Timpul, ianuarie 1941 (nr. 1313-1339)
1941-01-01 / nr. 1313
*WíTOs xwrutsTHrtTS BUCUREȘTI, Strada CONST. MILLE, 1S TELEFON: í Kedactfa Ș1 Administrația 3.05.44, ' \ Tiposrafla 8.42.28 abonamente în țară: In străinătate: Un 7nngi• « Tariful in funcțiune Un an 700 lei. 6 luni de convențiile ^ 350 lei, 3 luni 200 iei tale internaționale. Pentru bănci, instituții și acții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită în numere."conform aprobării Directiunei Generale P. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: ..TIMPUL" S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov______ Prim-Redactor: MIRCEA GRIGORESCU crxr MERCUR#JIP IANUARIE 1941 ANUL V ■ejrfr «13___________ ■Lijifti Tun^ Familiei TIMPIutfEWm» TOȚI cea mai gSfwrevmi românială Fondator: Grigore Gafelicu înaltul ordin de zi al M. S. Regelui Mihai I către Armată OSTAȘI, Ansei în care țara și-a văzut granițele sfărâmate, s’a sfârșit. A fost anul în care voi, ostași ai fost supuși României, ați la cea mai grea încercare prin care poate trece un soldat, încercare rară în istorie dar care a prăbușit armate puternice și glorioase. In sufletele voastre s’a dat acea luptă, nevoită de voi și nevăzută de nimeni, între onoarea și supunerea militară, luptă din care numai prîntr’o minune o armată mai poate ieși întreagă. Și armata noastră a ieșit cu sufletul întreg. Este singura mângâiere pe care o avem la sfârșiitul acestui an de ispășire în care nici Dumnezeu nu ne-a cruțat. in pragul noului an, întâiul meu gând se îndreaptă către voi, ostașii țării și ai mei. Sigur de virtuțile voastre, încrezător în viitorul de mărire al scumpei noastre Patrii și cu nădejdea în Dumnezeu, vă urez vouă celor de sub arme cât și celor de la vatră . La mulți ani cu izbândă. mm im R. 39X11 1940. iimiiiiimmmiiiiiiimmimimmiimiiiiiiiimiiimiiiiiiiiimiimiiiimmiiiimimmiui CASA M. S. REGELUI ÎNALT ORDIN DE ZI Nr. II IANUARIE 1941 ORDINUL DE ZI AL D LUI GENERAL ION ANTONESCU CĂTRE ARMATĂ I ORDIN DE ZI Nr. 1 ianuarie 1941 OSTAȘI, __ Cu fruntea Încruntată și plecații, cu sufletul îndurerat și cu credința resdruncinată, am ajuns la capăt de an vechi și la început de cale nouă. — Și azi, ca întotdeauna, în această zi, de ispășire pământească și de înviere creștinească, azi mai mult ca altă dată, gândul meu și grija mea de frate și de prieten, de părinte și de șef, se îndreaptă, în primul rând, către tine dragostaș, de toate gradele și de toate vârstele, fiindcă patruzeci de ani mintea mea s’a trudit pentru tine și sufletul meu a pătimit pentru tine. — Am dorit și am visat, am luptat și am indurat, am fost bârfit și am fost lovit fiindcă am vrut să țisp, în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; in sufletul tău cinstit cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit cea mai simplă dar mai nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului cele mai Înflăcărate aripi; și in privirea ta, scrutătoare și caldă, cea mai vie dinscre Icoane: PATRIA. OSTAȘI. — Multe sau schimbat in țară și peste hotare în anul de cruntă șovăire și de adâncă pătimire pentru noi și pentru noi. — Ca de atâtea nenumărate ori în trecut ne găsim, și în acest început de an, la răspântie de vifor. — Este anul în care, pentru noi și pentru alții, în sânge și prin sânge, se pregătește o lume nouă. —■ Astfel fiind, este în căderea mea să vă spun adevărul și să vă chem la datorie. OSTAȘI. — Nu uitați, de la mic la mare, că sunteți eșți dintr-o brasdă stăpânită și păstrată prin sânge și în sânge. — Impletiți-vă și înfrățiți-vă cu această brasdă. Stați înfipți in ea și pregătiți vă să muriți cântând pentru ea. Este mai mult ca oricând, porunca ceasului de față. Este poruncă pentru mine și este poruncă pentru voi. — împins de ea și supus ei am sfărâmat, la 6 Septembrie, sisteme vechi și pline de păcat. Ați fost și voi întinați de ele. Nedreptatea și neomenia, trândăvie și necinstea, duhul rău și păcătoasa șoaptă se cuibărise, pe alocuri și printre rândurile voastre. — De atunci mă sbat, dragi ostași, să vă dau și vouă și viață nouă, să croesc și pentru voi drumuri drepte și căi eterne de lumină și de mândrie, de înfrățire și de tărie. S’a terminat cu bunul plac al unora și cu răul trai al altora. — Cine nu va înțelege, la timp și din timp, această imperioasă poruncă a vremii va fi zdrobit sub greutatea cerințelor de îndreptare și de salvare ale neamului. — De acum înainte seriozitatea va dua locul ușurinței, vrednicul va data o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlhăria, caracterul va înfrânge pe vetean și-l va împiedica să mai străbată, prin intrigă și lingușire,prin minciună și prin perfidie, prin înrudire și prin ticăloșie, către vârfurile de comandă pe care au pus stăpânire acei cari au dus și țara și instituțiile ei acolo unde știm, simțim și suferim că simt. De acum înainte pe culmi nu vor mai trebui să ajungă decât vulturii. — Sunt convins că și voi ca și mine socotiți că trebue să ne întoarcem, cât mai este timp, pe dâra de lumină, de glorie și de jertfă pe care a umblat, fără să șovăiască, neamul nostru de la Sarmisegetuza și până la bătrânul și înțeleptul Rege, care a pregătit, cai munca și exemplul lui, Marea și Istorica înfăptuire. — Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie Ostași, țelul nostru de acum înainte, fiindcă el a fost veac de veac, este Și va rămâne crezul adevăraților români. Ofițeri, Subofițeri și Soldați, aveți în sufletele voastre flacăra sacră a veșniciei. Țineți în mâna voastră destinele Patriei. Sunteți tinerețea și speranța ei. Infrățiți-vă cu tineretul înflăcărat și curat al neamului. — împreună cu el un singur și puternic braț să facem; într’un singur cuget să gândim; întri o singură voință să ne pregătim; pentru un singur destin, acela al Patriei, să muncim; în jurul unui singur simbol, Regele, să ne strângem. — Să pregătim astfel României locul pe care îl merită sub soare și dreptul pe care-l are în lume. — Ostași adunați de prin văi, de pe dealuri, și de prin ponoare, lacrimi grele au curs și curg, în genunchi la altare am mărturisit și mărturisim că am greșit, să învie însă nu voi credința că ne vine biruința. General I. ANTONESCU I Ianuarie 1941 in pag. 3-a OM Â NIA în 1940 LUMEA în 1940 T JâL —- an A. E. IICOANE din PĂMÂNT Cuvântul d-lui generalUL ROMÂNESCU Antonescu in praguul noului an Către muncitori«, ostași? săteni? cărturari? bogați și către toata națiunea romană Uniți-vă, Români, n credință, în iubire, în muncă. Uniți-vă, din toate colțurile sfâșiate ale Neamului, din toate casele, ca să ducem mai departe străduința strămoșilor și viitorul copiilor noștri. ROMANI In noaptea aceasta sfanta, ași voi sa fiu pretutindeni, să fiu lângă fiecare dintre voi. Să intru creștinește în tinda casei tale, SATEAN TRUDIT, ca sănu încălzesc cugetul la focul care pâlpâie în vatra ta săracă și credincioasă. Să-ți desmierd pruncii, să-ți privesc cu mândrie feciorii", pe care se reazimă toată puterea de viață a ta și a Neamului. Ca să poți înțelege că tu ești Țara, că de hărnicia și credința ta și a copiilor tăi atârnă bogăția și viitorul Patriei. Să bat la ușa ta măruntă, MUNCITOR SBUCIUMAT, și să-ți întind o mână caldă de frate, ridicat și el prin muncă și prin trudă. Ca să simți că munca ta este înțeleasă, că mă zbat pentru mulțumirea ta și a familiei tale împovărate. Această mulțumire va veni prin înfrățirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înțelegere și ascultare și nu pe căile urei sau ale prăbușirii altuia. Fiindcă munca și credința înalță, pe când invidia și ura surpă. Și tot gândul meu este să te înalț prin grije curată și creștinească față de tine și de ai tăi. I Să urc treptele casei tale, BOGATULE, ca să știi că averea ta ne e scumpă — dacă este curată — fiindcă e a Țării. Că bucuriile casei tale, pe care alții nu le au, ne încredințează că din propria ta conștiință și înțelegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta, bucuria altora. Să intru în casa ta împodobită de gânduri, CARTURARULE, ca să îți poți da seama că tăcuta ta suferință și îndârjita ta așteptare nu,ant fară izbăvire. Că «•**' tău la școală. 1 ° rii. nr-Și tu, cărturarule, care ai tăcut eri și taci și astăzi, știu că aștepți ceasul când Țara să-ți cinstească mintea, Neamul să-ți prețuiască sufletul și Statul să-și întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor și nu să te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ți viața în umilirea sărăciei. Iar tu, Armată dragă, ofițeri și ostași, știu că ai voi să-ți speli fruntea de rușinea înfrângerii și să meriți umbrele părinților și strămoșilor care au știut mult. Vă înțeleg toate așteptările, fiindcă sunt și ale mele. Din zori și până în zori, mă străduesc să aduc un fir de lumină în întunericul suferințelor noastre. Trebue însă să înțelegeți cu toții că numai Dumnezeu poate aduce izbăvirea prin minuni de fulger. nu sunt decât om. Am primit pe ai Statuluiciumalor cotropite și aruncați pe drumul desnădejdei; pierderea bogățiilor și veniturilor unei treimi din teritoriul Țării; sporirea sarcinilor pentru sprijinirea izgoniților, a funcționarilor și instituțiilor pribege; niciun sprijin serios din afară, urmare a unei politici de nesinceritate față de toți și izolarea Țării, neînțeleasă de nimeni și lovită de toți; descompunerea morală și pierderea autorității Statului prin greșelile pe care le cunoașteți prea bine, o luptă aprigă între generații și aniie’tor politice »— D. General ION ANTONESCU lillllllllllllllllllllllllllllllll llllltlllllllllllllllllllllllllllf „ pieacă. -««vârâtă • ci mai ales, Români, frați dragi și încercați, să simțiți toți că astăzi mă străduesc să fac să se cârmuiască cu înțelegere și iubire, iar nu cu trufie și asprime. Că toată râvna mea este să vă sting suferințele și să vi le îndrept, cu toată credința mea în Dumnezeu și în oameni. Știu că tu, sătean trudit, n’ai plug și n’ai haine; că fierul e scump pentru punga ta goală și bumbacul nu-ți ajunge ca să-ți îmbraci copiii; că pământul ți-a rodit puțin și gurile casei tale sunt multe. Știu că tu, meșteșugar chinuit, nu-ți poți îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvnești să nu-ți mai vezi copiii ofiliți și să-ți știi fruntea despovărată de griji și sărăcie. Știu că tu, bogatule, ești tulburat fiindcă ai voit pace și liniște pentru ca să ai siguranța bunurilor tale și mulțumirea averii pentru urmașii tăi, face. . sprijinit ... tarii Dinastia, curățind tronul de pete umilitoare și treptele lui de slugi nevrednice. Am întărit poziția Țării, sprijinind-o pe înțelegerea cu trei din cele mai mari și mai puternice imperri ale lumii, o înțelegere sigură și demnă, care să ne dea liniștea și să ne asigure propășirea viitorului în onoare. Am făcut un mare acord economic, sprijinit de Fuehrer, ca să pot reface tot inventarul agricol al țării, să dăm țăranilor pluguri și tractoare, să întemeiem o industrie agricolă și să ne punem în valoare bogățiile, refăcând și drumurile noastre. Am sprijinit și așezat pe toți refugiații și instituțiile izgonite din teritoriile sfâșiate, expropriind 56.000 hectare, pentru a da rosturi de viață celor pribegi și dându-le ajutoare în bani tuturor. Am repus Statul, pe cât am putut, pe baze de cinste și de muncă și am dat justiției Întreaga răspundere a condamnării marilor vinovați de distrugerea averii publice, smulsă din jertfa cetățenească, iar justiția a și pășit la îndeplinirea acestei sarcini. Am luptat să impac generații, să folosesc energia creatoare a tineretului și să fac din regimul legionar o pârghie politică sprijinul Statului pe tot ce pentru este nobil și înălțător în tineret. M'ar a străduit să Înlătur toate consecințele anului rău agricol, aprovizionând regiunile sărace, controlând prețurile, stăvilind speculațiunile, și am făcut totul ca să ajut pe sinistrați, făcând legi și dând credite și ajutoare pentru reclădirea a tot ceea ce a fost cu putință. Și cu toate aceste jertfe, pot să vă spun că am realizat economii in bugetul Statului, așa cum nu s-a făcut altădată. Toate Înfăptuirile din această vreme vă vor fi astăzi aduse la cunoștință, ca să mă judecați, cei de bună credință, după ceea ce am realizat. După ce veți lua cunoștință de aceste împliniri, veți conveni, Români, că în trei luni de guvernare, am săvârșit tot ceea ce un om putea săvârși, în împrejurări atât de grele. S-au făcut, desigur, și unele greșeli. Cele mai multe sunt însă pornite din nerăbdarea, justificată până la un punct, de a înlătura —.or genera l cred însă să fie printre voi. Români, unul singur, care să creadă că Generalul Antonescu, —a hărțuit intre salvarea Țării și drumurile în străinătate pentru asigurarea viitorului, — ar fi putut împiedica o greșeală și n‘a făcut-o. Să nu uităm că eram pe pragul anarhiei și al ocupației străine și că am străbătut o revoluție. N‘am sacrificat nici onoarea, nici liniștea și nici viitorul Neamului. Atâta pot să vă spun. Cine este Român și om, mă poate înțelege. Români. Aceste zile de reculegere creștinească vin ca să ne aducă aminte că Fiul Omului a coborât printre noi ca să ne schimbe, a suferit apoi ca să ne înalțe și a murit ca să ne mântuiască. , Dumnezeu este în noi, în credința noastră. Să ne schimbăm, să ne înălțăm, să ne mântuim. Tu, Române, care ai stat până astăzi deoparte, schimbă-ți sufletul și prinde-te în lanțul nostru de credință românească, fii verigă de temei și statornicie. Tu, Române, care ne-ai judecat până astăzi după interesele tale tulburate, după ambițiile tale neîmplinite, scutură-ți povara slăbiciunii. Dă-ți seama că nu ne cârmuește nici vanitatea, nici interesul nici Intriga, că te disprețuim pe toate. Și că singura noastră bucurie și singura noastră, vanitate este Țara, este Neamul și veșnicia românească. Tu, Române, care după ce ai cules lauri de desfătare pe ulițele luptelor politice și n’ai cugetat decât la tine și nu la aplaudatorii tăi; tu, care vii astăzi să ne judeci numai după trei luni de guvernare cu o moștenire tragică — atunci când ai avut ani de liniște și i-ai pierdut zadarnic; tu care te grăbești să ne condamni fiindcă drumul vanității îți este deocamdată Închis, ai curajul și spune ce ai fi făcut cu destinul național dacă Îi aveai în mâini în ceasurile acestea sfâșietoare și dacă crezi că a veghea asupra lui este astăzi o binefacere sau cea mai chinuitoare dintre poveri? Fii om, fii drept și recunoaște că pe deasupra ambițiilor și Intrigilor și urilor este Patria, este veșnicia Neamului; și că acolo trebue să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne Înțelegem de fiecare dată. (Continuare în pag. 3) Statuia lui Ștefan cel Mare, la Chișinău. Biserică veche din Rodna. La Vâlcov