francezii au­ avut de luptat cu elementele­, erau­ decimați de boli. Cu toate acestea au­ înaintat, dar încet de tot. Expediția trebuia însă să fie terminată în cel puțin cinci luni, adică înaintea începutului stagiunei­­ ploioase. Ajunsese să nu mai fie de­cât o lună până la această epocă fatală în cursul căreia ori­ce îna­intare este cu neputință. Trebuia dat sfârșit cu ori­ce preț marșul spre Tananariva, cu rizicul de a peri. Generalul Duchesne luă atunci­­ o decisiune eroică. El părăsi grosul­­ armatei sale și înaintă în marș for­țat numai cu 4500 de oameni aleși, urmați de mii de catâri încărcați cu provizii și bagajele trebuincioase. Această înaintare are asemănare cu expedițiile pe care Americanii le au­ întreprins în marele război și secesionist și care au­ fost botezate cu numele de read. Această lovitură îndrăzneață a reușit. In trei săptămâni coloana ușoară a generalului Duchesne a străbătut până în capitala Horașilor, res­pingând pe dușman, învingând toate dificultățile și, în fine, a terminat campania, ocupând Tananariva și dictând pacea. Acest succes strălucit vine la timp pentru a calma spiritele care erau­ deja surexcitate în Franța și pentru a scăpa guvernul francez de o cădere sigură înaintea Ca­­menilor. Expediția din Madagascar și Is­­bânda ei este un pas mare pe care îl face Franța pe calea expansiunei coloniale.­­■+­............................ TELEGRAME Luarea Tananarivei Paris. 11 Oc­tombre Toate ziarele se felicită de sfârșitul expe­dițiunei din Madagascar. Cea mai mare parte se exprimă în favoarea protectorului ; unele cer pedeapsa persoanelor respunzătoare de greșelile comise. Matin asigură că tratatul stabilește un protectorat foarte strâns, concedând Hovași­lor și altor popoare o autonomie particulară. Concesiunile de teritorii vor fi revizuite și probabil anulate, mai cu deosebire acelea acordate la 21 supuși englezi și germani. Din Rusia Petersburg, 11 Octombre Ministrul de resbel a ordonat formarea u­­nei trupe speciale de aeronauți pentru Kovno. După informațiuni primite la ministerul de finanțe asupra serviciului steamerului Nordenskiold între Archangelsk și îmbucă­­tura lui Petchora, navigația regulată de a­­lungul coastei sibiriene pare cu putință. Ministerul comunicațiunilor proiectează con­struirea de porturi noi la Pernaut și la Derbent. Portul Taganrog risipându-se din ce în ce mai mult, este vorba de a-1 săpa din nou. Un sindicat de capitaliști vor furnisa sumele necesare. Budgetul Franței Paris, 11 Oc­tombre. D. Pelletan a citit în fața comisiunei bud­getului raportul sau asupra budgetului ma­rinei. A criticat organizația generală a por­turilor, compoziția liptelor și numărul exce­siv al ofițerilor de stat-major. A propus 16.000.000 de economii provenind mai cu deosebire din reforma arsenalelor și din re­ducerea diviziunilor depărtate. Răscoala din Coreea Yokohama. 11 Octombre. In urma resvrătirei din Seoul, ministrul Kamura a fost trimis în Coreea. Nu se con­sideră ca necesară trimiterea unei corăbii de resbel. Se crede că regina a fost omorită de anti-reformiștii cari au pătruns in palat. Conferința de geodezie Berlin, 11 Octombre. La prânzul de ori al delegaților conferinței de geodezie au luat parte și miniștri Boet­­ticher, Bosse și Marschall. D. Bosse a ridicat un toast pentru guvernele străine. Președintele Faye a strigat: «După un o­­biceiu consacrat: Trăiască împăratul ger­man !» A reamintit apoi cuvintele cordiale adresate de împărat Franței cu ocazia mor­­ței lui Mac-Mahon și asasinarea lui Carnot. Delagatul neerlandez a ridicat un toast pentru guvernul prusian. Achitare Mons. 11 Octombre Juriul a achitat în unanimitate pe depu­tatul socialist Alfred Defaisseaux, după ce procurorul, având în vedere achitarea coa­­cuzaților săi, s-a desistat de acuzația sa. Congres socialist Breslau. 11 Octombre Congresul democrat-socialist a respins pro­gramul agrar prezintat de comisiunea a­­grară. A adoptat propunerea d-lui Bebel care recomandă lucrătorilor de a nu lucra la 1­ in Main acolo unde se poate face fără prejudiu­i pentru interesele lor. D. Bebel an­gajează de asemenea asociațiunile lucrătoare de a trimite numeroși delegați la viitorul congres care se va ține la Londra. De la curtea princiară bulgară Euxinograd, 11 Octombre Vice-consulii din Austria, Eugh­tera, Spa­nia și Italia la Varna au primit ori o invi­tație de a veni să prânzească la perechea princiară la Euxinograd. O crimă fioroasă Roma, 11 Octombre Depe și private din Gatana semnalează o crimă odioasă comisă de o negresă, anume Stimoli. A atras la dânsa 23 de copii prin bomboane și jucării,­­i-a făcut să bea vin fosforat, după care copiii au murit în dureri grozave. Arestată, Stimoli a mărturisit crima adău­­gând că a voit să-și răzbune pentru că s’au făcut farmeci și s’au omorît două copii ai ei! Mulțimea a voit să o linșeze. " Măcel Bruxelles, 11 Octombre. LIndépendance Berge anunță că locote­nenții Shaw și Bolen au fost măcelăriți de soldații negri la Sulvaburg, în același mod ca și căpitanul Pelzer. Din Germania Berlin, 11 Octombre, D. Koch, președintele Băncii Imperiului, a primit, cu ocazia jubileului său, felicitări de la directorat și de la amploiații Băncii și sindicatele comercianților. A mulțumit și a zis că consideră de datoria sa de a apăra va­luta germană și de a combate tendințele con­trarii. Berliner Tagblatt anunță moartea scrii­torului Adolphe Streekfuss. ------------------------------------------------­ isu­s*unire secretă Firesc lucru era ca în momentele de față, atunci când o criză ministerială a isbuc­nit și partidele politice, mai ales in opozițiune, sunt chemate a da semne de vitalitate — firesc lucru era ca liberalii să facă întruniri publice. Era chiar necesar ca tocmai acum la lumina mare el să spue publicului care sunt aspirațiunile acestui partid, căci până în prezent s’au mulțumit, în întrunirile publice ce se succed de șeapte ani, cu în­juri­ grosolane la adresa conservatorilor sau cu simple laude pline de lingușiri la adresa alegătorilor.] DUMINECA. 1/13 OCTOMBRE 1895 ^SINNCIURI și INSERȚII 30 Utere petit pag. IV...................0,4ft .R«sa nie..................„III........................2,50 . ................ » II..................5.­Paris anunciurile se primesc la Agenția Savat, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNE'!, 23 Un esemplar 15 Bani Reporta­giul in timp de criză Criza ministerială pe care o străbatem —un fel de relădire—a pus la încercare fertilitatea imaginațiunei reporterilor de ziare. S’au publicat," m cele cinci-ș­ase zile de incertitudine, noutăți așa de imposibile și atât de contrazicătoare, în­cât, în alte vremuri, intervenția consiliului sanitar su­perior ar fi fost neînlăturabilă. Dar în timp de criză totul e permis și reporterii zia­relor nu sunt oameni pe cari să-i încurce considerațiuni de logică, de consecvență sau alte nimicuri de felul acesta. In vremuri tulburate, reporterul e dator să dea o coloană de amănunte privitoare la eveniment, chiar atunci când nu știe nimic asupra lui. Această obligațiune îl silește să-și pună capul la tortură ca să găsească—la nevoe să invente—două fapte, apoi să caute sexul lor cauzal, și în fine să le dea interpretarea—nu cea mai lo­gică, ci cea mai ușor de pus în circulație. Dar în timpul acesta intervin fapte­le reale de astă dată — care răstoarnă cu desăvârșire sistemul adoptat, așa în­cât bietul reporter e nevoit să părăsească terenul și să urmeze desfășurarea eveni­mentelor până când, perzând firul faptelor, se întoarce din nou la sistemul părăsit. Și, din încurcătură în încurcătură și din zig-zag în zig-zag, reporterul, care pe tot timpul crizei a îndopat lumea cu noutăți, rămâne, la rezolvarea ei, omul cel mai nedumerit dintre toți cititorii de gazete. Și lucrul e ușor de priceput. Puneți­—d’a minune — față în față in­formațiile date, de același reporter, în două zile consecutive, puneți-le, apoi, pe acestea față în față cu informațiile altui reporter din aceleași două zile consecu­tive—notați că toate au origină comună — și vedeți la ce babilonie ajungeți. Dacă ai examina toate noutățile publi­cate de toate ziarele în toate zilele de când s’a declarat criza, p ! atunci ar tre­bui să fii om tare solid dacă nu ai simți trebuința de a ți turna apă rece pe cap. Un alienist, citind colecția ziarelor ro­mânești din ultimele zile, n’ar putea diag­nostica de­cât.. criză acută—ceea ce ar constitui o circumstanță ușurătoare pentru reporterii bine informați. ---------------------------- ■ [UNK] ---- ■ Au spus prea multe, în discursurile lor, fără să spue destul, și acum cu deosebire este momentul să vorbească lămurit, dar nu tipu­l, pare că s’ar întruni pentru o con­spirație. Care să fie, dar, adevăratele motive ale acestei întruniri intime ce nu se prea po­trivește cu spiritul democratic al unui par­tid liberal? Să fie temerea divulgării secretelor ce se pot spune la aceste consfătuiri? Ar fi o glumă, căci de se vor întruni cinci­zeci de oameni sau 500 într’o sală, taina tot nu se va păstra asupra celor spuse, și apoi este de nădăjduit că în 1895 partidul liberal va fi uitat școala sa cu teoriile de la sala Slătineanu. E de nădăjduit că proiecte criminale nu se vor desbate la aceste consfătuiri de trei zile. Atunci, pentru ce acest dispreț fățiș pentru restul alegătorilor liberali, pentru ce o santinelă la poarta sălii de întruniri cu îndatorire de a nu lăsa să treacă cine nu va cunoaște lozinca ? Oare mult anunțata consfătuire e o simplă întrunire de familie, în care se vor pune la cale distribuirile slujbelor și ce­rerile sunt prea mari față cu ofertele spre a se putea primi la masă toți amatorii? Nu. Nici acesta nu e adevăratul motiv al consfătuirei intime. O fi, poate, atunci temerea ca nu cum­va memorii cei înflăcărați ai partidului— secțiunea doctorului Pasteur, cum o nu­mește Moș Teacă — să nu treacă limitele bunei cuviințe către Tron în cuvântările lor? Și de, pentru că în momentele de față d. Dim. Sturdza nu știe bina ce poate aduce ziua de mâine, de rămâne tot Stan sau devine Căpitan, ar dori ca în adăptarea evenimentelor să se observe un limbagiu corect față de Coroană... cel puțin trei zile. Ori­ce se vorbește în întruniri publice se tipărește pe urmă la gazetă, pe când ceea­ ce se vorbește în consfătuiri intime rămâne ca svon public. Liberalii se tem­el singuri de dânșii. Aceasta e morala ce reese din consfătuirea­­ intimă cu invitațiuni personale. -----------------------­ Situația în Turcia — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 11 Octombre. Dragomanii ambasadelor au promis să ia numele tuturor Armenilor refugiați în biserici și să garanteze siguranța lor, afară de cei acuzați de crime. Această din urmă clauză a făcut să cadă, în ceea­ ce privește biserica din Pera, încercarea dragomanilor de a ajunge la o învoială, încercarea lor a reușit pentru biserica Kampaku și se speră că, cu tot eșecul semnalat, să se ajungă la deșertarea tuturor bisericilor. Atena, 11 Octombre. Consiliul de miniștri a primit știrea că câți­va Greci au fost măcelăriți la Tre­­bizonda. Clasa soldaților de uscat și de mare, care trebuia să se libereze la 31 Decembre, va fi menținută în serviciu. Temerile opiniunei publice și ale presei privesc mai cu deosebire Macedonia, unde este teamă de o invazie bulgară. Petersburg, 11 Octombre. Cercurile competente nu au cunoștință de trimiterea de corăbii rusești lângă Bosfor, așa precum o anunță oare­care ziare. Nu e vorbă de loc de o demons­trație a flotei. Londra, 11 Octombre. Având în vedere situația actuală, flota englezească a Mediteranei râmâne la Lem­nos. Nu se știe dacă a primit ordin de a se apropia de Dardanele. Constantinopol, 11 Octombre. Deșertarea bisericilor, începută ori, a continuat azi cu succes. Din ordinul Sul­tanului, Said Pașa a mulțumit tuturor ambasadorilor pentru intervenirea lor în vederea deșertărei bisericilor. Cercurile politice consideră primirea in­­tervenției oferită de către ambasadori— deși această intervențre ese din preroga­tivele reprezentanților străini, — ca un act de politică înțeleaptă și de umanitate a Sultanului. Se laudă atitudinea autorităților tur­cești cu ocazia intervenirei dragomanilor. Câte­va corăbii s-au întors la stația lor de vară. O corabie de rezbel rusească a sosit în fața Trebizondei pentru a stratege pe su­pușii ruși. După observațiunile guverna­torului, care a declarat că sosirea coră­biilor ar putea să excite populația musul­mană și să aibă consecințe supărătoare, corabia a rămas afară din port; ea se ține de alungul coastelor și întreține raporturi cu orașul prin semne și prin mijlocirea unor corăbii negustorești. -----------------------*—— ---­ LUAREA TANANARIVEI Victoria finală. — Greutățile expedițiu­nii. — Epoca ploilor. — Terenul im­­propriu. — Meritul generalului Duchesne. — Privire retro­spectivă asupra ope­­țiunilor. Tananariva, sau Antananariva cum se scrie în Madagascar, e luată de Francezi. Campania este deci terminată și e bine că s’a terminat acum, înainte de epoca ploilor care durează pe insulă de la Oc­tombre până la Main al fie­cărui an și ar fi împedicat continuarea râzboiului. Regina, Curtea ei și miniștri, despre care se spunea că ar fi fugit în spre Sud la Ambositra și Betsileos, s’au supus și s’au grăbit să închee pacea cu generalul Du­chesne. Prin luarea Tananarivei și răsturnarea­­ guvernului Hoyașilor, Francezii au obți­nut un mare succes, care va fi folositor în prima linie guvernului actual și apoi pozițiunii Franței în Oceanul Indian. În­târzierile ce a suferit expediția in urma unor întâmplări neprevăzute, dase prilej partidelor din opoziție și organelor lor din dreapta și din stânga, monarh­iștilor și radicalilor, intransigenților, socialiștilor și cum se mai numesc, de a ataca cu furie guvernul și în special ministerele de rez­­­bel și de marină. Nu a fost așa de ușoară victoria a­­ceasta. Nu calitățile militare ale locuito­rilor insulei au format obstacolele, ci greu­tățile terenului, lipsa absolută de șosele și clima nesănătoasă a văilor. Timpul o­­perațiunilor a fost apoi mărginit, cum am arătat mai sus, din cauza epocei ploioase; în cele cinci luni, din Main până în Oc­tombre, campania trebuia sfârșită, altmin­teri Francezii ar fi fost siliți să renunțe la toate avantagiile deja câștigate și să se retragă la coastă, pe care puțin din ei ar mai fi ajuns’o. Că expediția a fost dusă la capăt în ciuda tuturor obstacolelor, e numai me­ritul generalului Duchesne, comandatul trupelor, care, când a recunoscut greută­țile ce se opuneau înaintării unui corp de armată organizat europenește, a luat o hotărâre disperată, a lăsat în urma sa toate impedimentele ce puteau îngreuna o Înaintare grabnică și a plecat în­spre Tananariva cu 4500 de oameni. Expediția aceasta putea să sfârșească numai cu o victorie sau cu o înfrângere totală. Să recapitu­ăm fazele prin care a trecut corpul expediționar francez din Madagas­car până a putut pune mâna pe capitala Hoyașilor. La 29 și 30 iunie — toate datele sunt indicate după stilul nou — avantgarda ge­neralului Duchesne avu primele succese: bătuse și respinsese pe Hora și din Tsa­­rasoatra și Beritsoka, și așa se putu ter­mina șoseaua de la Majunga la Tsara­­soatra, trecând prin Suberbievikie. Până la sfârșitul lui iulie se putură organiza două­zeci de stațiuni de manutanță. La 28 iulie generalul Duchesne a pă­răsit Suberbieville cu grosul corpului ex­pediționar. Obstacole noul se iviră In calea Francezilor. Ei se aflau acum In partea muntoasă a insulei și soldații au fost ne­voiți să întrebuințeze mereu casmaua pen­tru a -și croi un drum. In același timp Hovașii evitau ori­ce luptă și puneau ast­fel greu la încercare răbdarea tru­pelor. In sfârșit, la 21 August, brigada Voyron ajunse la Andrida. Pentru a parcurge deci distanța de 50 kilometri de la Tsa­­rasputra până la Andriba, trupele au avut nevoe de 25 de zile. Două kilometri pe zi. Mai era o lună pânâ la începutul vremei de ploaie. In cel mult o lună Tananariva trebuia luată sau corpul expediționar era nevoit să se retragă la coastă. Atunci generalul Duchesne luă extrema rezoluțiune de a hazarda înaintarea spre capitală cu o coloană volantă. In fruntea a șeapte batalioane de câte 500 de oa­meni, trei baterii de munte, două com­panii de geniu și două batalioane de re­zervă, în total 4500 de oameni cu 2000 de catâri, cari purtau proviant pentru 22 de zile, generalul Duchesne plecă pe la 15 Septembre spre Tananariva, după ce sfârșise întâia șoseaua până la Andriba. Marșul se făcu repede. Deja la 17 Sep­tembre generalul Duchesne putu anunța că a surprins, în defileul din Tsinam­ondry, 6000 de Horași și că e i a respins. La 19 Septembre coloana se urcă pe munții Am­­botimena și ajunse ast­fel pe platoul din Imerina. Antoloy fu luat la 23 și Babay la 15 Septembre. Aci generalul Duchesne se aș­tepta la o luptă decisivă, care nu a avut însă loc, așa că a putut intra la Tana­nariva în ziua de 30 Septembre. A doua zi, la 1 Octombre, pacea a și fost încheiată între regina famili­aI și guvernul Republicei franceze, Eastern.

Next