Timpul, ianuarie 1897 (nr. 1-23)
1897-01-02 / nr. 1
Vi ANUL AL IOUA-SPREZECELEA — No. 1 DîSINGURIA EDIȚIE AI NUINII.10 BAll ABON AGENTELE In țară pe un an . ........................................ lei » pe 6 luni.. ............................8 lei » pe 3 luni . ...............................o lei Pentru streinatate, U an...........................O lei In I**»«!» ziarul ntru se găsește cu C20 b. numărul la Agence deournaux Strangers, t.e de Maubeuge, 69 șia toate chioșcurile REDACȚIA ADMINISTRAȚIA București; Panalul IS «mân 1-8 1896 In trăsăturile ju celenari, anul care sfârșește cu ziua de astăz se rezumă, în privința politieî noastre interne, in trei evenimente care prin consecințele lor pot fi coniderate ca cele mai de căpetenie. Ele s’au succedat din unctul de vedere cronologic, le putn dar recapitula așa cum s’au pescui unul după altul. Primul eveniment a fos sciziunea ce s’a ivit în guvernul și partidul liberal în urma retragerei silite din minister a d-lui Fleva. Abia trei luni după unirea la putere a liberalilor, îndată după vacanțele Crăciunului, s’a ivit o ceartă din cele mai scandaloase ître primul-ministru, d. Dimitrie Sturdza, și ministrul de interne, d Nicolae Fleva. Această ceartă dă loc la o ședință din cele mai furtunoase între miniștrii se combat crâncen pe aceeași bancă ministerială. Rezultațt este retragerea d-lui Fleva, care eschide ziarul Dreptatea, face gu emulul o opozițiune din cele mai virente și formează un «ruj vhic de’iberalidemocratf Prima ocaziun^care s’a prezentat pentru a face năutăți guvernului a fost cestiune foalelor aromâne din Macedonia. >. Pla s’a folosit de dânsa pentru a critica cu asprime protecțiunea acordată de d. D. Sturdza lui Mărgăut. Cu prilejul acesta, fostul ministru de iniine găzduește pe cei doui profesori macedoneni cari veniseră în Fudiești spre a reclama de Tar _rei fistTmrimttel fclevi profesorilor liceuui din Bitolia și fuseseră amenințați cu expulzare de către prefectul poliției. Dar cea mai însemnată ocazie pentru a combate guvernul a fost creată de el însuși prin ridicarea cestiunei mitropolitane. Aci toată țara, întreaga conștiință publică s’a revoltat în fața neomeniilor fără seamăn care au început din Main pentru a ajunge la căderea rușinoasă a cabinetului Sturdza-Stătescu, îndată după întrunirea Corpurilor legiuitoare. Până la ivirea cestiunei mitropolitane, partidul conservator nu luase parte activă la luptă; fiind exclusă din Parlament, opozițiunea conservatoare a jucat rolul de spectator. In cestiunea mitropolitană, însă, acțiunea noastră ne era impusă prin procedarea ilegală și neomenoasă a guvernanților față cu Capul Bisericei și ea nu a încetat decât în ziua când s’a făcut dreptate. Nu vom reface aci pe larg istoricul actului nesocotit, pătimaș, nelegiuit de care s’a făcut vinovat guvernul, căci este în memoria tuturor. Vom spuni numai că mitropolitul Ghenadie, după ce a fost ilegal judecat, a fos osândit, ridicat cu puterea brutală din palatul mitropolitan și închis într’o |mânăstire, unde a fost deținut șease luni de zile ca un prizonier le Stat. Fără a se întemeia pe nete lege, s’a numit o locotenentă mitropolitană compusă din aceiași dușmani ai mitropolitului cari fuseeră in același timp acuzatori și v’da c-ân fi. Iar după a Ceastă fără-de-lege a început o serie de persecuții, de zavistii, de^acrări nedrepte, de calomnii scârbuise) de instrucții inchizitoriale, de injurii nerușinate, de perchizițiuni și cercetări în tot felul în contra aceluia care fusese atât de nefresg osândit și lovit. Și cu toate acestea, dreptatea a triumfat. §e După ce zil 3 decease luni au ținut țara în 0 agitație continuă, guvernanții au fost siliți să sufere cea mai adâncă umilire. Ei, cari ceruseră Sinodului să osândească pe mitropolit, au făcut tot ce au putut pentru ca același Sinod să se dezică și să anuleze tot ce a făcut. Bârfelile, infamiile și insultele cu care ziarele lor își umpluseră coloanele o vară întreagă, au fost retractate în fața Curtei cu jurați. In fine, primul și marele minister al colectivității în cap cu șefii partidului, a căzut în mod rușinos și a făcut loc unei alte formațiuni ministeriale care și densa nu prea are sorți de a duce o viață lungă. Iată cele doua evenimente care au dat nota lor caracteristică politicei noastre interne în cursul anului expirat. Desigur ele nu cad în favoarea adversarilor noștri, căci partidul liberal este istovit din primul an de putere, pe când noi suntem în picioare și în plin pericol de urcare. Al treilea eveniment însemnat a fost vizita M. S. împăratului Francisc Iosif. Toate partidele politice au fost de acord pentru a privi vizita imperială ca un fapt însemnat și măgulitor pentru țară. Acest eveniment a produs chiar un fel de armistițiu tacit între partide. Toți Românii, fără deosebire , de opțiune, au ținut a primi într’un mod demn pe Suveranul înțelept și blând care, într’o domnie lungă și plină de vicisitudini de tot felul, a știut, prin virtuțile sale, să impune respect și iubire, atât popoarelor care traesc sub sceptrul séu cât și străină,iței. "Arpel a Lui vecin a trebuit sa se convingă cum că suntem o țară ce are conștiință de sine care, într’o jumătate de secol a făcut ceea ce alte națiuni n’au putut face decât în secole întregi, care a dat dovezi strălucite de vitalitate și de stăruință pe calea progresului, care și-a cucerit neatârnarea cu sângele și de aceea o primește mai presus decât toate bunurile, care știe să aprecieze amicile desinteresate, care, în fine, este un element însemnat de ordine și de progres în răsăritul european. Ochiul saüager în ale războiului a văzut armata noastră și va ști să o aprecieze. El a văzut că, fără a avea pretențiunea de a juca un rol disproporționat cu mijloacele noastre, totuși nu mai suntem un factor negligentil în cumpăna europeană. Vizita aceasta ne-a bucurat mai ales din cauza scopului ei pacinic și lipsit de orice spirit de ostilitate față cu Statele europene. Dorința noastră cea mai vie este că și în anul ce începe, pacea europeană să nu fie tulburată, ca să putem urma în liniște opera noastră de desvoltare politică și economică, operă care, în mijlocul luptelor partidelor, duce țara spre progres. --------------------------------------------------având în vedere numărul cel mare al Germanilor cari locuesc în Transvaal, precum și desvoltarea relațiunilor comerciale germane, s’a creat un consulat la Johannesburg. Gestiunea acestui post s’a încredințat d-lui Ness, până acum vice-consul. Budgetul Husset Petersburg, 11 ianuarie Budgetul pe 1397 dă 1.318.000.000 ruble la venituri ordinare, adică 78.000.000 mai mult decât în 1896, și 1.825.000.000 în cheltueli, adică 54.000.000 mai mult decât în 1896; excedentul veniturilor este deci de 33.000.000. Deficitul budgetului drum unipital fier va fi acoperit cu excedentul de mai sus 65.000.000 luate din fondul tezaurului imperial. Acest deficit este de 125.000.000 ruble. Anglia și Statele Unite Washington, 1 ianuarie Marchizul de Salisbury a aprobat propunerile Statelor Unite în privința converțiunei de arbitragiu între Statele Unite și Marea Britanie. „ Inunndațiile din Spania Madrid, 1 . Ianuarie Inundările scad. •A_ TELEGRAJE Evenimentele din Turei» (Constantinopole, II Ianuarie. Ieri a fost o întrunire a ambasadorilor. Șefii principali ai răscoalele rușilor, făcuți prizonieri, au fost aduși ieri aci. Rusia și Abisinia Londra, în Ianuarie. Se anunță din Odessa ziarului Times că o o nouă expediție rusească va pleca la primăvara viitoare în Abisinia. Holera din Egipt Cair, ii Ianuarie. Starea sanitară din Egipt este minunată. Din Septembre până acum n’a mai fost nici un caz de holera. Cancelarul Germaniei Berlin, ii Ianuarie. Prințul de Hohenlohe s’a însănătoșit cu deseverșire de răceala de care a fost atins și speră să poată eși azi. Cancelarul imperiului va oferi azi la 21 ianuarie un prânz preșidențial și mai multor membrii ai Reichstagului. Consulat german in Transvaal Berlin, li Ianuarie. Norddeutsche Allgemeine Zeitung anunță că -------------------------------------------------- --------------------------------------------------- ALEGERILE DE DUMINECA Cititorii noștri cunosc ce s’a petrecut la Gorj, unde urma să se aleagă un deputat al colegiului al douilea. In contra candidatului conservator, d. Toma Cămărășescu, candida d. general Berendeiu, ministrul de resboiu. Noul ministru a reușit să fie ales cu 125 de voturi, pe când amicul nostru a întrunit 77. Dacă alegerea se făcea în mod regulat, fără nici o presiune administrativă pentru candidatul guvernului, numărul de voturi obținute de d. Cămărășescu era un succes, pen MERCURI 1/13 IANUARIE 1897 ............................. UN NUISTER 10 BANI f -----AKKUDIURI ȘI INSERȚII sujiía 30 litere petit pag. IV....................0,40 Kcislame ................ » III..................... 2,50 v *> -VI .... » II......................5.— , !nt Pa^i» anunciurile se primesc la Agenția iayas, 8 Place de la Bourse, viU"’" '* 'RHEDACTIA și administrația lui<*ttreștii, Pasagrul Român 7-8 MONOLOGUL UNUL... BURECRET Se duse și 96 ! ------v Și, de una, bine că se duse, de cât un an ca ăsta, mai bine o lună ca pe vremea lui Radu Mihaiu. Nu că mé laud, dar vremuri ca alea mai rar ! Te roteai de douo ori prin maala și te întorceai acasă cu buzunarele doldora de ruble. Unde mai pilcă nu se numia ipistat, nu se făcea bun, nu se mânca bătaie în Popa Nan fără iscălitura mea—și din astfel de dar averi, vorba ăluia, daca nu cură, tot pică. Dar azi? Nu tu slujbă, nu tu înlesniri, nu tu para frântă—parcă ești deal lui Filipescu ! Avuserăm — să nu mâni pe Dumnezeu—avuserăm niți că trebșoară săptămânile trecute, când cu luminăția de la mitropolie, dar ce folos ? Când o începurăm se și isprăvise ! Și ce isprăveală ! Cât p’au să cădem în petrecere. Dacă nu se lucea un fel de alivanta—mă înțelegi—se duceam cu toții ui di a dus mutul Apa. Că opoziție afurisită, ca ăsta, drept sa spui, n’am mai văzut. O bați, dom’le, de te doare vârful reteveiului și ea tot țanțoșă—par’că nu e spinarea ei. Am mai văzut și altă dată adversari—că doar nu fac politică de erî, de alaltă erî— dar ca ăștia, ba ! Altă dată, daca’î dedeai câțiva ghionți cum e azi, două-trei săptămâni nu mai aveai grijă. Dar acum, nu’ți poți trage sufletul dom’le. Ii băturăm, ca să zic așa, Sâmbătă, când cu daravera de la Cameră. Și ce te crezi, dom’le ! Duminecă, până’n ziuă, nu mai aveai loc de ei la Dacia. Barem a doua zi, Luni, a fost fată de tot, la Senat. Nu puteam prididi nici cu poliția, nici cu primăria. Că sunt ai dracului și ai noștri—vezică. Dai inspectorului parale pentru o sută de băieți, spre pildă, și când la lucru, te pomenești cu douezeci ! Unde mai pui pe ăi cari vin și șed cu mâinile în sîn, par’că sunt la panoramă! Las’că le știm noi pe toate, dar, deh, limba boului e lungă... D’apoi și când om face socoteala, mamă Doamne ! De n’or rămâne cu tuse ăi de la poliția comunală, să nu’mi ziceți mie pe nume ! Vezi bine, așa politică știe și baba să facă : părăluțe, părăluțe , slujbă, slujbă ; căvălărie căvălărie — și când la treabă, iar de unde nu e ! Dar mă depărtai cu vorba — că așa e omul la necaz , dă drumul gurei ș’apoi să te ții ! Va’s’că trecu anul, schimbarăm un guvern, dădurăm drumul unui mitropolit, făcurăm două revoluții și, nu tu parale, nu tu slujbă—cum e mai rea ! încă un an ca ăsta și trec în opoziție—darem știi una. Și atunci să poftească Zaharia să mă întrebe de ce și cum. Numai să poftească, atâta’i spui eu. Pentru conformitate , Ywann, tru că ar fi fost natural ca un ministru să întrunească un număr mai mare de sufragii decât un cetățean din opoziție. Cu atât mai mare e succesul acestuia din urmă când știm ce ingerințe s’au Întrebuințat înainte și după alegere în favoarea ministrului. Câteva zile înainte, prefectul și poliția din Târgu-Jiu nu se sfiau să cheme pe alegători la prefectură spre a le impune să voteze pentru candidatul guvernului; din această defilare nu a lipsit nici protoereul județului, care a fost dus la prefectură escortat de directorul prefecturei și de polițai pentru a primi ordinele prefectului. Apoi, secretarul general al ministerului de resbelă stat opt zile la Târgu-Jiu pentru Le a asigura șefului său reușita în alegere. In timpul operațiunii electorale de Duminecă, sub-prefecții și polițaiul duceau pe alegători la urnă, dar numai pe acei de cari erau absolut siguri, căci pe alții i-au împiedicat de la vot, ținându-i sechestrați în casele lor. In așa împrejurări, cele 77 de voturi obținute de amicul nostru sunt o palmă sdravănă pe obrazul administrației, dacă de obraz mai poate fi vorba. Tot atât de mare e și succesul nostru la Bacău. Acolo, candidatul partidului conservator a obținut cel mai mare număr de sufragii: 201 voturi, pe când candidatul administrației, d. I. Chim, a întrunit abia 99- Faptul că mai mulți candidați au solicitat încrederea alegătorilor și s’a produs astfel baiotagm, nu micșorează succesul amicului nostru. Se spune chiar că administrația a patronat trei candidaturi liberale numai pentru a produce o repartizare a voturilor, de frică că d. Lupu Crupenski va obține majoritatea, totuși s-a putut constata că candidatul oficial al prefectului n’a obținut decât 99 de voturi, pe când d. D. Lecca, candidatul pe sub mână al prefectului, a întrunit 177 de voturi, față de 201 voturi obținute de d. Crupenski și 45 de voturi ce s’a dat pentru d. Vasile Cagșa, un alt candidat conservator. Din ambele alegeri, guvernul a eșit moralmente învins. ------------------------------------------------— RÉSCOALA DIN CUBAN 1 FILIPINE — Prin fir telegrafic — Madrid, 11 Ianuarie. Epoca confirmă în mod oficial ștrea că Maximo Gomez a declarat comitelui Cuban din New York, că„ este cu neputință de a continua resbelul. Paris, 11 Ianuarie. Legațiunea japoneză desminte în mod categoric știrea cum că Japonia ar da sprijinul seninsurgenților din insulele Filipine. Madrid, 11 Ianuarie. Oficial. Se anunță din Manilia că deportații din insulele Filipine în insulele Manarine s’au resculat. Răscoala a fost înăbușită de garnizoană; 80 de deportați au fost omorîți, 40 răniți; cei lalți au fost încarcerați. New York, 11 ianuarie. D-nn Money, membru al comisiunei afacerilor streine din Cameră, întors din Cuba, publică o scrisoare care zice că Spania se află în neputință de a înăbuși răscoala. Aceasta este și părerea d-lui Lee, consul-general al Statelor Unite la Havana, părerea ce i’a comunicat d-lui Olney, ministru al afacerilor streine. 1896 în streinatate Când cadranul vremii ne-a anunțat începutul anului care expiră azi, diplomația europeană scăpase de două griji: răsboiul chinezo-japonez, de abia sfârșit, amenința să bage zizanie între puterile europene din cauza condițiunilor tratatului de pace, iar măcelurile din diferite părți ale imperiului otoman puteau redeschide rana dureroasă a vecinicei chestiuni orientale, rană mai primejdioasă pentru Europa decât pentru însăși Turcia, dar constelația puterilor a reușit să înlăture pericolele și așa am putut constata, când am încheiat bilanțul anului 1895, că concertul european a dat roade fericite. Zodia politică sub care apare anul 1897 îndreptățește speranța că nu se vor desminți așteptările tuturor iubitorilor de pace. Singura chestie palpitantă care mai emoționează diplomația europeană e afacerea turcească. Un singur gând pare a conduce toate cabinetele, în urma gravelor evenimente ce s’au petrecut în August în chiar capitala Turciei : necesitatea de a introduce în acest imperiu reforme serioase pentru a garanta de o parte creștinilor și străinilor de pe teritoriul stăpânit de Abdul Hamid liberul exercițiu al drepturilor de om și al mijloacelor de existență, și a întări, pe de altă parte, însuși imperiul otoman, expus astăzi sbuciumărilor provocate de indignațiunea justificată a unora și de fanatismul altora. Și, pare-se că, alături de gândul unanim de a îndeplini această operă, există și voința unanimă de a-și impune dorințele. Reprezentanții puterilor mari au manifestat până acum la Constantinopole un comun acord care îndreptățește speranțe mari și — pentru că nu ținem seamă de temerea că vezi una din puterile acestea ar avea intenția să joace pe lângă Sublima Poartă un dublu joc —va da, cum așteaptă toată lumea, rezultatul menit să asigure Europei o nouă eră de pace. La începutul anului 1896, după ce diplomația scăpase de răsboiul chinezojaponez și de măcelurile din Asia mică, mai erau puncte negre pe orizont. Atacul avortat, al flibustierilor lui Jameson asupra Transvaalului a pricinuit o tensiune a relațiunilor dintre Anglia și Germania, din cauza simpatiilor care se îndreptau din partea germană pentru Burii atacați și din partea engleză pentru flibustierii nesocotiți. Dar conflictul aplanat în Africa de Sud a recit și animozitățile dintre Germani și Englezi. Jameson și ceata lui au fost pedepsiți pentru îndrăsneața aventură iar Cecil Rhodes, presupusul autoriral al agresiunii, a fost chemat în Inglia pentru a răspunde în fața anchetei parlamentare care s-a instituit cu scopul de a stabili responsabilitățile. In tot timpul anului n’a încetat, pe insula Cuba, răsboiul dintre insurgenți și armata spaniolă. Buletinele de pe câmpul operațiunilor vesteau victorii când de o parte când de alta. In aceeașî vreme se agita în Statele Unite partidul cuban spre a obține un vot al Parlamentului în favoarea insurgenților: recunoașterea calității de beligeranți pentr * ce'i* ce stîp TcPiâ*'* pGr*brutei Cubii. Dar tocmai când aceștia erau în ajunul reușitei, insurecțiunea primi o lovitură mortală prin căderea în luptă a lui Antonio Maceo, cel mai înverșunat din șefii ei, și pe când în Statele Unite isbucnește aproape un conflict constituțional între prezidentul Republicei și oamerile legiuitoare, insurgenții declară prin vocea unui alt șef, Maximo Gomez, că nu mai sunt în stare să continue lupta. Anul 1897 se inaugurează deci bine pentru Spania, care a reușit să reducă la proporții mici, și în scurt timp, și răscoala dintr-o altă colonie, Filipinele. Pe insula Creta mai curgea de asemenea sânge la începutul anului 1896. Lupta adi populațiunea creștină în contra soldaților Sultanului tot pentru independența insulei. S’au stins multe vieți, s’au nimicit multe averi, dar a triumfat în sfârșit dreptatea. Grație intervenției unanime a puterilor, Sultanul a cedat la multe din cererile insurgenților, lupta a încetat și reprezentanții Europei supraveghează executarea reformelor acordate insularilor creștini. Și încă un răsboi a sfârșit în cursul acestui an : nenorocita luptă a Italienilor, în Elveția africană, contra Abisinenilor. După înfrângerea de la Adua (1 Martie) Italia a recunoscut și inutilitatea campaniei și zădărnicia enormelor sacrificii de vieți și de bani, și a încheiat cu Negusul Menelik o pace care face multă onoare și Italiei și învingătorilor. Răsboiul din Africa a costat viața cabinetului Crispi și succesorul său, marchizul di Rudini, a dus la bun capăt tratările de pace. Sub raportul schimbărilor de guverne, anul 1896 a avut fericirea să fie foarte sărac. Afară de criza din Italia, numai Franța a mai schimbat un cabinet. Pe la sfîrșitul anului 1895 se instalase la putere ministerul radical-socialist al lui Bourgeois, dar după patru luni de guvernare fu răsturnat, in urma conflictului constituțional ce crease între Cameră și Senat. D. Méline, care a luat succesiunea d-lui Bourgeois, a reușit să se menție deja opt luni la putere. Moartea subită a prințului Lobanov, deplânsă de toată lumea, a lăsat vacant portofoliul externelor în Rusia; se speră că zilele acestea Țarul va numi pe succesorul regretatului diplomat. Dintre evenimentele care au dat anului de expiră un caracter résboinic trebue să menționăm și expediția din Dongola, sfârșită prin înfrângerea Mahdiștilor, apoi revoluția din stradele Constanți-•