Timpul, aprilie 1896 (nr. 73-96)
1896-04-02 / nr. 73
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 73 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.....................................39 lei « pe 6 luni......................................18 lei « pe 3 luni......................................10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei în Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. minierul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. * REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 13, Strada Academiei. 13 — EDIȚIA ATREIA D. EUG. STĂTESCU Nu sa împlinit anul,—d’abia jumătate de an —de când colectiviștii au venit la putere, și cea din urmă nădejdea lor s’a dus. De mult timp se mărturisește în cercurile intime ale Ocultei că d. Sturdza nu face de prim-ministru. Stângăcia, încățținarea, patima și —să spunem lucrul verde — prostia d-lui D. Sturdza sunt cunoscute, ba prea cunoscute în lumea politică roșie. Toate acestea însă erau lucruri ,reparabile pe câtă vreme partidul avea o rezervă. Căci, dacă se știa că d. Sturdza este imposibil, se mai știa un lucru, și anume că atunci când se va dovedi tuturor și pretutindeni că cu d. Sturdza nu se mai poate, partidul tot va mai avea zile sub conducerea d-lui Eugeniu Stătescu. Cu această nădejde trăește partidul liberal de ani de zile. Când cineva mai puțin slugarnic decât cutare sau cutare mameluc spunea: „toate bine, dar șeful este cam prost" i se răspundea la ureche: „nu face nimic, avem pe Stătescu“. Nu este vorbă, d. Stătescu lucra și el ca să facă să se întărească legenda unei renașteri liberale prin Evgheniade. Intr’un partid în care vorbește și Iepurescu, d. Stătescu tăcea cu o solemnitate cezariană. Intr’un partid in care șefii se pun pe ulițe în opul derbedeilor, d. Stătescu, senator, lua concediu ilimitat și de fapt nici nu călca pe la Senat. Intr’un partid în care se comiteau programe bufonerii ca cel de la Iași, d. Stătescu sta liniștit acasă și telegrafia că nu poate să aprobe purtarea partidului. Intr’un partid care asedia Transilvania și trimetea principelui Lobanon discursurile șefului traduse în franțuzește—cele cu pericolul rusesc o legendă— d. Stătescu se plimba alene prin grădina de la Luxemburg și venea la spartul târgului să țină după masă un discurs citit, în care acuza pe conservatori „că nu , sunt destul de triplă alianță“ Lucrând sau mai bine lenevind așa, d. Stătescu nu putea de sigur să capete dragostea luptătorilor din partidul seu. Ion și Vlad, cari manifestează la Dacia pentru frații de dincolo și în contra lui Maxim, nu pot să fie plini de iubire pentru un domn care nu vrea să se miște din Paris fiindcă suferă de indigestie, pe când ei, luptătorii, suferă de inaniție. Poporului liberal îi place mai bine d. Sturdza, care sughiță cu Meschin și se necăjește cu Brote, decât un slăbănog bolnăvicios care nu-și aduce aminte de suferințele fetei decât când se sorocesc procesele lui Beizadea Grigore. Intr’un curent, tot mai popular este vătaful principesei Gorceacoff, care stă la tejghe ua clubului liberal, decât advocatul vrășmașului principesei. Excelența galbenă a partidului roșu nu era destinată însă să fie un șef popular. Ceea ce trebue partidului lui Gogu și celorlalți gogomani este un om de Stat, un om stăpân pe pornirile lui, calculator și prevăzător, liniștit și adânc în concepție, ceva care să fie la ei ceea ce fiecare dintre fruntașii noștri este la noi, adică un om civilizat. Așa ceva credeau roși că este anemicul maistru al justiției. Fiindcă d. Stătescu șii și să tacă și să ia concedii la vreme, liberalii credeau că are și cea’laltă însușire , necesară omului de Stat: scaun la minte. In această nădejde ei au cultivat pe d. Stătescu din prima zi când au descălecat liberalii la stăpânirea țărei. Trebue să mărturisim că la început nădejdea liberal lor a mers strună. Văzând cât de inferior este d. Sturdza, d. Stătescu, care este inteligent, s’a supus la cea mai bună rețetă : să facă pe dos ceea ce făcea șeful său. D. Sturdza dorea să se scape de tribun cât mai repede și mai anapoda — d. Stătescu, care în fundul inimei nu poate sa sufere pe d. Fleva de multa vreme, mai ales de când cu afacerea Ogrezeanu, ’și-a dat aerul d’a se opune la eliminarea tribunului. Printr’asta nu numai a câștigat pentru neam prefectura poliției capitalei, dar a mai obținut și aprobarea nătărăilor cari ’și aü zs că ministrul justiției vede departe. D. Sturdza a vrut să expulseze pe Macedoneni—d. Stătescu, care a aflat la vreme că de Sus turul acesta este foarte rea văzut, a luat inițiativa opunerei la această măsură și a făcut pe mulți naivi si se întrebe dacă nu cumva nașul colectivității, autorul faimoaselor: „opoziția a perdut dreptul la protecția legilor“,„într’o zi coroana nu va mai respecta libertățile publice“ și altele de soiul ăsta, dacă acesta nu cumea s’a occidentalizat prin șederea sa în cartierul latin. Și ar fi mers așa multă vreme încă. Și mulți oameni politici ar fi luat în serios pe d. Eugeniu Stătescu și ar fi crezut că în sfârșit au și roșit un om de Stat. Năravul din fire însă n’are lecuire, cum zice proverbul, d. Stătescu nu s’a putut schimba la față la o vârstă și într’o stare de sănătate ca a sa. Intotdeauna avusese delfinul d-lui Brătianu trăsuri comune cu domnul Sturdza. Amândoui sunt răi și persecutatori; amândouî mici la suflet și absolut lipsiți de orice scrupul. Ceea ce ’i deosibește este că unul este neinteligent și altul deștept. La începutul domniei a eșit la maidan deosebirea. D. Sturdza s'a văzut de la început cu totul, dar cu totul slab. Și în fața acestei slăbiciuni, deșteptăciunea d-lui Stătescu a părut și mai însemnată decât este. De câtva timp însă ies la suprafață asemănările. Deja când cu cazul d-lui Henri Catargiu mulți văzuseră că ne aflam față de același pătimaș nesocotit care a înscenat și procesele scandaloase de acum 8—9 ani, și legile personale—sunt multe la număr— prin care s’a schimbat Codul ca să se câștige unele procese. Atunci însă cu mută ipocrizie d. Stătescu s’a apărat pe unde era mai de nevoie, zicând că a sacrificat pe d. Catargiu ca să scape un principiu: inamovibilitatea magistraturei, lăsând să se înțeleagă că i s’a forțat mâna de către banda de sălbatici care compune partidul liberal, că a preferat sa facă o jertfă decât să prăpădească totul. Acum însă nici o potriveală nu mai ține. In legea personală de la Casație nu se mai poate găsi nici un pretext. Ne aflăm fără îndoială față de o simplă obrăznicie ciocoiască, care, ca să pedepsească pe un om pentru nu știm ce infidelități, atentează la neatârnarea celor de întâia instanțe judecătorești din țară. Ipocrizia sub care se acoperă acest atentat, îl face și mai odios. Nu este nimeni care să nu priceapă că nu de dragostea binelui public un om,care nu este lipsit de inteligență cum sunt cei mai mulți din colegii săi, poate să uite că condiții de admisibilitate nu pot avea efect retroactiv fără a se desființa principiul inamovibilităței. Acum nu mai este nici o îndoială că d. Stătescu de azi este tot cel de altă dată: mic la suflet, resbunător, lipsit de scrupule, neavând nimic, absolut nimic din calitățile omului de Stat și nedeosebindu-se de cei l’alți Epurești și Palazi decât prin faptul că, pe dânsul redingota nu are aerul d’a fi căzut ca o pacoste neașteptată. Astfel s’a dus și legenda singurului om de Stat din partidul liberal. Atât mai bine. Ultima descoperire lasă partidul liberal în starea lui naturală: o adunătură de flămânzi, fără scrupule și fără nici o posibilitate de a se ridica la nivelul vremurilor în care trăim. TELEGRAME Expediție turcească Constantinopol, 11 Aprilie Consiliul de miniștri a discutat o propunere a lui Shakir-pașa de a întreprinde o expediție pentru a supune teritoarele kurde din Dersim și Makhiari, după trimiterea unei diviziuni la Karputh. Agenții comerciale Constantinopol. 11 Aprilie Cercurile bulgare se așteaptă la concesia stabilirea de agenții comerciale la Salonic, Adrianopol și Dedeagaci ca compensație a reprezentațiunilor consulare. Noul măr efort în Asia Filipopoli, 11 Aprilie. Știri din Constantinopol anunță că kurzii au comis măcelari la Killiz in vilaietul Allep. 129 armeni și un preot catolic au fost măcelăriți. Magazinele au fost prădate. Trupele sosesc pentru a menține ordinea. In împrejurimile din Alep există temeri ca nu cumva turburările să continue. Duel mortal Berlin, 11 Aprilie Un duel cu pistolul a fost între d-nis de Kotze și de Schrader. Acest din urmă a fost grav rănit. Berlin, 13 Aprilie C. de Schrader a murit. Italienii în Africa Roma, 11 Aprilie. Italia zice că se confirmă știrea după care Dervișii care luați cu asediu Kassala s’au retras dincolo de Arbora. Acest ziar adaogă că la ministerul de resbel se crede că Dervișii vor f renunța, pentru anul acesta, la oriceentativă în contra posesiunilor italiene. Prin urmare,evacuarea Kassaiei nu mai este o eventualitate de care să aibă să se ocupe generalul Baldisera. Odesa, 11 Aprilie. O secțiune a Crucei Roșie destinată Abisiniei a plecat azi sub comanda generalului Schwedow. Interdicție Paris, 11 Aprilie. Consiliul de minștri a decis să interzică circulația în Franța a ziarului Mechveret, imprimat in limba turcească. Moartea lui Tricupis Cannes, 12 Aprilie. D. Tricupis a murit. Bursa muncii din Paris Paris, 12 Aprilie. Redeschiderea bursei muncei s’a făcut în timpul serii în mijlocul unei afluențe mari și fără incident. Municipalitatea a oferit un punct. I Alegere în Franța Paris, 12 Martie. Azi s’a făcut alegerea senatorială a Senei pentru locul rămas vacant prin moartea d-lui Froquet. D. Barodhet, deputat radical-socialist, a fost ales cu 307 voturi contra 231 date d-lui Georges Martin. Duel Paris, 12 Aprilie. Eri s-a jucat pentru prima oară la teatrul Renașterii piesa Samente (Croaia sa), piesă în care se face aluzie la prințul de Sagan. Acest din urmă a constituit ca martori pe generalul Friaut și pe d. Dion, cari s’au întreținut cu d-nii Ricard și Guichet, oameni de litere, martorii autorului presei, d. Hermant. S’a decis o întâlnire pe teren. Expediția anglo-egipteană Cair, 11 Aprilie. Un sindicat de capitaliști mari egipteni a însărcinat pe un advocat să facă opoziție Luni în contra plângerii sindicatului francez: negustorii de palavre Nu se afli durerea țârei care să nu fie luați în rîs de ignoranți și de amăgitori. A născoci cuvinte, care amăgesc firi si cuprinză ceva în ele, iată o meserie mănoasă și cutezătoare, asupra căreia dau năvală nemiluită oamenii ce abia știu să se iscălească, aceia cărora toată învâțitura se poate reduce la foi volante și, la urma urmelor, procopiții cari s’au innomolit in știința broșurelor și In cinstea geambașilor. Și dacă această pornire ar râmânea închisă în haita oamenilor de uliță și în creerul oamenilor fără noroc și fără minte, fără vază și fără trecere printre cei ce cârmuisc afacerile publice, ar fi un ron peste care mulți ar avea dreptul să treacă lăsându-l numai în biciul puritanilor. Dar această meserie trivială s’a întins ca o pecingine, s’a ridicat fățiș pe treptele sociale și s’a Încuibat, mai ales, in sfera guvernamentală de astazi. D’aci, spaima dreaptă a celor pe cari li mai îngrijește—soarta—noastră ca popor mic, sărac și Încins de toate părțile de vrășmași naturali. Căci ce însemnează «lacrimile» primului ministru, când ’i se pune o problema dificilă de finanțe ? Ce vrea să zică «libertatea» când se vorbește de școală ? Ce să fie blagomania «poporul respiră» cu care banca ministerială se ridică când ’i se pune în ochi nefericita icoană a societăței noastre ? Ce poate fi această logomanie decât numai și numai o meserie de cuvinte ? Ce alt poate fi acest sistem decât industrie vicleană și zadarnică ? In fața acestui scandal, voi cari vorbiți cu împârații, voi rasă râvnitoare de belșug și onoruri, voi năclăjiți în decorații și cordoane străine, voi socotiți onest a răspunde cu cuvinte sub care se pot adăposti de minune : și ignoranța și nepăsarea, și viclenia, și necinstea. «Libertate ? Fiii poporului ? Patruzeci și opt ?» Aci e tot leacul nevoilor noastre ? In aceste cuvinte vi se Închide toată mintea voștri? Inventați alte fleacuri noul cu care să Îmbrobodiți națiunea; rețeta s’a învechit și semințele de haihui pe care le-ați semănat în țară ’și ați dat tristele roade : «libertatea» voastră a produs sărăcia, datoriile și libertatea în banii publici: — «fiii poporului» ați cuibat despoții mici, lacomi și infestați; — «patruzeci și opt», al d-lui Brătianu, a născut pe imoralul nouăzeci și cinci,—iar «poporul resuflă», al d-lui Sturdza, ne-a dat Îndărăt până la timpurile in care clasa muncitoare și productivă era sclavă, Îngenunchiată, stoarsă și pusă în rândul uneltelor brute. Nu. Chestiunile vitale ale unei țeri nu se desleagă de oamenii ce se sfătuesc pentru a găsi cuvinte care uimesc și Înșeală. O mică infamie D. Dimitrie Sturdza, președinte al consiliului și ministru al afacerilor străine, a echilibrat budgetul Statului printr’o măsură din cele mai înțelepte, a suprimat din budgetul său, două posturi care amândouă împreună dau o economie Statului de vreo 12000 de lei pe an. Oricine își va da seamă câtă importanță are asemenea măsură într’un budget de două sute și atâtea de milioane! Dar acest domn, care poartă pe capul său puternic și destinele României și politica generală a Europei, ca toți oamenii de geniu, gândindu-se la cele mari, se îngrijește și de cele mici. D-sa a știut că aceste două posturi erau ocupate: unul de d. Theodor Ghica și cel l’alt de d. Alexandru Gr. Lahovari, unul frate cu d. Leon Ghica, a fost deputat conservator, cel de-al douilea văr al predecesorului d-lui Sturdza, d. Alex Lahovari. Acești două funcționari au, unul vre o zece ani de carieră, cel l’alt vre-o șapte. Nu li s’a făcut, în tot cursul cât au fost în serviciu, de nici unul din șefii lor nici o mustrare și nu a existat nici o plângere în contra lor. Pretextul economiei, pe lângă că este ridicol, nu împiedică însă numirea acestor două funcționari în alte posturi care erau vacante la minister și care s’au dat unor persoane care nu aveau drepturi câștigate. Măsura dar este o simplă persecuțiune politică în centra unor funcționari cinstiți cari nu au făcut nici odată politică. ’Acum să terminăm cu o mica comparație între purtarea d-lui Alex. Lahovari ca ministru și aceea a d-lui Sturdza. D. Lahovari nu s’a atins de nici un funcționar pentru opiniile sale politice. Astfel, ca să nu cităm de câte puține nume, d-nii Olănescu, Tr. Djuvara și Dimitrie Ghica au rămas neatinși. D. Djuvara, care urma să fie rechemat după o mică intrerupție, s’a făcut imposibil prin scandalul pe care toată lumea îl cunoaște. Cât pentru d. Ghica, ’și-a dat singur demisia, căci cerea înaintări nemeritate pe care nu i le a acordat nici ministrul actual. Escluderea tîpănului Alex. Gr. Lahovari dintr’un post infim și care nu putea să’i fie Invidiat de nimeni, este omes MARȚI 2/14 APRILIE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV.....................0,40 Reclame.............................III .... 1 . 2,50 . .............................II .............1 5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. « 1 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 13, Strada Academiei, 13 chină și lasă răsbunare în contrariu nevinovat, pentru o rudenie de care nu este responsabil. Să punem în paralel purtarea mai mult decât cavalerească a d-lui Alex. Lahovari cu două rude de aproape ale d-lui Sturdza, d. Alex. Balș și d. Alex. Sturdza. D. Alex. Balș a fost menținut și înaintat de d. Alex. Lahovari, dar s’ar putea zice că el a fost întotdeauna unul din membrii activi ai partidului conservator. Nu tot asemenea se poate zice, însă, de d. Alex. Sturdza, care nu avea nici un motiv pentru a fi numit într'o funcțiune de un guvern conservator și pe care d. Lahovari a avut cavalerismul de a-l numi și înainta, cu toată rudenia de aproape și amiciția personală care îl lega cu d. Sturdza. De o parte dar generozitate și lărgime de vederi, de alta meschinărie, lașitate și răutate. __ț________ .. .________ Țara poate judeca între oamenii partidului conservator și între aceia ai partidului colectivist. întrevederea Suveranilor . Prin fir telegrafic — Veneția, 11 Aprilie Familia imperială germană a sosit la 3 ore 20 m . Hohenzollen înălțase pavilionul german. Familia imperială admira spectacolul de pe punte. Regele, Regina, Prințul moștenitor, d-nii di Rudini, Brin, de Sermonetta s’au dus pe bordul lui Hohenzollern. împăratul și Regele, împărăteasa și Regina s’au sărutat in mod cordial. Majestățile lor au fost aclamate în mod frenetic de mulțimea care ocupa corăbiile și gondolele. Familia regală, suita sa și miniștrii s-au întors la palat la 4 ore 20 m. Suveranii germani vor asista astă-seară la un prânz de familie ce se va da la curte. Apoi va fi iluminație și serenadă pe piața Sf. Marc. împăratul a salutat în mod cordial pe bordul lui Hohenzollern pe d-nii di Rudini, Bria și Sermonetta. Veneția, 12 Aprilie In timpul prânzului de aseară la curte, mulțimea s’a dedat la manifestațiuni simpatice. Majestățile lor au eșit la balcon de mai multe ori pentru a mulțumi. Perechia imperială germană s’a Întors aseară pe bordul lui Hohenzollern. Serenada de pe piața Sf. Marc a fost minunată. Imnurile italian și german au fost foarte mult aplaudate. După prânzul de aseară, împăratul și Regele s-au întreținut mult timp cu miniștrii și ambasadorii. Majestățile lor germane vor pleca mâine la 6 ore 20 m seară cu tren special la Viena. Regele a primit pe senatorii, deputații și pe primarii provinciei Veneția. Regele a prezentat o deputăție a acestor domni împăratului, care s-a întreținut cu d. Luzatti și alte persoane vorbind de viața parlamentară a Italiei și a Germaniei. Senatorii și deputații au prezintat o adresă Regelui, care a remis-o împăratului. Această adresă zice că momentul când Majestățile Lor au voit să salute incă o dată Italia are o înaltă semnificație pentru poporul italian. Adresa zice terminând : „Nu v’am putut vedea abordând limbile venețiene fără a ne uni cu expresiunea unanimă a sentimentelor pentru marea și delicata atențiune a curții voastre. După cum noi vedem în salutul nostru către Regele nostru salutul Germaniei către poporul italian, tot așa și Maistatea Voastră să vadă în salutul nostru pe acela al Italiei către poporul german. D. de Sermonetta a avut după amiază o conferință cu d. de Bülow. Apoi a primit corpul consular. La 7 ore și juni. seara a avut loc la palatul regal un prânz de 62 tacâmuri și la care au asistat perechia imperială, perechia regală prințul moștenitor, d nnî de Bülow, Lanza, di Rudini, de Sermonetta și Brin, împăratul purta uniforma de general de husari cu cordonul Anonciadei. Regele și prințul de Neapole erau în uniforma de general cu ordinul Vulturului negru. Mâine se va servi probabil un punct pe bordul lui Hohenzollern în onoarea familiei regale italiene. Berlin, 12 Aprilie Ambasadorul Austro Ungariei și soția sa au plecat după amiazi la Viena. Se vor întoarce după o ședere de trei zile în acest oraș.