Timpul, aprilie 1896 (nr. 73-96)

1896-04-02 / nr. 73

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — No. 73 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.....................................39 lei « pe 6 luni......................................18 lei « pe 3 luni......................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei în Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. minierul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. * REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 13, Strada Academiei. 13 — EDIȚIA ATREIA D. EUG. STĂTESCU Nu sa împlinit anul,—d’abia ju­mătate de an —de când colectiviștii au venit la putere, și cea din urmă nădejde­a lor s’a dus. De mult timp se mărturisește în cercurile intime ale Ocultei că d. Sturdza nu face de prim-ministru. Stângăcia, încăț­­ținarea, patima și —să spunem lucrul verde — prostia d-lui D. Sturdza s­unt cunoscute, ba prea cunoscute în lumea politică roșie. Toate acestea însă erau lucruri ,reparabile pe câtă vreme partidul a­­vea o rezervă. Căci, dacă se știa că d. Sturdza este imposibil, se mai­­ știa un lucru, și anume că atunci când se va dovedi tuturor și pretu­tindeni că cu d. Sturdza nu se mai poate, partidul tot va mai avea zile sub conducerea d-lui Eugeniu Stă­­tescu. Cu această nădejde trăește parti­dul liberal de ani de zile. Când cine­va mai puțin slugarnic de­cât cu­tare sau cutare mameluc spunea: „toate bine, dar șeful este cam prost" i­ se răspundea la ureche: „nu face nimic, avem pe Stătescu“. Nu este vorbă, d. Stătescu lucra și el ca să facă să se întărească le­genda unei renașteri liberale prin Evgheniade. Intr’un partid în care vorbește și Iepurescu, d. Stătescu tăcea cu o solemnitate cezariană. Intr’un partid in care șefii se pun pe ulițe în o­pul derbedeilor, d. Stă­te­scu, senator, lua concediu ilimitat și de fapt nici nu călca pe la Senat. Intr’un partid în care se comiteau programe­ bufonerii ca cel de la Iași, d. Stătescu sta liniștit acasă și te­legrafia că nu poate să aprobe pur­tarea partidului. Intr’un partid care asedia Tran­silvania și trimetea principelui Lo­­banon discursurile șefului traduse în franțuzește—cele cu pericolul ru­sesc o legendă­— d. Stătescu se plimba a­lene prin grădina de la Luxem­burg și venea la spartul târgului să țină după masă un discurs­ citit, în care acuza pe conservatori „că nu ,­­ sunt destul de triplă alianță“ Lucrând sau mai bine lenevind așa, d. Stătescu nu putea de sigur să capete dragostea luptătorilor din partidul seu. Ion și Vlad, cari ma­nifestează la Dacia pentru frații de dincolo și în contra lui Maxim, nu pot să fie plini de iubire pentru un domn care nu vrea să se miște din­­ Paris fiind­că suferă de indigestie, pe când ei, luptătorii, suferă de ina­­­­niție. Poporului liberal îi place mai bine d. Sturdza, care sughiță cu Mes­­chin și se necăjește cu Brote, de­cât un slăbănog bolnăvicios care nu-și aduce aminte de suferințele fetei de­cât când se sorocesc procesele lui Bei­zadea Grigore. Intr’un curent, tot mai popular este vătaful principesei Gorceacoff, care stă la tejghe ua clu­bului liberal, de­cât advocatul vrăș­­­mașului principesei. Excelența galbenă a partidului roșu nu era destinată însă să fie un șef popular. Ceea­ ce trebue partidului lui Gogu și celor­l­­alți gogomani este un om de Stat, un om stăpân pe por­nirile lui, calculator și prevăzător, li­niștit și adânc în concepție, ceva care să fie la ei ceea­ ce fie­care din­tre fruntașii noștri este la noi, adică un om civilizat. Așa ceva credeau roș­i că este a­­nemicul m­aistru al justiției. Fiind­că d. Stătescu și­i și să tacă și să ia concedii la vreme, liberalii credeau că are și cea­’l­altă însușire , necesară omului de Stat: scaun la minte. In această nădejde ei au cultivat pe d. Stătescu din prima zi când au descălecat liberalii la stăpânirea țărei. Trebue să mărturisim că la înce­put nădejdea liberal lor a mers strună. Văzând cât de inferior este d. Stur­dza, d. Stătescu, care este inteligent, s’a supus la cea mai bună rețetă : să facă pe dos ceea ce făcea șe­ful său. D. Sturdza dorea să se scape de tribun cât mai repede și mai ana­poda — d. Stătescu, care în fundul inimei nu poate sa sufere pe d. Fle­­va de multa vreme, mai ales de când cu afacerea Ogrezeanu, ’și-a dat aerul d’a se opune la eliminarea tribunului. Printr’asta nu numai a câștigat pentru neam prefectura po­­liției capitalei, dar a mai obținut și aprobarea nătărăilor cari ’și aü z­s că ministrul justiției vede departe. D. Sturdza a vrut să expulseze pe Macedoneni—d. Stătescu, care a aflat la vreme că de Sus tu­rul acesta este foarte rea văzut, a luat inițiativa o­­punerei la această măsură și a făcut pe mulți naivi si se întrebe dacă nu cum­va nașul colectivității, autorul faimoaselor: „opoziția a perdut dreptul la protecția legilor“,„într’o zi coroana nu va mai respecta libertățile publice“ și altele de soiul ăsta, dacă acesta nu cumea s’a occidentalizat prin șe­derea sa în cartierul latin. Și ar fi mers așa multă vreme încă. Și mulți oameni politici ar fi luat în serios pe d. Eugeniu Stătescu și ar fi crezut că în sfârșit au și roșit un om de Stat. Năravul din fire însă n’are lecuire, cum zice proverbul, d. Stătescu nu s’a putut s­chimba la față la o vârstă și într’o stare de sănătate ca a sa. Intot­deauna avusese delfinul d-lui Brătianu trăsuri comune cu domnul Sturdza. Amândoui sunt răi și persecutatori; amândouî mici la suflet și absolut lip­siți de ori­ce scrupul. Ceea ce ’i deosibește este că unul este neinteligent și altul deștept. La începutul domniei a eșit la mai­dan deosebirea. D. Sturdza s'a văzut de la înce­put cu totul, dar cu totul slab. Și în fața acestei slăbiciuni, deșteptă­­ciunea d-lui Stătescu a părut și mai însemnată de­cât este. De cât­va timp însă ies la su­prafață asemănările. Deja când cu cazul d-lui Henri Catargiu mulți văzuseră că ne aflam față de același pătimaș nesocotit care a înscenat și procesele scanda­loase de acum 8—9 ani, și legile personale—sunt multe la număr— prin care s’a schimbat Codul ca să se câștige unele procese. Atunci însă cu mu­tă ipocrizie d. Stătescu s’a apărat pe unde era mai de nevoie, zicând că a sacrificat pe d. Catargiu ca să scape un princi­­piu: inamovibilitatea magistraturei, lăsând să se înțeleagă că i s’a for­țat mâna de către banda de sălba­tici care compune partidul liberal, că a preferat sa facă o jertfă de­cât să prăpădească totul. Acum însă nici o potriveală nu mai ține. In legea personală de la Casație nu se mai poate găsi nici un pretext. Ne aflăm fără îndoială față de o simplă obrăznicie cioco­iască, care, ca să pedepsească pe un om pentru nu știm ce infidelități, atentează la neatârnarea celor de în­­tâia instanțe judecătorești din țară. Ipocrizia sub care se acoperă acest atentat, îl face și mai odios. Nu este nimeni care să nu priceapă că nu de dragostea binelui public un om,care nu este lipsit de inteligență cum sunt cei mai mulți din colegii săi, poate să uite că condiții de admisibilitate nu pot avea efect retroactiv fără a se desființa principiul inamovibilităței. Acum nu mai este nici o îndoială că d. Stătescu de azi este tot cel de altă dată: mic la suflet, resbu­­nător, lipsit de scrupule, neavând nimic, absolut nimic din calitățile omului de Stat și nedeosebindu-se de cei­ l’alți Epurești și Palazi de­cât prin faptul că, pe dânsul redingota nu are aerul d’a fi căzut ca o pa­coste neașteptată. Ast­fel s’a dus și legenda singu­rului om de Stat din partidul li­beral. Atât mai bine. Ultima descoperire lasă partidul li­beral în starea lui naturală: o adu­nătură de flămânzi, fără scrupule și fără nici o posibilitate de a se ridica la nivelul vremurilor în care trăim. TELE­GRAME Expediție turcească Constantinopol, 11 Aprilie Consiliul de miniștri a discutat o pro­punere a lui Sh­akir-pașa de a între­prinde o expediție pentru a supune teri­­toarele kurde din Dersim și Makhiari, după trimiterea unei diviziuni la Kar­­puth. Agenții comerciale Constantinopol. 11 Aprilie Cercurile bulgare se așteaptă la con­cesia stabilirea de agenții comerciale la Salonic, Adrianopol și Dedeagaci ca com­pensație a reprezentațiunilor consulare. Noul măr ef­o­rt în Asia Filipopoli, 11 Aprilie. Știri din Constantinopol anunță că kurzii au comis măcelari la Killiz in vi­­laietul Allep. 129 armeni și un preot ca­tolic au fost măcelăriți. Magazinele au fost prădate. Trupele sosesc pentru a men­ține ordinea. In împrejurimile din Alep există temeri ca nu cum­va turburările să continue. Duel mortal Berlin, 11 Aprilie Un duel cu pistolul a fost între d-nis de Kotze și de Schrader. Acest din urmă a fost grav rănit. Berlin, 13 Aprilie C. de Schrader a murit. Italienii în Africa Roma, 11 Aprilie. Italia zice că se confirmă știrea după care Dervișii care luați cu asediu Kassala s’au retras dincolo de Arbora. Acest ziar adaogă că la ministerul de resbel se cre­de că Dervișii vor f renunța, pentru anul acesta, la ori­ce­entativă în contra po­sesiunilor italiene. Prin urmare,­­evacua­rea Kassaiei nu mai este o eventualitate de care să aibă să se ocupe generalul Baldisera. Odesa, 11 Aprilie. O secțiune a Crucei­ Roșie destinată A­­bisiniei a plecat azi sub comanda gene­ralului Schwedow. Interdicție Paris, 11 Aprilie. Consiliul de minștri a decis să inter­zică circulația în Franța a ziarului Mech­­veret, imprimat in limba turcească. Moartea lui Tricupis Cannes, 12 Aprilie. D. Tricupis a murit. Bursa muncii din Paris Paris, 12 Aprilie. Redeschiderea bursei muncei s’a făcut în timpul serii în mijlocul unei afluențe mari și fără incident. Municipalitatea a oferit un punct. I Alegere în Franța Paris, 12 Martie. Azi s’a făcut alegerea senatorială a Senei pentru locul rămas vacant prin moartea d-lui Froquet. D. Barodhet, de­putat radical-socialist, a fost ales cu 307 voturi contra 231 date d-lui Georges Martin. Duel Paris, 12 Aprilie. Eri s-a jucat pentru prima oară la tea­trul Renașterii piesa Sa­mente (Croaia sa), piesă în care se face aluzie la prin­țul de Sagan. Acest din urmă a consti­tuit ca martori pe generalul Friaut și pe d. Dion, cari s’au întreținut cu d-nii Ri­card și Guichet, oameni de litere, mar­torii autorului presei, d. Hermant. S’a decis o întâlnire pe teren. Expediția anglo-egipt­eană Cair, 11 Aprilie. Un sindicat de capitaliști mari egipteni a însărcinat pe un advocat să facă opo­ziție Luni în contra plângerii sindica­tului francez: negustorii de palavre Nu se afli durere­a țârei care să nu fie luați în rîs de ignoranți și de amăgitori. A născoci cuvinte, care amăgesc firi si cuprinză ceva în ele, iată o meserie mănoasă și cutezătoare, asupra căreia dau năvală ne­miluită oamenii ce abia știu să se iscălească, acei­a cărora toată învâțitura se poate reduce la foi volante și, la urma urmelor, pro­­cop­iții cari s’au innomolit in știința broșu­­relor și In cinstea geambașilor. Și dacă această pornire ar râmânea închisă în haita oamenilor de uliță și în creerul oa­menilor fără noroc și fără minte, fără vază și fără trecere printre cei ce cârmuisc afa­cerile publice, ar fi un ron peste care mulți ar avea dreptul să treacă lăsându-l numai în biciul puritanilor. Dar această meserie tri­vială s’a întins ca o pecingine, s’a ridicat fățiș pe treptele sociale și s’a Încuibat, mai ales, in sfera guvernamentală de asta­zi. D’aci, spaima dreaptă a celor pe cari li mai îngrijește—soarta—noastră ca popor mic, sărac și Încins de toate părțile de vrășmași naturali. Căci ce însemnează «lacrimile» primului ministru, când ’i se pune o problema dificilă de finanțe ? Ce vrea să zică «libertatea» când se vor­bește de școală ? Ce să fie blagomania «po­porul respiră» cu care banca ministerială se ridică când ’i se pune în ochi nefericita icoană a societăței noastre ? Ce poate fi această lo­­gomanie de­cât numai și numai o meserie de cuvinte ? Ce alt poate fi acest sistem de­cât industrie vicleană și zadarnică ? In fața acestui scandal, voi cari vorbiți cu împârații, voi rasă râvnitoare de belșug și o­­noruri, voi năclăjiți în decorații și cordoane străine, voi socotiți onest a răspunde cu cu­vinte sub care se pot adăposti de minune : și ignoranța și nepăsarea, și viclenia, și ne­cinstea. «Libertate ? Fiii poporului ? Patru­zeci și opt ?» Aci e tot leacul nevoilor noastre ? In aceste cuvinte vi se Închide toată mintea voștri? Inventați alte fleacuri noul cu care să Îm­brobodiți națiunea; rețeta s’a învechit și se­­­mințele de haihui pe care le-ați semănat în țară ’și ați dat tristele roade : «libertatea» voastră a produs sărăcia, datoriile și libertatea în banii publici: — «fiii poporului» ați cuibat despoții mici, lacomi și infestați; — «patru­­zeci și opt», al d-lui Brătianu, a născut pe imoralul nouă­zeci și cinci,—iar «poporul re­­suflă», al d-lui Sturdza, ne-a dat Îndărăt până la timpurile in care clasa muncitoare și pro­ductivă era sclavă, Îngenunchiată, stoarsă și pusă în rândul uneltelor brute. Nu. Chestiunile vitale ale unei țeri nu se desleagă de oamenii ce se sfătuesc pentru a găsi cuvinte care uimesc și Înșeală. O mică infamie D. Dimitrie Sturdza, președinte al con­siliului și ministru al afacerilor străine, a echilibrat budgetul Statului printr’o măsură din cele mai înțelepte, a supri­mat din budgetul său, două posturi care amândouă împreună dau o economie Sta­tului de vre­o 12000 de lei pe an. Ori­cine își va da seamă câtă importanță are asemenea măsură într’un budget de două sute și atâtea de milioane! Dar acest domn, care poartă pe capul său puternic și destinele României și politica generală a Europei, ca toți oa­menii de geniu, gândindu-se la cele mari, se îngrijește și de cele mici. D-sa a știut că aceste două posturi erau ocupate: unul de d. Theodor Ghica și cel l’alt de d. Alexandru Gr. Lahovari, unul frate cu d. Leon Ghica, a fost deputat conser­vator, cel de-al douilea văr al predece­sorului d-lui Sturdza, d. Alex Lahovari. Acești două funcționari au, unul vre o zece ani de carieră, cel­ l’alt vre-o șapte. Nu li s’a făcut, în tot cursul cât au fost în serviciu, de nici unul din șefii lor nici o mustrare și nu a existat nici o plângere în contra lor. Pretextul econo­miei, pe lângă că este ridicol, nu împie­dică însă numirea acestor două funcțio­nari în alte posturi care erau vacante la minister și care s’au dat unor persoane care nu aveau drepturi câștigate. Măsura dar este o simplă persecuțiune politică în centra unor funcționari cins­tiți cari nu au făcut nici odată politică. ’Acum să terminăm cu o mica com­parație între purtarea d-lui Alex. Laho­vari ca ministru și aceea a d-lui Sturdza. D. Lahovari nu s’a atins de nici un funcționar pentru opiniile sale politice. Ast­fel, ca să nu cităm de câte puține nume, d-nii Olănescu, Tr. Djuvara și Dimitrie Ghica au rămas neatinși. D. Djuvara, care urma să fie rechemat după o mică intrerupție, s’a făcut impo­sibil prin scandalul pe care toată lumea îl cunoaște. Cât pentru d. Ghica, ’și-a dat singur demisia, căci cerea înaintări nemeritate pe care nu i le a acordat nici ministrul actual. Escluderea tîpănului Alex. Gr. Laho­vari dintr’un post infim și care nu pu­tea să’i fie Invidiat de nimeni, este omes MARȚI 2/14 APRILIE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV.....................0,40 Reclame.............................III .... 1 . 2,50 . .............................II .............1 5.— In Paris anunciurile se primesc la Agen­ția Havas, 8 Place de la Bourse. «­­­­ 1 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 13, Strada A­cadem­iei, 13 chină și lasă răsbunare în contra­riu nevinovat, pentru o rudenie de care nu este responsabil. Să punem în paralel purtarea mai mult de­cât cavalerească a d-lui Alex. Lahovari cu două rude de aproape ale d-lui Sturdza, d. Alex. Balș și d. Alex. Sturdza. D. Alex. Balș a fost menținut și îna­intat de d. Alex. Lahovari, dar s’ar pu­tea zice că el a fost în­tot­deauna unul din membrii activi ai partidului conserva­tor. Nu tot a­semenea se poate zice, însă, de d. Alex. Sturdza, care nu avea nici un motiv pentru a fi numit într'o func­țiune de un guvern conservator și pe care d. Lahovari a avut cavalerismul de a-l numi și înainta, cu toată rudenia de aproape și amiciția personală care îl le­ga cu d. Sturdza. De o parte dar generozitate și lărgime de vederi, de alta meschinărie, lașitate și răutate. __ț________ .. .________­­ Țara poate judeca între oamenii par­tidului conservator și între aceia ai par­tidului colectivist. întrevederea Suveranilor . Prin fir telegrafic — Veneția, 11 Aprilie Familia imperială germană a sosit la 3 ore 20 m . Hohe­nzollen înălțase pavi­lionul german. Familia imperială admira spectacolul de pe punte. Regele, Regina, Prințul moștenitor, d-nii di Rudini, Brin, de Sermonetta s’au dus pe bordul lui Hohenzollern. împăratul și Regele, împărăteasa și Regina s’au să­rutat in mod cordial. Majestățile lor au fost aclamate în mod frenetic de mul­țimea care ocupa corăbiile și gondolele. Familia regală, suita sa și miniștrii s-au întors la palat la 4 ore 20 m. Suveranii germani vor asista astă-seară la un prânz de familie ce se va da la curte. Apoi va fi iluminație și serenadă pe piața Sf. Marc. împăratul a salutat în mod cordial pe bordul lui Hohenzollern pe d-nii di Ru­dini, Bria și Sermonetta. Veneția, 12 Aprilie In timpul prânzului de aseară la curte, mulțimea s’a dedat la manifestațiuni simpatice. Majestățile lor au eșit la bal­con de mai multe ori pentru a mulțumi. Perechia imperială germană s’a Întors aseară pe bordul lui Hohenzollern. Serenada de pe piața Sf. Marc a fost minunată. Imnurile italian și german au fost foarte mult aplaudate. După prânzul de aseară, împăratul și Regele s-au întreținut mult timp cu mi­niștrii și ambasadorii. Majestățile lor germane vor pleca mâine la 6 ore 20 m seară cu tren spe­cial la Viena. Regele a primit pe senatorii, deputații și pe primarii provinciei Veneția. Regele a prezentat o deputăție a aces­tor domni împăratului, care s-a întreți­nut cu d. Luzatti și alte persoane vor­bind de viața parlamentară a Italiei și a Germaniei. Senatorii și deputații au prezintat o adresă Regelui, care a remis-o împăratu­lui. Această adresă zice că momentul când Majestățile Lor au voit să salute incă o dată Italia are o înaltă semnificație pentru poporul italian. Adresa zice ter­minând : „Nu v’am putut vedea abor­dând limbile venețiene fără a ne uni cu expresiunea unanimă a sentimentelor pen­tru marea și delicata atențiune a curții voastre. După cum noi vedem în salutul nostru către Regele nostru salutul Ger­maniei către poporul italian, tot așa și Mai­­statea Voastră să vadă în salutul nostru pe acela al Italiei către poporul german. D. de Sermonetta a avut după amiază o conferință cu d. de Bülow. Apoi a pri­mit corpul consular. La 7 ore și juni. seara a avut loc la palatul regal un prânz de 62 tacâmuri și la care au asistat perechia imperială, perechia regală prințul moștenitor, d nnî de Bülow, Lanza, di Rudini, de Sermo­netta și Brin, împăratul purta uniforma de general de husari cu cordonul Anonciadei. Regele și prințul de Neapole erau în uniforma de general cu ordinul Vulturului negru. Mâine se va servi probabil un punct pe bordul lui Hohenzollern în onoarea fa­miliei regale italiene. Berlin, 12 Aprilie Ambasadorul Austro Ungariei și soția sa au plecat după amiazi la Viena. Se vor întoarce după o ședere de trei zile în acest oraș.

Next