Timpul, ianuarie 1897 (nr. 1-23)

1897-01-02 / nr. 1

Vi AN­UL AL IOUA-SPRE­ZECELEA — No. 1 DîSINGURIA EDIȚIE AI­ NUINII.10 BAl­l A­B­O­N A­GEN­TELE In țară pe un an . ........................................ lei » pe 6 luni.. ............................8 lei » pe 3 luni . ...............................o lei Pentru streinatate, U an...........................O lei In I**»«­!» ziarul n­tru se găsește cu C20 b. numărul la Agence deournaux Strangers, t.e de Maubeuge, 69 șia toate chioșcurile REDACȚIA­­ ADMINISTRAȚIA București; Panalul IS «mân 1-8 1896 In trăsăturile ju­ cele­nari, anul care sfârșește cu ziua de astă­z se rezumă, în privința politi­eî noastre interne, in trei evenimente care prin consecințele lor pot fi coniderate ca cele mai de căpetenie. Ele s’au succedat din unctul de vedere cronologic, le put­n dar re­capitula așa cum s’au pescui unul după altul. Primul eveniment a fos sciziunea ce s’a ivit în guvernul și­­ partidul liberal în urma retragerei silite din minister a d-lui Fleva. Abia trei luni după unirea la putere a liberalilor, îndată după va­canțele Crăciunului, s’a ivit o ceartă din cele mai scandaloase ître pri­­mul-ministru, d. Dimitrie Sturdza, și ministrul de interne, d Nicolae Fleva. Această ceartă dă loc la o ședință din cele mai furtunoase în­tre mi­niștrii se combat crâncen pe aceeași bancă ministerială. Rezultațt este retragerea d-lui Fleva, care eschide ziarul Dreptatea, face gu emulul o opozițiune din cele mai virente și formează un «ruj v­hic de’iberali­­democratf Prima ocaziun^care s’a prezentat pentru a face năutăți guvernului a fost cestiune foalelor aromâne din Macedonia. >. Pl­­a s’a folosit de dânsa pentru a critica cu asprime protecțiunea acord­­ată de d. D. Sturdza lui Mărgăut. Cu prilejul acesta, fostul ministru de iniine găzduește pe cei doui pro­fesori macedoneni cari ve­niseră în Fudi­­ești spre a reclama de Ta­r _rei fistTmrimttel fclevi profesorilor liceu­ui din Bitolia și fu­seseră ameni­nțați cu expulzare de către prefectul poliției. Dar cea mai însemnată ocazie pen­tru a combate guvernul a fost creată de el însuși prin ridicarea cestiunei mitropolitane. Aci toată țara, întreaga conștiință publică s’a revoltat în fața neome­niilor fără seamăn care au început din Main pentru a ajunge la căderea rușinoasă a cabinetului Sturdza-Stă­­tescu, îndată după întrunirea Corpu­rilor legiuitoare. Până la ivirea cestiunei mitropo­litane, partidul conservator nu luase parte activă la luptă; fiind exclusă din Parlament, opozițiunea conser­vatoare a jucat rolul de spectator. In cestiunea mitropolitană, însă, ac­țiunea noastră ne era impusă prin procedarea ilegală și neomenoasă a guvernanților față cu Capul Biseri­­cei și ea nu a încetat de­cât în ziua când s’a făcut dreptate. Nu vom reface aci pe larg isto­ricul actului nesocotit, pătimaș, ne­legiuit de care s’a făcut vinovat gu­vernul, căci este în memoria tu­­turor. Vom spuni­ numai că mitropolitul Ghenadie, d­upă ce a fost ilegal ju­decat, a fos osândit, ridicat cu pu­terea brutală din palatul mitropoli­tan și închis într’o |mânăstire, unde a fost deținut șease luni de zile ca un prizonier le Stat. Fără a se în­temeia pe net­­e lege, s’a numit o locotenentă mitropolitană compusă din aceiași dușmani ai mitropolitu­lui cari fuse­eră in același timp a­­cuzatori și v’da c-ân fi. Iar după a Ceastă fără-de-lege a început o se­rie de persecuții, de za­vistii, de^acrări nedrepte, de ca­lomnii scârbuise) de instrucții inchi­zitoriale, de­­ injurii nerușinate, de perchizițiuni ș­i cercetări în tot fe­lul în contra aceluia care fusese a­­tât de nefresg osândit și lovit. Și cu toate acestea, dreptatea a triumfat. §e După ce zil 3 decease luni au ținut țara în­ 0 agitație continuă, guvernanții au fost siliți să sufere cea mai adâncă umilire. Ei, cari ceruseră Sinodului să o­­sândească pe mitropolit, au făcut tot ce au putut pentru ca același Sinod să se dezică și să anuleze tot ce a făcut. Bârfelile, infamiile și insultele cu care ziarele lor își umpluseră coloa­nele o vară întreagă, au fost re­tractate în fața Curtei cu jurați. In fine, primul și marele minis­ter al colectivității în cap cu șefii partidului, a căzut în mod rușinos și a făcut loc unei alte formațiuni ministeriale care și densa nu prea are sorți de a duce o viață lungă. Iată cele doua evenimente care au dat nota lor caracteristică poli­ticei noastre interne în cursul anu­lui expirat. De­sigur ele nu cad în favoarea adversarilor noștri, căci partidul li­beral este istovit din primul an de putere, pe când noi suntem în pi­cioare și în plin pericol de urcare. Al treilea eveniment însemnat a fost vizita M. S. împăratului Fran­­cisc­ Iosif. Toate partidele politice au fost de acord pentru a privi vizita im­perială ca un fapt însemnat și mă­gulitor pentru țară. Acest eveni­ment a produs chiar un fel de ar­­mistițiu tacit între partide. Toți Românii, fără deosebire , de opțiune, au ținut a primi într’un mod demn pe Suveranul înțelept și blând care, într’o domnie lungă și plină de vicisitudini de tot felul, a știut, prin virtuțile sale, să impune respect și iubire, atât popoarelor care traesc sub sceptrul séu cât și străi­nă,iței. "Arpel a Lui vecin a trebuit sa se­­ con­vingă cum că suntem o țară ce are conștiință de sine care, într’o jumă­tate de secol a făcut ceea ce alte națiuni n’au putut face de­cât în secole întregi, care a dat dovezi stră­lucite de vitalitate și de stăruință pe calea progresului, care­­ și-a cucerit neatârnarea cu sângele și de aceea o prim­ește mai pre­sus de­cât toate bunurile, care știe să aprecieze a­­micile desinteresate, care, în fine, este un element însemnat de ordine și de progres în răsăritul european. Ochiul saü­ager în ale războiului a văzut armata noastră și va ști să o aprecieze. El a văzut că, fără a avea pretențiunea de a juca un rol disproporționat cu mijloacele noastre, totuși nu mai suntem un factor ne­­gligentil în cumpăna europeană. Vizita aceasta ne-a bucurat mai ales din cauza scopului ei pacinic și lipsit de ori­ce spirit de ostilitate față cu Statele europene. Dorința noastră cea mai vie este că și în anul ce începe, pacea eu­ropeană să nu fie tulburată, ca să putem urma în liniște opera noastră de desvoltare politică și economică, operă care, în mijlocul luptelor par­tidelor, duce țara spre progres. --------------------------------------------------­având în vedere numărul cel mare al Germa­nilor cari locuesc în Transvaal, precum și des­­voltarea relațiunilor comerciale germane, s’a creat un consulat la Joh­annesburg. Gestiunea acestui post s’a încredințat d-lui Ness, până acum vice-consul. Budgetul Husset Petersburg, 11 ianuarie Budgetul pe 1397 dă 1.318.000.000 ruble la venituri ordinare, adică 78.000.000 mai mult de­cât în 1896, și 1.825.000.000 în cheltueli, adică 54.000.000 mai mult de­cât în 1896; excedentul veniturilor este deci de 33.000.000. Deficitul budgetului drum unipital fier va fi acoperit cu excedentul de mai sus 65.000.000 luate din fondul tezaurului imperial. Acest deficit este de 125.000.000 ruble. Anglia și Statele­ Unite Washington, 1­­ ianuarie Marchizul de Salisbury a aprobat propu­nerile Statelor­ Unite în privința conver­țiunei de arbitragiu între Statele­ Unite și Marea Britanie. „ Inunndațiile din Spania Madrid, 1 . Ianuarie Inundările scad. •A_ TELEGRAJE Evenimentele din Turei» (Constantinopole, II Ianuarie. Ieri a fost o întrunire a ambasadorilor. Șefii principali ai răscoalel­e rușilor, făcuți prizonieri, au fost aduși ieri aci. Rusia și Abisinia Londra, în Ianuarie. Se anunță din Odessa ziarului Times că o o nouă expediție rusească va pleca la primă­vara viitoare în Abisinia. Holera din Egipt Cair, ii Ianuarie. Starea sanitară din Egipt este minunată. Din Septembre până acum n’a mai fost nici un caz de holera. Cancelarul Germaniei Berlin, ii Ianuarie. Prințul de Hohenlohe s’a însănătoșit cu de­se­verși­re de răceala de care a fost atins și speră să poată eși azi. Cancelarul imperiului va oferi azi la 21 ia­nuarie un prânz preșidențial și mai multor mem­brii ai Reichstagului. Consulat german in Transvaal Berlin, li Ianuarie. Norddeutsche Allgemeine Zeitung anunță că --------------------------------------------------­ ---------------------------------------------------­ ALEGERILE D­E DUMINECA Cititorii noștri cunosc ce s’a petre­cut la Gorj, unde urma să se aleagă un deputat al colegiului al douilea. In contra candidatului conservator, d. Toma Cămărășescu, candida d. gene­ral Berendeiu, ministrul de resboiu. Noul ministru a reușit să fie ales cu 125 de voturi, pe când amicul nostru a întrunit 77. Dacă alegerea se făcea în mod regulat, fără nici o presiune administrativă pentru candidatul gu­vernului, numărul de voturi obținute de d. Cămărășescu era un succes, pen­ MERCURI 1/13 IANUARIE 1897 ............................. UN NUISTER 10 BANI f­­ -----­AKKUDIURI ȘI INSERȚII su­jiía 30 litere petit pag. IV....................0,40 Kcislame ................ » III..................... 2,50 v *> -VI .... » II......................5.— , !nt Pa^i» anunciurile se primesc la Agenția i­ayas, 8 Place de la Bourse, viU"’" '* 'RHEDACTIA și administrația lu­i<*ttreștii, Pasagrul Român 7-8 MONOLOGUL UNUL... BURECRET Se duse și 96 ! ------­v Și, de una, bine că se duse, de cât un an ca ăsta, mai bine o lună ca pe vremea lui Radu Mihaiu. Nu că mé laud, dar vremuri ca alea mai rar ! Te roteai de douo ori prin­ maala și te întorceai a­casă cu buzunarele dol­dora de ruble. Unde mai pil­că nu se numia ipistat, nu se făcea b­un, nu se mânca bătaie în Popa Nan fără iscă­litura mea—și din ast­fel de dar averi, vorba ăluia, daca nu cură, tot pică. Dar azi? Nu tu slujbă, nu tu înles­niri, nu tu para frântă—parcă ești de­al lui Filipescu ! Avuserăm — să nu mâni­ pe Dum­nezeu—avuserăm niți că trebșoară săp­tămânile trecute, când cu luminăția de la mitropolie, dar ce folos ? Când o în­cepurăm se și isprăvise ! Și ce isprăveală ! Cât p’au­ să cădem în petrecere. Dacă nu se lucea un fel de alivanta—mă înțelegi—s­e duceam cu toții ui di a dus mutul Apa. Că o­­poziție afurisită, ca ăsta, drept sa spui, n’am mai văzut. O bați, dom’le, de te doare vârful reteveiului și ea tot țan­țoșă—par’că nu e spinarea ei. Am mai văzut și altă dată adversari—că doar nu fac politică de erî, de alaltă­ erî— dar ca ăștia, ba ! Altă dată, daca’î dedeai câți­va ghionți cum e azi, două-trei săptămâni nu mai aveai grijă. Dar acum, nu’ți poți trage sufletul dom’le. Ii băturăm, ca să zic așa, Sâmbătă, când cu daravera de la Cameră. Și ce te crezi, dom’le ! Dumi­necă, până’n ziuă, nu mai aveai loc de ei la Dacia. Barem a doua zi, Luni, a fost fată de tot, la Senat. Nu puteam prididi nici cu poliția, nici cu pri­măria. Că sunt ai dracului și ai noștri—vezi­că. Dai inspectorului parale pentru o sută de băieți, spre pildă, și când la lucru, te pomenești cu doue­zeci ! Unde mai pui pe ăi cari vin și șed cu mâi­nile în sîn, par’că sunt la panoramă! Las’că le știm noi pe toate, dar, deh, limba boului e lungă... D’apoi și când om face socoteala, mamă Doamne ! De n’or rămâne cu tuse ăi de la poliția comunală, să nu’mi ziceți mie pe nume ! Vezi bine, așa politică știe și baba să facă : părăluțe, părăluțe , slujbă, sluj­bă ; căvălărie căvălărie — și când la treabă, ia­r de unde nu e ! Dar mă depărtai cu vorba — că așa e omul la necaz , dă drumul gurei ș’a­­poi să te ții ! Va’s’că trecu anul, schimbarăm un guvern, dădurăm drumul unui mitro­polit, făcurăm două revoluții și, nu tu parale, nu tu slujbă—cum e mai rea ! încă un an ca ăsta și­ trec în opo­ziție—darem știi­ una. Și atunci să poftească Zaharia să mă întrebe de ce și cum. Numai să poftească, atâta’i spui eu. Pentru conformitate , Ywann, tru că ar fi fost natural ca un minis­tru să întrunească un număr mai mare de sufragii de­cât un cetățean din o­­poziție. Cu atât mai mare e succesul acestuia din urmă când știm ce in­gerințe s’au Întrebuințat înainte și după alegere în favoarea ministrului. Câte­va zile înainte, prefectul și po­liția din Târgu-Jiu nu se sfiau să cheme pe alegători­ la prefectură spre a le im­pune să voteze pentru candidatul gu­vernului; din această defilare nu a lip­sit nici protoereul județului, care a fost dus la prefectură escortat de directo­rul prefecturei și de polițai­­ pentru a primi ordinele prefectului. Apoi, se­cretarul general al ministerului de res­­bel­ă stat opt zile la Târgu-Jiu pen­­tru Le a asigura șefului său reușita în alegere. In timpul operațiunii electorale de Duminecă, sub-prefecții și polițaiul du­­ceau pe alegători la urnă, dar numai pe acei de cari erau absolut siguri, căci pe alții­ i-au împiedicat de la vot, ținându-i sechestrați în casele lor. In așa împrejurări, cele 77 de vo­turi obținute de amicul nostru sunt o palmă sdravănă pe obrazul admi­nistrației,­­ dacă de obraz mai poate fi vorba. Tot atât de mare e și succesul nostru la Bacău. Acolo, candidatul partidului conservator a obținut cel mai mare număr de sufragii: 201 voturi, pe când candidatul adminis­trației, d. I. Chim, a întrunit abia 99- Faptul că mai mulți candidați au solicitat încrederea alegătorilor și s’a produs ast­fel baiotagm, nu micșo­rează succesul amicului nostru. Se spune chiar că administrația a pa­tronat trei candidaturi liberale numai pentru a produce o repartizare a vo­turilor, de frică că d. Lupu Cru­­penski va obține majoritatea, totuși s-a putut constata că candidatul o­­ficial al prefectului n’a obținut de­cât 99 de voturi, pe când d. D. Lecca, candidatul pe sub mână al prefec­tului, a întrunit 177 de voturi, față de 201 voturi obținute de d. Cru­­penski și 45 de voturi ce s’a dat pen­tru d. Vasile Cagșa, un alt candidat conservator. Din ambele alegeri, guvernul a eșit moralmente învins. ------------------------------------------------— RÉSCOALA DIN CUBA­N 1 FILIPINE — Prin fir telegrafic — Madrid, 11 Ianuarie. Epoca confirmă în mod oficial ș­trea că Maximo Gomez a declarat comitelui Cu­ban din New­ York, că­„ este cu neputință de a continua resbelul. Paris, 11 Ianuarie. Legațiunea japoneză desminte în mod categoric știrea cum că Japonia ar da sprijinul sen­insurgenților din insulele Filipine. Madrid, 11 Ianuarie. Oficial. Se anunță din Manilia că de­portații din insulele Filipine în insulele Man­arine s’au resculat. Răscoala a fost înăbușită de garnizoană; 80 de deportați au fost om­orîți, 40 răniți; cei­ l­alți au fost încarcerați. New­ York, 11 ianuarie. D-nn Money, membru al comisiunei afacerilor streine din Cameră, întors din Cuba, publică o scrisoare care zice că Spa­nia se află în neputință de a înăbuși răs­coala. Aceasta este și părerea d-lui Lee, consul-general al Statelor­ Unite la Havana, părerea ce i’a comunicat d-lui Olney, mi­nistru al afacerilor streine. 1896 în streinatate Când cadranul vremii ne-a anunțat începutul anului care expiră azi, diplo­mația europeană scăpase de două griji: răsboiul chinezo-japonez, de abia sfâr­șit, amenința să bage zizanie între pu­terile europene din cauza condițiunilor tratatului de pace, iar măcelurile din diferite părți ale imperiului otoman pu­­teau redeschide rana dureroasă a veci­­nicei chestiuni orientale, rană mai pri­mejdioasă pentru Europa de­cât pentru însăși Turcia, dar constelația puterilor a reușit să înlăture pericolele și așa am putut constata, când am încheiat bilan­țul anului 1895, că concertul european a dat roade fericite. Zodia politică sub care apare anul 1897 îndreptățește speranța că nu se vor desminți așteptările tuturor iubito­rilor de pace. Singura chestie palpitantă care mai emoționează diplomația euro­peană e afacerea turcească. Un singur gând pare a conduce toate cabinetele, în urma gravelor evenimente ce s’au petrecut în August în chiar capitala Tur­ciei : necesitatea de a introduce în acest imperiu reforme serioase pentru a ga­ranta de o parte creștinilor și străinilor de pe teritoriul stăpânit de Abdul Ha­mid liberul exercițiu al drepturilor de om și al mijloacelor de existență, și a întări, pe de altă parte, însuși imperiul otoman, expus astă­zi sbuciumărilor pro­vocate de indignațiunea justificată a u­­nora și de fanatismul altora. Și, pare-se că, alături de gândul unanim de a în­deplini această operă, există și voința unanimă de a-și impune dorințele. Re­prezentanții puterilor mari au manifes­tat până acum la Constantinopole un comun acord care îndreptățește speranțe mari și — pentru că nu ținem seamă de temerea că vezi una din puterile a­­cestea ar avea intenția să joace pe lângă Sublima Poartă un dublu joc —va da, cum așteaptă toată lumea, rezultatul me­nit să asigure Europei o nouă eră de pace. La începutul anului 1896, după ce diplomația scăpase de răsboiul chinezo­­japonez și de măcelurile din Asia­ mică, mai erau puncte negre pe orizont. Atacul avortat, al flibustierilor lui Ja­meson asupra Transvaalului a prici­nuit o tensiune a relațiunilor dintre An­glia și Germania, din cauza simpatiilor care se îndreptau din partea germană pentru Burii atacați și din partea en­gleză pentru flibustierii nesocotiți. Dar conflictul aplanat în Africa de Sud a recit și animozitățile dintre Germani și Englezi. Jameson și ceata lui au fost pedepsiți pentru îndrăsneața aventură iar Cecil Rhodes, presupusul autor­i­ral al agresiunii, a fost chemat în I­n­glia pentru a răspunde în fața anche­tei parlamentare care s-a instituit cu scopul de a stabili responsabilitățile. In tot timpul anului n’a încetat, pe insula Cuba, răsboiul dintre insurgenți și armata spaniolă. Buletinele de pe câmpul operațiunilor vesteau victorii când de o parte când de alta. In a­­ceeașî vreme se agita în Statele­ Unite partidul cuban spre a obține un vot al Parlamentului în favoarea insurgenților: recunoașterea calității de beligeranți pen­tr * ce'i* ce stîp TcPiâ*'* pGr*b­ru­tei Cubii. Dar tocmai când aceștia erau în ajunul reușitei, insurecțiunea primi o lovitură mortală prin căderea în luptă a lui Antonio Maceo, cel mai înver­șunat din șefii ei, și pe când în Statele­ Unite isbucnește aproape un conflict constituțional între prezidentul Repu­blicei și oamerile legiuitoare, insur­genții declară prin vocea unui alt șef, Maximo Gomez, că nu mai sunt în stare să continue lupta. Anul 1897 se inaugurează deci bine pentru Spania, care a reușit să reducă la proporții mici, și în scurt timp, și răscoala dintr-o altă colonie, Filipinele. Pe insula Creta mai curgea de ase­menea sânge la începutul anului 1896. Lupta adi populațiunea creștină în con­tra soldaților Sultanului tot pentru in­dependența insulei. S’au stins multe vieți, s’au nimicit multe averi, dar a triumfat în sfârșit dreptatea. Grație in­tervenției unanime a puterilor, Sulta­nul a cedat la multe din cererile insur­genților, lupta a încetat și reprezen­tanții Europei supraveghează executa­rea reformelor acordate insularilor creș­tini. Și încă un răsboi a sfârșit în cursul acestui an : nenorocita luptă a Italie­nilor, în Elveția africană, contra Abi­­sinenilor. După înfrângerea de la Adua (1 Martie) Italia a recunoscut și inu­tilitatea campaniei și zădărnicia enor­melor sacrificii de vieți și de bani, și a încheiat cu Negusul Menelik o pace care face multă onoare și Italiei și în­­vingătorilor. Răsboiul din Africa a cos­tat viața cabinetului Crispi și succesorul său, marchizul di Rudini, a dus la bun capăt tratările de pace. Sub raportul schimbărilor de guverne, anul 1896 a avut fericirea să fie foarte sărac. Afară de criza din Italia, numai Franța a mai schimbat un cabinet. Pe la sfîrșitul anului 1895 se instalase la putere ministerul radical-socialist al lui Bourgeois, dar după patru luni de gu­vernare fu răsturnat, in urma conflic­tului constituțional ce crease între Ca­meră și Senat. D. Méline, care a luat succesiunea d-lui Bourgeois, a reușit să se menție deja opt luni la putere. Moartea subită a prințului Lobanov, deplânsă de toată lumea, a lăsat va­cant portofoliul externelor în Rusia; se speră că zilele acestea Țarul va numi pe succesorul regretatului di­plomat. Dintre evenimentele care au dat a­­nului de expiră un caracter résboinic tre­­­­bue să menționăm și expediția din Don­­gola, sfârșită prin înfrângerea Mahdiști­­lor, apoi revoluția din stradele Constanți-•

Next