Timpul, ianuarie 1941 (nr. 1313-1339)

1941-01-01 / nr. 1313

*WíTOs xwrutsTHrtTS BUCUREȘTI, Strada CONST. MILLE, 1S TELEFON: í Kedactfa Ș1 Administrația 3.05.44, ' \ Tiposrafla 8.42.28 abonamente în țară: In străinătate: U­n 7nn­­gi• « Tariful in funcțiune Un an 700 lei. 6 luni de convențiile ^ 350 lei, 3 luni 200 iei tale internaționale. Pentru bănci, instituții și ac­ții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită în numere."conform aprobării Directiunei Generale P. T­­. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: ..TIMPUL" S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov______ Prim-Redactor: MIRCEA GRIGORESCU crxr M­ERCUR­#JIP IANUARIE 1941 ANUL V ■­ejrfr «13___________ ■Lijifti Tun^ Familiei TIMPIu­tfEWm» TOȚI cea mai gSfwrevmi românială Fondator: Grigore Gafelicu înaltul ordin de zi al M. S. Regelui Mihai I către Armată OSTAȘI, Ansei în care țara și-a văzut granițele sfărâma­te, s’a sfârșit. A fost anul în care voi, ostași ai fost supuși României, ați la cea mai grea încercare prin care poate trece un soldat, în­cercare rară în istorie dar care a prăbușit arma­te puternice și glorioase. In sufletele voastre s’a dat acea luptă, nevoită de voi și nevăzută de nimeni, între onoarea și supune­rea militară, luptă din ca­re numai prîntr’o minune o armată mai poate ieși întreagă. Și armata noastră a ie­șit cu sufletul întreg. Este singura mângâiere pe care o avem la sfârșii­tul acestui an de ispășire în care nici Dumnezeu nu ne-a cruțat. in pragul noului an, în­tâiul meu gând se în­dreaptă către voi, ostașii țării și ai mei. Sigur de virtuțile voa­stre, încrezător în viito­rul de mărire al scumpei noastre Patrii și cu nă­dejdea în Dumnezeu, vă urez vouă celor de sub arme cât și celor de la va­tră . La mulți ani cu izbândă. mm im R. 39X11 1940. iimiiiiimmmiiiiiiimmimimmiimiiiiiiiimiiimiiiiiiiiimiimiiiimmiiiimimmiui CASA M. S. REGELUI ÎNALT ORDIN DE ZI Nr. I­I IANUARIE 1941 ORDINUL DE ZI AL D LUI GENERAL ION ANTONESCU CĂTRE ARMATĂ I ORDIN DE ZI Nr. 1 ianuarie 1941 OSTAȘI, __ Cu fruntea Încruntată și pleca­ții­, cu sufletul îndurerat și cu cre­dința resdruncinată, am ajuns la ca­păt de an vechi și la început de cale nouă. — Și azi, ca întotdeauna, în acea­stă zi, de ispășire pământească și de înviere creștinească, azi mai mult ca altă dată, gândul meu și grija mea de frate și de prieten, de părinte și de șef, se­­ îndreaptă, în primul rând, către tine drag­ostaș, de toate gradele și de toate vârstele, fiindcă patruzeci de ani mintea mea s’a trudit pentru tine și sufletul meu a pătimit pentru tine. — Am dorit și am visat, am lup­tat și am indurat, am fost bârfit și am fost lovit fiindcă am vrut să țisp, în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; in sufletul tău cinstit cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit cea mai simplă dar mai nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului cele mai Înflăcărate aripi; și in privirea ta, scrutătoare și caldă, cea mai vie dinscre Icoane: PATRIA. OSTAȘI. — Multe s­au schimbat in țară și peste hotare în anul de cruntă șo­văire și de adâncă pătimire pentru noi și pentru noi. — Ca de atâtea nenumărate ori în trecut ne găsim, și în acest început de an, la răspântie de vifor. — Este anul în care, pentru noi și p­entru alții, în sânge și prin sânge, se pregătește o lume nouă. —■ Astfel fiind, este în căderea mea să vă spun adevărul și să vă chem la datorie. OSTAȘ­I. — Nu uitați, de la mic la mare, că sunteți eș­ți dintr-o brasdă stăpânită și păstrată prin sânge și în sânge. — Impletiți-vă și înfrățiți-vă cu a­­ceastă brasdă. Stați înfipți in ea și pregătiți vă să muriți cântând pen­tru ea. Este mai mult ca oricând, porunca ceasului de față. Este poruncă pentru mine și este poruncă pentru voi. — împins de ea și supus ei am sfă­râmat, la 6 Septembrie, sisteme vechi și pline de păcat. Ați fost și voi întinați de ele. Nedreptatea și neomenia, trândă­vie și necinstea, duhul rău și păcătoa­sa șoaptă se cuibărise, pe alocuri și printre rândurile voastre. — De atunci mă sbat, dragi ostași, să vă dau și vouă și viață nouă, să croesc și pentru voi drumuri drepte și căi­­ eterne de lumină și de mân­drie, de înfrățire și­­ de tărie. S’a terminat cu bunul plac al uno­ra și cu răul trai al altora. — Cine nu va înțelege, la timp și din timp, această imperioasă poruncă a vremii va fi zdrobit sub greutatea cerințelor de îndreptare și de salvare ale neamului. — De acum înainte seriozitatea va dua locul ușurinței, vrednicul va data o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlhăria, caracterul va înfrânge pe v­etean și-l va împiedica să mai străbată, prin intrigă și lingușire,prin minciună și prin perfidie, prin înrudi­re și prin ticăloșie, către vârfurile de comandă pe care au pus stăpânire a­­cei cari au dus și țara și instituțiile ei acolo unde știm, simțim și sufe­rim că simt. De acum înainte pe culmi nu vor mai trebui să ajungă decât vulturii. — Sunt convins că și voi ca și mine socotiți că trebue să ne întoarcem, cât ma­i este timp, pe dâra de lumină, de glorie și de jertfă pe care a umblat, fără să șovăiască, neamul nostru de la Sarmisegetuza și până la bătrânul­ și înțeleptul Rege, care a pregătit, cai munca și exemplul lui, Marea și Isto­rica înfăptuire. — Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, înfrăți­rea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie Ostași, țelul nostru de acum înainte, fiindcă el a fost veac de veac, este Și va rămâne crezul adevăraților români. Ofițeri, Subofițeri și Soldați, aveți în sufletele voastre flacăra sacră a veșniciei. Țineți în mâna voastră destinele Patriei. Sunteți tinerețea și speranța ei. Infrățiți-vă cu tineretul înflăcărat și curat al neamului. — împreună cu el un singur și pu­ternic braț să facem; într’un singur cuget să gândim; în­tri o singură vo­ință să ne pregătim; pentru un singur destin, acela al Patriei, să muncim; în jurul unui singur sim­­bol, Regele, să ne strângem. — Să pregătim astfel României lo­cul pe care îl merită sub soare și dreptul pe care-l are în lume. — Ostași adunați de prin văi, de pe dealuri, și de prin ponoare, lacrimi grele au curs și curg, în genunchi la altare am mărturisit și mărturisim că am greșit, să învie însă nu voi cre­dința că ne vine biruința. General­ I. ANTONE­SCU I Ianuarie 1941 in pag. 3-a OM Â NI­A în 1940 L­UM­EA în 1940 T JâL —- an A. E. IICOANE din PĂMÂN­T Cuvântul d-lui general­­UL ROMÂNESC­U Antonescu in praguul noului an Către muncitori«, ostași? săteni? cărturari? bogați și către toata națiunea romană Uniți-vă, Români, n credință, în iubire, în muncă. Uniți-vă, din toate colțurile sfâșiate ale Nea­mului, din toate casele, ca să ducem mai de­parte străduința strămoșilor și viitorul copii­lor noștri. R­O­MANI In noaptea aceasta sfanta, ași voi sa fiu pretutindeni, să fiu lângă fiecare dintre voi. Să intru creștinește în tinda casei tale, SATEAN TRUDIT, ca să­nu­ încălzesc cugetul la focul care pâlpâie în vatra ta săracă și credin­cioasă. Să-ți desmierd pruncii, să-ți privesc cu mândrie feciorii", pe care se reazimă toată puterea de viață a ta și a Neamului. Ca să poți înțe­lege că tu ești Țara, că de hărnicia și credința ta și a copiilor tăi atâr­nă bogăția și viitorul Patriei. Să bat la ușa ta măruntă, MUN­CITOR SBUCIUMAT, și să-ți întind o mână caldă de frate, ridicat și el prin muncă și prin trudă. Ca să simți că munca ta este înțeleasă, că mă zbat pentru mulțumirea ta și a fa­miliei tale împovărate. Această mul­țumire va veni prin înfrățirea tutu­ror, prin munca noastră laolaltă, prin înțelegere și ascultare și nu pe căile urei sau ale prăbușirii altuia. Fiindcă munca și credința înalță, pe când invidia și ura surpă. Și tot gândul meu este să te înalț prin gri­­je curată și creștinească față de ti­ne și de ai tăi. I Să urc treptele casei tale, BOGA­­TULE, ca să știi că averea ta ne e scumpă — dacă este curată — fiindcă e a Țării. Că bucuriile casei tale, pe care alții nu le au, ne încre­dințează că din propria ta conștiin­ță și înțelegere ne vei ajuta să fa­cem din bucuria ta, bucuria altora. Să intru în casa ta împodobită de gânduri, CARTURARULE, ca să îți poți da seama că tăcuta ta sufe­rință și îndârjita ta așteptare nu­­,ant fară izbăvire. Că «•**' tău la școală. 1 ° rii. nr-Și tu, cărturarule, care ai tăcut eri și taci și astăzi, știu că aștepți ceasul când Țara să-ți cinstească mintea, Neamul să-ți prețuiască su­fletul și Statul să-și întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor și nu să te umilească izgo­­nindu-te de la luptă sau trudindu-ți viața în umilirea sărăciei. Iar tu, Armată dragă, ofițeri și ostași, știu că ai voi să-ți speli frun­tea de rușinea înfrângerii și să me­riți umbrele părinților și strămoșilor care au știut mult. Vă înțeleg toate așteptările, fiin­dcă sunt și ale mele. Din zori și până în zori, mă stră­­duesc să aduc un fir de lumină în întunericul suferințelor noastre. Trebue însă să înțelegeți cu toții că numai Dumnezeu poate aduce iz­băvirea prin minuni de fulger. nu sunt decât om. Am primit pe­­­­ ai Statului­­­­ciuma­­­lor cotropite și aruncați pe drumul desnădejdei; pierderea bogățiilor și veniturilor unei treimi din teritoriul Țării; sporirea sarcinilor pentru sprijinirea izgoniților, a funcționari­­lor și instituțiilor pribege; niciun sprijin serios din afară, urmare a u­­nei politici de nesinceritate față de toți și izolarea Țării, neînțeleasă de nimeni și lovită de toți; descompu­nerea morală și pierderea autorită­ții Statului prin greșelile pe care le cunoașteți prea bine, o luptă apri­gă între generații și aniie’­­tor politice »— D. General ION ANTONESCU lillllllllllllllllllllllllllllllll llllltlllllllllllllllllllllllllllf „ pieacă. -««vârâtă • ci mai ales, Români, frați dragi și încercați, să simțiți toți că astăzi mă străduesc să fac să se cârmuiască cu înțelegere și iubire, iar nu cu trufie și asprime. Că toată râvna mea este să vă sting suferințele și să vi le îndrept, cu toată credința mea în Dumnezeu și în oameni. Știu că tu, sătean trudit, n’ai plug și n’ai haine; că fierul e scump pen­tru punga ta goală și bumbacul nu-ți ajunge ca să-ți îmbraci copiii; că pământul ți-a rodit puțin și guri­le casei tale sunt multe. Știu că tu, meșteșugar chinuit, nu-ți poți îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvnești să nu-ți mai vezi copiii ofiliți și să-ți știi fruntea despovărată de griji și sărăcie. Știu că tu, bogatule, ești tulbu­rat fiindcă ai voit pace și liniște pen­­tru ca să ai siguranța bunurilor tale și mulțumirea averii pentru urmașii tăi, face. . sprijinit ... tarii Dinastia, curățind tronul de pete umilitoare și trep­tele lui de slugi nevrednice. Am întărit poziția Țării, spriji­nind-o pe înțelegerea cu­ trei din cele mai mari și mai puternice im­­perri ale lumii, o înțelegere sigură și demnă, care să ne dea liniștea și să ne asigure propășirea viito­rului în onoare. Am făcut un mare acord econo­mic, sprijinit de Fuehrer, ca să pot reface tot inventarul agricol al țării, să dăm țăranilor pluguri și tractoare, să întemeiem o industrie agricolă și să ne punem în valoa­re bogățiile, refăcând și drumurile noastre. Am sprijinit și așezat pe toți refugiații și instituțiile izgonite din teritoriile sfâșiate, expropriind 56.000 hectare, pentru a da rosturi de viață celor pribegi și dându-le ajutoare în bani tuturor. Am repus Statul, pe cât am pu­­tut, pe baze de cinste și de muncă și am dat justiției Întreaga răs­pundere a condamnării marilor vi­novați de distrugerea averii pu­blice, smulsă din jertfa cetățeneas­­că, iar justiția a și pășit la înde­plinirea acestei sarcini. Am luptat să impac generații, să folosesc energia creatoare a ti­neretului și să fac din regimul le­gionar o pârghie politică sprijinul Statului pe tot ce pentru este nobil și înălțător în tineret. M'ar a străduit să Înlătur toate consecințele anului rău agricol, a­­provizionând regiunile sărace, con­trolând prețurile, stăvilind specu­­lațiunile, și am făcut totul ca să ajut pe sinistrați, făcând legi și dând credite și ajutoare pentru reclădirea a tot ceea ce a fost cu putință. Și cu toate aceste jertfe, pot să vă spun că am realizat economii in bugetul Statului, așa cum nu s-a făcut altădată. Toate Înfăptuirile din această vreme vă vor fi astăzi aduse la cunoștință, ca să mă judecați, cei de bună credință, după ceea ce am realizat. După ce veți lua cunoștință de a­­ceste împliniri, veți conveni, Ro­­mâni, că în trei luni de guvernare, am săvârșit tot ceea ce un om pu­tea săvârși, în împrejurări atât de grele. S-au făcut, desigur, și unele greșeli. Cele mai multe sunt însă pornite din nerăbdarea, justificată până la un punct, de a înlătura —.or genera­­ l cred însă să fie printre voi. Români, unul singur, care să crea­dă că Generalul Antonescu, —a hărțuit intre salvarea Țării și dru­murile în străinătate pentru asi­gurarea viitorului, — ar fi putut împiedica o greșeală și n‘a făcut-o. Să nu uităm că eram pe pragul anarhiei și al ocupației străine și că am­ străbătut o revoluție. N‘am sacrificat nici onoarea, nici liniștea și nici viitorul Neamu­lui. Atâta pot să vă spun. Cine este Român și om, mă poate înțe­lege. Români. Aceste zile de reculegere creș­tinească vin ca să ne aducă amin­te că Fiul Omului a coborât prin­­tre noi ca să ne schimbe, a suferit apoi ca să ne înalțe și a murit ca să ne mântuiască. , Dumnezeu este în noi, în credin­ța noastră. Să ne schimbăm, să ne înălțăm, să ne mântuim. Tu, Române, care ai stat până as­tăzi deoparte, schimbă-ți sufletul și prinde-te în lanțul nostru de cre­dință românească, fii verigă de te­mei și statornicie. Tu, Române, care ne-ai judecat până astăzi după interesele tale tulburate, după ambițiile tale ne­împlinite, scutură-ți povara slăbi­­­ciunii. Dă-ți seama că nu ne cârmuește nici vanitatea, nici interesul nici Intriga, că te disprețuim pe toate. Și că singura noastră bucurie și singura noastră, vanitate este Țara, este Neamul și veșnicia româ­nească. Tu, Române, care după ce ai cu­les lauri de desfătare pe ulițele luptelor politice și n’ai cugetat de­cât la tine și nu la aplaudatorii tăi; tu, care vii astăzi să ne judeci numai după trei luni de guvernare cu o moștenire tragică — atunci când ai avut ani de liniște și i-ai pierdut zadarnic; tu care te gră­bești să ne condamni fiindcă dru­mul vanității îți este deocamdată Închis, ai curajul și spune ce ai fi făcut cu destinul național dacă Îi aveai în mâini în ceasurile acestea sfâșietoare și dacă crezi că a ve­ghea asupra lui este astăzi o bine­facere sau cea mai chinuitoare din­tre poveri? Fii om, fii drept și recunoaște că pe deasupra ambițiilor și Intri­gilor și urilor este Patria, este veș­nicia Neamului; și că acolo tre­­­bue să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne Înțelegem de fie­care dată. (Continuare în pag. 3­) Statuia lui Ștef­an cel Mare,­ la Chișinău. Biserică veche din Rodna. La Vâlcov

Next