Timpul, aprilie 1924 (nr. 315-336)

1924-04-02 / nr. 315

ANUL al XXIV lea Mo. 315 abonamente . Un­u n........................................Lei 800 A f luni..............................................400 3 luni....................................... „ 200 Pentru preoți și învățători intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de £ 9 La sută Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6­55 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR I. JOLDEA RÂDULESCU Е Partidul conservator-pro­g­resist sărbătorește în fie­­care an aniversarea Unirei Basarabiei cu Patria Mumă Anul acesta comemora­rea marelui eveniment de la 1918, la care a prezidat d. Alexandru Marghiloman are o importanță pe care toată lumea o simte, iar pentru­ prietenii și admira­torii d-lui Al. Marghiloman el are și un caracter deose­bit, pentru că coincide cu aniversar­ea de Î0 de ani a omului politic care a le­gat numele lui de acest mă­reț act național.­­ Pentru a cinsti această în­­ doită aniversare prietenii și admiratorii d-lui Al. Mar­ghiloman se vor întruni la o cină comună la Bucu­rești, în ziua de 9 Aprilie, la 8 ore seara. Sala în care va avea loc banchetul se va anunța ul­terior.­­ înscrierile se primesc pâ­nă în seara de 4­ Aprilie, la șefii organ­iza­ți­un­il­or noas­tre din provincie, iar în Ca­pitală la secretariatul clu­bului Conservator-progre­sist, pasagiul imobiliara. Pricinile unei dezorientări -exo-Viața stud­ențiască prezintă as­pecte tot mai întunecată. Nu pen­­tru că agitațiile se țin lanț; nu pen­tru că avem azi un proces al ..stu­denților complotiști“, și nici pen­tru că din când în când se sparg câteva geamuri pe ies pe colo la prăvăliile evreești. Toate acestea sunt regretabile, firește. Actele de violență nu aduic nici­odată îndrep­tări; ele pot numai distruge, fără să locuiască. Dar toate violențele pe care le-a înregistrat viața studențiască în ultimul timp, pot avea în cadrul motivării lor elemente de avânt și de generozitate. Nu e locul să in­trăm aici în prea multe considera­ții asupra acestui subiect. Fără să aprobăm nici violențele antisemi­te, nici comploturile cu deciziuni de asasinate, voim numai să spu­nem că aceste erori, de­sigur gra­ve, sunt izolate și nu­­ dau icoana exactă a sufletului tineretului u­­niversitar. N’ar fi de desperat. Ră­tăciri de moment fără consecințe prea serioase, și în orice caz fără consecințe generalizate. Dar ceea ce este mult mai grav, ceea ce trebue să îngrijoreze până la desperare, este dezorientarea ca­re izbucnește din diferite gesturi ale tineretului universitar, dezo­rientare care denotă o stare sufle­­tească bolnăvicioasă și ne prezintă în locul avântului tineresc și în locul pornirilor setoase spre idea­lurile naționale, suflete șovăitoare, dibuindu-i și calea și adesea sterpe. Pricinile acestei situații, de cât care nimic nu poate fi mai de des­­­ naționale prea perat, nu trebuesc căutate prea de ped­e, parte. Pricina inițială stă în erori­le profesorilor. Catedra a fost prea adesea desconsiderată și umilită de nechemați pe cari îi adusese a­­ciollo politicianismul și cari au con­tinuat­­ să întreb­e și în sanctuarul universitar flacăra murdară a me­seh­inăriei politicianiste. Lipsite de conducătorii lor firești, în calea cea atât de spinoasă a idealului, sufletele tinere au încercat fatal scăderile dezorientării. Și-apoi, — de ce n’am spune-o, precis și hotărât? — e o rea stare materială de la care au­­ pornit și vor mai porni atâtea. Ce au făcut „complotiștii“, ce a făcut studentul Moța, ce ceilalți cari au devastat, cari au întrerupt un­­ congres, ori o reprezentație tea­trală, ori o conferință, — toate a­­cestea, fără supă­­are, ar fi putut să nu fie d­acă am fi avut o viață universitară organizată. Să dăm studențimii căminari, cantine și biblioteci. Să-i înlesnim o viață o­­meniască, să nu irităm că umilin­țele și lipsurile degradează și rătă­cesc. Foamea e rău sfătuitoare Și chiar­­ când nu e luptă câineas­că pentru o bucată de pâine și pen­tru un adăpost, cari totuși lipsesc adesea, nu ne­­ poate da de­cât o ge­nerație vlăguită și demoralizată. Mai puține cuvinte mari deci,și mai multă râvnă din partea tutu­rora pentru a pregăti studențimii altă viață, cu mai puține lipsuri. Atunci dezorientarea se va risipi, și tineretul liniștit va prezenta, chiar în mișcările lui culturale și violente, a] ie as- Politica externă a Franței­ ­ ° X °­Declarația noului cabinet Poincaré Pari­s: — Noul cabinet­­ a fost cons­­­tituit astfel: D. Raymond Poin­care președinte de consiliu și minis­­­tru al afacerilor străine; d. Lefebr­e • Dubrey justiție; Bes olves, inimne;­­ Francois Marsai finanțe; Maginot, războiu; Bokianowski, marină; Că­puș, Agricultură; Louche­ur, Comerț și P. T- T.; Letrocquer, Lucrările­­ Publice; Henri de Jouvenel, Instruc­țiune Publică; Daniel Vincent Hi­giena și Muncă; Loc. col. Fabry, Colonii; Louis Marin, Regiunile eli­berate. Noul minister se va prezin­tă parlamentului Luni dimineața. Locot. col. Fabry noul ministru al Coloniilor este născut în 1876. A fă­­­sut studiile militare la Saint-Cyr, apoi la școala de r războiu. In Au­gust 1914 la începutul războiului el se găsea la marele stat major al ar­matei, de aci a fost trecut ca co­mandant al unui batalion de alpini. Rănit și mutilat, în 1919 a fost nu­­­­mit șef de cabinet al generalului Joffre, în 1919 a fost ales deputat de Sena și a­ prezintat raporturi asupra legei pentru serviciul miliar de 18­­ ani. A mai prezintat și un proect asupra organizării generale în ar­mată. A fost și redactor șef la zia­rul «Intransigeant». * Paris 31 (Rador). — D-l Poincaré a prezentat Sâm­­bâtă după amiază pe cola­boratorii săi d-lui BVüuib­­­rand. D-l Loucheur a declarat ziariștilor că va lua măsuri pentru ieftinirea celor ne­cesare vieței. D-nii Descl­­ves și Maginot au declarat " că noul guvern va urma politica guvernului prece­­­­dent în politica externă și internă. D-l Miilerand a felicitat pe d. Poincaré pentru com­punerea reușită a ministe­rului, adăugând că guver­nul se poate bizui pe spri­jinul și colaborarea sa în scop de­ a rezolvi în confor­mitate cu interesele națio­nale problemele delicate­­ de la ordinea zilei. Consiliul de miniștri a de­­­cis în unanimitate să con­tinuie politica externă a guvernului precedent. A decis suprimarea tuturor subsecretariatelor fără ex­­cepție. Având în vedere importanța reorganizărei serviciului de aeronautică, din punct de vedere națio­nal, s-a hotărât ca d. Lau­rent Eynac să rămâie la postul său cu titlul de șef de misiune, fără să fie re­tribuit. D-l Poincaré a scris fie­căruia din cei 14 colabora­tori ai săi demisionați, mul­țumindu-le pentru bunele servicii. E­l Mill­era­nd a aprobat declarațiunea ministerială, redactată de d. Poincaré și care prevede menținerea tuturor drepturilor Fran­ței și a gajurilor până la tranșarea satisfăcătoare a reparațiunilor, pe care gu­vernul se va sili să o realize­ze prin acorduri interna­ționale. Guvernul va căuta să întărească uniunea na­țională prin concentrarea republicanilor. Guvernul actual oferă în această pri­vință o pildă bună. Este foarte straniu felul cum în­țelege guvernul să ia măsuri pen­tru păstrarea or­dinei publice. Astfel, în timp ce Sâmbătă seara, la Fundația Carol, nu s’a găsit nici un polițist și nici un jandarm care să împiedice scandalul, despre a cărui plănuire autoritățile au avut cunoștință cu câte­va zile mai îna­inte, ele au avut loc pe străzile din centru adevărate manevre militare. Parcă erau în plină ocupație a Bucureștilor! Detașamente puternice de soldați, comandate de ofițeri în ținută de campanie și cu echipament de răz­boi, erau grămădite prin curțile și piețele din preajma căei Victoriei, iar la mici distante, plutoane de in­fanteriști sau jandarmi pedeștri se dedau pe străzi și pe trotuare, la a­­devărate demonstrațiuni bruscând publicul, lovindu-i, tactice, gându-i, subt privirile uimite alun­­ate celor mai pașnici cetățeni. Ce­ însemnează această brutală nesocotire a libertății locuitorilor . De unde dreptul de a fi astfel tra­tați, când ei n’au făcut absolut nici un act cât de mic, de desordine ? Avea loc în acele momente, o știm, o întrunire politică, a unui­­ partid politic. Erau informate au­­­toritățile că intenționa cineva să­ facă revoluție ? Și chiar, așa dacă ar fi fost, — ce, nu se poate pune oare­care dis­­­crețiune în măsurile pe cari un gu­­­vern fricos și odios, le ia pentru paza propriei sale ticăloșii ? Marele mister al existenței Consistă în îm­prospătarea continui a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea apa­r­*• iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Iar brutalități Erori primejdioase­ ­­­”. Sâmbătă seara s’a petrecut la Fun­dația Carol I, cu prilejul unei con­ferințe fără caracter politic, un act reprobabil pe care, suntem siguri, că și inițiatorii ca și executanții, îl vor fi regretat a doua­ zi. Invitat de o asociație de intelec­tuali — Institutul economic româ­nesc, — să fie o conferința­ despre Problema monetară, d-l Aristide Blank a fost împiedicat să­ vorbească, apoi insultat și lovit, de un grup de studenți cari n’au întâmpinat nici o rezistență din partea celor însărci­nați cu menținerea ordinei. Este cu atât mai dureros și mai condamnabil aceasta, cu cât autorită­țile știau de scandalul ce se plănuise — căci ele înștiințaseră pe confe­rențiar, invitându-l să-și amâne di­sertația, — și cu cât, puțin după aceea, a doua zi chiar, forțe enorme au fost desfășurate pe străzile Capi­talei, bruscând lumea și împiedi­când-o de a circula, ca și când cine știe ce dușman înspăimântător s’ar fi aflat la porțile cetăței. Dar faptul e reprobabil și din alt punct de vedere. D-l Aristide Blank nu face politică. Și este un om care urma să se pronunțe asupra unor su­ferințe simțite de întreaga țară, dând soluțiuni practice sau propunând în­­­dreptările unei persoane competente In afară de aceasta, d-l Aristide Blank, care e departe de a mai fi considerat ca un strein sau ca un exponent al rasei, și care s’a iden­­­t­icat perfect cu țara în care s’a născut și a trăit, este un apostol al culturii naționale și unul dintre cei mai mari sprijinitori efectivi ai cau­zei materiale studențești. Ne pare rău din suflet, că sufe­rințele și avântul generos al tinerimii noastre universitare, pe care o iu­bim și o urmărim cu atenție, s’a putut manifesta într'o formă brutală­ asupra unui om care merita mai pu­­­tin de­cât oricine un asemenea tra­­tament, și nădăjduim că, până în cele din urmă, conducătorii studen­­țimii vor parveni să discearnă țin­tele luptei lor naționale, oprindu-ser­tele luptei lor naționale, oprindu-se numai la demonstrațiuni morale și numai asupra cauzelor reale ale răs­­vrătirii lor tinerești. Astfel, ne discredităm inutil și pă­gubitor în fața străinătății, care are mai mult ca oricând ochii ațintiți asupra noastră, și ne credem o re­­­­utație de țară brutală și intolerantă­ pe care nici un patriot sincer, fie el tânăr sau bătrân, nu credem să o dorească. ----------0X0--------­ O nouă lege a pro­prietatei rurale din Dobrogea PROECTUL ÎNTOCMIT DE D. GH. CIPRIANU ,SUBSECRETAR LA AGRICULTURA D. G. CipaianuL, subsecretar, de Stat al Ministerului de Domenii și Agricultură, a terminat elaborarea unui proiect de lege pentru stabili­rea unui nou regim al proprietăți­lor rurale din Dobrogea, —care du­pă regimul turcesc, e de două cate­gorii: proprietăți absolute și pro­prietăți relative. Cum prin exproprierea făcută până acum nu s’a­ putut îndestula populația rurală din Cadrilater, s’a alcătuit proiectul de lege, prin care se prevede că moșiile proprietăților absolute, vor fi expropriate lăsân­­du-se nu­mai 100 hectare posesoru­lui, iar moșiile de sub regimul pro­prietăților relative, vor fi expro­priate, lăsându­-se proprietarului nu­mai 50 ha.­­ Această lege va fi supusă discu­ției parlamentului în cursul săptă­­mânei viitoare, ----------0X0---------­ Grevele din Anglia Londra, 30. — Astăzi a avut loc o nouă conferință privitoare la greva din, Londra, în care conferință, de­legații personalului de la tramvae și omnibuze au fost puși în cunoștință d­e condițiunile propulse. Dacă aces­tea vor fi ratificate se va ține mâi­ne o întrunire generală a persona­lului de trans­port grevist. Se crede că ei vor accepta condițiunile pro­puse și ratificate de delegații lor o­­ficiali și astfel Luni va fi restabilit normal traficul tramvaelor și omni­­­buzelor în Londra. -------oxo-----— Legătură radio-tele­­grafică între Bucu­rești și Viena Viena, 31 (Rador). — In prezenta ministrului român de la Viena, d. • Mitilineu, a avut loc, la centra­la radiotelegrafică, stabilirea legă­­turei radio-telegrafice dintre Ro­­­­mânia și Austria. Președintele So­­cietăței «Radioaustria», d-1 Pittner a salutat pe ministrul român în mod foarte călduros. D-1 Mitilineu a trimis apoi prima telegramă ofi­cială fără fir la București. ---------0X0---------­ Catastrofă în Spania i Paris, 21 (Rador). — Din Sevila se anunță că puntea de peste Gua­dalquivir s’a prăbușit; sunt 30 de morți și 50 răniți. 2 LEI EXEMPLARUL Tribuna libera Blocul opoziției --------­-° X °­ • De câți­va ani încoace chestiunea care totdeauna a fost la ordinea zilei și care preocupă în modul cel mai de­­aproape și mai serios opinia publică de la noi e, de­sigur, chestiunea de a se ști dacă vre­odată se va putea realiza blocul opoziției contra parti­dului de la guvern. Dacă este în România un om po­litic care să fi văzut limpede, și cu­­ mult înaintea celorlalți, că țara nu­­ mai poate fi condusă de către un gu­vern format de un singur partid și că în starea de tranziție și de refacere î­n care ne aflăm este neapărat nevog de unirea tuturor partidelor și oame­nilor cu greutate și cu pricepere din această țară, a fost desigur D. Alex. Marghiloman. Deși d. Marghiloman a fost în tim­purile războiului și în cele după război,­­omul politic cel mai pe nedrept­­ atacat de adversarii politici, totuși d-sa înțelegând lipsa de oamenii capabili și cinstiți de care are nevoie țara, dându-și seama că fără o unire a tu­­rtulor nu putem avea înăuntru liniște și în afară autoritate, trecând cu ve­derea peste toate calomniile și inju­riile fife­i K’aîn aduși­, a întins, adversari­lor, o mână prietenoasă și i-a sfătuit să se uneascăi și să lase la o parte —­ pentru câtă­va vreme măcar — pati­mile politice și interesele personale și să nu se gândească cu toții de­cât­­ la țaraj și la salvarea ei. Această unire, în parte, s’a părut la un moment dat — în ajunul căderei de la putere a lui Take Ionescu —­­că ar fi fost posibilă. Intr’adevăr d. Marghiloman merge la Palat și expune M. S. Regelui situația politică internă, și cere puterea în nu­mele a trei partide de opoziție. Țara era fericită de a-și vedea fiii săi în parte înțeleși și hotărâți să lupte și să îndrepte multe din cele ce sunt de îndreptat. Dar vai! M. S. Regele nu s’a bu­­­curat la fel și nu a vrut ca printr’un­­ gest al său să încurajeze gestul a­­] acestor oameni politici, și a dat puterea t­ot partidului liberal! Țara s’a întristat, iar blocul opoziției nu a mai ființat, din nenorocire, și în alegeri, în loc să se prezinte ca o forță mare ce ar fi dat foarte mult fie lucru guvernului și de gândit altora, ji’au prezentat separați, fiecare luptând pentru el personal. Rezultatul îl cunoaștem, partidul li­beral, prin fraudă, a putut să obție • f­i o destul de importantă majoritate și­­­­ să se menție astfel peste doi ani la­­ putere, fără însă ca în tot acest timp ■­­ să fi făcut ceva de folos pentru țară. ■­­ Mai zilele trecute partidele de opoziție ■ sau căutat din nou să se unească, dar ■ ’îmi au reușit. A dus e vina? Nu e locul s’o exa­ i­minez aci. Dar un lucru mă întreb: ■ De ce oamenii politici din a căror t­aină blocul nu a putut fi înjghebat, nnu au tras încă învățămintele ce în­­ mod natural și normal ar fi trebuit ] să le tragă? j ■ Că dacă liberalii sunt și se vor men­­­­ține încă la putere este grație tocmai ■ acestui dezacord care există între par­­­­tidele de opoziție și că deci numai o­­ unire a tuturor ar putea doborâ pe­­ liberali, și aduce la cârma Statului pe oamenii capabili și cinstiți doriți de­­ țară? Nu s’a pătruns încă parte din lu­mea noastră politică de acest adevăr? ! Oare pentr­u a z[mulge țara din bra­țele unei oligarhii a­tot­puternică, pen­tru a o­b­elva dela o tiranie care mâine v­a fi mai grea poate, pentru a ne­­ reconstitui finanțele și pentru a da­­ încredere străinătății în noi, ar fi un refort prea mare pentru toți aceia cari­­ unesc respectul libertăței, al legei și­­­­ al sufragiului universal ? 11 Ar fi un efort prea mare pentru­­ a asigura libertățile elementare și a realiza primele progrese democratice, ■asupra cărora, în principiu, toți oa­menii politici din opoziție sunt de a­­­cord? Vom­ termina cu o frumoasă ima­­­gină a d-lui Ramsay Mac­Donald care a spus: „Copii mei vor contempla ori­zonturi ce ochii mei n’au întrezărit încă, dar vreau, ca cel puțin, să știu că­­ eu am mers până la limita orizontului meu”. ] Să fie o­­ învățătură pentru parte­a din oamenii noștri politici, această fi­­­­gură oratorică și să nu uite că datori­i sunt cu toți să meargă până la limita orizontului lor politic, orizont care se­­ termină cu unirea tuturor și cu sal­­­­varea țărei. G. N. B. G. N. B. --------ox--------­ Speculațiile asupra schimbului inter­național Fraga, 30. — Șoarecek, fost mi­nistru de finanțe, expune în ziarul „Prager Presse” că speculațiunile in­ternaționale, asupra schimbului nu vor putea fi combătute de­cât prin creearea cu orice preț a unei or­­ganizațiuni economice internaționale, financiarmente forte și înglobând și America, spre a preîntâmpina atacu­rile preparate de speculatori. Cum schimbul dislocat în cele mai multe state continentale, se opune la consolidarea durabilă a Europei, numai un organism de acest fel, des­tinat a protegui schimburile, ar putea remedia pericolul care rezultă din­­ această stare de lucruri. -------------xxxxx------------­ Chestiunea califatului Constantinopol, 31 (Rador). -- La Cairo a avut loc o adunare a con­ducătorilor mișcărei islamiste, care a hotărât să convoace pentru Mar­tie 1925, l­a Cairo un congres al tu­turor mohamedanilor pentru regu­­larea chestiunei califatului. —-----0X0----------­ •­­ Adunarea din Angora exprimă încredere Constantinopol, 21 (Rador). — Du­pă desbateri agitate Adunarea Na­țională din Angora a votat încre­dere guvernului Ismet Pașa. guvernului * Miercuri 2 Aprilie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA - bucurești -Calea Victoriei No 60 (Pasagiul Imobiliara) PySUUTATE si se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie •—-----55x<5 După 19 ore de desbateri, jurații aduc un verdict negativ Rechizitoriul.­­ Pledoariile La Curtea cu juri au început Sâmbătă la prânz desbaterile com­plotului studețesc, în fața unei nu­meroase asistențe. Palatul de justi­ție era barat de puternice cordoane militare, care țineau în eșec pe stu­denții în mare număr veniți să ma­nifesteze pentru colegii lor acuzați. Curtea a fost prezidată, de d. Da­­vidoglu, asistenți d-nii judecători de ședință Calmuski și Gh. Popescu. Pe banca acuzării d. Racoviceanu, prim procuror. Jurați i eșiți la sorți au fost d-nii R. Viscol, N. Dumitrescu, Golda Gri­­gore, Ioniță Dinulescu, Scărlătescu N., Petre Anton, Brătulescu Pan­dele, Năstase Vasile, Constantines­­cu Ștefan, Stoian Gh., Stanciu R. D., M. Manicatide, Rădulescu N. Șt., Ionescu C. Bordei. ACTUL DE ACUZARE Ordonanța definitivă conchide — pe baza dovezilor adunate atât din interogatoriile inculpaților, cât și din declarațiile martorilor și din actele găsite — că e loc la darea lor în judecată pentru faptele prevă­zute de art. 81 al. 2 și 72 al. 1 din c. p. pentru complot în vederea să­­­vârșirei unui atentat și pentru­ strângerea de materiale și arme în­ scopul urmărit. După interogatoriile acuzaților,­ cari dau explicațiuni asupra­­ mișcă­r­rei studențești și desvoltă punctul­ lor de vedere în «problema evre­­­iască», recunoscând că în lupta lor, nu se dau înapoi de la crimă, eu de­pus martorii Const. Antoneanu, E­­­lena Ilinoiu, Preotul Ion Moțu și­­ dr. Ion Cătălin, toți favorabil acu­zaților. RECHIZITORIUL D. procuror reconsitue pregătirile «complotului», desemnarea studenți­lor cari să execute atentatul, jură­mântul depus în biserica greco­­catolică din Cluj, sarcinele împăr­țite pentru procurarea revolvere­lor și a informațiunilor cu privire la persoanele puse pe lista vieți­­i melor.­­ Din toate acestea procurorul de­­­ duce că atentatul era organizat și pregătit în toate detaliile. Peste tot duceau în triumf cru­­­cea în cârlige. Acuzații erau peri­­­culoși ordinei publice, de aceea au­­ și fost arestați. Utilizând diferite piese din do­­i sarțil atentatului împotriva stu­­­­dentului Vernichescu, petrecut Vi­neri la Văcărești, apărarea protes­tează. Se produce un incident cu I. Zelea Codreanu în urma căruia­ președintele îl evacuiază. In continuare, reprezentantul Parchetului amintește că studenți­i mei nu i-au lipsit nici sfaturile bu­­ne din partea adevăraților ei prie­teni, cum este d. Matei Cantacuzino de la Universitatea din Iași. Ori­cine în țara aceasta, indife­rent de naționalitate și credință, găsește un adăpost și o pâine, cu singura condiție, ca purtarea lor să nu aducă nici o încălcare legilor țării. Cine o calcă merită pedeapsa. Ce­re verdict afirmativ, pentru con­damnarea acuzaților. Rechizitoriul care a durat 4 ore, a provocat de câteva ori rumoare în sală, președintele a amenințat cu evacuarea și murmurele au în­cetat. PLEDOARIILE APARARII După o nouă suspendare de câte­va minute, au început pledoariile apărării, la orele 2 din noapte. D. prof. dr. PAULESCU spune în numele profesorilor universitari de la toate cele 4 Universități, a d-lui Cuza și d-sale că procesul de azi nu numai procesul celor acuzați, ci e procesul neamului românesc împo­triva unui neam străin. El se asea­mănă cu procesul lui Horia, Cloșca și Crișan pentru desrobirea neamu­lui de jugul unguresc și cu lupta lui Tudor Vladimirescu împotriva gre­cilor. — Achitarea pe care dv. d-lor ju­rați o veți pronunța ,va însemna e­­poca de recunoaștere a neamului românesc, iar dacă îi veți condam­na, va însemna lugubra robie a nea­mului nostru. Studenții acuzați nu sunt vino­vați, ci sunt expresia simțimintelor unanime a acestui neam și de aceea eu vă rog să-i achitați, căci a face altfel, ar fi să dați o sentință con­tra neamului. D. PAUL ILIESCU: Acuzarea d-lui prim-procuror nu a f­ost o a­­cuza­re ci o lungă p­agină literară de părintească sfătuire și de blân­dă admonestare și a fost așa toc­mai fiindcă acuzarea n’a găsit te­meiuri juridice care să condamne pe studenți. Acești băeți au făcut luni de zile la Văcărești, devenit, prin jertfa lor, Seghedinul românesc, fiindcă ei stau acolo pentru lupta de apărare a neamului și religiei noastre contra evreismului care vrea să ne subjuge. Acum ei sunt aduși în sfârșit la judecată, după atâtea chinuri îndurate în închisoarea grea, asu­pritoare. In afară de aceste ziduri sunt zeci de mii de oameni, cari așteap­tă verdictul dv., d-lor jurați, unii ve­niți cu merinde să aștepte în bivua­curi, opriți de armată, verdictul dv. de achitare, pe care simt con­­s­vins că îl veți da, fiindcă a­șa vă dictează conștiința dv. onestă și liberă de români. ] Eu sunt sigur că conștiința dv. I vă va îndemna să spuneți din a- i­dânsul sufletului dv. acel. au, la­­ întrebarea dacă studenții acuzați­­ sunt­ vinovați, acel nu voinicesc,­­­i românesc. Au vorbit apoi d-na Gavrilescu,­­ d-nii Teodorescu, Take Polikrat,­­ Ciopazan și I. Zelea Codreanu, re­introdus pentru apărare, pledoa­rii care au mai durat până la 6­ dimineața. Se luminase de abinerea de ziuă, când președintele a întrebat pe a­­cuzați dacă mai au ceva de adău­gat în apărarea lor. Studentul Zelea Codreanu, a­­ spus:• — Admit să fiu pe banca acuza­­ț j­ilor, ținut în lanțuri chiar, să sap ț la sare,—dar nu pot tolera să mi­­ se spună mie și colegilor mei de d. . procuror că am fost aduși de gu­t ler! Declarația aceasta a stârnit un­­­lopot de aplauze, și urale în rân­­­­durile studenților din sală, ceea ce­­ a determinat pe președinte să eva­­­­cueze toată asistența, afară de apă­­­rarea și de reprezintanții presei. Ceilalți acuzați nu au mai adau­­­­gat nimic apărării avocaților lor. Se declară desbaterile închise. I Deliberarea.­ Verdictul După ce președintele ordonă scoa­terea acuzaților, face legiuitul re­­­­zumat al desbaterilor, întreabă pe jurați dacă „sunt luminați“, se ci­tește întrebarea la care au să răs­pundă «este vinovat»... și în caz a­­firmativ, dacă acuzații merită cir­cumstanțe ușurătoare și predă do­sarul și întrebările primului jurat. Era ora 7 dimineața. Jurații se retrag în camera de de­liberare. Emoțiunea domnește în sală. După 15 minute, jurații se reîn­torc și primul jurat citește: NU, studentul... este vinovat...,— pentru fiecare acuzat în parte. Președintele ordonă reintroduce­rea acuzaților și declară că, pe ba­za verdictului juraților, «Curtea a­­chită pe acuzații C. Zelea - Codrea­nu, Moța, Radu Mironovici, Hie Gărneață, C. Georgescu și Theodosie Popescu», — și ordonă punerea lor în libertate, dacă nu sunt reținuți, pentru vre-o altă vină. * ’­­ ! Studenții numiți mai sus au fost reconduși la Văcărești și apoi puși în libertate. Afară studenții veniți să mani­festeze au salutat cu urale eșirea avocaților, apărătorilor și juraților -0X0-

Next