Timpul, decembrie 1923 (nr. 221-244)
1923-12-01 / nr. 221
A Mill al XX'll-'ea No. 221 ABONAMENTE Un an ...............................Lel 800 6 luni .......... „ 400 3 luni................................... 200 Pentru preoți, ș1 învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât îi costă exemplarului este dublu __________TELEFON No. 6/58 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRO-AFfLACTORi VOLCEA RADULESCU Și mai multă privejtie decât în fraude — E în atmosfera lor — Nici o dată amestecul afacerilor în politică n’a fost mai ’Scandalos. Nicio dată nu s’a operat cu mai multă intensitate la adăpostul influenței puternicilor zilei. Umăriți presa, și veți descoperi în fiecare zi o nouă panama, mai mare ori mai mică, în care, neapărat, veți zări și influența politicianului. Nici pe vremea depozitelor cari ardeau jafurile nu erau atât de dese; nici pe vremea apostolilor cari — vorba d-lui Iorga — zburătăciau pe meleaguri străine, risipind ce bruma mai rămăsese din avutul țării, nu se pomenia atâta lume amestecată în practica jafului. _ • •I.U.rămâ Cercetați apoi urmările anchetelor cari au fost mărturisite. Câteva zile informații laconice cari recunosc furtul, schițează câteva vinovății și pe urmă tăcere. Nici n’ar fi bine să se obosiască prea multă vreme atenția publicului cu aceiași chestiune, când altele multe se îndulzesc la baza actualității, așteptându-și nerăbdătoare, rândul! Știe cineva, precis, ce-a fost la direcția teatrelor? Văzut-a cineva un comunicat al ministerului artelor care să lămuriască la ce sumă se urca fraudele și să fixeze toate vinovățiile, arătând în acelaș timp ce măsuri s’au luat contra vinovaților și mai ales ce măsuri s’au luat pentru viitor? Sub pretextul «anchetat în curs» se păstrează o tăcere mormântală, și poate că în vreme ce judecătorul de instrucție studiază misterele vastului dosar, la direcția teatrelor se practică alte fraude, cari vor trebui să dea apoi, peste cinci ori peste zece ani, prilej de a face pe judecătorul de instrucție la teatru, vreunui alt magistrat ajuns, ca d. Valjeanu, în fruntea teatrelor De ce nu cânta vreme imunitatea este așa de serios garantată? Știe cineva, precis ce s’a petrecut la direcția generală a închisorilor? O vagă informațiune care vestia furturi de zeci de milioane, și-atât. Presa guvernului parcă nici n’ar cunoaște chestia, orii pare că ar vorba despre vre-o neregulă petreicută la administrația poștelor din Algeria! Dar la cealaltă tribună de control, în Parlament, care este ecoul acestor scandaloase jafuri? Un deputat s’a ridicat să restijiască fraudele de la teatre cerând lumină compectă. A răspuns, îndată, un alt parlamentar, liberal ca și cel dintâi, întrebând de ce atâta grijă în jurul fraudelor de la teatre și nu o egală grijă și în ce privește fraudele cu înprojprietărirea din județul Dorohoi? Parsă-mirte. în Dorohoi e fieful primului interpelat- Prin urmare o învitațiune reciprocă la tăcere- Dacă vorbești tu despre teatre, voi vorbi eu despre moșiile din Dorohoi, și n’o să-ți fie tocmai’ moale! Și-așa, lucrurile se aranjează cu binișorul, în familie și maeștrii fraudelor rămân nepedepsiți, la adăpostul oportunităților politice, pregătindu-se pentru alte operații și mai fructuoase și stropindu-te obraznici cu noroiul automobilelor cumpărate din banul public furat. Nici n’ar putea să fie altfel. Exemplul pornește de sus, de pe banca ministerială. Cu aceiași lipsă de pudoare tac și consilierii tronului când li se aruncă în față, dela tribuna parlamentului, insulta abuzului și a jafului, înalță din umeri» zâmbesc, ori dacă se hotărâsc să răspundă, ocolesc cu meșteșug chestia. Dar și fraudele acestea vor trece, înmormântate odată cu regimul. Au scăpat românii de Atila, vor scăpa ei și de Vintilă Brătianu! Țara va suferi se va sângera ca să plătească cele câteva miliarde furate, dar nu va pieri- Care este însă atmosfera morală pe care o pregătim tinerele generații? Ce poate învăța tineretul din asemenea exemple? El s’ar putea deprinde cu ideea că așa este mersul firesc al lucrurilor, și mâine, ajuns la rându-i în locurile de conducere se va putea crede îndreptățit să fure banul public pentru a se înbogăți. Ogorul sufletesc al țării va germina sămânța pe care i-o aruncăm. Să nu se uite că și mai primejdioasă decât fraudele este atmosfera morală pe care o creiază ele. De aceea protestele cari se ridică să nu aiba numai tăria datoriei de opozant, ci să fie în ee alarma și energia durerilor naționale- Grecia republică? Declarațiile colonelului Pastiras. Atena. 28. — Meetingul republican de elt a decurs în perfectă ordine. Primind rezoluția votată de republicani, care cere guvernului să exercite rolul său de regulator constituțional până la ratificarea formală a schimbării de regim de către popor, colonelul Plastiras a felicitat pe organizatorii meetingului pentru menținerea ordinei. Colonelul Plastiras a declarat că în împrejurările actuale guvernul consideră că cel mai bun regim este acela pe care îl cere majoritatea poporului grec. Numai un astfel de regim poate impăca pe toți și restabili liniștea în țară. Ar prefera chiar monarhia, dacă ea ar putea să asigure această liniște. Sunt vechi democrat, dar doresc să existe întâi Grecia și apoi republica. De aceea nu sunt de acord cu invitația ce faceți guvernului de a exercita puterile conferite regelui. Chiar dacă aș avea impresia că poporul vrea detronarea dinastiei nu ași detrona-o fără un mandat absolut și probe sigure că poporul vrea republică. Guvernul vrea ca alegerile să se facă cât mai curând. După alegeri, adunarea națională care este suverană va putea cere părerea poporului grec în chestiunea regimului. Și eu sunt de părere că republica va aduce liniștea, pentru că regalitatea a adus Greciei calamități imense de când un rege a violat Constituția și a căutat să se amestece în chestiunile noastre politice. Dar plebiscitul înainte de alegeri nu va interpreta sentimentele poporului grec, căci în cazul acesta plebiscitul ar fi un act de violentă. Guvernul consideră un astfel de plebiscit inadmisibil. Ziarele anunță că d. Pangalos, in urma tratativelor ce le-a avut cu șefii liberali, s’a pronunțat în contra plebiscitului înainte de alegeri. xx o xx O poveste adevărată In jurul ministerului de Interne Era în zilele de febrilă agitație cari au precedat remanierea. D. Inculet își activa stăruințele, cerând neapărat și d-sa, un portofoliu. Ministerul Basarabiei trebue să dispară, spunea d. Inculet. S’a isprăvit cu regionalizmul. Și apoi eu sunt acum membru vechin al organizației liberale, și revendic drepturi pe cari nimeni nu se poate contesta. Era o nouă greutate, la care nimeni nu se gândise și care încurca mai ales socotelile d-lui Al. Constantinescu. p. ministru al domeniilor a trimes atunci după d. Inculet, care frecventa mai ales cercurile d-lui Mârzescu și după un dejun de suficientă suculentă, i-a spus în mare taină: .. — Ce zici, Inculet, n’ai face tu bună figură la interne? D. Inculet a rămas uluit. La așa ceva nu se gândise. — Am socotit bine lucrurile, continua d. ministru al domeniilor. In situația actuală ești tocmai omul care ne trebuia. Dar știi, toate astea rămân între noi. Nu trebue să te afișezi. Voi lucra eu pentru d-ta, dar trebue neapătrat să rămâi neutru. Du-te acasă și nu mai vedea pe nimeni. D. Inculet, încântat, s’a dus acasă și a făcut pe mortul. Intre timp remanierea s’a efectuat, așa cum știm. Iar d, Inculet așteaptă și azi internele, căci știe el ce vorbește cumu Alecu! Amănunt lateral, d, Mârzescu, crezându-se trădat, a trecut numele d-lui Inculet în cartea neagră. Culisele remanierilor liberale sunt uneori vesele! --------xx O xx-----— O importantă conferința în chestia reparațiilor Londra 28. — Eri a avut loc la Londra o conferință importantă la care au luat parte membrii guvernului și experții, referitoare la declarațiunea delegaților germani, în comisiunea reparațiunilor, că Germania nu recunoaște legalitatea ocupației Ruhrului. Delegatul englez Brandbury a plecat la Londra pentru a lua parte la această conferință. J —»I 2 ?ev ex^notaruS Prețioșii cetățeni muncitori! Câte ceva din dosarul pangliâriei liberale Primul ministru dr. Ionel Brătianu, însoțit de miniștrii de Instrucțiune și Externe, d-nii dr. Anghelescu și I. G. Duca, cum și de alți sateliți, parlamentari și funcționari centrali, au fost Duminică trecută 25 Noembrie ,la Galați. Scopul aparent al acestei vizite a fost inaugurarea unui local de școală primară în suburbia Bădăranului, din valea orașului, iar cel real ridicarea moralului partizanilor liberali în genere,, și acelor din Galați în deosebi, între cari este o simțitoare disidență. S’a făcut cu această ocazie și propagandă demagogică, după obiceiul liberal, panglicar. Negreșit este în bucurător faptul construirei unui local de școală, dar atâta tămbălău cât s’a făcut în Galați Duminica trecută este prea mult. Să chemi pe toți primarii și notarii din județ; să pui în mișcare toți copii de la școlii; să-i înșiri pe străzi pentru paradă și urale poroncite; să aduni toată muncitorimea din port și să dai mese, din punga obștească, de peste 400 tacâmuri, pe aceste timpuri de cumplită scumpete; să pavoazezi orașul și să faci arcuri de triumf, întocmai ca pentru primirea Regelui; aceasta întrece toate marginele cuvenite unor asemenea serbări. Și tocmai așa a fost la Galați în ziua de 25 Noembrie 1923. Dar am spus că liberalii au făcut și demagogie politică la inaugurarea școalei din Badalan. Poate că prin aceasta, au voit să-și ispășească și din păcatele trecutului, când au arestat și împușcat pe muncitorii din port, cum a fost în 1916. Lingușirea aceasta a maselor muncitorești se vede chiar din apelurile tipărite și afișate de primar cu această ocazie pe zidurile orașului. „Scopul venirei acestor înalți oaspeți“, zice unul dintre apelurile în chestiune — este ca, prin prezența lor să dea importanța cuvenită MARELUI EVENIMENT, ce va avea loc IN CARTIERUL MUNCITORESC BADALAN, inaugurarea mărețului local de școală primară de băeți și de fete, unde prezentele și viitoarele generațiuni ale PREȚIOȘILOR CETATENI MUNCITORI vor căpăta educațiunea cea binefăcătoare IN INTERESUL ARMONIZAREI TUTUROR CLASELOR SOCIALE...“ Apelul acesta este iscălit de d. I. D. Prodrom, președintele Comisiei Interimare, un mare bogătaș al orașului.. Serbarea de altfel a decurs după programul stabilit: serviciul divin, plone de discursuri, mese, ceaiuri și preumblării cu vaporul la Reni. Intre discursuri, a fost unul care a cam tulburat laudele de sine ale oratorilor oficiali liberali. Poznașul advocat d. I. H. Iorgala, fostul prefect de poliție conservator și primar averescan, cam în afară de program, a luat cuvântul și a restabilit faptele dovedind că, sub primariatul său, s’a pus temelia și s’au găsit fondurile necesare pentru clădirea școalei din Bădălan. Tot meritul liberalilor a fost redus la continuarea și terminarea lucrărilor, lucru prea puțin spre a se înpătima cu el și a face atâta reclamă americană. Dar, pe lângă sutele de mii de lei, cheltuite de Primărie cu această ocazie, s’a produs și un bine. Străzile și piețele orașului, pe unde a trecut cortegiul ministerial, au fost curățite de gunoae. Corespondentul dvs. a văzut cu ochii săi, trecând pe la orele 9 luna. a. m. prin piața Negri cea mai importantă a Galaților, șense care alle serviciului de curățenie municipal încărcate cu gunoae și murdării ridicate din partea locului. Cuvântul de ordine dat de sus la această serbare era ca să nu se apropie nimenei de primul ministru și ceilalți miniștri cu petiții și memorii plângătoare, ca să nu tulbure veselia oaspeților. Touși, cu oarecare îndrăzneală și dexteritate de procedură, s’a putut vorbi d-lui dr. Anghelescu de soarta precară a corpului didactic primar, și s’a putut înmâna d-lui Ionel Brătianu de către un grup de femei, proprietărese de case, un memoriu cuprinzând doleanțile proprietarilor urbani. Cât pentru împăcarea liberalilor gălățeni, se zice că nu s’a reușit, din cauza încăpățânarea și a tiraniei d-lui M. G. Orleanu, președintele Camerei și șeful organizației liberale locale. Agr.—-----xx C xx------ Marele mister al existentei consistă in împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —* iată ce este conservatismul. Eruri cu pantahuza fcn exemplu care a devenit molipsitor. Printre multele role, de cari sufere țara întreagă, mai ales de la războiu încoace, lipsa de integritate a celor mai mulți din representanții organisatiei noastre administrative are un rol esențial. E lucru îndeobște prea cunoscut că mai în toate birourile administrative ale Statului, și pentru rezolvarea celei mai neînsemnate hârtii, ca să ajungă cineva la rezultatul dorit trebuie să „ungă asia“ cum se zice printr’o expresie curentă. Atât de departe s’a ajuns cu acest sistem nenorocit, încât, în timpul din urmă s-au constatat grave abateri de la îndatoririle cele mai elementare ale cinstei, din partea unor foarte înalți funcționari ai Statului. Din pricina acestei sete de pricopseală cu orice preț și cât mai repede satisfăcută, o foarte bună parte din fondurile prevăzute în buget pentru lucrări de ordin general și pentru folosul obștesc, se evaporează, iar cei cari ar trebui să ia măsuri pentru urmărirea prevalioatorilor, fac adesea causă comună cu ei, stăruind să se întindă mușamaua peste asemeni afaceri necurate. Cum să nu surprindă deci apelurile, atât de frumos înfășurate în flori retorice, ale celor cari în loc să aibă grije de o justă și echitabilă întrebuințare a banilor luați de la contribuabilii sub formă de dări, de câte ori e vorba de pus la cale nouă lucrări edilitare, cer pe altă cale concursul efectiv al acelorași contribuabili? Destul a fost exemplul, dat, în acest fel, de sărmanii locuitori ai unei părți oropsite a Capitalei, pentru ca numaidecât printr’un ciudat spirit de imitare de care s’au simțit cuprinși edilii noștri, să încerce același sistem în orice împrejurare. „N’aveți școli?... .Strângeți parale că vi le facem noi. Vreți canalizare, lumină și apă? Umblați cu pantabază și adunați milioanele de lei, cu care vă facem noi instalațiile...“ Mulțumim de așa inițiativă edilitară! Și mai mulțumim și pentru gratuitul certificat de corectitudine în întrebuințarea banului public pe care îl furnizați expeditiv bieților contribuabili... Nedumerirea tuturor rămâne, și e foarte la locul ei. Ce se face cu importantele sume de bani, provenite din diferitele dări directe și indirecte și din tot soiul de taxe, încasate în toate împrejurările? Și dacă e vorba ca publicul să poarte singur grija nevoilor edilibrare atunci de ce să mai plătim biruri? Ori poate e vorba să se institue o nouă formă de dări, dările cu pantabuză? E bine s’o știm... -------xx Oxx—---- NQFE DE ARTA Expoziția pictorului Pejin Intr’una din sălile frumosului local de expoziții din palatul «Cercului Militar», local inaugurat de curând prin expoziția d-nei Atanasiu-Filotti, s’a deschis încă o expoziție de pictură. E vorba de o interesantă manifestare a pictorului Pejin un artist pictor care s’a făcut cunoscut în mișcarea noastră artistică încă printr’o expoziție reușită, și care, acum, ajuns aproape la maturitatea unui frumos talent, dă dovada realelor sale calități de stâpân al tehnicei picturale. Un impresionist și încă un impresionist sincer se vede bine că este d. Pejin din mai toate lucrurile expuse, în special din peisagii în execuția cărora, chiar când uzează de tehnica «pointilistă» reușește să realizeze acel pictural ce încântă ochiul cu..noscătorul lui. In toate peisajele acestui expozant care aduce ca factură, o notă de incontestabilă originalitate, ceea ce te iubește din capul locului este instinctiva punere în cadru, grație unei bune stăpâniri a perspectivei cum și a grijei cu care arată elementele fundamentale ale desenului. De aceea se și poate spune că pictorul Pejin rămâne preocupat în cele mai multe din lucrările sale, de surprinderea câte unei note general caracteristice, cum e liniștea unui revărsat de zorii transparența atmosferică a unui asfințit etc. De aci și ușurința cu care realizează și admirabile studii marine, cu o îndemânare de penel, ce presupune o îndelungată cultivare a genului acesta destul de ingrat. Cu această expoiție atât de reușită pictorul Pejin ne îndreptățește să așteptăm cu încredere viitoarele-i manifestări. xx o xx PINCIO, . SAMBATA 1 DECEMBRIE 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei No. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta, privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Epoca Răcăciunilor -------pom----- In partea finală a discursului pe care l’a ținut eri la Cameră d. dr. Lupu a analizat problema succesiunii la guvern, arătând că partidul țărănesc nu cere puterea. D-sa a spus: „Partidul care nu cere puterea, e partidul țărănesc. E acuzat de idei revoluționare. Aceleași acuzații i-au adus și liberaliilor, când a luat ființă partidul. Ne acuzați că avem divergențe în partid. Dar ce, noi suntem mameluci? Ne mai acuzați că avem pe Stere. Stere este un om de o cultură universală, cum nu sunt mulți. A făcut imense servicii partidului liberal. De ar fi d. Brătianu, ar recunoaște-o. Dar d. Stere a avut atitudinea cunoscută în politica externă. Dar întreb pe d. Duca. Este adevărat că d-sa m’a trimis la Stere să-l rog să scrie în „Universul“ cunoscutele articole? D. I. G. DUCA .Când s’a declarat războiul mondial, la 1914, pentru guvernul de atunci s-a pus perblema : Mergem cu aliații de azi sau stăm neutri? Căci alături de Puterile Centrale era exclus pentru noi. Și atunci, când guvernul socotea că nu e timpul de a intra în război, a căutat să combată pe cei cari cereau intrarea imediată în acțiune. Atunci Brătianu i-a dat voe lui Stere să meargă la Brașov; atunci, e adevărat, am spus lui Lupu să-i comunice lui Stere că poate să scrie acele articole. Dar de aci și până la a ne atribui în mod insinuos aceeași politică ca a lui Stere, aceasta e o periude. D .DR. LUPU. E vreau confirmarea faptului. Dar Stere a făcut, ce a făcut, pentru dragostea nețărmurită ce o are pentru Basarabia. Și nu se poate contesta contribuția lui puternică, la unirea Basarabiei. Dar de ce aveți dvs. atitudinea de azi față de Stere? Pentru că e la noi în partid. Dacă rămânea la liberalii, șeful v’ar fi spus că e patriot, că el l’a pus să facă ce a făcut și atunci vați fi găsit bun. Chiar și d. Iorga n’ar mai fi zis nimic. Oratorul face apoi istoricul partidului liberal. A avut momente de înălțare sufletească la început Spune că a venit epoca de decadența, când stăpânul partidului a devenit d. Al. Constantinescu. Oratorul face timp de o jumătate de oră portretul ministrului de domenii: imoral, îmbogățit din averea statului, din care înghite fără sațiu, înghite, moșii, păduri, bălți, înghite și nu se mai satură. Are vilă la Albazzio, avere la băncile din străinătate și patru casete la Marmorosch Blank. El domină partidul, el domină viața politică a țării. Numele lui s’a dat unui sat. Iar un isvor, din „Isvorul Domnului“ a fost schimbat în „Isvorul Constantinescu“. Putem spune că trăim o epocă „constatinesicană“. Acesta e partidul liberal de azi. Și de ce d. Constantinescu a ajuns atât de puternic? Fiindcă e activ și inteligent. Și șefului îi lipsește prima cartate, e leneș, iar d-lui V. Brătianu îi lipsește inteligența. Acestui partid i se opune partidul țărănesc, sărac, dar curat la suflet. Aspecte dela Cameră Arc rar dealul Mitropoliei de când d. general Văitoianu a ales parlamentul d-lui Brătianu Nu pentru că aș avea prea multă oroare de memelucism; în vechea mea carieră de cronicar parlamentar am urmărit doar activitatea atâtor parlamente liberale! Dar cel puțin altă dată, chiar viciată de mamelucizm, era o atmosferă mai intelectuală. Pe când azi floarea intelectualității liberale e formată de d-nii Leonte Moldoveanu și Doboș: » M’am dus totuși ori. Erau anunțate discursurile d-lor dr. Lupu și N. Iorga. Și am auzit iar riposta de solidă argumentație a simpaticii majorități. Intr’un singur glas, majoritarii au repetat un sfert de oră acelaș cuvânt: «jos», pentru a împiedeca pe d. Madgearu să adaoge o lămurire afirmațiunilor d.lui dr. Lupu. Zadarnic încerca de la tribună, oratorul, să pue lucrurile la punct arătând că numai președintele are dreptul să conducă dezbaterile și că d-sa admite să fie întrerupt. Ce voia să știe marea de capete a majorității, de logică ori de regulament? Ea striga înainte, convinsă și elocventă: jos, jos!S Incinta mi-a dezvăluit, totuși, și unele aspecte noui. Am putut admira, uimit, o nouă siluetă a d-lui Vintilă Brătianu. M’am frecat la ochi, și am așteptat să se aprindă marea lumină de de asupra vitraliului bolții. Nu, nu mă înșelam, era alt Vintilă, cu rotunzimi mai pronunțate, cu surâsul mai înplinit, cu o vervă mai zburdalnică și cu gesturi mai repezi. Ce păcat că d. ministru de finanțe întrerupea din când în când era, totuși, acelaș Vintilă. N priviam cu nesaț. D. dr. Lupu povesti ceva din copilărie, cu un butoi, care ar fi fost, atunci, locuința de predilecție a d-lui Vintilă. Și nu știu prin ce ciudată halucinație, mi se păru că ministrul de finanțe dispăruse de pe banca ministerială, și că în locul său se instalase, comod și proeminent, butoiul însușit Când d. Vintilă deschidea gura să vorbiască, aveam impresia lichidului care se scurge pe vrană, încet, pretins și monoton. Și de abia atunci am putut înțelege, de ce de câte ori mă gândesc la d. Vintilă Brătianu, îmi apare un butoi fără fund.. Naivitatea copilăriei ascunde, uneori, chemări profunde!• I. dr. Lupu a stăruit, pe cât îi îngăduia cadrul discursului său, asupra lipsei noastre de organizațiune sanitară. Aproape jumătate din comunele noastre rurale n’au de loc medici. Afară de d. Chirculescu și de butoiul care mă obseda, mai era pe banca ministerială și d. I. G. Buca. D, ministru de externe surâdea, 11 distra tristul, covârșitor de tristul tablou pe care-l schița oratorul. Ca și cum ar fi fost vorba de proasta stare sanitară a Sumatrei! Majoritatea tăcea și ea, plictisită de lucrurile acestea vechi, pe cari le știe, pe cari le a mai auzit. Sate fără medici? Mare lucru! Pare că nu trăește omul când are sile și fără ajutorul medicinii! Totuși, cineva din majoritate,—d. Doboș, dacă nu ne înșelăm!—s’a încumetat să întrerupă: — De ce nu te duci d.ta acolo? — La inpertinențe, nu răspund, a ripostat d. dr. Lupu. Dar dacă ar fi să mă duc eu acolo, nu știu unde ar trebui să te duci ! j d.ta.... întrerupătorul a tăcut. Majoritatea zâmbit. Minoritatea a aplaudat. Butoiul de a pe banca ministerială și-a lărgit crăpătura ; dintre două doage în chip de căscat, D. Duca și-a scos ochelarii. D. Iorga a întors încet fila unei cărțulii pe care o citia. Satele vor avea de-acum medici, mi-am zis. Și s'a suspendat ședința, F. I ---------xx Oxx------— Un nou conflict la facultatea de medicină din Iași — Demisia d-lui Bacaloglu — Consiliul profesoral al facultății de medicină din Iași, a ținut azi o ședință foarte agitată. S’a discutat și critiicat cu asprime activitatea desfășurată de dm profesor Bacaloglu, în calitatea sa de decan al acelei facultăți, D. dr. Slătineanu a dat cetire unei moțiuni defavorabile. D. dr. Bacaloglu, în răspunsul său, a declarat că are conștiința împăcată de a fi lucrat numai în interesul facultății de medicină. In cele din urmă și-a înaintat demisia telegrafic. Această demisie, produce multă sensație în cercurile profesorilor, știut fiind că d. Bacaloglu era și pro-rector al Universității. ---------xx o xx-------- Chestia Fiume Din Roma se desminte știrea publicată de unele ziare că la Belgrad s-ar fi ajuns la o înțelegere în chestia Fiume „ —-----xx x-o-x xx-----— ECOURI O ÎNTREBARE. — «Universul» întreabă dacă foștii prefecți de pe vremea ocupației germane pot fi profesori universájtari. «Universul» crede că nu. In unele cazuri poate avea dreptate. Dar ne este îngăduit și nouă să întrebăm dacă foștii comisari de pe vremea ocupației pot fi redactori ai «Universului»? Fără supărare aIEROARE! — D. dr. Lupu a afirmat la Cameră că pădurile formează capitolul de predilecție al d.lui ministru Constantinescu. S’a auzit atunci o întrerupere: — Mai ales cele de stejar! D. ministru de domenii citind darea de seamă a dezbaterilor trebue să fi avut o ușoară grimasă de neplăcere. Ghindă, d-sa care posedă un așa de pronunțat apetit al lucrurilor celor mai delicioase? Ce oroare fi CAVALERIZM. — Au fost sustrase de la expropriere câteva moșii ale absenteiștilii. Aceasta, firește, dintr’un sentiment de exagerat cavalerizm, pentru că nu e bine să izbiască cineva intr’un absent! D. dr. Lupu a dat totuși ca,, porcul în d. Al. Constantinescu, absent de la ședință! Doamne, pe lipsă de cavalerizm la țărăniștii intia.... THERMIDOR & C-nie --------xx O xx------—