Timpul, decembrie 1923 (nr. 221-244)

1923-12-01 / nr. 221

A Mill al XX'll-'ea No. 221 ABONAMENTE Un an ...............................Lel 800 6 luni .......... „ 400 3 luni................................... 200 Pentru preoți, ș1 învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °/c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât îi costă exemplarului este dublu __________TELEFON No. 6/58 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PR­O-AFfLACTORi VOLCEA RADULESCU Și mai multă privejtie de­cât în fraude — E în atmosfera lor — Nici­ o dată amestecul afacerilor în politică n’a fost mai ’Scandalos. Nici­o dată nu s’a operat cu mai multă intensitate la adăpostul influ­enței puternicilor zilei. Umăriți presa, și veți descoperi în fie­care zi o nouă panama, mai mare ori mai mică, în care, neapărat, veți zări și influența politicianului. Nici pe vre­mea depozitelor cari ardeau jafurile nu erau atât de dese; nici pe vre­mea apostolilor cari — vorba d-lui Iorga — zburătăciau pe meleaguri străine, risipind ce bruma mai rămă­sese din­ avutul țării, nu se pomenia atâta lume amestecată în practica jafului. _ • •I.­U.rămâ Cercetați apoi urmările anchete­lor cari au fost mărturisite. Câte­va zile informații laconice cari recu­nosc furtul, schițează câte­va vino­vății­ și pe urmă tăcere. Nici n’ar fi bine să se obosiască prea multă vre­me atenția publicului cu aceiași chestiune, când altele multe se în­­dulzesc la baza actualității, aștep­­tându-și nerăbdătoare, rândul! Știe cineva, precis, ce-a fost la direcția teatrelor? Văzut-a cineva un comunicat al ministerului artelor care să lămu­­riască la ce sumă se urca fraudele și să fixeze toate vinovățiile, ară­tând în acelaș timp ce măsuri s’au luat contra vinovaților și mai ales ce măsuri s’au luat pentru viitor? Sub pretextul «anchetat în curs» se păstrează o tăcere mormântală, și poate că în vreme ce judecătorul de instrucție studiază misterele vastu­lui dosar, la direcția teatrelor se practică alte fraude, cari vor trebui să dea apoi, peste cinci ori peste zece ani, prilej de a face pe judecă­torul de instrucție la teatru, vre­unui alt magistrat ajuns, ca d. Val­­jeanu, în fruntea teatrelor­ De ce nu cânta vreme im­unitatea este așa de serios garantată? Știe cineva, precis ce s’a petrecut la direcția generală a închisorilor? O vagă informațiune care vestia fur­turi de zeci de milioane, și-atât. Presa guvernului parcă nici n’ar cunoaște chestia, orii pare că ar vorba despre vre-o neregulă petre­­i­cută la administrația poștelor din Algeria! Dar la cealaltă tribună de control, în Parlament, care este ecoul aces­tor scandaloase jafuri? Un deputat s’a ridicat să resti­­j­iască fraudele de la teatre cerând lumină compectă. A răspuns, îndată, un alt parla­mentar, liberal ca și cel dintâi, între­bând de ce atâta grijă în jurul frau­delor de la teatre și nu o egală grijă și în ce privește fraudele cu înpro­­j­prietărirea din județul Dorohoi? Parsă-mirte. în Dorohoi e fieful primului interpelat- Prin urmare o învitațiune reciprocă la tăcere- Dacă vorbești tu despre teatre, voi vorbi eu despre moșiile din Dorohoi, și n’o să-ți fie tocmai’ moale! Și-așa, lucrurile se aranjează cu binișorul, în familie­ și maeștrii frau­delor rămân nepedepsiți, la adăpos­tul o­portunităților politice, pregătin­du-se pentru alte operații și mai fructuoase și stropindu-te­ obraznici cu noroiul automobilelor cumpărate din banul public furat. Nici n’ar putea să fie altfel. Exem­plul pornește de sus, de pe banca mi­nisterială. Cu aceiași lipsă de pudoare tac și consilierii tronului când li se aruncă­­ în față, dela tribuna parlamentului, insulta abuzului și a jafului, înalță di­n umeri» zâmbesc, ori dacă se ho­­­tărâsc să răspundă, ocolesc cu meș­teșug chestia. Dar și fraudele acestea vor trece, înmormântate odată cu regimul. Au scăpat românii de Atila, vor scăpa ei și de Vintilă Brătianu! Țara va suferi se va sângera ca să plătească cele câteva miliarde furate, dar nu va pieri- Care este însă atmosfera morală pe care o pregătim tinerele generații? Ce poate învăța tineretul din asemenea exemple? El s’ar putea deprinde cu ideea că așa este mersul firesc al lucruri­lor, și mâine, ajuns la rându-i în lo­curile de conducere se va putea cre­de îndreptățit să fure banul public pentru a se înbogăți. Ogorul sufle­tesc al țării va germina sămânța pe care i-o aruncăm. Să nu se uite că și mai primejdi­oasă de­cât fraudele este atmosfera morală pe care o creiază ele. De a­­ceea protestele cari se ridică să nu aiba numai tăria datoriei de opo­zant, ci să fie în e­e alarma și ener­gia durerilor naționale- Grecia republică? Declarațiile colonelului P­a­­stiras. Atena. 28. — Meetingul republican de elt a decurs în perfectă ordine. Primind rezoluția votată de republi­cani, care cere guvernului să exerci­te rolul său de regulator constituțio­nal până la ratificarea formală a schimbării de regim de către popor, colonelul Plastiras a felicitat pe or­ganizatorii meetingului pentru men­ținerea ordinei. Colonelul Plastiras a declarat că în împrejurările actuale guvernul con­sideră că cel mai bun regim este a­­cela pe care îl cere majoritatea po­porului grec. Numai un astfel de regim poate im­păca pe toți și restabili liniștea în țară. Ar prefera chiar monarhia, da­că ea ar putea să asigure această li­niște. Sunt vechi democrat, dar­ doresc să existe întâi Grecia și apoi republica. De aceea nu sunt de acord cu invita­ția ce faceți guvernului de a exerci­ta puterile conferite regelui. Chiar dacă aș avea impresia că po­porul vrea detronarea dinastiei nu ași detrona-o fără un mandat absolut și probe sigure că poporul vrea re­publică. Guvernul vrea ca alegerile să se facă cât mai curând. După alegeri, adunarea națională care este suve­rană va putea cere părerea poporu­lui grec în chestiunea regimului. Și eu sunt de părere că republica va a­­duce liniștea, pentru că regalitatea a adus Greciei calamități imense de când un rege a violat Constituția și a căutat să se amestece în chestiunile noastre politice. Dar plebiscitul îna­inte de alegeri nu va interpreta sen­timentele poporului grec, căci în ca­zul acesta plebiscitul ar fi un act de violentă. Guvernul consideră un ast­fel de plebiscit inadmisibil. Ziarele anunță că d. Pangalos, in urma tratativelor ce le-a avut cu șe­fii liberali, s’a pronunțat în contra plebiscitului înainte de alegeri.­ ­xx o xx O poveste adevărată In jurul ministerului de Interne Era în zilele de febrilă agitație cari au precedat remanierea. D. Inculet își ac­tiva stăruințele, cerând neapărat și d-sa, un portofoliu. Ministerul Basarabiei tre­bue să dispară, spunea d. Inculet. S’a is­prăvit cu regionalizmul. Și apoi eu sunt acum membru vechin al organizației libe­rale, și revendic drepturi pe cari nimeni nu se poate contesta. Era o nouă greutate, la care nimeni nu se gândise și care încurca mai ales socote­lile d-lui Al. Constantinescu. p. ministru al domeniilor a trimes a­­tunci după d. Inculet, care frecventa mai ales cercurile d-lui Mârzescu și după un dejun de suficientă suculentă, i-a spus în mare taină:­­ .. — Ce zici, Inculet, n’ai face tu bună fi­gură la interne? D. Inculet a rămas uluit. La așa ceva nu se gândise. — Am socotit bine lucrurile, continua d. ministru al domeniilor. In situația actuală ești tocmai omul care ne trebuia. Dar știi, toate astea rămân între noi. Nu trebue să te afișezi. Voi lucra eu pentru d-ta, dar trebue nea­­­­pătrat să rămâi neutru. Du-te acasă și nu mai vedea pe nimeni. D. Inculet, încântat, s’a dus acasă și a făcut pe mortul. Intre timp remanierea s’a efectuat, așa cum știm. Iar d, Inculet așteaptă și azi in­ternele, căci știe el ce vorbește cumu Alecu! Amănunt lateral, d, Mârzescu, crezân­­du-se trădat, a trecut numele d-lui Inculet în cartea neagră. Culisele remanierilor li­berale sunt uneori vesele! --------xx O xx-----— O importantă conferința în chestia reparațiilor Londra 28. — Eri a avut loc la Lon­dra o conferință importantă la care au luat parte membrii guvernului și experții, referitoare la declarațiunea delegaților germani, în comisiunea re­­­parațiunilor, că Germania nu recu­noaște legalitatea ocupației Ruhru­­lui. Delegatul englez Brandbury a ple­cat la Londra pentru a lua parte la această conferință. J —»I 2 ?ev ex^notaruS Prețioșii cetățeni muncitori! Câte ceva din dosarul pan­­g­liâriei liberale Primul ministru dr. Ionel Brătia­nu, însoțit de miniștrii de Instruc­țiune și Externe, d-nii dr. Angheles­­cu și I. G. Duca, cum și de alți sate­liți, parlamentari și funcționari cen­trali, au fost Duminică trecută 25 No­embrie ,la Galați. Scopul aparent al acestei vizite a fost inaugurarea u­­nui local de școală primară în su­burbia Bădăranului, din valea orașu­lui, iar cel real ridicarea moralului partizanilor liberali în genere,, și a­­celor din Galați în deosebi, între cari este o simțitoare disidență. S’a făcut cu această ocazie și propagandă de­magogică, după obiceiul liberal, pan­glicar. Negreșit este în bucurător faptul construirei unui local de școală, dar atâta tămbălău cât s’a făcut în Ga­lați Duminica trecută este prea mult. Să ch­emi pe toți primarii și notarii din județ; să pui în mișcare toți co­pii de la școli­i; să-i înșiri pe străzi pentru paradă și urale poroncite; să aduni toată muncitorimea din port și să dai mese, din punga obștească, de peste 400 tacâmuri, pe aceste tim­puri de cumplită scumpete; să pa­­voazezi orașul și să faci arcuri de triumf, întocmai ca pentru primirea Regelui; aceasta întrece toate margi­nele cuvenite unor asemenea serbări. Și tocmai așa a fost la Galați în ziua de 25 Noembrie 1923. Dar am spus că liberalii au făcut și demagogie politică la inaugurarea școalei din Badalan. Poate că prin aceasta, au voit să-și ispășească și din păcatele trecutului, când au arestat și împușcat pe mun­citorii din port, cum a fost în 1916. Lingușirea aceasta a maselor mun­citorești se vede chiar din apelurile tipărite și afișate de primar cu acea­stă ocazie pe zidurile orașului. „Scopul venirei acestor înalți oas­peți“, zice unul dintre apelurile­ în chestiune — este ca, prin prezența lor să dea importanța cuvenită MA­RELUI EVENIMENT, ce va avea loc IN CARTIERUL MUNCITO­RESC BADALAN, inaugurarea mă­rețului local de școală primară de băeți și de fete, unde prezentele și vii­toarele generațiuni ale PR­EȚIOȘI­LOR CETATENI MUNCITORI vor căpăta educațiunea cea binefăcătoa­re IN INTERESUL ARMONIZA­­REI TUTUROR CLASELOR SOCIA­LE...“ Apelul acesta este iscălit de d. I. D. Prodrom, președintele Comisiei Interimare, un mare bogătaș al ora­șului­.. Serbarea de altfel a decurs după programul stabilit: serviciul divin, plone de discursuri, mese, ceaiuri și preumblării cu vaporul la Reni. Intre discursuri, a fost unul care a cam tulburat laudele de sine ale oratorilor oficiali liberali. Poznașul advocat d. I. H. Iorgala, fostul pre­fect de poliție conservator și primar averescan, cam în afară de program, a luat cuvântul și a restabilit fapte­le dovedind că, sub primariatul său, s’a pus temelia și s’au găsit fonduri­le necesare pentru clădirea școalei din Bădălan. Tot meritul liberalilor a fost redus la continuarea și termi­narea lucrărilor, lucru prea puțin spre a se înpătima cu el și a face a­­tâta reclamă americană. Dar, pe lân­gă sutele de mii de lei, cheltuite de Primărie cu această ocazie, s’a pro­dus și un bine. Străzile și piețele o­­rașului, pe unde a trecut cortegiul ministerial, au fost curățite de gu­­noae. Corespondentul dvs. a văzut cu ochii săi, trecând pe la orele 9 luna. a. m. prin piața Negri cea mai im­portantă a Galaților, șense care alle serviciului de curățenie municipal încărcate cu gunoae și murdării ri­dicate din partea locului. Cuvântul de ordine dat de sus la această serbare era ca să nu se a­­propie nimenei de primul ministru și ceilalți miniștri cu petiții și me­morii plângătoare, ca să nu tulbure veselia oaspeților. To­­uși, cu oareca­re îndrăzneală și dexteritate de pro­cedură, s’a putut vorbi d-lui dr. An­­ghelescu de soarta precară a corpu­lui didactic primar, și s’a putut în­mâna d-lui Ionel Brătianu de către un grup de femei, proprietărese de case, un memoriu cuprinzând dolean­­țile proprietarilor urbani. Cât pentru împăcarea liberalilor gălățeni, se zice că nu s’a reușit, din cauza încăpățânarea și a tiraniei d-lui M. G. Orleanu, președintele Camerei și șeful organizației liberale locale. Agr.—-----xx C xx------­ Marele mister al existentei consistă in îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —* iată ce este conservatismul. E­ruri cu pantahuza fcn exemplu care a devenit molipsitor. Printre multele role, de cari sufe­re țar­a întreagă, mai ales de la răz­boiu încoace, lipsa de integritate a celor mai mulți din representanții o­rganisatiei noastre administrative are un rol esențial. E lucru îndeobște prea cunoscut că mai în toate birourile administra­tive ale Statului, și pentru rezolva­rea celei mai neînsemnate hârtii, ca să ajungă cineva la rezultatul dorit trebuie să „ungă asia“ cum se zice printr’o expresie curentă. Atât de departe s’a ajuns cu acest sistem nenorocit, încât, în timpul din urmă s-au constatat grave aba­teri de la îndatoririle cele mai ele­mentare ale cinstei, din partea unor foarte înalți funcționari ai Statului. Din pricina acestei sete de pri­copseală cu orice preț și cât mai re­pede satisfăcută, o foarte bună parte din fondurile prevăzute în buget pen­tru lucrări de ordin general și pen­tru folosul obștesc, se evaporează, iar cei cari ar trebui să ia măsuri pentru urmărirea prevalioatorilor, fac adesea causă comună cu ei, stă­ruind să se întindă mușamaua peste asemeni afaceri necurate. Cum să nu surprindă deci apeluri­le, atât de frumos înfășurate în flori retorice, ale celor cari în loc să aibă grije de o justă și echitabilă între­buințare a banilor luați de la contri­buabilii sub formă de dări, de câte ori e vorba de pus la cale nouă lu­crări edilitare, cer pe altă cale con­cursul efectiv al acelorași contri­buabili? Destul a fost exemplul, dat, în a­­cest fel, de sărmanii locuitori ai u­­nei părți oropsite a Capitalei, pentru ca numai­de­cât printr’un ciudat spi­rit de imitare de care s’au simțit cu­prinși edilii noștri, să încerce acelaș­i sistem în orice împrejurare. „N’aveți școli?... .Strângeți parale că vi le facem noi. Vreți canalizare, lumină și apă? Umblați cu panta­bază și adunați milioanele de lei, cu care vă facem noi instalațiile...“ Mulțumim de așa inițiativă edili­tară! Și mai mulțumim și pentru gra­tuitul certificat de corectitudine în întrebuințarea banului public pe care îl furnizați expeditiv bieților con­tribuabili... Nedumerirea tuturor rămâne, și e foarte la locul ei. Ce se face cu importantele sume de bani, provenite din diferite­le dări directe și indirecte și din tot soiul de taxe, încasate în toate împrejurările? Și dacă e vorba ca publicul să poarte singur grija nevoilor edilibra­­re atunci de ce să mai plătim biruri? Ori poate e vorba să se institue o no­uă formă de dări, dările cu pantabu­ză? E bine s’o știm... -------xx O­xx—----­ NQFE DE ARTA Expoziția pictorului Pejin Intr’una din sălile frumosului local de expoziții din palatul «Cercului Militar», lo­cal inaugurat de curând prin expoziția d-nei Atanasiu-Filotti, s’a deschis încă o expo­­ziție de pictură. E vorba de o interesantă manifestare a pictorului Pejin un artist pictor care s’a făcut cunoscut în mișcarea noastră artis­tică încă printr’o expoziție reușită, și care, acum, ajuns aproape la maturitatea unui frumos talent, dă dovada realelor sale cali­tăți de stâpân al teh­nicei picturale. Un impresionist și încă un impresionist sincer se vede bine că este d. Pejin din mai toate lucrurile expuse, în special din peisagii în execuția cărora, chiar când uzează de teh­ni­ca «pointilistă» reușește să­­ realizeze acel pictural ce încântă ochiul cu..­­­­­noscătorul lui. In toate peisajele acestui expozant care aduce ca factură, o notă de incontestabilă originalitate, ceea­ ce te iubește din capul locului este instinctiva punere în cadru, grație unei bune stăpâniri a perspectivei cum și a grijei cu care arată elementele fundamentale ale desenului. De aceea se și poate spune că pictorul Pe­jin rămâne preocupat în cele mai multe din lucrările sale, de surprinderea câte unei note general caracteristice, cum e li­niștea unui revărsat de zorii transparența atmosferică a unui asfințit etc. De aci și ușurința cu care realizează și admirabile studii marine, cu o îndemânare de penel, ce presupune o îndelungată culti­­­­vare a genului acesta destul de ingrat. Cu această expoiție atât de reușită picto­rul Pejin ne îndreptățește să așteptăm cu încredere viitoarele-i manifestări.­ ­xx o xx PINCIO, . SAMBATA 1 DECEMBRIE 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei No. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta, privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Epoca Răcăciunilor -------pom-----­ In partea finală a discursului pe care l’a ținut eri la Cameră d. dr. Lupu a analizat problema succesiu­nii la guvern, arătând că partidul țărănesc nu cere puterea. D-sa a spus: „Partidul care nu cere puterea, e partidul țărănesc. E acuzat de idei revoluționare. Aceleași acuzații i-au adus și liberaliilor, când a luat ființă partidul. Ne acuzați că avem divergențe în partid. Dar ce, noi suntem mameluci? Ne mai acuzați că avem pe Stere. Stere este un om de o cultură uni­versală, cum nu sunt mulți. A făcut imense servicii partidului liberal. De ar fi d. Brătianu, ar recunoaște-o. Dar d. Stere a avut atitudinea cu­noscută în politica externă. Dar întreb pe d. Duca.­ Este adevă­rat că d-sa m’a trimis la Stere să-l rog să scrie în „Universul“ cunoscu­tele articole? D. I. G. DUCA .Când s’a declarat războiul mondial, la 1914, pentru gu­vernul de atunci s-a pus perblema : Mergem cu aliații de azi sau stăm neutri? Căci alături de Puterile Cen­trale era exclus pentru noi. Și atunci, când guvernul socotea că nu e timpul de a intra în război, a căutat să combată pe cei cari cereau intrarea imediată în acțiune. Atunci Brătianu i-a dat voe lui Stere să meargă la Brașov; atunci, e adevă­rat, am spus lui Lupu să-i comunice lui Stere că poate să scrie acele arti­cole. Dar de aci și până l­a a ne atribui în mod insinuos aceeași politică ca a lui Stere, aceasta e o periu­de. D .DR. LUPU. E vreau confirma­rea faptului. Dar Stere a făcut, ce a făcut, pentru dragostea nețărmurită ce o ar­e pentru Basarabia. Și nu se poate contesta contribuția lui puter­nică, la unirea Basarabiei. Dar de ce aveți dvs. atitudinea de azi față de Stere? Pentru că e la noi în partid. Dacă rămânea la liberalii, șeful v’ar fi spus că e patriot, că el l’a pus să facă ce a făcut și atunci vați fi găsit bun. Chiar și d. Iorga n’ar mai fi zis nimic. Oratorul face apoi istoricul parti­dului liberal. A avut momente de în­ălțare sufletească la început Spune că a venit epoca de decaden­ța, când stăpânul partidului a deve­­­nit d. Al. Constantinescu. Oratorul face timp de o jumătate de oră portretul ministrului de do­menii: imoral, îmbogățit din averea statului, din care înghite fără sațiu, înghite, moșii, păduri, bălți, înghite și nu se mai satură. Are vilă la Albaz­zio, avere la băncile din străinătate și patru casete la Marmorosch Blank. El domină partidul, el domină viața politică a țării. Numele lui s’a dat unui sat. Iar un isvor, din „Isvorul Domnului“ a fost schimbat în „Isvo­­rul Constantinescu“. Putem spune că trăim o epocă „con­statinesicană“. Acesta e partidul liberal de azi. Și de ce d. Constantinescu a ajuns atât de puternic? Fiindcă e activ și inteli­gent. Și șefului îi lipsește prima ca­­rtate, e leneș, iar d-lui V. Brătianu îi lipsește inteligența. Acestui partid i se opune partidul țărănesc, sărac, dar curat la suflet. Aspecte dela Cameră Arc rar dealul Mitropoliei de când d. ge­neral Văitoianu a ales parlamentul d-lui Brătianu Nu pentru că aș avea prea multă oroare de memelucism; în vechea mea ca­rieră de cronicar parlamentar am urmărit doar activitatea atâtor parlamente liberale! Dar cel puțin altă dată, chiar viciată de mamelucizm, era o atmosferă mai intelec­tuală. Pe când azi floarea intelectualității liberale e formată de d-nii Leonte Moldo­­veanu și Doboș: » M’am dus totuși ori. Erau anunțate dis­­cursurile d-lor dr. Lupu și N. Iorga. Și am auzit iar riposta de solidă argumentație a simpaticii majorități. Intr’un singur glas, majoritarii au repetat un sfert de oră ace­­laș cuvânt: «jos», pentru a împiedeca pe d. Madgearu să adaoge o lămurire afirmațiu­­nilor d.lui dr. Lupu. Zadarnic încerca de la tribună, oratorul, să pue lucrurile la punct arătând că numai președintele are dreptul să conducă dezbaterile și că d-sa admite să fie întrerupt. Ce voia să știe marea de capete a majorității, de logică ori de regu­­lament? Ea striga înainte, convinsă și eloc­ventă: jos, jos!S Incinta mi-a dezvăluit, totuși, și unele aspecte noui. Am putut admira, uimit, o nouă siluetă a d-lui Vintilă Brătianu. M’am frecat la ochi, și am așteptat să se aprindă marea lumină de de­ asupra vitra­liului bolții. Nu, nu mă înșelam, era alt Vintilă, cu rotunzimi mai pronunțate, cu surâsul mai înplinit, cu o vervă mai zbur­dalnică și cu gesturi mai repezi. Ce păcat­­ că d. ministru de finanțe întrerupea din când în când­ era, totuși, acelaș Vintilă. N­ priviam cu nesaț. D. dr. Lupu povesti ceva din copilărie, cu un butoi, care ar fi fost, atunci, locuința de predilecție a d-lui Vintilă. Și nu știu prin ce ciudată haluci­nație, mi se păru că ministrul de finanțe dispăruse de pe banca ministerială, și că în locul său se instalase, comod și proemi­­nent, butoiul însușit Când d. Vintilă deschidea gura să vor­­biască, aveam impresia lichidului care se scurge pe vrană, încet, pretins și monoton. Și de­ abia atunci am putut înțelege, de ce de câte ori mă gândesc la d. Vintilă Bră­tianu, îmi apare un butoi fără fund.. Nai­­vitatea copilăriei ascunde, uneori, chemări profunde!• I­. dr. Lupu a stăruit, pe cât îi îngăduia cadrul discursului său, asupra lipsei noas­­tre de organizațiune sanitară. Aproape ju­mătate din comunele noastre rurale n’au de loc medici. Afară de d. Chirculescu și de butoiul care mă obseda, mai era pe ban­ca ministerială și d. I. G. Buca. D, ministru de externe surâdea, 11 distra tristul, covârșitor de tristul tablou pe care-l schița oratorul. Ca și cum ar fi fost vorba de proasta stare sanitară a Suma­­trei! Majoritatea tăcea și ea, plictisită de lucrurile acestea vechi, pe cari le știe, pe cari le­ a mai auzit. Sate fără medici? Mare lucru! Pare că nu trăește omul când are sile și fără ajutorul medicinii! Totuși, cineva din majoritate,—d. Doboș, dacă nu ne înșelăm!—s’a încumetat să în­trerupă: — De ce nu te duci d.ta acolo? — La inpertinențe, nu răspund, a ripos­­tat d. dr. Lupu. Dar dacă ar fi să mă duc eu acolo, nu știu unde ar trebui să te duci ! j d.ta.... întrerupătorul a tăcut. Majoritatea­­ zâmbit. Minoritatea a aplaudat. Butoiul de a pe banca ministerială și-a lărgit crăpătura ; dintre două doage în chip de căscat, D. Duca și-a scos ochelarii. D. Iorga a întors încet fila unei cărțulii pe care o citia. Satele vor avea de-acum medici, mi-am zis. Și s'a suspendat ședința, F. I ---------xx O­xx------— Un nou conflict la facultatea de medi­cină din Iași — Demisia d-lui Bacaloglu — Consiliul profesoral al facultății de medi­cină din Iași, a ținut azi o ședință foarte a­­gitată. S’a discutat și critiicat cu asprime activi­tatea desfășurată de dm profesor Bacaloglu, în calitatea sa de decan al acelei facultăți, D. dr. Slătineanu a dat cetire unei mo­­țiuni defavorabile. D. dr. Bacaloglu, în răspunsul său, a de­clarat că are conștiința împăcată de a fi lu­­crat numai în interesul facultății de medi­cină. In cele din urmă și-a înaintat demisia telegrafic. Această demisie, produce multă sensație în cercurile profesorilor, știut fiind că d. Ba­caloglu era și pro-rector al Universității. ---------xx o xx--------­ Chestia Fiume Din Roma se desminte știrea publi­cată de unele ziare că la Belgrad s-ar fi ajuns la o înțelegere în chestia Fiume­ „ —-----xx x-o-x xx-----— ECOURI O ÎNTREBARE. — «Universul» întreabă dacă foștii prefecți de pe vremea ocupației germane pot fi profesori uni­versájtari. «Universul» crede că nu. In unele cazuri poate avea dreptate. Dar ne este îngăduit și nouă să întrebăm dacă foștii comisari de pe vremea ocupației pot fi redactori ai «Uni­­­­versului»? Fără supărare­ a­I­EROARE! — D. dr. Lupu a afirmat la Cameră că pădurile formează capitolul de predilecție al d.lui ministru Constantinescu. S’a auzit atunci o întrerupere: — Mai ales cele de stejar! D. ministru de domenii citind darea de seamă a dezbaterilor trebue să fi avut o ușoară grimasă de neplăcere. Ghindă, d-sa care posedă un așa de pro­nunțat apetit al lucrurilor celor mai deli­­cioase? Ce oroare­ fi CAVALERIZM. — Au fost sustrase de la expropriere câteva moșii ale absenteiștilii. Aceasta, firește, dintr’un sentiment de exa­gerat cavalerizm, pentru că nu e bine să iz­­biască cineva intr’un absent! D. dr. Lupu a dat totuși ca,, porcul în d. Al. Constantinescu, absent de la ședință! Doamne, pe lipsă de cavalerizm la țărăniștii intia.... THERMIDOR & C-nie --------xx O xx------—

Next